miercuri, 29 martie 2017

Distributia alternativa de documentar (Partea I)

In 9 - 10 martie am participat la conferinta East Doc Platform 2017 despre "distributia alternativa a documentarelor creative", organizata de Institute of Documentary Film din Praga si KineDok. Una din concluzii era ca "documentarele nu sunt pentru toti oamenii". Nici acest text nu e. Va fi citit in intregime de, cel mult, cateva zeci de persoane. Mai important e ca ideile cu care am ramas dupa workshop sa fie de folos tinerilor autori care nu stiu mare lucru despre distributie. Asa, ca mine.



CE TREABA AM CU DISTRIBUTIA

E primul gand care mi-a trecut prin cap cand am primit propunerea de la Andreea Burdujanu (KineDok Romania).

Dupa care am cugetat un pic. La Ceau, Cinema! chiar asta facem: distributie alternativa. Apoi eram direct interesat sa aflu strategii de distributie pentru Superhombre (documentarul la care lucrez impreuna cu Mircea Gherase), atunci cand va fi gata. Si-apoi, cum sa refuzi 3 zile la Praga?

In fine, Asociatia Marele Ecran a aparut tocmai din cauza problemelor de distributie. La Timisoara, cu rare exceptii, nu puteai vedea film european sau romanesc. Pana in 1989, orasul avea 13 cinematografe. Azi mai exista unul. Muribund. Intre timp a venit multiplexul, unde stiti cat de usor intra filmele de autor si documentarele.

Asadar, am pornit asociatia in 2011 de la aceasta problema personala. Doream sa vedem film european pe un ecran mai mare decat cel de laptop. De atunci, facem cu regularitate proiectii in spatii..."alternative": sali studio, aule, hale industriale. Treptat s-a creat o comunitate. Si promovam ideea unui cinema de arta la Timisoara.

In 2014 am inteles ca un festival va aduce filmele spre un public mai numeros si ne-ar da o voce mai puternica. Asa a aparut Ceau, Cinema! la Timisoara si Gottlob - o comuna renumita pentru lubenita si pentru un cinema reconditionat. Pe care Timisoara, viitoare Capitala Culturala Europeana, nu il are. 




CATE CEVA DESPRE DISTRIBUTIE LA NOI

Dar ajunge cu vorbitul despre noi. Situatia este, cu mici diferente, similara in intreaga tara. Jana Ripplova, organizatoarea workshopului din Cehia m-a rugat sa prezint pe scurt situatiei distributiei de film din Romania. Iata ce am zis (dupa ce i-am consultat pe Alexandru Solomon, Ilinca Belciu si Monica Felea):

RADEF, regia de stat care detine cinematografele, mai avea 400 de sali in anul 2000. Astazi mai sunt 20 sunt in uz. Avem sub 100 de ecrane la nivel national si o mana de cinemateci. Iar in orasele mici, desi se mai fac proiectii in centre si camine culturale, conditiile tehnice nu sunt grozave.

Cinema City are 80 % din piata si nu prea programeaza film european. Iar documentarele intra si mai greu. Spre deloc.

Si chiar in cazul fericit ca filmul e distribuit la multiplex, esti inca departe de succes. Trebuie sa platesti o taxa per ecran (de 600-700 euro pentru fiecare copie a filmului), situatie unica in partea asta de Europa. Nici programarea nu ajuta filmele europene. Cu cate o proiectie pe zi, e greu ca filmul tau sa devina rentabil sau macar sustenabil. 

Un distribuitor mic e dezavantajat in comparatie cu distribuitorii mari, de film american: plateste costuri mai mari si primeste procent mai mic din incasari, 

Apropo, bugetul de marketing al unui film de Holywood e in medie de doua ori mai mare decat tot bugetul de productie al unui documentar. Nu poti spera la public, fara un buget substantial de promovare. Inca din partea de trailering distribuitorii de film european sunt nedreptatiti, pentru ca cinematografele programeaza trailerele (reclamele dinaintea filmelor) in functie de cate titluri distribui, iar RoImage, de exemplu, au si cate doua lansari pe saptamana. Mai adauga la costurile de promovare si cele pentru DCP (in unele cazuri, acestea sunt acoperite prin subventii de la CNC).

"FUN-FACT": La Timisoara am pierdut filme pentru simplul motiv ca nu puteam proiecta in format DCP. Cazul cel mai dureros a fost cu Junun, documentarul lui P.T. Anderson. L-am primit gratuit cu conditia sa-l proiectam in format DCP, ceea ce doar Cinema City putea. Ne-au refuzat, pentru ca aveau lansare la ultimul Bond. 

"Ca sa duci filmul in multiplexuri (in cazul fericit in care ti-l primesc), costurile se dubleaza, tripleaza si asa mai departe, in functie de cate copii vrei sa ai. 2-3 copii echivaleaza cu costul filmului. Apoi, trebuie sa investesti in promovare. De la PR la afise, campanie online (astea sunt argumentele minime). Din acest motiv ele raman in cinematografe mici, de arta, care nu presupun aceste costuri. Exista fonduri media pt distributie de film european, daca indeplinesti anumite conditii. De asta rezista acesti distribuitori. Acum depinde de fiecare daca prefera sa tina fondurile astea pentru ei sau sa le foloseasca pentru film." (Monica Felea)

Asa cum zice Monica (si cum a aratat de curand si Iulia Blaga), sunt distribuitori care “omoara” unele filme europene din portofoliu. Primesc granturi prin programe gen Creative Europe si nu se mai agita sa promoveze filmele, sa le poarte in cinematografe si festivaluri. Cazul unui documentar ca Fuocoammare, castigator anul trecut la Berlinala.


Am aflat de la ceilalti participanti la conferinta ca unele probleme sunt comune pentru majoritatea tarilor reprezentate la Praga (Bulgaria, Rusia, Moldova, Ucraina, Croatia, Macedonia, Albania):

Critica de cinema e cvasi-inexistenta. Nu prea se poate vorbi de o cultura cinematografica. Au inceput timid cateva programe nationale in scoli, dar cele mai multe depind de curatori locali entuziasti sau dascali luminati. Pe hartie, programele ating 63 % din elevi, doar ca nu prea ii vedem in sali. Legat de critica de film, mi-a placut acest comentariu la o discutie despre distributie initiata pe facebook:

"…dacă lipsa publicului de la proiectiile astea e o problemă pe care o discutati, unde sunt oamenii care au chiar menirea asta, să aducă la filme care nu au parte de promovare scumpă sau la filme necomerciale care nu beneficiază de nume vandabile?  Noi avem punditi (nu-mi vine un sinonim în română) sau oameni care scriu sau vorbesc carismatic despre filme ca să atragă oameni în sală? Să construiască o narațiune atrăgătoare în jurul filmului, să ofere subiecte la discuții în jurul lor, ca să păcălești cumva hipsterul semiintelectual (adică pe mine) că are ce să vorbească după aia cu amicii la o bere în centrul vechi, are ce să zică și el deștept la o tânără, o doamnă? Impresia pe care multe articole despre filme mi-o lasă mie este că sunt scrise pentru unii deja culți (nu eu) și na, e greu să umpli săli cu ăștia. Nici nu știu pe unde tot umblă culții, că la cinema nu prea vin...La seminarii, colocvii, de astea?"

Nu e nicio surpriza cand zic ca pirateria e un fenomen raspandit (68 % din romani recunosc ca downlodeaza, 58 % fac streaming pe site-uri free, dupa studii din 2014), deci romanii nu dau bani pe platforme pay per view sau VOD. Dar nu e numai in Romania, cum aveam sa aflu de la Christopher Hird de la Dartmouth Films, descris ca un pionier al distributiei "alternative". In 2 zile de la difuzarea la tv, documentarul The coming war on China a avut 250.000 de descarcari. 

La noi nu exista star-system. Cu rare exceptii, lumea nu va veni pentru un anumit actor. Producatorii si distribuitorii trebuie sa inventeze evenimente ca sa-si promoveze filmul. Sa mearga in caravane, donkey cinema, cu echipa. Nu toti regizorii sunt dispusi sa faca asta. In plus nici nu e rentabil. Stiu cazuri la Timisoara cand, la premiera de gala, mai multi bani a costat inchirierea salii si a aparaturii decat ce s-a strans pe bilete. 

In general, asa cum remarca Steven Hadley, un alt vorbitor la workshop: suntem (prea) dependenti de evenimentele pe facebook. Dar despre ce am mai aflat interesant la conferinta KineDok, scriu in partea doua.


KINEDOK este o platfoma alternativa de distributie a filmelor documentare. A treia editie KineDok  va prezenta 16 doc-uri creative noi in peste 200 de spatii din tarile participante: Bulgaria, Croatia, Cehia, Ungaria, Norvegia, Polonia, Romania si Slovacia).

Participare posibila cu ajutorul Institutului de Film Documentar din Praga si KineDok.
Dekuji: Janna Ripplova, Kristyna Genttnerova, Petra Kucerova
Multumiri: Andreea Burdujanu, Ilinca Belciu, Alexandru Solomon

sâmbătă, 11 martie 2017

Cinecultura, editia 8-a (20-25 martie 2017)

6 zile, 11 filme, 10 limbi – la sfârșitul lui martie ne întâlnim din nou în Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara pentru o nouă ediție a Festivalului Internațional de Film CINECULTURA. Aflat la cea de-a opta ediție, festivalul organizat de către lectorii de limbi străine și de limba română pentru străini, de la Universitatea de Vest și de la Universitatea
Politehnica, precum și de către voluntari, se va desfășura în acest an, în perioada 20-25 martie 2017.

Deschiderea festivalului va avea loc luni, 20 martie, la ora 19:00 și va sta sub semnul filmului românesc „Cel Ales”, de Cristian Comeagă. Vorbitorul ales să facă trecerea dinspre realitatea obiectiv-contextuală spre lumea de dincolo de ecran este un glas al femininului scriitoricesc contemporan – Ioana Duda, creatoarea Instinctului și continuatoarea trăirii după și dincolo de prima moarte. Va vorbi, așadar, despre „Cel Ales” cineva care înțelege și drama, și polifonia de stiluri și voci, și realul, și misterul, și imaginarul.

În următoarele zile, programul va include filme din Austria, Franța, Germania, Italia, Peru, Portugalia, Serbia, Spania și – pentru prima dată la Cinecultura – din Bulgaria și Rusia.

În cea de-a doua seară, în 21 martie, ne întâlnim la ora 18:00 cu unul dintre cele mai cunoscute filme peruane ale tuturor timpurilor. “A los 40” este o comedie despre neliniștile care încep să ne macine pe toți cam pe la jumătatea vieții. La ora 20:00, prin thrillerul german “Victoria”, ne întâlnim cu o tânără din Spania care ajunge să fie implicată în jaful unei bănci, într-o noapte memorabilă, la Berlin. Regizat de Sebastian Schipper, filmul a fost turnat dintr-un singur cadru continuu, fără montaj.

Seara de miercuri, 22 martie, este dăruită cu totul comediilor. Primul film, cu începere de la ora 18:00, este producția italiană “Perfetti Sconoscutti”. La o cină obișnuită, niște prieteni decid să fie complet transparenți și fiecare începe să citească mesajele celuilalt. A doua comedie, care începe la ora 20:00, este producția spaniolă “Mi Gran Noche”, a faimosului regizor Álex de la Iglesias, avându-l în rolul principal pe Mario Casas și care se descrie simplu, astfel: intrigi și o emisiune înregistrată pentru Anul Nou.

Joi, 23 martie, la ora 18:00, ne întâlnim cu drama portugheză “Viagem A Portugal”. Regizorul Sérgio Tréfaut filmează în alb și negru prejudecățile unui sistem care nu reușește să vadă mai departe de naționalitate și de culoarea pielii. Filmul francez, cu începere de la ora 20:00, este “La Famille Bélier”, o producție care s-a bucurat de un mare succes în țara de origine. Popstar Louane joacă rolul unei adolescente perfect sănătoase, care își dorește să urmeze o carieră muzicală, chiar dacă provine dintr-o familie cu deficiențe de auz.

Cele două filme de vineri, 24 martie, sunt adaptări cinematografice ale unor opere literare.
“Maikäfer Flieg”, filmul austriac de la ora 18:00, este o adaptare după faimoasa carte pentru copii, a autoarei Christine Nöstlinger. Filmul descrie ultimele zile ale războiului din Viena anului 1945. De la ora 20:00 pășim în universul lui Anton Chekhov, prin adaptarea pentru marele ecran a nuvelei “Палата № 6” (Salonul Nr. 6). Prima prezență a Rusiei la Cinecultura îi va purta pe spectatori pe coridoarele psihiatriei rusești, unde atât doctorul, cât și pacientul cugetă asupra unor concepte filosofice.

Ultima seară a festivalului, sâmbătă, 25 martie, este dedicată în întregime filmelor din spațiul slav. Bulgaria debutează la Cinecultura, la ora 18:00, cu filmul “Маймуна“ (Monkey)”. Acțiunea se desfășoară la Sofia și urmărește viața a două surori, adolescentele Iva și Maya. Al doilea film al serii, cu începere de la ora 20:00, este producția sârbească “Ивкова слава” (Ivko’s Feast), o comedie plasată în Nis, în s. al XIX-lea, unde ospățul lui Ivko scapă de sub control din pricina unor oaspeți insolenți.

Filmele vor fi difuzate în limbile originale, cu subtitrări în română sau în engleză. Intrarea este liberă în toate serile festivalului. Acest lucru este posibil datorită sponsorilor noștri, ambasadelor și institutelor culturale din țările participante, precum și caselor de producție, regizorilor și voluntarilor prezenți.

vineri, 3 martie 2017

Plesh goes to Holywood...and trips (XX)



Premiera The Crossing la Timisoara (2011). In mijloc, Cristian Plesh si Boris Gaza 



Pentru ca noua serie de confesiuni din mijlocul industriei americane de film se opreste pentru moment cu postarea de azi, se cuvine o mica recapitulare. De vreo 4 ani, tanarul timisorean (si absolvent de UNATC) Cristian Plesh incearca sa-si gaseasca rostul la Holywood. In palmares, avea un scurtmetraj notabil (The Crossing, cu Boris Gaza si Toma Cuzin), premiat in diverse festivaluri, chiar si in SUA. In L.A. face tot felul de job-uri de asistent productie, in speranta ca intr-o zi va putea si regiza. Dupa doua scenarii neterminate, al treilea (cu strigoi), atrage atentia unor producatori. Le vinde drepturile de "option" pe mai nimic, cu promisiunea ca va regiza filmul. Gaseste si un producator in Romania si locatii de filmare. Inapoi in State, producatorii americani nu gasesc finantare pentru ca regizorul e "no name". I se propune sa se retraga ca regizor si sa accepte postul de producator. Si cam asta e momentul in care ne aflam cu povestea.  

Daca stai sa te gandesti logic, ar fi trebuit sa accept. De fapt si daca nu te gandesti logic la situatie, tot ar fi trebuit sa accept. Ce nu pot accepta este tradarea.

Cand le-am dat filmul, l-am dat pe nimic (daca va amintiti, nici macar o luna de chirie nu imi acopeream) pentru ca am simtit ca le sunt dator. Si pentru ca ne implicam toti in a face filmul. Toti suntem la inceput de drum si ne straduim impreuna sa facem un proiect in a carui succes avem incredere. Si astfel, tinandu-ne de mana, ne vom porni carierele in lumea mare a filmului. 

Evident ca am luat in calcul de la inceput si varianta in care n-o sa-mi pot face propriul film. Este greu de acceptat insa felul in care s-a intamplat asta. Practic, m-au lucrat pe la spate. Iar cand au primit confirmare de la un regizor ca vrea sa faca filmul, doar atunci s-au gandit sa ma scoata din imagine. 

Mai mult, unul din argumentele unui producator a fost "Si cu ocazia asta vei fi platit si vei putea incerca sa iti aduci fosta prietena aici. Ca stiu ca asta vrei". Wow. Asta ce e?  Santaj?

Constiinta nu ma lasa sa fiu de acord cu astfel de comportament sau sa fiu complice cu el. Da, imi dau singur cu piciorul la o sansa destul de buna. Dar nu vreau sa pun inca o piesa de lego la un turn care este cladit pe nepotism, santaj, coruptie si incapabilitate. 

Pe de alta parte, cu ce ma ajuta daca zic "Nu" si raman fara film, cand as putea sa zic "Da" si sa intru in sistem? Probabil cand as privi inapoi, nici nu mi-ar mai pasa de acest moment, stand undeva in Beverly Hills cu vreo 10 case si iahturi prin lume. Partea logica si pragmatica din mine asa dicteaza dar... De ce nu pot incerca sa fac lucrurile cum ar trebui? Intr-o varianta onorabila?

Acestea erau gandurile care imi treceau prin cap la intalnirea cu producatorii. Cand, in sfarsit, am deschis gura, le-am zis ca nu ma retrag ca regizor. Evident intalnirea nu a fost foarte amicala.

In timp ce ne scria acest ultim e-mail, candva la sfarsitul lunii februarie, cu cateva zile inainte ca industria americana de film sa se bata singura pe spate (si sa gafeze intr-un mod incredibil), Cristian Plesh mai primeste un e-mail:

Sfarsit de linie. Am fost dat afara de la propriul meu film fara nici o compensatie.

E timpul de a gasi un alt scenariu...

Cristian Plesh

joi, 2 martie 2017

Plesh goes to Holywood...and learns the fine art of betrayal (XIX)




Ma intorc dintr-o vacanta prelungita, care si-a avut efectul. Ma intorc cu dorinta de a razbate si de a gasi suma necesara pentru a atasa un actor. Nici bine nu ajung si primesc un mesaj de la producatori ca vor sa ne intalnim. Ei niciodata nu vor sa ne intalnim asa din senin...Nu-i a buna.

Conversatia a mers exact cum m-am asteptat. Producatorii mei imi sugereaza ca lucrurile nu functioneaza nicicum. Ar avea oameni interesati sa investeasca in film, dar nu o fac din cauza ca eu nu am nume. Desi stam in bratele unui producator care se ocupa de BTL si avem nevoie de doar 100k USD pentru a putea atasa un actor (care automat ar aduce si restul de investitie) nu pot sub nici o forma sa gaseasca acesti bani. Imi propun sa fac un pas in spate si sa raman ca producator. Le spun ca trebuie sa ma gandesc.

Si m-am gandit. La plusuri si la minusuri.

Minusurile sunt evidente: nu regizez nici un film si nici nu imi pornesc cariera.

Plusuri: ca producator, as avea totusi un proiect langa numele meu. Cand vorbesc cu cineva nu voi fi "Plesh ala din Romania care n-are nimic", ci "Sunt Plesh. Producatorul de la filmul cutare". Iar daca filmul are succes, macar nu imi va fi refuzata imediat orice discutie. Ar putea fi macar un inceput de intrare. O intrare propriu-zisa nu - doar daca filmul are un succes fenomenal (vezi Lights Out). Dar macar ar fi un inceput.

Asa m-am gandit pana cand am inteles ca ei au discutat deja cu un regizor. Deci discutia nu a fost ca "Hai sa ne gandim la alte variante". In realitate a fost "Hai sa ne scapam de el, ca avem pe altul care vrea sa faca filmul si Plesh ne sta in drum".

Maine, poti afla ce e la capatul povestii lui Cristian Plesh. It's twisted, it's scary. It's a Holywood classic!



miercuri, 1 martie 2017

Plesh goes to Holywood...to read (XVIII)




Cand producatorii  mi-au sugerat sa facem citirea scenariului cu oameni din industrie, reactia mea a fost "Pe bune?".  Ei nu au suficienta greutate pentru a "forta" pe cineva sa apara. Toata chestia asta va fi o mare pierdere de timp dar in fine... Ei stiu mai bine, nu?

Acum trebuia sa gasesc actorii pentru citire. In mod normal astfel de citiri se fac cu actori care sunt atasati proiectului. Nu e treaba mea sa gasesc actori intermediari care sa citeasca pentru un rol pe care acestia stiu ca nu o sa-l primeasca. 

Dar o facem si pe asta. Am gasit doi actori foarte buni pentru cele doua roluri principale. Cel putin actritei eram gata sa ii ofer rolul final, dar stiam ca producatorii nu vor fi de acord.

Se apropie data citirii si primesc un telefon. Trebuie sa imi dau afara cei doi actori pentru rolurile principale, care oricum fac asta ca favoare, si sa ii inlocuiesc cu doi actori gasiti de ei. M-am uitat repede la ce au facut acesti actori si...le zic ca nu sunt buni. "Nu, nu...Sunt foarte buni" imi zic producatorii. Ii intreb daca s-au uitat la aceleasi video-uri la care m-am uitat si eu. 

Vine ziua cu citirea si...toti care apar sunt prieteni sau fosti colegi de clasa. Nimeni din industrie. O pierdere totala de nervi si de energie. Pe deasupra cei doi actori adusi de ei au fost foarte prosti. Asa de prosti incat producatorii au fost vizibil marcati. Mda...nimeni nu ma asculta.

Macar a fost o actrita romanca si a citit rolurile care trebuiau sa fie in romana. Mi-a facut favoarea asta desi o cunoscusem doar cu 2 saptamani inainte. Deh...din cand in cand mai e cineva care te ajuta. Ii sunt recunoscator. 


*

La acest exercitiu inutil a venit si producatorul din Romania. Mi se parea haios si totodata aberant ca el este mai profesionist decat producatorii din America. S-a uitat in incapere si a zis: "Ce-i cu prostia asta?". Avea dreptate.

Dupa citire, am avut o discutie doar cu producatorii americani si mi-au facut o propunere. Initial am crezut ca e o gluma. In incercarea lor de a gasi finantare pentru film, s-au intalnit cu alte persoane. Aceste persoane au primit pitch-ul verbal si au zis: "Finantam filmul daca il luati pe Idris Alba". 



Le reamintesc, nu am nici o problema ca personajul masculin sa fie negru dar...am mai discutat despre asta. O sa creeze impresia gresita. 

La care primesc replica: "Da... dar ei ziceau sa luam si pentru personajul feminin". 

"Pai... stii da ca personajul feminin este de origine romana si mai mult e de vita nobila", le zic eu stupefiat. 

"Da" imi raspunde unul din producatori. 

"Pai, tocmai ce ai fost in Romania acum cateva luni. Ti se pare ca avem negri in Romania? Si, mai ales, negri mostenitori de castele?". 

"Pai, nu sunt?" ma intreaba foarte serios

Si cu asta m-am hotarat ca e timpul sa imi iau o vacanta si sa plec din Los Angeles pana nu imi pierd mintile.


marți, 28 februarie 2017

Plesh goes to Holywood...to go crazy (XVII)

Dupa confuzia de la Oscaruri, mai aveti chef de una? Live from LA, raporteaza Cristian Plesh.

M-am intors in Los Angeles dupa turul de forta prin Romania, gata sa reluam lucrul la film. Pentru inceput, am adaptat scenariului la locatii, ca sa cream o atmosfera atunci cand il citeste cineva.

Intre timp am acceptat, din nou, sa ajut un prieten la o scurta filmare. La aceasta scurta filmare am cunoscut o actrita romanca. Am discutat despre cat e de greu este sa gasesti de lucru ca strain si cat de usor ar fi daca esti american. Despre cum amandoi am avut posibilitatea de a lucra la filme mari, dar ne-a fost luat covorul de sub picioare in ultimul moment. Eu ca membru al echipei, ea ca actrita. Daca nu ai reputatie, aici esti nimic. Ne-am imprietenit si pe facebook ca tot omul modern si am zis ca vom ramane in contact.

Intre timp varianta noua de scenariu este gata si primim notite de la producatorii americani si cel roman. Din nou, nu sunt de acord cu jumatate din ele, pentru ca ar scadea calitatea filmului. Ca sa ma asigur am analizat filme horror recente precum It Follows, The Ring, The Witch, Babadook si toate imi confirmau teoria. Asa ca am scris un email lung in care mi-am expus parerea si...dezastru. A urmat un clinch foarte urat.



Producatorii nu au vrut sub nici o forma sa imi accepte argumentele si mi-au impus parerea lor, subliniind ca nu am experienta de regizor. Am fost aproape de cadere nervoasa, pentru ca abordarea mea asupra filmului a fost una motivata majoritar de aspectul comercial si nu de cel de "artistic". Tocmai de aceea am supra-analizat filme horror de succes, pentru a fi sigur ca ofer publicului filmul de gen la care se asteapta. Am fost intampinat de un zid.

Dupa o saptamana sau doua am decis sa ma distantantez emotional de scenariu. Am trecut de la a fi creatorul povestii la a fi mai mult un regizor mercenar. Adica atunci cand producatorul spune "asa", eu spun "asa facem" si ma chinui sa gasesc o solutie de calitate de a face asa. Macar atat pot incerca sa mai fac: sa maschez cumva solutiile impuse.


*


Dupa un timp producatorii au o noua idee care li se pare geniala, dar mie mi se pare o pierdere colosala de timp. Era primul semn ca lucrurile nu sunt chiar roz.

S-au hotarat ca vor sa tina o citire publica a scenariului la care sa invite oameni din industrie in speranta ca vor investi atrasi de scenariu.

Romanii la nevoie se cunosc... sau?

Actrita romanca pomenita mai sus facea figuratie. Uitandu-ma la ea pe facebook realizez ca a jucat intr-o productie recenta care face valuri pe plan international. Mai mult de atat, vad ca prietenul ei are ceva putere in Hollywood. Macar pentru filme mici cum incerc eu sa fac si chiar pe genul horror.



Imi zic sa o sun si sa o invit la citire pe fata, ca nu imi place sa dau de-a curmezisul. Daca nu aflam cine este si cu cine se vede as fi invitat-o? Nu cred. Dar in niciun moment nu m-am gandit sa ma duc la ea si sa ii zic "Stii tu, am si eu un scenariu aici, nu vrei sa il dai prietenului tau?". Mi s-ar fi parut usor scarbos si indecent.

M-am gandit sa o invit la citire si sa ii mentionez ca rolurile in film nu sunt date. Daca ii place scenariul atunci putem discuta pe el. Daca intr-adevar ii place si vede potential, este alegerea ei daca vrea sau nu sa isi intrebe prietenul. In caz ca nu vrea sa fie in film si/sau nu ii place scenariul, asta e, inseamna ca nu am facut o treaba buna si ne vedem mai departe de treaba. Nu plange nimeni.

Asa ca o sun. Conexiunea era foarte proasta si se tot intrerupea. Am incercat sa ii aduc aminte cum ne-am intalnit si sa ii spun despre ce ii vorba. Era prea greu de vorbit asa ca i-am trimis un email si, mai tarziu, sms-uri. Nu am primit nici un raspuns inapoi. Ba mai mult, m-a inlaturat ca prieten pe facebook si mi-a blocat numarul sa nu o mai pot apela.

Ce ti-e si cu romanii astia...



luni, 27 februarie 2017

Plesh goes to Holywood...to buy cattle (XVI)





Cum am zis mai devreme, ne trebuie un actor sau actrita care sa poata vinde filmul. E o problema serioasa din moment ce nu avem bani pentru un astfel de actor, iar banii nu vin fara a avea actorul atasat. Asa ca trebuie gasit un actor care, pentru un motiv sau altul, nu a avut in ultima vreme un rol mare intr-un film de succes (financiar... americanii sunt doar financiar).

Am avut o discutie cu producatorii americani pentru a vedea pe cine am putea aborda. Am trimis o lista de actori de succes in seriale, care au un numar mare de fani din cauza acestor seriale, dar nu au un film mare in spate. Sau unul in care sa fie in rolul principal. M-am gandit ca ar fi mai usor de abordat si ar cere bani mai putini, atata timp cat le promiti rolul care duce filmul in spate si un scenariu care sa le placa. Pana la urma, si ei vor sa isi porneasca cariera. Win-win.

Si am trecut prin lista impreuna cu producatorii. Nu glumesc, atat am auzit de la ei: "Nu are valoare...Nu are valoare...Nu are valoare...Nu are valoare...".

"Pai si cine are valoare?" intreb eu?

"Uite, Katie Holmes. Nu a mai facut un film esential de ceva vreme, ea ar fi o idee buna".

"Da...o idee buna de cum sa imi omor cariera inainte de a incepe".

Practic impresia pe care mi-au lasat-o era ca nu vorbim despre oameni, ci de produse. De conserve pe care le cumperi in supermarket. Nu conteaza ca acest actor sau acel actor are talent. Singurul lucru ce conteaza este daca are aceasta valoare financiara EXTREM DE SUBIECTIVA si la urma urmei fictiva! Daca nu are, actorul e bun de sters pe jos cu el. Nu glumesc.

Eu nu sunt un mare fan al oamenilor la modul general, dar felul cum s-a purtat discutia m-a oripilat. Iti dai seama ca lumea filmului traieste in aceasta bula care e rupta de orice fel de sentiment si de umanitate. Si cumva...aceasta bula ii intereseaza pe spectatori. La urma urmei, ei o alimenteaza.

Cristian Plesh
Film Director
http://www.cristianplesh.com

duminică, 26 februarie 2017

Plesh Goes to Holywood...and back (XV)


AM VENIT SA COLIND...

... pe meleagurile autohtone cu doi americani care nu au mai fost niciodata in Romania. Prea multe lucruri nu pot spune despre ce s-a intamplat, asa ca voi face un sumar.

Decizia de a veni a fost inspirata.

Ne-am cunoscut cu investitorul roman care a si depus efort in a ajuta sa facem location scout-ul. Ne-am plimbat prin jumatate de Romania timp de o saptamana, vazand locuri peste locuri. Ne-am gasit absolut toate locatiile de care avem nevoie la filmare (am putea filma si maine).

Ne-am apropiat de investitorul roman si cred ca am reusit, cat de cat, sa ii castigam si putina incredere. Drept dovada s-a angajat sa ramana in continuare in proiect. 

Si pentru scenarist a fost benefica experienta. A inteles mai bine atmosfera care trebuie sa o redea in film si acum poate sa scrie scenariul avand locurile in minte.



Dupa ce au plecat operatoarea si scenaristul s-a intamplat sa vina si cei doi producatori americani. Erau la Cannes asa ca nu le-a fost greu sa sara pe un avion. Si cu ei intalnirea fata in fata a fost benefica si i-au explicat investitorului roman strategia lor pentru film.

Care suna cam asa: se incearca obtinerea unui actor sau actrite care sa poata sa pre-vanda filmul. Adica inainte ca filmul sa fie gata, prin simplul fapt ca actorul se angajeaza sa faca filmul, companiile de distributie il vor cumpara deja. Asta e o garantie ca banii bagati de investitori vor fi recuperati inainte ca filmul sa ajunga in cinematografe. Deci, in cel mai rau caz, daca filmul este prost nu intra nimeni in faliment. Daca filmul este bun...pai na, evident ce se intampla in acest caz :)

Practic, si pe fata, aceasta abordare este sublinierea faptului ca regizorul filmului (adica eu) este o non-entitate. Fiind primul meu lungmetraj nu am un nume care sa inspire incredere. Daca va investi cineva in film, nu are nicio asigurare ca nu o voi da in bara. Ceea ce in general ii face pe investitori sa zica pas.

Singura metoda de a ocoli acest obstacol este de a gasi acel actor sau acea actrita care sa aiba un nume suficient de interesant pentru distribuitori. Problema este ca pentru a aduce un asemenea actor trebuie sa avem banii sa-l platim. Iar investitorii iti dau bani doar daca ai un actor deja angajat. Un catch 22 de toate zilele. In plus, cum investitorul roman a zis ca nu se baga in ATL...avem o problema.

Cristian Plesh

sâmbătă, 25 februarie 2017

Plesh goes to Holywood...on the way up (XIV)

"It's good to be back!"

Asta m-am gandit cam cu o luna inainte de a semna contractul cu cei doi producatori. La ce ma refer? Inainte de finalizarea option-ului, cei doi m-au intrebat daca nu vreau sa fac un "tone teaser" pentru poveste. Adica ceva ce nu este neaparat din film, dar care prezinta atmosfera in mare .

Zis si facut. Am scris o poveste scurta -cam de o pagina jumate- si ne-am pus pe productie. Nu am mai regizat ceva de multa vreme si recunosc ca inainte de inceperea filmarii ma intrebam daca mai stiu cum functioneaza treaba asta cu regia. Toata filmarea a fost pregatita de pe o zi pe alta. De fapt nici nu am avut operator pana in seara dinainte. Asta ca sa intelegeti cat de improvizata a fost.

Intr-un final a iesit bine. Sunt incantat cu ce am reusit sa facem, fara a avea timp de planificat, gandit si rasgandit scenariul de o pagina. Personal, mi-am aratat ca nu mi-am iesit din mana si mi-a dat convingere ca pot sa fac filmul cu strigoiul.

Momentan nu vreau sa dau la liber teaser-ul pe motive de superstitie. Proiectul a fost facut pentru circuit inchis, dar la prima ocazie promit ca il arat.


*

Dupa semnarea contractului pentru option, scenaristul era incantat. Se vedea cum razele de soare vin din el si nu de pe cer. I-am spus ca eu sunt mai sceptic din fire si pana nu suntem pe platou nu m-as entuziasma prea mult, oricat de frumos si hotarat au vorbit producatorii in timp ce semnam contractul.

Lupta mare acum incepe. Exista un scenariu de inceput, dar care are nevoie de imbunatatiri inainte de a incerca sa obtinem investitii. Ne urcam pe cai si lucram mai departe la scenariu, bazat si pe observatiile primite de la producatori. Cu jumate...nu sunt de acord. Dar in cazul de fata regizorul este sub producator. Imi spun parerea, dar daca ei raman hotarati, n-am ce face.

Dupa doua luni, printr-o cunostinta din Romania, sunt pus in legatura cu o persoana interesata sa faca filme horror. In Romania producatorii consacrati sunt interesati sa faca doar un anumit gen de filme. Genul care vinde (nu la piata, la festivaluri...un alt fel de vanzare). Fac cunostinta cu aceasta persoana si ii fac legatura cu producatorii americani.

Concluzia: producatorul roman vrea sa se ocupe de tot ce tine de BTL (Below The Line) iar partea americana ramane sa gaseasca finantare pentru ATL (Above The Line). Ce inseamna acesti termeni? BTL - tot ce este productia in sine. Adica echipa, locatie, echipamente, transport, figuratie, post productie...tot tot tot ce tine de facerea propriu zisa a unui film. ATL inseamna strict actorii care vorbesc in film, producator, line producer, regizor, scenarist si cam atat (operatorul si scenograful, desi doua functii esentiale pentru un film, sunt considerate pozitii BTL...nu inteleg dupa care logica).

Jumate din batalie este deja castigata! Filmul se apropie!

Cristian Plesh





vineri, 24 februarie 2017

Plesh goes to Holywood XIII


"WE HAVE A MOVIE!"

E clar. Asta e scenariul care ma va pune pe harta. Ce sa mai. Tot ce imi spune scenaristul este aur. Dezamagirile traite pana acum? Puf! Vor fi povesti hilare cand voi sta in fata spectatorilor si le voi vorbi despre industrie.

Ok ok.. si acum sa revenim pe pamant. Evident ca nu a fost totul smooth. Am avut comentarii la versiunea lui de scenariu si a mai lucrat la o noua varianta. Ideea e ca scenaristul a rezolvat multe din problemele pe care le creasem si notitele oferite de mine au fost pentru a rafina povestea, nu pentru a o schimba drastic asa cum ar fi trebuit inainte sa se implice.

Intre timp producatorul scurtmetrajului (cel care nu a aparut la intalnire) aude de la mine de scenariu. Intamplator (sau nu), aceasta persoana ma ajutase sa obtin viza de lucru in America. Imi spune ca ar fi frumos ca el sa fie prima persoana care vede scenariul, ca doar m-a ajutat.

Din gratitudine, ii arat scenariul. In scurt timp ma suna disperat ca vrea sa aiba "option". Ce inseamna option? E atunci cand un producator (sau studio) cumpara drepturile unui scenariu pentru o perioada finita de timp. Daca in aceasta perioada filmul se face, drepturile asupra povestii raman pe vesnicie producatorului (pana le vinde cel putin). Daca filmul nu se face in perioada finita de timp, drepturile povestii se reintorc la scenarist.

Vorbesc cu scenaristul, care apropo... pana acuma a lucrat pe gratis, si ii explic situatia si ii spun cum ii datorez producatorului macar un prim scenariu. Pe al doilea (cand acesta va exista) va fi in functie de cum isi vede de treaba, dar acest prim scenariu vreau sa il dau. Scenaristul este de acord.

Evident ca atunci cand am zis il dau inseamna ca "il dau". In mod normal un option se plateste semnificativ. Sunt scenaristi care numai din asta traiesc. In cazul de fata...din cauza loialitatii mele, suma primita nu acopera nici macar chiria pe o luna la apartament. Practic...pe gratis.

Desigur, daca filmul se va face, urmeaza sa fim platiti. In industrie se plateste option-ul, dupa care se plateste si cand intra filmul in productie. In cazul nostru, doar cand va intra in productie.

Asa ca ne intalnim toti patru (producatorul are un partener de afaceri, asa ca sunt doi) si ne semnam viitorul...

And this is how the drama begins

Cristian Plesh
http://www.cristianplesh.com


    foto: Cristian Plesh