marți, 26 martie 2013
Plesh Goes to Hollywood V
Amicul nostru de la Hollywood (îmi dau seama cum sună :), tînărul regizor Cristian Plesh, a revenit cu noutăţi după ce a intrat, o vreme, pe modul silenţios. A avut mult de lucru ca asistent de regie (desi nu mentioneaza in text, am dedus de aici ca a lucrat si la o productie in care joaca Gina Gershon, Val Kilmer si Ray Liotta!).
Realizez ca nu am mai scris aici de peste 6 luni.
Imediat dupa ultimul update am lucrat ca prim asistent de regie la un lung metraj facut pe genunchi. Experienta a fost…interesanta. Pe de o parte am invatat cum functioneaza anumite lucruri. Sistemul de aprobari pentru filmare in LA, cum lucrezi si cum conduci o echipa (mai ales neplatita).
Dar am vazut si cum este sa lucrezi pentru niste producatori care habar n-au ce se intampla in jurul lor. Plus un regizor care, desi stia ce vroia pe partea vizuala, nu stia deloc cu ce se mananca o productie in sine. Cand lucreaza cu producatori adevarati si cu bani un regizor nu trebuie sa stie astfel de lucruri. Dar cand filmul e facut pe genunchi si oamenii din “conducere” sunt incompetenti, regizorul trebuie sa fie macar “la zi” cu ce se intampla pe platou. Altfel e nenorocire.
Degeaba ii spuneam ce trebuie sa se intample (ca asta imi era job-ul), el asculta de un “muppet” spaniol care s-a trezit si el pe platou. Iar cum regizorul e spaniol asculta mai mult de “muppet” decat de mine. Iar muppet-ul nu a fost acolo in preproductie si nu stia culisele productiei. El ii sugera regizorului ce cadre sa mai adauge cand noi eram, zilnic, cu doua ore in urma programului stabilit. S-a ajuns in situatia unde, desi echipa ma intreba pe mine ce urmeaza sa facem, eram ultimul care afla. Deciziile se luau fara ca eu sa fiu nici macar informat, daramite consultat.
Pana la urma am reusit sa ma fac inteles ca acea persoana nu are ce cauta acolo. Dupa cateva zile, cand lucrurile au inceput sa mearga tot mai rau, nu a mai venit. Si surpriza, lucrurile au mers ceva mai bine…Ceva.
Totusi productia a fost dusa la bun sfarsit, cu 5 zile aditionale de filmare sau cum s-ar spune “over budget". Asa cum l-am avertizat pe regizor ca se va intampla inca din prima zi de discutii asupra programului. Victoria personala a fost cand in una din ultimele zile a venit la mine si mi-a spus “Acum inteleg ce vroiai sa-mi spui cu programul. Complet nerealistic”.
In urmatoarele zile voi continua cu ce am facut dupa aceasta productie-fantoma, un hiatus de cateva luni pentru a scrie, o dezamagire colosala de gen “visul american nu este pentru straini” si urmarile acestei dezamagiri.
Imediat dupa ultimul update am lucrat ca prim asistent de regie la un lung metraj facut pe genunchi. Experienta a fost…interesanta. Pe de o parte am invatat cum functioneaza anumite lucruri. Sistemul de aprobari pentru filmare in LA, cum lucrezi si cum conduci o echipa (mai ales neplatita).
Dar am vazut si cum este sa lucrezi pentru niste producatori care habar n-au ce se intampla in jurul lor. Plus un regizor care, desi stia ce vroia pe partea vizuala, nu stia deloc cu ce se mananca o productie in sine. Cand lucreaza cu producatori adevarati si cu bani un regizor nu trebuie sa stie astfel de lucruri. Dar cand filmul e facut pe genunchi si oamenii din “conducere” sunt incompetenti, regizorul trebuie sa fie macar “la zi” cu ce se intampla pe platou. Altfel e nenorocire.
Degeaba ii spuneam ce trebuie sa se intample (ca asta imi era job-ul), el asculta de un “muppet” spaniol care s-a trezit si el pe platou. Iar cum regizorul e spaniol asculta mai mult de “muppet” decat de mine. Iar muppet-ul nu a fost acolo in preproductie si nu stia culisele productiei. El ii sugera regizorului ce cadre sa mai adauge cand noi eram, zilnic, cu doua ore in urma programului stabilit. S-a ajuns in situatia unde, desi echipa ma intreba pe mine ce urmeaza sa facem, eram ultimul care afla. Deciziile se luau fara ca eu sa fiu nici macar informat, daramite consultat.
Pana la urma am reusit sa ma fac inteles ca acea persoana nu are ce cauta acolo. Dupa cateva zile, cand lucrurile au inceput sa mearga tot mai rau, nu a mai venit. Si surpriza, lucrurile au mers ceva mai bine…Ceva.
Totusi productia a fost dusa la bun sfarsit, cu 5 zile aditionale de filmare sau cum s-ar spune “over budget". Asa cum l-am avertizat pe regizor ca se va intampla inca din prima zi de discutii asupra programului. Victoria personala a fost cand in una din ultimele zile a venit la mine si mi-a spus “Acum inteleg ce vroiai sa-mi spui cu programul. Complet nerealistic”.
In urmatoarele zile voi continua cu ce am facut dupa aceasta productie-fantoma, un hiatus de cateva luni pentru a scrie, o dezamagire colosala de gen “visul american nu este pentru straini” si urmarile acestei dezamagiri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.