Se afișează postările cu eticheta cinemarketing. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cinemarketing. Afișați toate postările
vineri, 18 septembrie 2015
Studiourile Super Smooth prezintă...
Mircea a desenat afișul oficial Ceau, Cinema!. Mimi a desenat traista-hit Miau, Cinema. Mircea îl omagiază pe Spock. Mimi, pe Gummo. Mircea Popescu e Super. Timeea Ciora e Smooth. Și viceversa. Împreună sunt Super Smooth Studio. I-am luat și pe cei doi artiști timișoreni la întrebări despre acordul tripartit Super Smooth + Balamuc + Ceau, Cinema!
Marele Ecran: De ce v-ați băgat creioanele și creierele în Ceau, Cinema! Ce treaba aveți cu flmele?
Super Smooth Studio: Când eşti chemat să te implici într-un festival de film european la care se mănâncă lubeniţă, ţi se acordă încredere şi ţi se dă undă verde la creaţie, nu prea poţi să spui nu. Mai ales că-i cel mai fain să lucrezi la primele ediţii, atunci când se fac primii paşi în dezvoltarea identităţii vizuale şi toată lumea este dispusă să experimenteze. Iar... despre treaba noastră cu filmele… ne plac imaginile, mai ales acelea în mişcare.
E nevoie de implicarea socială a artistului sau e de ajuns să-și facă arta lui în tihnă?
Într-un fel sau altul, artistul este implicat social prin “meseria” sa. Indiferent de dorinţa artistului, societatea va reacţiona la arta produsă de el, chiar dacă o va înţelege sau nu.
Metropolis (văzut de Mimi Ciora)
Legat de posterele pe care le-ați imaginat (la intersecția cinemaului cu lubenița), de ce v-ați oprit la acel film, acele personaje?
Dacă până acum am răspuns în cor, la întrebarea asta răspundem separat.
Mimi: “Gummo” – este un film care îmi aduce aminte de studenţie, de serile de cinema din apartamentul nostru junkie din Libertăţii, unde ne adunam în faţa unui televizor vechi cu ecran mare … era magic. Aşa că am profitat de ocazie şi am făcut un poster la care au contribuit şi aceste amintiri. Iar “Metropolis” pentru că… festival de film european J.
Mircea: După ce îl vezi pe Spock şi tu vrei să ai bretonul perfect, urechile alungite, să poţi să faci salutul special şi să ai voce cu rezonanţă intergalactică. Este un personaj care îţi intră pe sub piele chiar dacă nu eşti un mare fan S.F. Posterul este un tribut pentru actorul Leonard Nimoy (1931-2015).
Ceau, Cinema! a avut, mulțumită vouă, afișe și materiale plăcute estetic și tactil. Ce părere aveți de lipsa de gust vizual din spațiul urban și în general în societatea românească? Afișe, firme...în mare parte urîte.
Păi, putem spune că evenimentele faine au identitate vizuală pe măsură.
Iar spaţiul public… poartă chipul şi asemănarea autorităţilor care îl gestionează.
Cu siguranță citiți bandă desenată. Care sunt numele care v-au atins/inspirat/marcat?
Mircea îşi aminteşte din copilărie de “Zupi, un iepuraş tare poznaş”, apoi de cele trei numere de “Proteus” – Supliment Carusel. Probabil revistele astea erau la fel de populare în rândul copiilor precum desenele animate de la 7 seara.
Iar acum, amândoi preferăm banda desenată fără text, sau cu text cât mai puţin. Ne plac prea multe ca să facem o ierarhie, dar dacă ar fi să dăm un răspuns fulger cu artiştii de bandă desenată care ne vin în minte, aceştia ar fi: Joan Cornellà, Michael Deforge şi Brecht Vandenbroucke. Dacă ne mai întrebi o dată, cu siguranţă numele vor fi altele.
Care e desenatorul/ilustratorul lor român favorit/ din toate timpurile?
“The one and only” pentru noi nu prea există… tot timpul se schimbă topul, dar apreciem toţi artiştii care sunt sinceri cu ei înşişi.
Ce filme consumații? Două-trei recomandări?
Ne obosim ochii cu tot felul de filme, fie ele fantastice, suprarealiste, S.F., comedii, toilet humour, nonsens, artsyfartsy… apreciem şi un film prost, dacă e atât de prost încât să depăşească limitele normalului… Deci, de consumat consumăm multe, iar după mood-ul de acum am putea recomanda: Brazil (1985), The Royal Tenenbaums (2001), The Dance of Reality (2013), The Life of Others (2006), My Dinner with Andre (1981) şi toate creaţiile lui Hayao Miyazaki.
Multumim! Danke! Merci! Koszonom! Thank you! Ceau! J 
marți, 9 iunie 2015
Ceaaaaaau, bau!
IA-L ÎN TRAISTĂ PE NOSFERATU!
Primul produs CeauCinema 2015 realizat în cadrul colaborării cinefile cu Balamuc și SuperSmooth este traista Nosferatu zisă Ceaaaaau (desen de Ana Kun). Imprimată în serie scurtă, plasa este foarte utilă pentru transportarea în siguranță a rolelor de film și a usturoiului. A fost testată în condiții de mare satisfacție și cu lubenita de Gottlob. Și Murnau ar zice Ceau smile emoticon
Dacă nu va temeti, dați click pe poza pentru mărire, ca să vedeți cum e să umblați cu monstrul pe voi.
Pentru maxima protecție contra cinefobiei recomandăm și tricoul Nosferatu, un omagiu adus lui Murnau de Ana, disponibil atît pentru cinefili cat si pentru cinefile. E de purtat în serile cu film de groază, la o felie roșie și suculentă de lubeniță sau pe strasse, cu fală mare. Revenim cu detalii legate de achizitie.
Ana Kun face parte din Balamuc (loc de joacă ș-altele), alături de artiștii Livia Coloji și Răzvan Cornici. Ana combină textul şi imaginea în lucrări narative la propriu şi la figurat, cu referinţe din cultura pop.
Primul produs CeauCinema 2015 realizat în cadrul colaborării cinefile cu Balamuc și SuperSmooth este traista Nosferatu zisă Ceaaaaau (desen de Ana Kun). Imprimată în serie scurtă, plasa este foarte utilă pentru transportarea în siguranță a rolelor de film și a usturoiului. A fost testată în condiții de mare satisfacție și cu lubenita de Gottlob. Și Murnau ar zice Ceau smile emoticon
Dacă nu va temeti, dați click pe poza pentru mărire, ca să vedeți cum e să umblați cu monstrul pe voi.
Pentru maxima protecție contra cinefobiei recomandăm și tricoul Nosferatu, un omagiu adus lui Murnau de Ana, disponibil atît pentru cinefili cat si pentru cinefile. E de purtat în serile cu film de groază, la o felie roșie și suculentă de lubeniță sau pe strasse, cu fală mare. Revenim cu detalii legate de achizitie.
Ana Kun face parte din Balamuc (loc de joacă ș-altele), alături de artiștii Livia Coloji și Răzvan Cornici. Ana combină textul şi imaginea în lucrări narative la propriu şi la figurat, cu referinţe din cultura pop.
vineri, 26 septembrie 2014
De ce eu? (teasing)
Coincidență? Marketing? Manevră publicitară?
Nu știi cum să numești introducerea lui Turcescu în acest aperitiv pentru noul film al lui Tudor Giurgiu. Oriucm, ușor bizară alegerea de a-l face stil prezentare powerpoint (impresia e că e realizat în fugă, să prindă momentul) cu muzică de Batman. În mod cert va atrage atenția publicului (și a serviciilor). Adăugați și că filmul e despre controversatul caz în care a fost vehiculat numele ex-procurorului Ponta (lansarea filmului se face în octombrie, în plină campanie prezidențială) și ne putem aștepta la noi teorii conspiraționiste, posibil impact electoral și o grămadă de publicitate gratuită la film.
Echipa lui Giurgiu nu e la prima ispravă de acest gen: ultima oară a făcut-o pentru Despre dragoste și melci
.
luni, 5 mai 2014
Afisul zilei: Nu vandaliza!
Astăzi, de la ora 19.00, la Cărtureşti (Mercy) are loc proiecţia scurt metrajului Nu Vandaliza! (de Luiza Alecsandru), urmată de o dezbatere pe tema publicităţii.
miercuri, 9 aprilie 2014
Cei de dincolo
După Elabuga și Mila 23, "divizia" de BD din cadrul Mandragora mărșăluiește acum prin trecătorile Carpaților cu un nou album: Cei de dincolo (lansat proaspăt la Salonul de Bandă Desenată de la Sibiu). De căutat deci în librării.
Echipa formată din Alex Talambă (desen și culoare) și George Drăgan (text) e deja consacrată. Alex Talambă a fost invitatul oficial al Salonului de Carte de la Paris în 2013. Aici în rol de editor, Anca Puiu pune mult suflet în această zonă destul de nouă pentru piața românească, după cum îmi povestea cu ocazia interviului din 2012. În rolul ei de producător, noutate e lungmetrajul Viktoria (regie: Maya Vitkova), selecționat la Sundance 2014.
marți, 8 aprilie 2014
Afișul zilei: Film poster is not dead
La Timișoara începe expoziția FILM POSTER IS NOT DEAD. Între anii '60 și '80, arta afișului cehoslovac, deși se derula într-un regim restrictiv, a atins apogeul artistic. Această artă a dispărut odată cu globalizarea industriei și obligația de a respecta tiparul standard. Artiști și designeri din școlile de artă cehești și românești au primit acum libertate totală. A rezultat o selecție de 36 de afișe, care poate fi văzută la Muzeul de Artă din Timișoara.
Vernisaj: azi, 8 aprilie, ora 18.00
Staționează până în 11 mai, dar noi vom fi acolo cât de repede.
luni, 2 decembrie 2013
Studio for sale
In caz ca doriti sa cumparati un cinema.
Rugam seriozitate!
ps. sau poate ne strangem mai multi si punem mana de la mana?
luni, 18 noiembrie 2013
joi, 14 noiembrie 2013
Moment publicitar cu Martin Scorsese si Wes Anderson
Daca televiziunile ne-ar 'deranja' doar cu pauze publicitare cinematice ma indoiesc ca lumea ar mai schimba programul. Mai jos Martin Scorsese evoca romantismul si lejeritatea anilor '50 in incantatorul New York filmat in alb-negru iar Wes Anderson inunda un tainic si obscur orasel de provincie italian cu stilul sau personal de a colora orice intamplare intr-o poveste, omagiind totodata un slapstick vechi de 50 de ani, Pantera Roz (1963).
"Street of Dreams" a Martin Scorsese picture - Director's cut
ad for Dolce & Gabbana The One
starring Scarlett Johansson and Matthew McConaughey
"Castello Cavalcanti" by Wes Anderson
ad for Prada
starring: Jason Schwartzman and Giada Colagrande
+ bonus: cea mai 'inaltatoare' şpagată pe care a putut s-o faca J. C. van Damme in intreaga sa cariera a oferit-o intr-o reclama la camioanele Volvo. Sa vezi si sa nu crezi.
marți, 16 iulie 2013
luni, 27 mai 2013
Can-Cannes-uri
PENTRU PRIETENI
Pe lîngă ştaif autentic, la Cannes sunt şi multe pretenţii, impostură şi bling-bling (apropo, bling-blingurile au fost cu 1 milion de dolari mai puţine anul ăsta, pentru că seiful casei Chopard a fost golit dintr-un hotel de pe croisette).
Aflaţi în locul cu cele mai multe VIP-uri pe metru pătrat din univers, mulţi indivizi simt nevoia să-şi revendice aici şi acum cele 30 de secunde regulamentare de faimă. Probabil că aţi auzit de tipul care a tras focuri de armă, silindu-l pe înfricoşătorul Hans Landa / Christoph Waltz să o ia la sănătoasa din studioul Canal +, aflat în apropierea Dezlănţuitului cu pistol.
Chiar în momentul în care am descins prima oară în faţa nebuniei din Palais des Festivals se auzeau nişte guiţături înspăimîntătoare. Un minut mai tîrziu am văzut un tip care plimba în lesă o pereche de purceluşi fercheşi şi durdulii. Aşa că mondenii de pe Dîmboviţa ar trebui să ştie că ultima fiţă de pet nu e găina, ci scrofa domestica (deşi, în multe zone din România, asta ar echivala cu a-ţi scoate senvişul la plimbare).
Aşadar, aflat şi eu în acest loc sublim şi ridicol nu m-am putut abţine să fac cîteva aroganţe, pentru prieteni. Dacă ei şi-au plimbat cochonii, mi-am scos şi eu la plimbare căţeii...de Usturoi. Am adus în premieră mondială USTUROI 100 % românesc (şi 100% independent) pe covorul roşu de la Cannes.
Probabil că am fost singurul jurnalist care a surprins acel photocall. Totuşi, isprava nu a rămas fără urmări întrucît Groparu mi-a mărturisit că, după această surpriză, l-am obligat să mai scoată un trailer. După unele zvonuri, Jim Jarmusch ar fi ameninţat că îşi retrage filmul cu vampiri din competiţie, dacă mai găseşte picior de usturoi în zonă.
Tot vizavi de "Casa Filmelor" de la Cannes, am făcut o "vedere" pentru prietenii noştri de la Festivalul Plai ca răspuns la campania lor "Dragă Plai". Pentru că suntem bucuroşi să ne ocupăm şi anul acesta de Casa Filmelor din ograda Plai.
.JPG)
Lady Bio (partenerul meu de drum la Cannes) merita cu prisosinţă un covor roşu, doar că glamour-ul nu e chiar filmul său. Produsele Lady Bio sunt cosmetice curate, din ingrediente care se găsesc în natură. Pînă şi vopselele de păr Khadi (aduse în România exclusiv de Orchideea Blu, proprietarul mărcii Lady Bio) au numai ingrediente vegetale (din plante), cinci la număr, cu denumirea în latină, adică sunt cert naturale şi nu sunt compuşi chimici, făcuţi în laborator (dacă folosiţi vopsele sintetice, uitaţi-vă de curiozitate pe eticheta cu amoniace şi para-fenilendiamina).
Alt exemplu: pe eticheta cremei mele de ras scrie aşa: unt de shea, ulei de susan, mentă, ulei de dafin, vitamina E, ulei de eucalipt bio şi ulei de măsline (cred că poţi s-o şi mănînc). Deo-stick-ul care m-a servit în timpul alergăturii zilnice de la Cannes este piatră de alaun şi atît: fără parabeni, fără alcool. Doar un mineral natural. Lady Bio este distribuitor autorizat al produselor BioEarth şi Khadi, ceea ce înseamnă că are şi cele mai bune preţuri. În magazinul de pe str. Emanoil Ungureanu, nr. 6 (lîngă Sandwich Factory şi Cafe Colţ) şi în magazinul online Orchideea Blu.
duminică, 31 martie 2013
marți, 19 martie 2013
Premiul Cezar pentru cel mai rapid actor
În Domestic, Adrian Sitaru aprofundează interacţiunea om-animal pe care o explorase anterior în scurtmetrajele Lord şi Colivia. Debutează acum în lungmetraj (pe lîngă doi copii) o pisică, un iepure, un cîine şi o găină. Astăzi îl prezentăm pe Cezar:
Am povestit ieri cu Adrian Sitaru despre cum a lucrat cu actorii simpatici şi necuvîntători din Domestic: ”În general se ştie că e o dificultate sporită să faci filme cu animale şi copii. Dar am fost norocos, pentru că nu poţi să regizezi animale. Le-am ales aşa cum mi le imaginam şi pe cele care îmi plăceau cum arată.”
Interviul complet va apărea într-una din zilele următoare, înainte de premiera de sîmbătă, 23 martie, de la Timişoara, unde regizorul va fi prezent împreună cu o parte din actori. Nu ştim încă dacă, programul deosebit de încărcat, îi va permite lui Cezar să ajungă la eveniment.
ps. nu uitaţi să ne trimiteţi poveştile voastre domestice; avem patru bilete de dat
luni, 18 martie 2013
Profil de actor: Patrocle
Domestic, noul film al lui Adrian Sitaru, lansează o sumedenie de actori debutanţi, care merită toată atenţia noastră. Astăzi vi-l prezentăm pe Patrocle:
În aşteptarea lansării naţionale din 22 martie, pagina de facebook a filmului a strîns o mulţime de poveşti domestice de la personalităţi cunoscute. În joacă au intrat şi bloggeri din toată ţara. Dacă aveţi poveşti cu animăluţe, trimiteţi-le pe adresa povesti@domesticthemovie.ro! Se lasă cu bilete la film.
Iubitorii de animale şi de film de pe raza "muncipiului" Timişoara pot să ne trimită şi nouă poveştile lor "domestice", fie în scris, fie sub formă de clip haios (însoţit de istoria animăluţului din imagini). Punem la bătaie 4 bilete la premiera de gală Domestic de sîmbătă, 23 martie, ora 19, sala liceului "Ion Vidu". Începem noi, cu un clip "homemade" făcut cu telefonul. Probabil trebuia să filmez pe orizontală. Asta e, cred că nu îl înscriu la Cannes anul ăsta.
Profilul actorului: Baigli aka Smiley şi o figurantă din vecini.
Pedigree: "Strasse rasse"
E stăpîna curţii noastre de la 6 luni. O colegă de-a fratelui meu a adunat-o de pe stradă, dar nu mai avea loc să o ţină acasă de alte patru patrupede. Am primit-o cu tot cu nume: Bailey. Noi i-am zis Baigli ("G is silent"), pentru că seamănă la blăniţă (alb-negru) cu cozonacul acela tradiţional cu mac. Are şi poreclă (Smiley) de cînd a venit un domn să ne citească contorul de apă şi i-a înţeles greşit numele. Lui Baigli îi plac foarte mult cărţile. Cel puţin cărţile pe care le aveam depozitate în cutiile din magazie şi pe care şi-a încercat colţii în formare. Mi-a cruţat, spre surprinderea mea, revista Little White Lies, în ziua cînd poştaşul mi-a "livrat-o" în curte. În "palmaros-ul" lui Baigli mai intră vreo 3 perechi de şlapi, 3 lese, două preşuri, un şiţ de bicicletă etc. E veselă, jucăuşă ca un copil, îi plac zăpada, noroiul şi să stea în ploaie. Cu cît e mai murdară pe lăbuţe, cu atît sare mai veselă şi mai jucăuşă pe noi şi pe hainele noastre curate. Aleargă după porumbei. Face gropi prin curte. În sîngele ei de maidanez are cu siguranţă şi ceva de vînător. Cel mai mult îmi place de ea cînd se tolăneşte pe iarbă la soare. Cel mai puţin -cînd o apucă lătratul pe la 2-3 noaptea. O invidiez pentru viaţa ei lejeră şi simplă. De fiecare dată cînd o văd tolănită prin grădină îmi aminteşte că ar trebui să fac şi eu asta mai des.
sâmbătă, 15 decembrie 2012
Dacă îţi iei cartea, primeşti şi filmul!
VIAŢA LUI 3,14
Pe 20 decembrie, a doua zi după Aventurile Prinţului Ahmed, începe în cinematografe o nouă aventură. De data asta, o aventură spirituală. Viaţa lui Pi.
Regizorul Ang Lee (Brokeback Mountain) a ecranizat romanul best-seller Viaţa lui Pi, care primise în mod repetat sentinţa că e imposibil de tratat cinematografic. Filmul promite "cea mai deşteaptă folosire a tehnicii 3D" de pînă acum (în vorbele lui Roger Ebert). Se mai produce o inovaţie cu această ocazie: dacă îţi iei cartea, primeşti şi filmul (promoţia se pare că va fi valabilă în toate oraşele mari şi că e doar prima dintr-o nouă strategie de marketing, gîndită după formula 2 în 1, cartea + filmul).
Aşadar, cumperi romanul lui Yann Martel pînă în 20 decembrie şi găseşti în carte invitaţie la avanpremiera de la Cinema City. În Timişoara, la librăria Cartea de Nisip (pe Alba Iulia). Iată şi o idee minunată de cadou pentru un cinefil căruia îi place şi să citească. Faci un cadou care mai conţine un cadou. Brave new world!
Pe 20 decembrie, a doua zi după Aventurile Prinţului Ahmed, începe în cinematografe o nouă aventură. De data asta, o aventură spirituală. Viaţa lui Pi.
Regizorul Ang Lee (Brokeback Mountain) a ecranizat romanul best-seller Viaţa lui Pi, care primise în mod repetat sentinţa că e imposibil de tratat cinematografic. Filmul promite "cea mai deşteaptă folosire a tehnicii 3D" de pînă acum (în vorbele lui Roger Ebert). Se mai produce o inovaţie cu această ocazie: dacă îţi iei cartea, primeşti şi filmul (promoţia se pare că va fi valabilă în toate oraşele mari şi că e doar prima dintr-o nouă strategie de marketing, gîndită după formula 2 în 1, cartea + filmul).
Aşadar, cumperi romanul lui Yann Martel pînă în 20 decembrie şi găseşti în carte invitaţie la avanpremiera de la Cinema City. În Timişoara, la librăria Cartea de Nisip (pe Alba Iulia). Iată şi o idee minunată de cadou pentru un cinefil căruia îi place şi să citească. Faci un cadou care mai conţine un cadou. Brave new world!
joi, 13 decembrie 2012
Veniţi la Film!
V-am povestit deja AICI motivele pentru care facem Aventurile Prinţului Ahmed împreună cu (şi pentru) Fundaţia Pentru Voi. Astăzi vă prezentăm şi un promo video filmat vinerea trecută, acasă la Pentru Voi.
Nu este un spot perfect. Nici super-creativ. E un spot onest. Am vrut să vedeţi cine sunt beneficiarii spectacolului de caritate din 19 decembrie, de la Capitol.
Mulţumiri profesioniştilor săritori de la Camera 4, care ne-au strecurat cumva în programul lor încărcat.
actori: Alexandra, Ioji şi colegii lor
regia & camera: Cristian Ilea
concept & text: Lucian Mircu
monteur: Costi Buţă
voice-over: Alina Ilea
first assistant director: Nicoleta Ciocov
muzică: Makunouchi Bento
duminică, 23 septembrie 2012
Daniel Craig şi munţi la Timişoara...
...adăugaţi digital pe fundalul Gării de Nord, în noul spot pentru Heineken cu agentul 007.
Deci pot exista şi avantaje din a avea o gară părăginită...
marți, 18 septembrie 2012
Bucuriile Filmului
PSEUDOKINEMATIKOS 2
Yeeeah! "Bucuriile Filmului", al doilea volum scris de Marian Rădulescu în seria Pseudokinematikos, a ajuns la Cărtureşti. M-am bucurat şi eu să scriu prefaţa...de mai jos:
Canonul lui Marian
Noi, cinefilii, avem obiceiul năstruşnic de a face topuri şi liste. Liste cu filme care ne-au marcat şi influenţat. Sau pur şi simplu ne-au atins la un moment dat. Preferinţele fiecăruia sunt, desigur, subiective. De multe ori nici nu mai ştim de ce ne-a plăcut o peliculă. Poate povestea de pe ecran semăna cu a noastră. Poate am fost vrăjiţi de coloana sonoră. Sau de un actor... Un lucru e cert: lista noastră oferă indicii clare despre personalitatea noastră. Spune-mi ce filme vezi ca să-ţi spun cine eşti. "Lista" ne defineşte... aspiraţiile, preocupările şi plăcerile (vinovate sau nu). Suntem ceea ce vedem (dar mai ales, cum ne raportăm la ceea ce vedem). În Pseudokinematikos 2. Bucuriile filmului, Marian Rădulescu propune o listă proprie ("Dosarul vizionărilor"). Dar el reuşeşte un echilibru între favoritele personale şi lucrările esenţiale (deşi mai corect e să spunem că "favoritele" lui sunt totodată "lucrări esenţiale...").
Dacă în primul volum autorul a cartografiat popasurile obligatorii în cinematografia românească, aici măreşte scara şi schiţează o planisferă, o hartă a întregii lumi cinematografice. Lista lui Marian e de fapt un canon. Un îndreptar cu filmele de căpătâi, filme cruciale. Acest canon nu e rigid (ca un decalog) şi nu are pretenţia de a fi integral, dar e un bun început. "Let's start at the very beginning / A very good place to start / When you read you begin with ABC / When you sing you begin with Do-Re-Mi ("Să începem chiar cu începutul /Un foarte bun punct de plecare / Cînd citeşti, începi cu ABC/ Cînd cînţi, începi cu Do Re Mi") (din Sunetul muzicii, regia: Robert Wise, 1965). Repertoriul propus de Marian este ABC-ul care trebuie învăţat pentru a desluşi limbajul cinematografic şi pentru a-i însuşi gramatica (aici s-ar potrivi alt înţeles al cuvîntului "canon", acela de literă de tipar cu care se tipăreau cărţile canonice). Din aceasta perspectivă, cele aproape 100 de titluri selectate şi cercetate aici pot fi privite ca o Educaţie. O fundaţie. Filme-indicator, filme-far, borne de folos în aceasta fascinantă călătorie numită Cinema. Dacă le vezi, n-ai cum să te pierzi. N-ai cum să te rătăceşti în labirintul vizual care ne înconjoară. Ele sunt ca un fir din ghemul Ariadnei care se deşiră în carte, începând cu anul 1916 şi până în 2011.
În aceşti 95 de ani, cinema-ul a trecut prin schimbări majore, dar esenţa lui e aceeaşi. Cinematograful de artă rămâne un mod de înţelegere a vieţii, o Cale de a ajunge la ceea ce e profund uman. Această esenţă perpetuă, nemuritoare, se află în centrul atenţiei lui Marian Rădulescu. Autorul nu e doar un cinefil îndrăgostit de istoria filmului, este un iubitor de frumos şi adevăr. Iar când întîlneşte frumosul şi adevărul în sala de cinema, trăieşte bucuriile la care face referire în subtitlul cărţii. Dar aceste bucurii trebuie împărtăşite. Într-o zi de decembrie 2011, am ajuns la ultimul cinematograf de stat care a supravieţuit în Timişoara (din treisprezece cîte au fost odată) pentru a vedea Crulic (regia: Anca Damian, 2011). Lângă casa de bilete mai era un singur domn. Mă aştepta pe mine. Mă rog, aştepta încă un spectator. I se destăinuise plasatoarei că nu voia să vadă filmul de unul singur. Am înţeles atunci de ce mergem de fapt la cinema: vrem să simţim emoţia împărtăşită care face să vibreze aerul din sală. Marian trăieşte pentru această emoţie. De aceea mă sună de fiecare dată cînd descoperă ceva important de văzut. Ultima oară a fost un film polonez din 2010, Erratum (regia: Marek Lechki). Entuziasmul lui e molipsitor, chiar şi prin telefon: "Să vezi câtă fineţe, câtă delicateţe. Atâtea lucruri exprimă filmul ăsta prin fiecare milimetru de peliculă!... Să vezi ce înseamnă muzica în film, compoziţia plastică... Fiecare cadru e impecabil alcătuit, ca un tablou. Îţi vine să strigi '- Stooop! dă pe pauză, să văd cadrul ăsta mai bine!'. Am vrut să le spun să oprească proiecţia că mă sufocam de atâta frumuseţe."
Pseudokinematikos 2 este o colecţie de astfel de experienţe desăvârşite. Ele nu au nimic de a face cu predilecţia industriei de cinema actuale pentru stimulare, pentru excitarea globului ocular. Au de a face cu explorarea, cu trezirea ochiului lăuntric. Autorul nu face concesii filmelor-de-unică-folosinţă. El e interesat de filmele care merită (trebuie) revizionate. Indiferent de anul când sunt făcute, relevanţa lor nu poate expira. Adevăratele filme mustesc de sensuri. Ele trebuie văzute nu ca mijloace de recreere, ci ca mijloace de re-creare. Aşadar, volumul de faţă vorbeşte despre filmele care ne luminează dar, mai ales, despre cele care ne iluminează. Calea spre iluminare presupune însă un efort şi din partea noastră. Nu ajunge doar să fii "în Zonă". Totul depinde de noi. De atenţia, de reflecţia şi de reacţia noastră. Iluminarea nu e un rezultat al unor factori externi. Ea vine dinăuntru. În acest sens, Do-Re-Mi-ul propus de Marian este o iniţiere. Un prim pas pentru unii, o aducere aminte pentru alţii.
Cu această carte, Marian Rădulescu îşi întăreşte rolul de călăuză cinematografică, cu ajutor de la întâia sa "călăuză", Andrei Tarkovski (căruia îi dedică câteva eseuri luminoase în Addenda). Autorul adresează o nouă scrisoare de dragoste către Cinema dar şi o propunere-invitaţie pentru şlefuirea interioară prin "filmele de conştiinţă". Odată ce ţi-ai însuşit acest canon, ochiul nu va mai putea fi înceţoşat, păcălit, distras. Ochiul tău va fi curat. Şi va recunoaşte adevărata lumină.
Yeeeah! "Bucuriile Filmului", al doilea volum scris de Marian Rădulescu în seria Pseudokinematikos, a ajuns la Cărtureşti. M-am bucurat şi eu să scriu prefaţa...de mai jos:
Marian Rădulescu, la Casa Filmelor
Canonul lui Marian
"Ochiul tău este lumina trupului tău.
Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău este plin de lumină;
dar când ochiul tău este rău, şi trupul tau e plin de întuneric.
Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric."
(Luca 11, 34-35)
Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău este plin de lumină;
dar când ochiul tău este rău, şi trupul tau e plin de întuneric.
Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric."
(Luca 11, 34-35)
Noi, cinefilii, avem obiceiul năstruşnic de a face topuri şi liste. Liste cu filme care ne-au marcat şi influenţat. Sau pur şi simplu ne-au atins la un moment dat. Preferinţele fiecăruia sunt, desigur, subiective. De multe ori nici nu mai ştim de ce ne-a plăcut o peliculă. Poate povestea de pe ecran semăna cu a noastră. Poate am fost vrăjiţi de coloana sonoră. Sau de un actor... Un lucru e cert: lista noastră oferă indicii clare despre personalitatea noastră. Spune-mi ce filme vezi ca să-ţi spun cine eşti. "Lista" ne defineşte... aspiraţiile, preocupările şi plăcerile (vinovate sau nu). Suntem ceea ce vedem (dar mai ales, cum ne raportăm la ceea ce vedem). În Pseudokinematikos 2. Bucuriile filmului, Marian Rădulescu propune o listă proprie ("Dosarul vizionărilor"). Dar el reuşeşte un echilibru între favoritele personale şi lucrările esenţiale (deşi mai corect e să spunem că "favoritele" lui sunt totodată "lucrări esenţiale...").
Dacă în primul volum autorul a cartografiat popasurile obligatorii în cinematografia românească, aici măreşte scara şi schiţează o planisferă, o hartă a întregii lumi cinematografice. Lista lui Marian e de fapt un canon. Un îndreptar cu filmele de căpătâi, filme cruciale. Acest canon nu e rigid (ca un decalog) şi nu are pretenţia de a fi integral, dar e un bun început. "Let's start at the very beginning / A very good place to start / When you read you begin with ABC / When you sing you begin with Do-Re-Mi ("Să începem chiar cu începutul /Un foarte bun punct de plecare / Cînd citeşti, începi cu ABC/ Cînd cînţi, începi cu Do Re Mi") (din Sunetul muzicii, regia: Robert Wise, 1965). Repertoriul propus de Marian este ABC-ul care trebuie învăţat pentru a desluşi limbajul cinematografic şi pentru a-i însuşi gramatica (aici s-ar potrivi alt înţeles al cuvîntului "canon", acela de literă de tipar cu care se tipăreau cărţile canonice). Din aceasta perspectivă, cele aproape 100 de titluri selectate şi cercetate aici pot fi privite ca o Educaţie. O fundaţie. Filme-indicator, filme-far, borne de folos în aceasta fascinantă călătorie numită Cinema. Dacă le vezi, n-ai cum să te pierzi. N-ai cum să te rătăceşti în labirintul vizual care ne înconjoară. Ele sunt ca un fir din ghemul Ariadnei care se deşiră în carte, începând cu anul 1916 şi până în 2011.
În aceşti 95 de ani, cinema-ul a trecut prin schimbări majore, dar esenţa lui e aceeaşi. Cinematograful de artă rămâne un mod de înţelegere a vieţii, o Cale de a ajunge la ceea ce e profund uman. Această esenţă perpetuă, nemuritoare, se află în centrul atenţiei lui Marian Rădulescu. Autorul nu e doar un cinefil îndrăgostit de istoria filmului, este un iubitor de frumos şi adevăr. Iar când întîlneşte frumosul şi adevărul în sala de cinema, trăieşte bucuriile la care face referire în subtitlul cărţii. Dar aceste bucurii trebuie împărtăşite. Într-o zi de decembrie 2011, am ajuns la ultimul cinematograf de stat care a supravieţuit în Timişoara (din treisprezece cîte au fost odată) pentru a vedea Crulic (regia: Anca Damian, 2011). Lângă casa de bilete mai era un singur domn. Mă aştepta pe mine. Mă rog, aştepta încă un spectator. I se destăinuise plasatoarei că nu voia să vadă filmul de unul singur. Am înţeles atunci de ce mergem de fapt la cinema: vrem să simţim emoţia împărtăşită care face să vibreze aerul din sală. Marian trăieşte pentru această emoţie. De aceea mă sună de fiecare dată cînd descoperă ceva important de văzut. Ultima oară a fost un film polonez din 2010, Erratum (regia: Marek Lechki). Entuziasmul lui e molipsitor, chiar şi prin telefon: "Să vezi câtă fineţe, câtă delicateţe. Atâtea lucruri exprimă filmul ăsta prin fiecare milimetru de peliculă!... Să vezi ce înseamnă muzica în film, compoziţia plastică... Fiecare cadru e impecabil alcătuit, ca un tablou. Îţi vine să strigi '- Stooop! dă pe pauză, să văd cadrul ăsta mai bine!'. Am vrut să le spun să oprească proiecţia că mă sufocam de atâta frumuseţe."
Pseudokinematikos 2 este o colecţie de astfel de experienţe desăvârşite. Ele nu au nimic de a face cu predilecţia industriei de cinema actuale pentru stimulare, pentru excitarea globului ocular. Au de a face cu explorarea, cu trezirea ochiului lăuntric. Autorul nu face concesii filmelor-de-unică-folosinţă. El e interesat de filmele care merită (trebuie) revizionate. Indiferent de anul când sunt făcute, relevanţa lor nu poate expira. Adevăratele filme mustesc de sensuri. Ele trebuie văzute nu ca mijloace de recreere, ci ca mijloace de re-creare. Aşadar, volumul de faţă vorbeşte despre filmele care ne luminează dar, mai ales, despre cele care ne iluminează. Calea spre iluminare presupune însă un efort şi din partea noastră. Nu ajunge doar să fii "în Zonă". Totul depinde de noi. De atenţia, de reflecţia şi de reacţia noastră. Iluminarea nu e un rezultat al unor factori externi. Ea vine dinăuntru. În acest sens, Do-Re-Mi-ul propus de Marian este o iniţiere. Un prim pas pentru unii, o aducere aminte pentru alţii.
Cu această carte, Marian Rădulescu îşi întăreşte rolul de călăuză cinematografică, cu ajutor de la întâia sa "călăuză", Andrei Tarkovski (căruia îi dedică câteva eseuri luminoase în Addenda). Autorul adresează o nouă scrisoare de dragoste către Cinema dar şi o propunere-invitaţie pentru şlefuirea interioară prin "filmele de conştiinţă". Odată ce ţi-ai însuşit acest canon, ochiul nu va mai putea fi înceţoşat, păcălit, distras. Ochiul tău va fi curat. Şi va recunoaşte adevărata lumină.
joi, 26 iulie 2012
Siri goes to Hollywood
Siri, asistenta personala integrata de Apple in telefoanele Iphone 4S, isi face reclama mai nou cu lumea buna de pe la Hollywood. In 4 clipuri de 30 de secunde il ajuta pe Marty Scorsese sa-si organizeze aglomeratul program in timpul unei calatorii cu taxi (driver?), pe John Malkovich sa iasa in oras, pe Samuel L. Jackson sa aranjeze o serata romantica sau pe frumusica Zooey Deschanel sa-si inceapa ziua.
luni, 25 iunie 2012
Umor
"cand o chestie penibil de dramatica se repeta, se transforma in umor"
(observatie: Waka_x)
ALERTA: nu rulati acest clip in preajma copiilor!
ma gandesc cu frica la urmatorul clip al campaniei: Iures executandu-si o operatie pe cord deschis? Evident, fiindca are inima de aur. (observatia mea)
(observatie: Waka_x)
ALERTA: nu rulati acest clip in preajma copiilor!
ma gandesc cu frica la urmatorul clip al campaniei: Iures executandu-si o operatie pe cord deschis? Evident, fiindca are inima de aur. (observatia mea)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)