joi, 26 februarie 2015

Atenție: Proaspăt lipit prin Timișoara!

AFIȘUL ZILEI



Care e filmul tău preferat legat de sistemul judiciar și DE CE?

Răspunde printr-un comentariu și te poți lipi de una din cele 2 invitații-duble pe care Marele Ecran le oferă la proiecția DE CE EU? din 4 martie, de la Filarmonică. Pe 3 martie "afișăm" cîștigătorii.

PS. Al meu e Better Call Saul, din seria Breaking Bad și pentru că Bob Odenkirk :)

UPDATE: Biletele pentru proiecțiile-speciale de la Filarmonica Banatul vor fi puse în vânzare în cursul zilei de azi, vineri, 27 februarie, la sediul instituției (probabil începînd cu după-amiaza asta). Apoi, se pot cumpăra după orarul obișnuit, de luni pînă miercuri, între orele 10.00 și 19.00. 
Pentru rezervări: 0721 021 141. Sau la fața locului.

miercuri, 25 februarie 2015

Doi la sută pentru Ceau, Cinema Doi


E acel moment din an cînd vă amintim că acțiunile noastre din tot timpul anului sunt făcute pentru comunitate. O dată pe an, comunitatea poate face ceva pentru noi. Să direcționeze 2% din impozitul pe venit Asociației Marele Ecran. În partea sus-dreapta găsiți un buton 2% unde aflați ce și cum.

Aici sunt banii dumneavoastră de anul trecut:



Iar cu banii adunați din biletele vândute la Ceau, Cinema! am achiziționat un mic proiector digital pe care îl folosim la proiecții împreună cu colegele de la Pelicula Culturală.

Important: dacă nu vreți să ne ajutați de vorbă bună, nu uitați că avem un prieten care știe unde stați.



Un procuror mai presus de orice bănuială


Cînd și-a prezentat varianta în lucru a filmului, Tudor Giurgiu a ales un timing foarte inspirat. Era în mijlocul unei campanii prezidențiale foarte tensionate și în care s-a vorbit mult despre mașinațiile "serviciilor", și la suprafață și în culise.

Conjunctura acestor zile, chiar dacă nu mai are aceeași intensitate și miză, aduce iarăși puternic în discuție interferențele justiției cu serviciile secrete și ale politicului în toate cele. Deci interesul pentru DE CE EU? (proaspăt lansat la Berlinală) ar trebui să fie iarăși la cote ridicate. Mai ales că poate fi marketat drept "ultimul film văzut de Băsescu" :)

În ciuda acestor parcă eterne teme postrevoluționare fierbinți, rămâne de văzut dacă lumea va face efortul să vină, în număr mare, pentru un "thriller politic" autohton la cinema. Sau la una din lansările de gală din marile orașe, spre care echipa filmului a pornit într-un fel de caravană/turneu (una din puținele mijloace care pare să funcționeze pentru publicul de filme românești).

La Timișoara, ajung în 3 martie pentru premiera de gală, dar filmul va rula și în 4 și 5 martie, tot la sala Capitol a Filarmonicii și tot de la ora 19. Biletul costă 10 lei. Poate fi achiziționat de la Filarmonică în ziua fiecărei proiecții, începînd de la ora 16.00 sau online de pe bilet.ro

Pînă una alta, puteți citi cronica lui Ionuț Mareș din Ziarul Metropolis, ca să aflați una din sursele lui Tudor Giurgiu: filmele italiene din anii '60 - '70.





duminică, 22 februarie 2015

Cînd va fi Ceau, Cinema!


Dacă nu ați aflat încă, vineri am anunțat cînd va fi a doua ediție Ceau, Cinema! 
De azi, mai sunt fix 5 luni.

Ceau, Cinema! 2 aduce mai mult festival (5 zile) și două zile la Gottlob. Ca să vă scoatem și din arșița orașului, la un film și-o felie de lubeniță. Mai multe detalii suculente și primul titlu confirmat, în curînd.


vineri, 20 februarie 2015

Premieră de gală: DE CE EU? la Timișoara



Ca să apucați bilete din timp, vă furnizăm o informație mai proaspătă ca ghioceii:


Unul dintre cele mai așteptate filme ale anului, De ce eu?, în regia lui Tudor Giurgiu, va avea o proiecție de gală la Timișoara marți, 3 martie, de la ora 19.00, la Filarmonica Banatul. Timișorenii vor avea ocazia să-i cunoască și să le pună întrebări regizorului Tudor Giurgiu și actorilor Emilian Oprea, Mihai Constantin, Andreea Vasile și Alin Florea despre filmul inspirat de controversatul caz al procurorului Cristian Panait. De ce eu? va avea alte două proiecții la Filarmonica Banatul, pe 4 și 5 martie, de la 19.00.

Biletele pot fi achiziționate în avans, începând din 20 februarie, din rețeaua Bilet.ro, iar de la Filarmonica Banatul, în ziua fiecăreia dintre cele trei proiecții, începând cu ora 16.00. De ce eu? a avut premiera mondială la Festivalul de la Berlin și rulează în cinematografele din România din 27 februarie. În Timișoara, va putea fi vizionat din 27 februarie la Cinema City.


Trailer oficial
Facebook




Vinerea animata: For the Love of God

E timpul


De la 7.30 pentru treaba asta. Și de la 13.00 pentru astalaltă.
Noi vom fi la prima zi de AMBASADA pînă la asfințit.

joi, 19 februarie 2015

Au început filmările la Fixeur


Săptămâna aceasta au început filmările la Fixeur, un nou film de Adrian Sitaru. Yeee!

De data asta după scenariul semnat de Claudia și Adrian Silișteanu (care făcuseră împreună și Șanțul). Tot A. Silișteanu face și imaginea (ca de obicei la filmele lui Sitaru). Filmările vor dura aproximativ o lună de zile, în 20 de locații din București și Bistrița.

În rolurile principale: Tudor Aaron Istodor și Mehdi Nebbou (Munchen de Spielberg, Body of Lies de Ridley Scott). Mai joacă Adrian Titieni, Andreea Vasile, Sorin Cociș ș.a.

Produs de 4Proof Film.








miercuri, 18 februarie 2015

Ceau, Cinema! 2 - primul anunț oficial




Aceasta este prima imagine oficială Ceau, Cinema! pe 2015. Grație ilustrației create de Livia Coloji (BALAMUC) și editată grafic de Laura Murari.

Urmează, peste două zile, primul anunț oficial cu privire la a doua ediție Ceau, Cinema!. Și ce altă ocazie mai potrivită puteam găsi decît "răsăritul" AMBASADA?

Vineri, 20 februarie, contribuim și noi la program cu cîteva filme în buclă:

De la ora 13.00 va rula Laya Project (care a fost și la World Music Films on Tour).
Apoi Vinerea Animată (aprox ora 15:00),  selecție din programul pus la cale de Waka_x la prima ediție Ceau, Cinema! Continuăm de la 16:30 (aprox) cu două capodopere ale filmului mut, comedii alb-negru, care în ciuda vîrstei venerabile se țin foarte bine și te țin pe marginea scaunului: Safety Last (1923) și Sherlock Jr. (1924, Buster Keaton).

Veniți deci la AMBASADA să vă luați prima viză pentru Ceau, Cinema! 2 și să aflați ce planuri v-am făcut pentru vara asta.

#vomfiacolo


luni, 16 februarie 2015

Doi ani și doi urși mai tîrziu


Onorat public, onorate instanțe și instituții, de la proba A (Ursul de Aur)

- filmul în care (de la minutul 5) producătoarea Ada Solomon zice:

"Politicienii din România ar trebui să acorde mult mai multă atenție cinemaului românesc, un adevărat  ambasador al țării noastre în lume. (...) Se vorbește foarte mult de cenzura politică, dar nu se prea vorbește de cenzura comercială a cinemaului de tip art-house"-


la proba B (Ursul de Argint) -în care Ada Solomon zice:

"Ce ne lipsește în momentul ăsta este sprijinul pentru distribuția filmelor și un sprijin pentru a putea vedea filmele in cinema-uri. Cele care există sunt inițiative private care au un scop primordial comercial, iar lăcașurile de cinema cu scop cultural practic nu prea mai există. În această idee, mă gândesc că ar fi poate momentul, după atâtea realizări ale filmului românesc, ca cinema-ul, arta filmului, să fie considerată de la egal la egal cu arta teatrală şi să se creeze o reţea naţională de cinematografe care să prezinte un anumit tip de filme, în special filme româneşti, filme europene, care sunt valori culturale mai mult decă valori comerciale” 

- nu s-a schimbat mai nimic (poate doar că acum Ada Solomon, s-a obișnuit să fie și cîștigătoare, "nu doar luptătoare", cum zicea în 2013).

Așadar doi ani și doi urși mai tîrziu, politicienii nu au prins mesajul, situația cinematografelor din România fiind în continuare dezastruoasă. Toată lumea știe ce e de făcut (așa cum a concluzionat Cristian Mungiu AICI ), dar cei care într-adevăr ar putea să facă și ar trebui să facă sunt prea ocupați să dea acatiste prin Parlament sau sa-și țină degetul la nas (deși probabil unii dintre ei au dat deja like știrii de la Berlin).

Cam cati Urși și cîte Palme mai trebuie să încaseze cineaștii români ca să se faca în țara asta ceva...normal?

Pînă una alta,  putem să luăm și noi o poziție - Poziția Spectatorului - cea mai bună poziție din care putem ajuta filmul românesc să continue să fie bun. Aferim!


                                                      Ada Solomon în iia bunicii și Radu Jude

sâmbătă, 14 februarie 2015

Afisul zilei: Aferim!


Trebuie schimbat urgent afisul de mai jos.
In partea de sus trebuie pusi lauri si un urs de argint.
Pentru regia lui Radu Jude.
Aferim!



In curand in cinema

vineri, 13 februarie 2015

Vinerea animata: Followers

It's (Better Call Saul) Showtime!


E clar după două episoade că Better Call Saul e urmașul legitim al lui Breaking Bad. Pe lîngă că împart cîteva personaje, are același ADN narativ, vizual și funny bone. Atît că BCS e mult mai amuzant. Nicio o supriză, ținînd cont cine e personajul principal: avocatul alunecos pe nume de scenă "Saul Goodman"/ Bob Odenkirk. Iată-l mai jos în plin exercițiu, într-un montaj ce aduce un omagiu ritualului de dimineață a lui Bob Gideon/ Roy Scheider din supercalifragilisticul All that Jazz.
It's Showtime, folks!



PS. Da, ăla e Mike

PS. 2 Pentru comparație:





PS. 3 Sony Pictures a blocat extrasul, dar poate v-am făcut curioși să vedeți ambele pasaje

joi, 12 februarie 2015

Ceau, Cinema! își deschide ambasadă


Dacă trăiți în Timișoara și aveți oarece contact cu mediul creativ, atunci ați aflat deja de AMBASADA. Un spațiu smuls din "moarte industrială" prin truda prietenilor noștri de la Plai și redat oamenilor care fac lucruri în acest oraș și pentru acest oraș.

AMBASADA va răsări oficial, odată cu soarele, în ziua de 20 februarie. Teo Milea va cînta "în deschiderea" AMBASADEI, la ora 7.30, programul continuînd cu diverse acte artistice pînă la apus. Un act de curaj, la fel ca întreg proiectul.

Am primit cu bucurie să fim părtași la acest răsărit. Mai ales că avem și noi un anunț de făcut cu această ocazie. Ne depunem oficial candidatura la timpul vostru liber în această vară.  Vineri, 20 februarie anunțăm zilele în care se va desfășura ediția a doua Ceau, Cinema!...și alte planuri mari :)

Așa că, dragi prieteni ai fest-ului nostru mic și vioi, dragi prieteni Marele Ecran, veniți la AMBASADA să ne spuneți Ceau, să vă spunem Cinema! și să vedem niște filme faine (AMBASADA are un spațiu dedicat proiecțiilor, așa că e cu Va Urma).

În 20 februarie deci, ne deschidem și noi ambasadă la AMBASADA (harta AICI).
Detalii din program, în curînd!  



De la Hollywood pana in Silicon Valley

Va recomandam sa vedeti acest eseu video de 40 de minute care trece in revista evolutia tehnlogica din domeniul cinematografiei si in special felul in care diferitele salturi tehnologice au modelat filmul. In drumul sau de la analog la digital putem observa vizitand lucrarile lui Sergei Eisenstein, Fritz Lang sau Alfred Hitchcock, cum montajul a sofisticat naratiunea, cum sunetul sincronizat a deschis drumul catre long-cuts sau ce impact a avut ecranul lat asupra montajului si a folosirii close-up-urilor. O atentie deosebita e acordata trecerii spre digital si a felului in care softurile create in Silicon Valley au influentat realizatori de filme ca David Fincher, Ridley Scott, Martin Scorsese etc.





Doua povesti de dragoste


Toata lumea vorbeste de filmul de Valentine's, insa filmele de sezon pe care le recomandam noi sunt altele:

Stockholm (r. Rodrigo Sorogoyen), castigatorul TIFF de anul trecut, intra in cinematografe de maine. Distribuit de Transilvania Film.




Alta istorie fierbinte intra in cinematografe in 27 februarie: Iubire radioactiva / Grand Central de Rebecca Zlotowski. Cu Tahar Rahim si Lea Seydoux. Dupa proiectia de la Cannes (de care am scris la cald), a avut parte de 15 minute de ovatii in picioare. Filmul...sau, ma rog, Lea.

Distribuit in Romania de Asociatia MACONDO





miercuri, 11 februarie 2015

Igor Cobileanschi: "Am povestit UMBRE așa cum aș fi făcut-o la un film"


Și-a făcut un nume cu scurtmetrajele care abundă de umor moldovenesc inconfundabil (Cînd se stinge lumina, Sașa, Grișa și Ion ș.a.). A luat premiul Gopo pentru debut cu primul său lungmetraj: La limita de jos a cerului (filmul cu care am lansat și noi, oficial, festivalul Ceau, Cinema! în 2014). Iar anul ăsta, cunoaște succesul și în televiziune cu cel mai ambițios serial românesc al momentului. Am scris deja raportul mea despre UMBRE, am consemnat și depoziția lui Sergiu Costache. Era timpul să depună mărturie și Căpitanul de pe platou, Igor Cobileanschi:





Marele Ecran: Anul trecut in vara, cand doream sa te chemam la Ceau, Cinema!, festivalul de buzunar pe care il facem la Timisoara, erai prins cu filmari. Acum stiu la ce lucrai :) Mi-a placut cum arata UMBRE vizual, atmosfera, personajele, dar ma leg si eu de scenariu. Stiu ca multi au zis ca "oamenii nu vorbesc asa". Ba da, oamenii vorbesc asa, dar nu cu replici din astea una dupa alta. E un pic artificial. In primele 2-3 episoade cred ca e o problema de dozaj. Apoi, se mai tempereaza lucrurile. Tie cum ti s-a parut treaba cu limbajul? Si cum a functionat colaborarea ta cu Bogdan Mirica?

Igor Cobileanschi: Nu stiu ce sa zic vizavi de limbaj... Per total, nu mi se pare ca am exagerat. Am ascultat de mai multe ori discutii "intre baieti" si cred ca suntem mici copii comparativ cu ei. Dar, cine stie? Spectatorul are intotdeauna dreptate!!! :) Colaborarea cu Bogdan a fost una deosebita. Evident, fiecare dintre noi vedea unele lucruri in felul sau si tocmai acest lucru ne facea sa fim mai atenti cu materialul si cu felul de a povesti.

M.E. Am auzit pentru prima oara de "casting pentru regizori". Nu vreau sa ma bag ca supozitorul -ca sa vorbesc ca in film-  dar producatorii HBO nu vroiau un regizor figurant, nu? Cata libertate creativa ai avut?

I.C. "Casting de regizori" :) A fost ceva de acest gen. De fapt, au fost mai degraba discutii cu mai multi regizori pentru a gasi pe cineva care gandeste la fel ca producatorul si vede la fel ca scenaristul! Mie nu mi se pare gresita intentia.


Împreună cu scenaristul Bogdan Mirică, pe platou


M.E. Am inteles ca nu te prea uiti la seriale, dar ai facut ceva cercetare pentru UMBRE? Sau n-a fost cazul, timpul...

I.C. Intr-adevar, nu sunt un mare consumator de seriale. Am povestit UMBRE asa cum as fi facut-o la un film. Evident, a trebuit sa rascolesc prin amintirile mele comportamente ale interlopilor si sa actualizez specificul lor de a fi. 

M.E. Cum a fost lucrul la serial și care e episodul tau favorit?

I.C. A fost o munca grea si istovitoare pe alocuri! Desteptarea la 5 dimineata, concentrare permanenta, raspundere, etc. In sensul asta e mai simplu cand lucrezi dupa scenariul tau - cunosti mai bine detaliile si nu-ti scapa asa usor...Episoadele favorite? Tinand cont ca am filmat doar 6 din 8 - episoadele 5 si 6! :)

M.E. Dar munca cu actorii? De Serban Pavlu, Doru Ana stiam ce le poate pielea. Sergiu Costache e ca pestele in apa in roluri din astea. Mi-au placut si actorii tineri. Dar pentru mine, personajul-revelatie a fost nea Puiu/ Stefan Velniciuc. Tu ai vreun personaj favorit?

I.C. Eu nu fac deosebiri mari intre actori, indiferent de notorietate sau experienta. Daca am acceptat sa lucrez cu EL sau EA - e bun! Si nu cred ca e corect sa facem diferente intre ei sau rabaturi - ca vezi Doamne, Hurduc e mai mic si nu are atata experienta ca Pavlu! Gresit! Toti sunt intr-o linie dreapta de aparare si atac! Toti la fel de buni, la fel de talentati!




M.E. A contribuit in vreun fel la UMBRE experienta ta anterioara cu La limita de jos a cerului (si acolo sunt niste interlopi)?

I.C. Sunt lucrari diferite! Poate doar experienta la nivel de practica, de munca propriu zisa. Altfel - sunt lumi diferite.

M.E. Apropo, sunt diferente mari intre gangsterii de Dambovita si rachetii din Moldova?

I.C. Sunt! Rachetii nu prea se tem de politie, probabil si pentru faptul ca unii dintre ei sunt politisti :)

M.E. Inchei cu o intrebare din serial: ai ceva pe teava? :)

I.C. Pe teava? Am! Sa asteptam putin, pana se-aprinde praful de pusca! :)



Pentru a intra complet în atmosfera serialului, dati play la piesa cu care se încheie primul sezon: ORAȘUL UMBRE

marți, 10 februarie 2015

Victor Rebengiuc 82



O viață de roluri. O viață de filme.
A jucat în aproape 100 de filme, timp de șase decenii.
Victor Rebengiuc împlinește astăzi 82 de ani.



SOLD OUT

În cinemanifestul nostru scris acum cîțiva ani, spuneam că, pe lîngă alți cineaști legendari, "credem în Ceylan". La vremea respectivă mai credeam și că orașul nostru va avea un spațiu de cinema cumsecade. Iată-ne astăzi în situația de a vedea că regizorul turc primește la Timișoara atenția pe care o merită. Cinematograful mai are de așteptat.

Winter Sleep va fi proiectat mîine, la sala 2 a Teatrului Național, cu casa închisă, cele 190 de bilete puse în vînzare fiind epuizate deja de cîteva zile. Nu mai facem deci reclamă filmului, dar observăm și noi cu tristețe, la unison cu ce declară colegele de la Pelicula Culturală (organizatoarele evenimentului), rîsu-plînsu situației.

“Faptul că un film european este vizionat cu casele închise la Timișoara ne dă două sentimente: unul plăcut, confirmându-ne încă o dată faptul că în orașul nostru există public cinefil de calitate, dar și un sentiment de tristețe, pentru că un asemenea film nu poate fi vizionat într-un cinematograf cu mai multe locuri, mai multe zile la rând, pentru a răspunde intereselor tuturor celor interesați."


În același timp, într-o notă mai optimistă, trebuie salutat sprijinul Teatrului Național Timișoara care, prin persoana directorului Ion Rizea, și-a arătat deschiderea pentru astfel de evenimente și a pus la dispoziție sala 2.





Nicoleta și Betty au mai pus la copt o idee interesantă: un atelier de făcut filme. Mai jos, cîteva detalii (restul, aici):


Pelicula Culturală organizează în ultimele două weekenduri din luna aprilie un Atelier de film, care își propune să facă o introducere generală în arta filmării.

Atelierul vine în întâmpinarea pasionaților de filmare, celor care au un DSLR acasă dar nu știu cum să-l folosească, celor care lucrează în ONGuri sau au mici afaceri (hand-made artists, graficieni, desenatori, muzicieni, creatori de modă, psiho-terapeuţi, etc.) și vor să-și promoveze activitatea altfel decât prin fotografie, precum și tuturor minților creative dornice să cunoască un nou domeniu interesant, dar inaccesibil, până acum în Timișoara.

“Am inițiat acest proiect îndrăzneț cu mai multă încredere atunci când în echipa noastră s-au alăturat trei oameni cu o experiență remarcabilă în domeniu, poate cea mai tare echipa pe care o are Timișoara în acest moment: regizorul şi producătorul Florin Iepan, profesorul universitar Gheorghe Șfaițer și directorul de imagine Cristian Ilea.”

Atelierul se dorește o combinație de teorie şi practică, cu exemplificări concrete și muncă în echipă. Sesiunile vor fi modelate pe așteptările și interesele celor prezenți.




luni, 9 februarie 2015

Interogatoriul lui Sergiu Costache în dosarul UMBRE

BREAKING BABADAG?



E posibil să fi apărut un serial românesc pe care să-l așteptăm cu sufletul la gură ca pe alea americane, săptămână de săptămână, și să fie altceva decît Las Fierbinți (cu tot respectul pentru scriitura lui Mimi Brănescu)?

Din cîte discuții și interes a generat în mediul online, părea că Umbre (produs de HBO) e un candidat serios. Așa că m-am pus să văd cîteva episoade.

Prima impresie: vizual, e de bine; filmat profi, uneori reușește să creeze o atmosferă de spleen dîmbovițean, alteori îi iese umorul negru în stilul primului sezon din Breaking Bad (mă gîndesc la episodul cu drujba).

Că ziceam de Breaking Bad, Umbre pleacă de la o premisă similară: personajul principal are o viață dublă. E taximetrist ziua și recuperator noaptea. Numai că Walt/ Heisenberg era, în viața lui civilă, un banal profesor de chimie. Relu/ Relache e taximetrist de București, ceea ce (fără să arunc anatema asupra unei întregi bresle) știm că nu e chiar la distanțe astronomice de lumea interlopă. Iar Relu nu reușește să-și țină ascunsă (față de nevastă) viața lui secretă mai mult de patru episoade (Walt a rezistat două sezoane). Mi se șoptește din cască cum că de fapt inspirația ar pleca de la serialul australian Small Time Gangster.



În general, muzica e manelo-dance de care nu mai scăpăm la radio și, da, în taxiuri. Ceea ce cîteodată crează un contrast interesant. De exemplu, cînd un om se zvîrcolește într-o baltă de sînge pe bancheta din spate între doi recuperatori în timp ce la radio se aude Gașca Mea (Hi-Q). Serialul are în schimb o temă catchy, ce mi-a amintit de muzica din The Killing și un intro foarte bun.

Nu am o problemă că realizatorii s-ar inspira din ce fac serialele de succes, atîta vreme cît produsul final e autentic și stă în picioare. La primele trei episoade, m-au zgîriat dialogurile. Limbajul e colorat, ceea ce e un lucru bun. Dar parcă n-ar trebui să simți în permanență că se citează din dicționarul de argou:

 "Cam rîzi ca broasca la inundații, fără caterincă. 
  Și mi l-a dat și pe ăsta de-i patinează musca pe creier"

sau

"Ia și tu puțin aer cu vitamine" 
"Traiți-ar, te fac ciorba de burtă" 
"Dă-l în mormîntare!"  

Limbaj de cartier, corect, boss. Dar iese un pic artificial cînd sunt vărsate la foc automat. De la episodul 4, scenaristul Bogdan Mirică a dozat mai bine vorbele. Una peste alta, Umbre e un început bunicel care ar putea evolua în ceva și mai bun (mai ales că se pare că vom avea și sezonul 2).

Mici bucurii personale: i-am regăsit în roluri bune pe prietenii noștri mai vechi, pe care i-am anunțat de cîțiva ani ca tinere speranțe: Gabi Huian și Dănuț Hurduc. Pe Sergiu Costache (amicul Ceau, Cinema!), cunoscut în lumea interlopă cu aliasul Sabin, l-am și luat la un interogatoriu:




Marele Ecran: Cîți ani crezi ca ai primi condamnare pentru toate fărădelegile pe care le-ai săvîrșit pînă acum în filme, la numai 25 de ani? :)

Sergiu Costache: Cel mai probabil, dacă ar trebui să răspund în fața legii pentru toate acestea, aș fi "răsplătit" cu alți 25 de ani :))
M.E.: Acum serios, începînd cu Valuri, trecînd prin Lord, Domestic ai jucat frecvent roluri de borfaș simpatic. Bine, în Umbre poate nu așa simpatic, mai mult...amenințător. De ce crezi că ești ales tot în roluri de interlop? Ce altceva ai vrea să joci?
S.C.: Partiturile la care faci referire sunt foarte diferite. In Valuri, Lord sau Domestic responsabilitatea personajelor nu este la fel de mare ca cea pe care o are Sabin în Umbre. În cele trei, personajele acționează pe cont propriu și, cum ar spune "băieții", se ocupă de "găinării", pe cînd Sabin face parte dintr-o familie în fața căreia trebuie să dea socoteală pentru fiecare acțiune sau nonacțiune. Vorbim aici despre principii, legi nescrise și crimă organizată. În ceea ce privește distribuția mea în roluri de interlop, mă gîndesc că m-am apropiat foarte mult de viziunea pe care au avut-o regizorii asupra acestor personaje.

 Domestic (2012)
Un alt tip de rol ce mi-ar plăcea să interpretez e similar cu cel din Umbre, însă greutatea personajului ar fi a unui "Capo di tutti Capi".
Fiecare actor își dorește să interpreteze personaje din categorii sociale diferite, personaje ce ne provoacă să depășim anumite granițe. Pentru orice rol pe care îl interpretezi trebuie să te apropii într-o oarecare măsură de lumea din care face parte, trebuie să ajungi sa îi ințelegi mediul din care provine pentru a putea ajunge apoi să înțelegi mentalitatea personajului.
M.E. Cum ți s-a parut limbajul din Umbre (în general, nu doar la replicile tale)? Se pupă cu ce știai de pe stradă, din Bucuresti?
S.C. Chiar dacă mulți dintre noi contestă acest tip de limbaj, nu este departe de cel pe care îl auzim în mod frecvent pe străzile din București și nu numai.
M.E. Ai cunoscut vreun interlop în carne și oase? De unde ți-ai luat inspirația pentru personaj?
S.C. Da, am cunoscut :) Principala sursă de inspirație pentru Sabin a fost Richard Kuklinski, din cartea lui Eric Frattini, "100 de ani de Cosa Nostra". 

M.E. Care e gangsterul tău favorit din filme?
S.C. Chernov, interpretat de Pasha Lychnikoff în Rage.

M.E. Ce alegi?  Pacino, De Niro sau Pesci?
S.C.  Momentan, Pasha Lychnikoff.

M.E. Care e scena ta favorită din Umbre? 
S.C. Aceea în care Sabin tranșează trupul lui Giani. E reprezentativă pentru ceea ce înseamnă personajul și îi arată caracterul sadic și inuman.
M.E. Ca să-l parafrazez pe Oliver Stone, suntem "Născuți Asasini"? Ce crezi despre violența în filme?
S.C. Nu știu dacă suntem născuți asasini, dar putem să murim fiind asasini. Majoritatea filmelor sunt inspirate din viața reală. Violența nu o găsim doar în filme ci și în viața de zi cu zi.
M.E. La ce seriale te uiți, dacă te uiți? Breaking Bad?
S.C. Din păcate, în ultima perioadă nu am avut suficient timp liber pentru seriale. Dar îmi voi face timp pentru Breaking Bad, despre care am auzit doar păreri bune.

 Valuri (2008)

M.E. De unde a pornit pasiunea pentru actorie și unde ai furat meserie? 
S.C. Pasiunea pentru actorie a început odată cu primul rol pe care l-am interpretat într-un film, Remus din scurt-metrajul Valuri al lui Adrian Sitaru, și a continuat în facultate, acolo unde am întîlnit profesori extraordinari care m-au ajutat sa înțeleg mai bine această meserie și mi-au îndrumat pașii. Am avut de învățat de la fiecare regizor și partener alături de care am jucat, și cu fiecare rol pe care îl interpretez continui să învăț ce înseamnă cu adevărat această meserie.
M.E. Pînă acum ai fost complice cu Sitaru, Cobileanschi, Constantin Popescu și alții. Cu ce regizor român ai mai vrea să lucrezi? Dar străin?
S.C. Am avut șansa să lucrez atît cu regizori români cît și străini care și-au pus amprenta asupra carierei mele și care au contribuit la evoluția mea. Mă bucură fiecare propunere de colaborare pe care o primesc, indiferent de numele regizorului, acest lucru reprezentînd garanția că ceea ce am realizat pînă în acest moment nu a trecut neobservat iar munca mea este apreciată.
M.E. Ce ai văzut ultima oară la cinema?
S.C. Taken 3 – Teroare in L.A
M.E. Și închei cu o întrebare ca în serial: Ai ceva pe țeavă?
S.C. Am mai multe pe țeavă dar sunt confidențiale deocamdată și dacă sifonezi va trebui să te caut pe-acasă :)


Un scurt dosar cu faptele lui Sergiu Costache, aici și aici. Este așteptat la audieri și capul operațiunilor de pe platou, Igor Cobileanschi.



Ce făcea PT Anderson prin 1998?

Adică între Boogie Nights, care l-a lansat pe orbita hollywoodiană, şi Magnolia, care i-a confirmat statutul de wunderkind al filmului american?
Regiza un videoclip pentru cover-ul făcut de Fiona Apple după piesa "Across the universe" a lui John Lennon.
Cam la fel ca Doc Sportello trăgând chill dintr-un joint în timp ce în jurul lui se fac şi se desfac conflicte poliţist-psihedelice în Inherent Vice, Fiona Apple îşi ţine nemişcată privirea serenă spre cameră pe când lumea se prăbuşeşte violent în spatele ei.


joi, 5 februarie 2015

American Sniper vs. Bitter Lake

PROPAGANDĂ ȘI ADEVĂR



Înainte să comită sinuciderea de tip kamikaze, jihadiștii se imortalizează într-un filmuleț (vezi Before the wind blows de Samer Najari, short premiat la Anonimul în 2006). Acest clip va fi arătat după ce protagonistul a devenit martir, în scop de propagandă.  

American Sniper este varianta americană a unui astfel de clip. Este filmul despre un martir care se sacrifică pe altarul valorilor americane sacrosante.

American Sniper glorifică războiul și sporește legenda unui om care ucide în numele "apărării celei mai mărețe națiuni de pe pământ", a familiei, a Texasului, a dreptului de a conduce jeep-uri devoratoare de carburant și a ce alte valori credeți că au americanii care se joacă de-a cowboy-ii în estul sălbatic.

Filmul nu încearcă să explice nimic, e o hagiografie. Practic, nu există personaje tridimensionale în tabăra cealată. Sunt doar niște ținte de hîrtie. Iar personajele din tabăra lunetistului sunt doar simboluri ale unor valori pentru care merită să (o)mori: soția/mama/Patria, copilul/viitorul țării, camaradul/fratele/soldatul/.

E ilustrarea perfectă a ușurinței cu care împărțim astăzi lumea în "lupi, oi și cîini de pază". Și, ca fapt divers, a modurilor în care poți distruge niște Dacii pe străzile din Irak.

În anii din urmă, Clint Eastwood a devenit expresia sublimă a imperialismului american și a politicii sale externe arogante și, dacă încă nu s-a înțeles, sinucigașă pe termen lung. Clint Nicolaestwood insistă să moară "pe cai, că filmăm". Faptul că apare un astfel de film și e în fruntea box-office-ului de cîteva săptămâni nu arată decît că SUA e blocată în acest mindset și nu e foarte diferită de adversarii săi ideologici.

Cu ce e diferit acest film de propagandă de filmările atroce ale ISIS (în afară de gradul de barbarie)? Ba tind să cred că, în aroganța lui, servește tot scopurilor califatului. E aproape de înțeles revolta unui tînăr musulman care vede în acest film super-soldatul "Captain America" invadator și uneori barbar (filmul începe cu împușcarea unui copil), dorința sa de răzbunare și de a să alătura unei cauze "juste" precum apărarea credinței și deșertului străbun.

Pentru a înțelege ceva din ce se întîmplă acum în Orientul Mijlociu și de ce occidentalii "culeg ce au semănat" (așa cum admitea zilele trecute un comandant militar britanic), trebuie văzut noul documentar BBC a lui Adam Curtis, Bitter Lake (2015).


Curtis o ia, ca de obicei, metodic de la 'pașpatru, de cînd Roosvelt a bazat supremația US pe petrolul Arabiei Saudite, cu efecte perverse pe termen lung: ascensiunea fundamentalismului islamic în zonele fierbinți de azi și dependența crescîndă a occidentalului obișnuit față de băncile care o ard periculos cu petrodolarii, pe banii noștri.

Pe lîngă lecția completă de istorie, filmul mixează materiale revelatorii de arhivă, filmări incredibile de-ale soldaților de pe teatrele de operațiuni, cîini afgani, porumbei și muzică orientală sau desprinsă parcă din Drive. Într-un fel amar ai putea zice că e entertaining, dacă nu ar fi tulburător. Tulburător prin senzațiile pe care le transmite, dar clarificator pînă la Allah.




Cînd tratezi faptele așa, cu o obiectivitate aproape clinică, rezultă un documentar de o limpezime tăioasă și greu de acceptat (pentru unii e "dangerous tv"). E o sinteză cum nu vezi că mai face altcineva în lumea documentarelor, așa cum știu cei care au văzut precedentele de Curtis (All Watched Over by Machines in Loving Grace,  The Power of Nightmares, The Century of the Self, The Trap: What happened to our dream of freedom).

Dintre cei doi lunetiști, Curtis e cel care lovește la țintă, în "bull's eye".

E un realizator cu o perspectivă unică: ca și cum un extraterestru ar urmări civilizația umană. Într-un material recent a definit cu concizie situația actuală în care se află cetățeanul tot mai lipsit de putere: "suntem menținuți într-o permanentă stare de confuzie și incertitudine, ca să nu mai știm la ce să ne opunem".

Bitter Lake e de neratat pentru toți cei care vor să știe adevărul (un fel de TEASER).

Și nu cîți "martiri" a făcut un lunetist în Irak.