luni, 16 ianuarie 2017

Afisul zilei: Toni Erdmann




Asociația Marele Ecran începe sezonul proiecțiilor din 2017 cu mult titratul lungmetraj „Toni Erdmann”, regizat de Maren Ade, o coproducție cu participare românească, pe care o va prezenta la Casa Artelor din Timișoara, miercuri, 18 ianuarie, la patru zile după ce a primit o noua distinctie la un festival important din S.U.A.

Pelicula „Toni Erdmann” (Germania-Austria-România), recompensată cu premiul LUX, acordat de Parlamentul European, al cărei producător român este Ada Solomon, se află pe lista scurtă a peliculelor eligibile pentru o nominalizare la categoria cel mai bun film străin a Premiilor Oscar 2017, alături de alte opt lungmetraje, și a primit o nominalizare la Globurile de Aur, la aceeași categorie.

Înregistrând un mare succes în rândul spectatorilor de la Festivalul de Film de la Cannes 2016, filmul a fost lansat în România pe 21 octombrie 2016.

Filmat aproape integral în România, singura peliculă lansată în 2016 inclusă recent în TOP 100 al celor mai bune filme ale secolului 21 de către BBC Culture, reprezintă și propunerea Germaniei la Premiile Oscar.

Lungmetrajul îi are în distribuție pe Peter Simonischek și Sandra Huller, Michael Wittenborn, Thomas Loibl, Trystan Putter, Hadewych Minis, Lucy Russell alături de actorii români Vlad Ivanov, Ingrid Bisu, Alexandru Papadopol, Ozana Oancea, Cezara Dafinescu și Victoria Cociaș.

„Toni Erdmann”, proiectat în cadrul evenimentului „Les Films de Cannes à Bucarest” în prezența regizoarei, spune povestea lui Winfried, un tată excentric, ajuns la pensie și pus mereu pe glume, care hotărăște să îi facă o vizită surpriză fiice sale, o femeie de carieră care lucrează la un proiect important ca strateg corporatist în București.



În luna decembrie 2016, „Toni Erdmann” a fost marele căștigător la cea de-a 29-a gală a premiilor decernate de Academia de Film Europeană (EFA), organizată în orașul polonez Wroclaw. Acest lungmetraj s-a impus la toate cele cinci categorii de premii la care a fost nominalizat – „Filmul european al anului”, „Regizorul european al anului” (Maren Ade), „Scenaristul european al anului” (Maren Ade), „Actorul european al anului” (Peter Simonischek) și „Actrița europeană a anului” (Sandra Huller).

În 14 ianuarie 2017, „Toni Erdmann” a fost desemnat „Cel mai bun film străin” la cea de-a 28-a ediție a Festivalului Palm SpringsFilmul a fost elogiat de un juriu internațional compus din critici de cinema (FIPRESCI) „pentru originalitatea sa, complexitatea umană și orchestrația unică a stilului său, ce pare naturală și neprogramată”.

Proiecția speciala de la Timisoara va avea loc miercuri, 18 ianuarie, ora 18:30 la Casa Artelor – Direcția pentru Cultură Timiș (str. Episcop A. Pacha, nr. 8). Capacitatea sălii este de 40 de locuri. Biletele, în valoare de 10 lei, vor fi disponibile la intrare în ziua proiecției.

Organizator: Asociatia Marele Ecran, cu sprijinul HiFilm

marți, 10 ianuarie 2017

META: Supporting Film / Voor Film

From the perspectives of a dozen diverse viewers, this documentary short explores the peculiar ritual of watching film. How is the medium experienced by people with sensory impairments, strong religious beliefs, or lovesickness? A story about moving images and their audience.

luni, 2 ianuarie 2017

The New Gipsy Kings: De la periferie spre centru


Cunosc oameni care pleacă de la o nuntă când se aud primele acorduri de manele. Dar ştiu şi oameni care comparau încă de prin anii 2000  soliştii de manele cu marii artişti de jazz - pornind un val contracultural uriaş de la nişte vălurele mici din periferia societăţii. Unii îi pun în paralel cu artiştii gangsta rap. Alţii îi descriu ca pe iniţiatorii unui curent muzical toxic, promotori ai prostului gust şi inculturii. Fie că sunt contestaţi, fie că sunt aclamaţi, soliştii de manele au o influenţă certă asupra muzicii care se face azi în România. Şi încă una în creştere. Dar cine sunt ei, de fapt?

Documentarul The New Gipsy Kings, făcut pentru BBC de Liviu Tipuriţă, explorează ascensiunea fulminantă a fenomenului manelelor în ultimele vreo două decenii. Şi caută răspunsuri la câteva dintre întrebările necesare: Ce s-a întâmplat cu lăutarii autentici, cu cântăreţii de muzică ţigănească tradiţională? Au fost eclipsaţi total de manele, s-au convertit şi ei la acest stil? De unde vin banii cu care îşi cumpără Ferrari-uri şi îşi construiesc palate inspirate din serialul Dallas starurile maneliste şi sponsorii lor? Care e legătura lor cu lumea interlopă?

Fane Spoitoru, Adi Minune, Dan Bursuc şi Florin Salam sunt câteva dintre personajele la care regizorul Liviu Tipuriţă caută răspunsuri. Cu tact, empatie şi carismă, dar şi cu perseverenţa unui jurnalist de investigaţie, punctând şi încercând să dezlege controverse.

Fără a cădea în tentaţia unui rasism facil, filmul pătrunde adânc în culisele unui fenomen cultural de proporţii, care spune multe nu doar despre cum a evoluat comunitatea romă, ci mai ales România din anii '90 încoace. De la satele şi periferiile unde manelele au cea mai mare priză, din cocioabele de chirpici unde locuiesc familii ai căror copii visează să fie recrutaţi la şcoala de manele a lui Dan Bursuc, şi până la vilele opulente cu piscine, construite/ocupate de multe ori aproape de centrele oraşelor, filmul trasează monografia unui fenomen cultural major. "De la căruţă la Ferrari" şi "din cort la palat", starurile manelelor şi "oamenii periculoşi" din spatele lor se dezvăluie cu surprinzătoare naturaleţe în faţa camerei.

Filmul a luat "Premiul special" la Astra în 2016, cum scria Răzvan aici. Şi poate fi văzut online aici

duminică, 18 decembrie 2016

Ce-am avut si ce-am pierdut: Best of 2016

Ne-am urnit greu sa facem topul pe anul asta. Felix zice ca a fost un an rau, dar el zice asa aproape in fiecare decembrie. Richie zice ca a fost unul mediocru. In cazul meu, am avut focusul mai mult pe europene (din motiv de Ceau, Cinema!) si pe documentare, asa ca am omis o gramada din titlurile de care vorbeste lumea. Poate va ajuta listele noastre sa vedeti daca ce ati scapat si voi ceva. Fara o ordine anume...badaboom...Top 2016 Marele Ecran:




FELIX aka Waka_X

Elle 

Un thriller tensionat si un studiu de personaj feminin adanc si rascolitor.
Trebuie sa divulg si nume ca sa nu mai fie indoieli:
studiul e facut de Paul Verhoeven si personajul e interpretat de Isabelle Huppert, actrita mea favorita.
Nu va asteptati la nimic hollywoodian. Nu aveti de ce.


Un film mic, modest, cat se poate de elvetian. Surpriza anului pentru mine.
Despre singuratate, incertitudini si lumi imaginare care ne aprind depresiile.


Comedia anului, ma rog, comedia pe care o pot recomanda public.
Plina de sarm, acting bun si natura fabuloasa din Noua Zeelanda.
Si un copil-actor care arata si se poarta ca si Gojira cand era mic.
Cel putin in imaginatia mea.


Nu am vazut multe filme anul asta la Mall. Nu m-au chemat. N-am raspuns.
Dar asta e unul din cele mai bune filme de Mall din viata mea. Si a voastra.
Un film "ca la carte". Un film care deliveruie. Cu buget mic. Pentru ca se poate! 






Cel mai "film" film vazut de mine recent. Cu dimensiune, putere, ecouri si surpari de teren.
Pentru ca nu putem discuta de Biserica Catolica fara sa ne gandim la povestea din acest film
si implicit la film. Unul facut cu mare talent, mult curaj si necesar. Bun de tot.

Cea mai buna comedie neortodoxa de anul asta.
Campy si nesanatoasa. Bizara si "la nudul gol".
Plina de untura. Ramane si in barba.
Sa nu ziceti ca nu v-am zis: Nu e pentru toata lumea.
Dar daca gustati umorul sec si ciudat... sho pe ea!


Un thriller/road movie belgian (flamand) solid.
Nu e asa memorabil dupa "Bull Head" dar merita mentionat.
De joi seara. De o joi seara buna.




Ooo, da! Ezoterism, samanism, Amazon!
Legatura dintre vechi si nou, dintre salbatic si civilizat. Dintre vazut si nevazut.
Si toate astea tratate bine, evitand new-age si cazutul cu fundul in penibil.
Un film cu adevarat trippy si memorabil.


O comedie franceza mucalita si blajina.
Buna de pus pe rana. O desfatare.
La relanti, sa se poata digera bine.


Un film islandez dezghetat despre un munte de om bun.
Care topeste zapada din jur cu bunatatea lui. 
Si apoi se topeste si el in vulcanul interior.
Tot ce a scris/regizat Dagur Kari e de vazut. 
Cristale mici de film.


Tragi-comedia subversiva a anului. Sau poate a deceniului.
Un film facut intr-un taxi si dintr-un taxi. Un film care ataca cenzura
fara urma de ura sau dorinta de razbunare. Un film care loveste
curat, direct, fara menajamente si acolo unde trebuie. Cu non-violenta.


Filmul extrem de comic si onest "pentru copii si adolescenti" al anului.
De vazut cu juniorii (7+) daca nu sunteti din gama de parinti pudici si nesinceri.
Un film jucaus si creativ, un film de vazut si revazut, direct din mintea creata a lui Michel Gondry.
E francez, sa se stie, ca americanii nu ar face asemenea film in veci.


O alta surpriza placuta, un thriller britanic in care protagonistul se incurca in capcanele timpului.
Nu va pot divulga mai mult ca va stric placerea. Tensiunea bine dozata si dirijata, un final pe masura. 
Un film de weekend seara. Garantez ca nu adormiti la el. 


O experienta unica, psihedelica si "de basm".
Guy Maddin e cunoscut pentru genul asta de filme dar... asta cred ca e cel mai bun al lui.
La fel, nu e pentru toata lumea dar merita atentia si rabdarea voastra. 
tip: Eu l-am vazut in 2 reprize, sa reusesc sa tin pasul cu povestea. 
O parada de actori buni in roluri neobisnuite, un story cosmic tesut din zeci de mici intamplari.
Film bun, de autor. 




Documentare:-------------------------

Imi place tare ce face si cum face Louis Theroux.
L-am urmarit de cand a inceput si pana aici.
Adaug aici ce am piscalit pe twitter dupa ce am vazut documentarul:

"Do you agree when someone tortures a torture master? 
Do you laugh? What’s your honest reaction?"

"It’s the Louis Theroux fine notes on 
Milgram experiment and
Stanford Prison Experiment."

"Not what you expect, but be patient and follow Louis hidden agenda…"

"not much about Scientology.
it’s mostly about double standards…"

"Brilliant farce/trap staged by Louis.
Touching the wound from inside."


Cea mai neverosimila si fascinanta poveste auzita de mine anul asta.
Despre false concursuri de gadilat. Si despre cine rade la urma.
Dimensiunile (ne)firesti si oarecum comice ale razbunarii...


Documentarul politic si filosofic al anului.
Adam Curtis incearca (si in mare parte reuseste) sa ne explice, 
povestind si lipind vignete istorice si sociologice recente,
de ce s-a ajuns ca politicienii si politica sa fie atat de departe de realitate si de bunul simt.
Toate documentarele lui Curtis sunt o vizionare necesara! Un maestru al documentarului.
Zic si aici, documentar de autor. Calitate BBC. 



Seriale TV:--------------------------------

Dirk Gently's Holistic Detective Agency

Dupa povestile lui Douglas Adams, si in spiritul povestilor.
Spumos, zanatic si rocambolesc. Bun de matinee in weekenduri.
Soundtrack excelent de maestrul Cristobal Tapia de Veer.

Westworld

Nu o sa zic nimic, ca geme internetul de comentarii la el.
Serialul SF al anului. Cu un final exceptional. Asteptam continuarea.

The Young Pope

Serialul cu iz european al anului. Ce bine ca se diversifica bucataria.
Un serial care iti pica cu mare drag, cum numai Paolo Sorrentino poate face.
Excelent balans, umor, acting de zile mari si imagine calda de film european bun.
De recomandat cu drag la cei dragi. Se gaseste pe "HBO Go" Romania.

Stewart Lee's Comedy Vehicle (s04)

Stewart Lee e standup-comedianul meu favorit in acest moment.
Daca aveti rabdare, o sa vedeti de ce. O serie de momente fabuloase si 
originale de standup se termina cu acest sezon 4, intr-o metaforica piscina de urina...



Seriale TV animatie:


Cel mai bun sezon din BoJack.
Serialul animat "pentru oameni mari" care m-a atins cel mai tare in ultimul an.

Mike Tyson Mysteries (s02)

Adevaratul Mike Tyson si prietenii se intorc cu mai multe aventuri delirante 
in stilul "Scooby Doo". Serial pentru oameni mari si dusi de acasa.





RICHIE

Filmele anului

Arrival.
Intalnire de gradul trei intre o povestire fascinanta semnata de Ted Chiang si un regizor cu viziune si sensibilitate. Seminar cinematic despre comunicarea inter-specii, inter-umana, inter-nationala si transtemporala.

Kubo and the Two Strings

Animatie stop-motion despre magia origami si efectul ei curativ pentru suflet. Un ghiveci cultural delicios care amesteca fantezia orientala cu mitologia greaca si le trece prin filtrul american despre eroism si sacrificiu. Maiestria studioului Laika nu mai poate fi ignorata.

Hell or High Water

Western modern, minutios si pitoresc, care angreneaza inexorabil destinele a doi frati porniti intr-un ultim jaf si pensionarea rangerului Jeff Bridges. O cavalcada navalnica pe muzica lui Nick Cave & Warren Ellis.

Don’t Breathe

Regizorul Fede Alvarez apuca tema “intrușilor in casa” si o transmuta in cea a “captivilor in beci”. Un thriller pe muchie de cutit si margine de scaun, filmat excelent dar si montat la milimetru, in care Stephen Lang e realmente infiorator.

Captain Fantastic

Filmul de familie care examineaza societatea de azi prin lentila celor care o parasesc. Un studiu de caracter asupra unui tata (Viggo Mortensen), comentariu lucid si nelipsit de umor pe tema izolarii voluntare, a educatiei alternative, a viciilor conformismului si ale vietii confortabile.


Deadpool

Oaia neagra a familiei Marvel, Deadpool, s-a dovedit pe atat de ingenios, distractiv si scandalos pe cat il anuntau. Fara a excela la vreun capitol, afara poate de originalitatea vulgaritatilor proferate de Ryan Reynolds, filmul lui Tim Miller merita salutat si pentru ca reprezinta victoria celor mici in fata interesului corporatist.


Documentare

Zero Days
Alex Gibney despre Stuxnet, virusul informatic folosit de americani si israelieni pentru a pune pe butuci programul nuclear iranian.

Racing Extinction. 
Un documentar eco realizat de The Oceanic Preservation Society care aduce in atentie speciile pe cale de disparitie din cauza activitatii umane necontrolate.

13th
Un documentar care pune lupa pe sistemul penitenciar american si dezvaluie istoria perpetuarii legislative a inegalitatii rasiale.

Serialele anului
Westworld. Jurassic Park cu roboti. What could go wrong?

The Young Pope. Nu e Papa pe care-l vreti, e Papa pe care-l meritati.

Stranger Things. Piesele cele mai misto din anii '80 intr-un singur puzzle.

The Night Of. Reconstituirea unei nopti fatidice in opt parti.

BrainDead. Invazia creierelor albe, curat-spalate, in varful Capitoliului.



LUCIAN AKA MIRCU

N-am stat mult pe ganduri cand am facut lista. Am scris exact cu 'ce am ramas din 2016'. Pe langa scaparile constiente (Ma Loute de Bruno Dumont sau Embrace of the serpent), vor fi sigur si cateva lapsusuri.


Arrival (Denis Villeneuve). Filmul cu 'extraterestri' de la care pleci intrabandu-te 'ce inseamna sa fii om'.

Hell or High Water (David Mackenzie). De la joc (Jeff Bridges, Ben Foster, Chris Pine ), scenariu (Taylor Sheridan a scris si Sicario), imagine (Giles Nuttgens),  pana la muzică (Nick Cave & Warren Ellis), atinge toate notele potrivite. E marele hit din zona indie

Goldstone (Ivan Sen). Cu elemente de noir si film politist (doi detectivi si "o dama la necaz"), acest neo-western plasat in desertul Australiei (care se putea intampla si la Rosia Montana), e un strigat impotriva sistemului corupt de pretutindeni. Tinand cont de anul politic 2016, Goldstone ne arata calea de urmat. In plus, arata superb




Chevalier (Athina Tsangari). Jocuri de societate amuzante: "Cine e cel mai barbat barbat?". E din 2015 dar l-am vazut anul asta la TIFF.

Hunt for the Wilderpeople (Taika Waikiki). Delicios, la fel ca tot ce am vazut de la neozeelandez (We live in the shadows).

It's not the time of my life (Szabolcs Hajdu). Stiam ca poti sa faci filme mari cu foarte putin, dar e bine sa-ti reaminteasca periodic cineva.

Viata ca o trompeta (de Antonio Nuic). "Viva la vida!" A castigat competitia Ceau, Cinema en fanfare!

El Club (Pablo Larrain) Pica greu de tot.

Toni Erdmann. Nu e un film perfect si e cam lung, dar are o inima imensa. Marele urias prietenos, varianta pentru adulti. 

Taxi Tehran. Jafar Panahi nu e singurul opozant al regimului autoritar. Anul asta am mai vazut doua filme aproape gemene despre cum scena rock din Teheran respira un aer mai liber, desi platind scump: Malaria (Parviz Shahbazi) si Pisicile Persane (Bahman Ghobadi).

Son of Saul. O calatorie in infernul Holocaustului, cum nimeni nu a mai facut.

Placeri vinovate: The Nice Guys, The Green Room, The Handmaiden.

Swiss Army Men e ori cel mai bun, ori cel mai prost film al anului. Inca n-am reusit sa-mi dau seama.


Romanesti

Sieranevada 
(pseudo-"battle-ul" Mungiu - Puiu n-a fost niciodata asa direct si pe fata ca anul asta). 

Mentiuni speciale: Doua Lozuri, Afacerea Est si Caini pentru prospetimea pe care au injectat-o in filmul romanesc, fiecare in felul sau.




Documentare

Hypernormalisation. Nu cunosc pe altcineva care poate sa-ti explice lucruri complicate din istorie cu atata usurinta si claritate. Esti sau nu de acord cu el, Adam Curtis stie sa dea zoom out pana la 'god's eye view'.

Ingrid Bergman: In her own words. Nu e atat despre Hollywood, cat despre familie. Despre pretul libertatii, intr-o viata fara radacini.

Hitchcock/ Truffaut. Masterclass de cinema cu doi profi misto. Hitchcock inca te poate surprinde si azi.

Fuocoammare. Ca un pumn in fata. Ca un chepeng deschis catre viitor. Si nu e roz.

Under the Sun. In care Vitali Mansky ne arata butaforia din spatele scenei. Coreea de Nord este un imens platou de filmare, in care toti sunt figuranti in afara de actorul in rol principal.

Tickled. O investigatie reala, relatata ca un thriller halucinant care trage in permanenta covorul de sub tine. La sfarsit am ramas stanjenit. Ca si cum m-ar fi gadilat un personaj din El Club. Merge asortat cu alta bizarerie, vazuta anul asta: Finders Keepers.



Seriale

Un an conservator pentru mine. Raman cu Better Call Saul.
Optiunea fun & "brainwash": Braindead