luni, 3 august 2015

De ziua ei, Timișoara vrea cinematecă


Mulțumim timișorenilor care au preluat ideea noastră și au rotunjit-o. Cînd noi nu mai avem energie, e bine că se ridică alții care șutează mingea mai departe. Poate-poate...




#TIMIȘOARAvreaCINEMATECĂ

Caravana TIFF la Timișoara


Credeați că ați scăpat?

Caravana TIFF are stație la Timișoara între 6 și 12 august, cu oprire la Grădina de Vară Capitol pe partea stângă. Aduce marfă proaspătă made in EU și SUA.




În prima seară, pe 6 august, îl puteți vedea pe Jude Law în Marea Neagră / Black Sea, regizat de Kevin Macdonald. Este un thriller plin de adrenalină în care un fost căpitan de submarin, întruchipat de Law, e angrenat în căutarea unei comori aflate pe fundul Mării Negre.

Pe 7 august, Caravana TIFF pariază pe Sălbăticie/ Wild, un film inspirat de o poveste reală, regizat de Jean-Marc Vallée după un scenariu semnat de celebrul scriitor Nick Hornby. Reese Witherspoon și Laura Dern au fost nominalizate la Oscar pentru jocul lor. O tânără aflată în prag de divorț și marcată de moartea mamei începe o călătorie de 1500 de kilometri, pe jos şi de una singură, pe un drum montan ce uneşte nordul Statelor Unite de graniţa cu Mexicul.

Sâmbătă, 8 august, timișorenii vor avea ocazia să vadă Trash/ Gunoi, în regia lui Stephen Daldry, o versiune sud-americană a celebrei pelicule Vagabondul milionar. Acţiunea are loc în Brazilia şi totul începe când trei puşti găsesc un obiect într-o groapă de gunoi. Curând, ei vor fi nevoiţi să se ascundă de poliţie. Stephen Daldry și-a câștigat renumele cu filme ca Billy Elliot, The Hours şi The Reader, toate intrate în cursa pentru Premiile Academiei Americane de Film. Filmul avut peste 2000 de spectatori în închiderea Festivalului Internațional de Film Transilvania, în iunie.



Dacă ați ratat Comoara (filmul premiat la Cannes al lui Porumboiu) la multiplex sau la Gottlob, mai aveți o ocazie să-l descoperiți  în aer liber pe 9 august

O altă comedie savuroasă, Familia Belier/ Famille Belier, de Eric Lartigau, va rula pe 10 august. Pelicula a avut un succes extraordinar în Franța, unde a înregistrat o cifră record de peste 7 milioane de spectatori și a avut șase nominalizări la Premiile César. În Familia Belier, toți sunt surdo-muți în afară de Paula, care are 16 ani. Ea reprezintă legătura familiei cu lumea. Într-o zi, la sugestia profesorului de muzică, decide să se înscrie la un mare concurs, însă familia ei nu e chiar încântată de idee.

Favoritul publicului la TIFF poate fi vizionat pe 11 august. Despre oameni și oi/ Rams, regizat de Grímur Hákonarson, a câștigat și Premiul Special al Juriului la TIFF, după ce a fost premiat la Cannes. Filmul danez spune povestea emoționantă a doi frați care nu şi-au spus o vorbă timp de patru decenii, dar pentru care totul se schimbă când trebuie să salveze ce au mai scump pe lume: oile.

De ce eu?, probabil cel mai vizionat film românesc de anul ăsta, le mai dă o șansă celor care l-au scăpat până acum, miercuri, 12 august. În fiecare seară, startul se dă la ora 21:30, iar intrarea este liberă.


miercuri, 29 iulie 2015

Lucian Maier, despre Ceau, Cinema!: "La noi, valoarea e mai degrabă parte dintr-o ecuație haiducească"

Vin și întăririle. Lucian Maier scrie despre Ceau, Cinema!, material preluat de pe FilmSense  Pentru că e common sense să ai o sală normală de cinema.

Între 22 și 26 iulie 2015 am participat în calitate de membru al juriului la a doua ediție a festivalului de film Ceau, Cinema! din Timișoara. A doua ediție a festivalului și prima în care a existat o întrecere, pe care am văzut-o și am analizat-o împreună cu Andreea Vasile și Cinesseur. În cadrul festivalului am participat la două discuții despre cinema – una despre filmul documentar, în a doua zi de festival, alături de Florin Iepan, Răzvan Georgescu și Irina Margareta Nistor (în deschiderea festivalului fusese proiectat Chuck Norris vs. Comunism), moderator fiind Lucian Ionică; cealaltă, despre rostul criticii de film, despre provocările acestei ocupații – alături de Adina Baya, moderator fiind Ionuț Mareș.
Festivalul este realizat de către asociațiile Marele Ecran (Lucian Mircu, Richard Marius Ilie) și Pelicula Culturală (Betty Varga, Nicoleta Ciocov), cu sprijinul lui Ionuț Mareș – critic de film, care a realizat selecția filmelor pentru Competiție – și a altor oameni apropiați, în regim de voluntariat! Unele persoane implicate în realizarea Ceau, Cinema! și-au luat concediu pentru a-și putea vedea pasiunea împlinită. Situații emoționante în sine (fără să punem la socoteală ținuta festivalului!), dar, în același timp, situații care arată că, la noi, valoarea e mai degrabă parte dintr-o ecuație haiducească, iar împlinirea ei ține de șansă.
Timișoara vrea să fie Capitală Culturală în 2021, are oameni capabili să pună pe picioare un astfel de eveniment cinematografic, însă nu are o sală de cinema în care să fie posibile proiecțiile. În același timp, autoritățile și-au arătat numai declarativ bucuria de a fi alături de festival, fiindcă fondurile promise întîrzie. Cu toate acestea, pe un ecran de lîngă Primărie am observat într-o după-masă că erau anunțate proiectele culturale pe care aceasta le susține, printre ele și Ciao, Cinema! (probabil au crezut că prezența lui Ceau în numele festivalului e o greșală, așa că au corectat-o!). Ridicarea culturală a unui oraș e o investiție costisitoare, fără rezultate imediate în ce privește audiența, însă nu poți fi oraș european serios și centru universitar de luat în seamă dacă proiectele administrative dedicate oamenilor sînt o echipă de fotbal adusă din Recaș, fîntîni luminoase și cîntătoare montate pe Bega și cîte un Jazz TM gratuit, gîndit împotriva Gărânei. Dat fiind faptul că Timișoara chiar merită să crească festivalul Ceau, Cinema! (și încă mai susține și Timishort), ar fi binevenit un spațiu de proiecție, poate chiar unul cu două săli, una de 150 – 200 de locuri, una de 50-60 de locuri. Un spațiu de proiecție cu destinație culturală, în care să ruleze film european și film independent în general, cu program de Cinematecă în paralel. În timp ar putea deveni un reper cultural național, iar un festival de film centrat în acest loc ar avea și mai mult impact!
Ceau, Cinema! s-a derulat trei zile în Timișoara – cu două proiecții din Competiție în fiecare seară, într-o sală amenajată la Casa Artelor, – și cu proiecții extra realizate într-o sală a Ambasadei (clădirea fostei fabrici de pălării, reamenajată și oferită ca spațiu cultural, cu săli în care se pot organiza expoziții, proiecții, conferințe și cu o cafenea), în curte cu castan a Casei Artelor, într-o altă sală de la subsolul instituției tocmai menționate și într-o cafenea din oraș, Cuib. Sîmbătă și duminică, festivalul s-a mutat în comuna Gottlob, renumită pentru lubenițele sale (marcă înregistrată) și, mai nou, pentru că autoritățile au reușit să redeschidă vechiul cinematograf sătesc.
În Timișoara, singurele probleme au fost cauzate de interminabilul proiect de refacere a centrului istoric al orașului (în jurul Casei Artelor bubuiau mașinile de spart borduri și trotuare, praful era la el acasă peste tot) și de căldură. Excesivă. Ieșeai de la duș și în zece minute hainele ți se lipeau de piele. Soarele avea formă de ciocan și te pălea imediat ce îi ieșeai în cale. Căldura a făcut un pic incomode vizionările de film – cu toate că în sală au fost aduse două aparate (mobile) de aer condiționat. Dar, cum să zic, treaba asta cu căldura în sală e una din laturile care construiesc frumusețea festivalieră. Chiar dacă fizic era mai puțin confortabil de cum ți-ai fi dorit, prezența în sala de la Casa Artelor (arhiplină la a doua proiecție) creștea bucuria cinefilă și te făcea să te simți parte dintr-un mesaj trimis autorităților incapabile să vadă și să susțină potențialul cultural local.
În cinematograful din Gottlob, sîmbătă, la orele 14, a fost proiectat cel mai recent film al lui Tudor Giurgiu, De ce eu?, în prezența actriței Andreea Vasile. Au putut fi vizionate apoi două scurtmetraje semnate de Andrei Crețulescu, Bad Penny și Kowalski. Deschiderea oficială a festivalului Ceau, Cinema! la Gottlob a avut loc la orele 18, cu proiecția filmului documentar Pașaport de Germania, la care a fost prezent și autorul său, Răzvan Georgescu. Seara a putut fi urmărit Comoara, în prezența Cristinei și a lui Cuzin Toma, familia din realitate și de pe ecran. Apoi, pe stadionul comunal, de la orele 22, a fost proiectat Aferim!. Ziua de duminică a continuat festivalul la Gottlob cu o proiecție pentru copii, dimineața, un desen animat (Moon Man), iar spre seară cu un documentar despre Zivan, un tînăr sîrb care face un festival de punk de unul singur, cu fonduri mai mici decît salariul minim din România, și cu proiecția documentarului Testimonial al lui Răzvan Georgescu. De la orele 22, pe stadion, a putut fi văzut filmul cîștigător al Competiției festivalului, The Mighty Angel, producție poloneză realizată de Wojciech Smarzowski.
Sala de cinema de la Gottlob e dreptunghiulară, cu o lungime de vreo trei ori mai mare decît lățimea sa (lățime pe care cred că încap zece fotolii). E complet renovată, însă nu e complet utilată. Proiectul reamenajării sălii e programat să se încheie în octombrie, acum a fost un fel de preview. A fost instalat un proiector NEC high-definition, instalația de sunet este deja funcțională, urmează să fie aduse și să fie montate fotoliile. Probabil și o instalație de aer condiționat. Gottlob este o comună cu 2000 de locuitori, situată în vestul județului Timiș, la aproximativ 50 de kilometri de Timișoara, spre Sânnicolau Mare. Cu cinematograful nu e o chestiune mitică. Sînt fonduri europene, e un inspector tînăr din primărie, Vasi Bledea, care se ocupă de toate investițiile primăriei și e interesat de comunitate; proiectul cu cinematograful e cel mai mic dintre cele derulate de el. Ceea ce face să pară SF povestea din Gottlob e interesul față de buzunarul propriu și de cel al partidului al celor mai mulți administratori de orașe; la pachet cu blegeala oamenilor în fața prostelilor electorale puse de ei la cale – borduri, pavele, stîlpișori între ghivece de ciment, fîntîni colorate, în cel mai bun caz un asfalt (de obicei comisionate și astea). Cei veniți la cinema din Gottlob, în special cei tineri, nu prea știau cum să se comporte. Intrau la film după ce acesta începuse, ieșeau dacă se plictiseau, reintrau. Dar e în regulă, au timp să învețe; de acum încolo au un loc prin care vor fi cu un pas mai aproape de normalitate. (text: Lucian Maier)
foto antet: Mădălina Căpriță

Filmul de După: Relatos Salvajes


Am fi adus Relatos Salvajes (r. Damian Szifron, Argentina, 2014) și la Ceau, Cinema!, numai că nu e european (deși cele 6 povești nebunești se puteau întîmpla la fel de bine și pe străzile României). Așadar, filmul care a deschis TIFF-ul anul ăsta, va putea fi urmărit tot la Grădina de Vară "Capitol". E un crowd-pleaser decent (cum zice Cinesseur) și savuros per-total (zicem noi). Numa bun pentru a alunga moleșeala în zilele astea de vară. Filmul de după Ceau, Cinema! e adus de Pelicula Culturală (pentru că unii din echipă, iată, n-au odihnă). Joi, ora 22, bilet: 10 lei.







marți, 28 iulie 2015

Final de discuție


Probabil una dintre cele mai articulate discuții pe tema unui cinematograf/cinemateci, din ultimii ani, apropo de #TIMIȘOARAvreaCINEMA (la care au reacționat până la ora asta vreo 600 de oameni). Din păcate, de trei ani, suntem tot la același nivel, în care numai discutăm. Noi ne-am plictisit deja. Dar măcar să încheiem cu o concluzie coerentă. Partener de discuție: Ovidiu Vasiliu, pe pagina de facebook Marele Ecran.



  • Ovidiu Vasiliu 1. Protestul e clasic, nu activitatea pe Fb. 
    2. Un flashmob/o serie de flashmob-uri sigur ar atrage atenţia şi a concetăţenilor şi a presei şi a autorităţilor. Ar fi şi uşor de făcut doar că 
    3. Chestia cu fântâna a colorat deja politic aproape 50% di
    n ONG-urile de tineret (cam toate ligile din Poli, ARDOR, ceva cu consiliul elevilor şi altele) care au dat o declaraţie comună prin care susţin fântâna lu` peşte. Dacă vreţi să apăreţi creativ peste tot cu #vreaucinemanufantana atunci să fiţi pregătiţi să fiţi consideraţi "vopsiţi" în tabăra cealaltă şi astfel sub atacul artileriei grele liberale: veţi fi antitimişoreni, împotriva intereselor oraşului, care nu doresc frumosul etc. Nu zic că nu e de dorit o înfruntare "vrem cultură nu kitsch, vrem cinematecă nu fântână" ci doar că lupta asta e evident disproporţionată şi s-ar putea să nu vă doriţi un război total chiar acum în miez de vacanţă. 
    4. Dacă va fi război să fiţi pregătiţi să vă asumaţi rolul de ofiţeri/generali - adică cei care vor susţine mesajul vor vrea să aveţi un proiect concret, un plan de acţiune, ceva mai tangibil decât un hashtag şi nişte idei concepute la nervi. Dacă va fi cazul să ieşim nişte sute/mii/zeci de mii de oameni în stradă să cerem asta atunci vom vrea să vedem mai multă determinare din partea voastră decât promisiuni din partea edililor. Adică inclusiv nişte picioare în prag în faţa promisiunilor cu fostele săli ale RADEF care se vor transforma nu se ştie când, nu se ştie în ce, de către cine şi cum. 
    5. Nu vă mai alintaţi/lăudaţi şi faceţi odată sondajul ăla dar faceţi-l transparent şi deschis - adică nu pe FB, să nu se poată vota multiplu şi să se poată dovedi cumva că cei care au răspuns sunt din TM (la sondajul cu fântâna din sutele de like-uri nimeni nu a verificat câte-s ale unor useri din Asia, Africa etc.) Iar când veţi "deschide" urna să număraţi voturile pregătiţi-vă pentru război!
    Unlike · 2 · 8 hrs
  • Marele Ecran Merci, Ovidiu, pentru un raspuns asa de elaborat si punctual. Ar fi cam ciudat sa fim considerati in tabara cealalta in conditiile in care Primaria este pe toate materiale noastre cu Ceau, Cinema!. Iar Primarul si Viceprimarul din Gottlob sunt si ei liberali. Noi suntem in tabara "pentru oras" si "pentru cinema", fara culoare politica. Daca oamenii de acolo sunt pe principiul "oricine nu zice ca noi e impotriva noastra", inseamna ca nu avem cu cine discuta. Nu se doreste niciun razboi cu nimeni. Vrem sa tragem un semnal de alarma (al catalea), ca e penibil deja sa nu ai macar o sala si sa se tina de cuvant (ca au promis ca vor face). Si apropo de "planuri de actiune si proiecte", el a fost depus la Primarie inca din 2013 de asociatiile Pelicula Culturală, Marele Ecran si Camera 4. Probabil ca vom face si sondajul. Multumim!

  • Ovidiu Vasiliu Marele Ecran, da, ar fi ciudat dar la câte lucruri "ciudate" s-au petrecut în TM în ultimii 3 ani n-ar fi de mirare ca o asemenea "înregimentare" imagistică să fie făcută verbal de unii şi-n plus asta ar fi consecinţa unui hashtag vreaucinemanufantana care pe cât de bun e, pe atât e de alunecos. Şi da, discursul de tip "cine nu-i cu mine..." există şi viciază relaţia edil-cetăţean, atât cât a mai rămas ea în afara comunicării prin mediile informaţionale online. 

    La partea cu semnalul de alarmă stop! Nu mai trageţi niciun semnal de alarmă! indiferent despre ce ar fi vorba e de un bocelism (manelism specific românesc) feroce să spui că tragi un semnal de alarmă când de fapt faci o acţiune care (deseori, dacă nu întotdeauna) e trecută cu vederea. Când tragi semnalul în tren sau tramvai atunci da, se întâmplă ceva - se opreşte tot trenul sau toată garnitura de tramvai - iar apoi se cercetează cauze, scop, efecte etc. Orice acţiune de a trage un semnal de alarmă care nu se-ntâmplă într-un vehicul pe şine e doar un alt mod de a flutura o scrisoare deschisă unui adresat care nu are chef să ia în seamă un astfel de demers.  

    În schimb ar fi nevoie de altceva: de vizionări de filme pe holurile primăriei, de diverse acţiuni concrete care să oblige edilii să iasă din birourile în care se ascund şi să răspundă la întrebări pe care le tot amână. Mă iertaţi că nu sunt la curent cu toate formalităţile birocratice pentru proiectele pe care le întreprindeţi dar dacă el a fost depus în 2013 e aproape sigur îngropat în vreun sertar. Oricum, nu ştiu cât de mult aţi comunicat acel proiect (sunt doar curios, nu vă cer socoteală -ar fi chiar culmea!) şi ar fi utilă o comparaţie între "obiectivele de investiţii" pentru că banii daţi pe o cinematecă se recuperează relativ repede în schimb jocurile de lumini, fum şi jeturi de apă sunt doar o cheltuială de întreţinere în plus.  

    Pentru a fi implicat într-un război nu e nevoie să-ţi doreşti unul ci doar să-ţi protejezi drepturile în faţa cuiva care vrea să ţi le nege.
    Like · 1 · 7 hrs
  • Marele Ecran Intreg festivalul Ceau, Cinema! este de fapt un semnal de alarma, o "actiune", asa cum zici, care are si acest scop: o sala de cinema la Timisoara; ai mare dreptate cu fraza finala legata de implicarea in razboi

  • Ovidiu Vasiliu Dap, răspunsul PMT e de tipul "facem, dregem, cu nimica nu ne-alegem". Adică serios, mai un pic şi-au trecut doi ani de când se tot analizează hârtii şi se parcurg proceduri birocratice şi tot nimic nu se întâmplă concret. Cât de greu poate fi să amenajeze un asemenea spaţiu, cât poate dura birocraţia pentru aşa ceva? Am înţeles că există norme juridice, legi şi toate alea dar ca şi cu multe alte subiecte adevărata lege e că timpul trece într-un singur sens şi când vor reuşi să scoată dintre hârtii acea cinematecă s-ar putea ca o parte din publicul ei să nu mai existe fizic iar alte părţi să nu mai aibă habar de ce ar fi utilă o asemenea instituţie când oricum există două sau trei mall-uri cu astfel de stabilimente. Dacă sălile respective tot au fost ale Primăriei (oricum s-ar fi numit la vremea respectivă) şi demersurile alea îs un fel de inventar de predare-primire atunci de ce n-au căutat o soluţie juridică pentru a folosi spaţiile până la rezolvarea actelor că altfel RADEF poate nu va mai avea secolul ăsta CA iar când un tribunal va decide în 2050 că se dizolvă societatea respectivă atunci nimeni nu va mai avea nevoie de cinematecă publică pentru că problema va fi fost rezolvată de zeci de ani de o iniţiativă privată. 

    Ceau, cinema! din punctul meu de vedere are mai mult rol educativ, de a populariza consumul filmelor europene şi a cinema-ului de artă pentru că a spune "facem festival ca să obţinem o sală de cinema" (ceea ce altfel poate fi corect) face o trimitere dureroasă la formele fără fond teoretizate de Titu Maiorescu: măcar ăia acum 150 de ani au fondat universităţi fără să aibă profesori universitari, adică au asigurat baza materială şi după aia au adus resursa umană pe când aici ar fi un fel de "invităm nişte profesori universitari ca să ne ţină nişte cursuri/prelegeri/conferinţe ca să înfiinţăm o universitate". Adică nişte fani organizează evenimente pentru că speră că astfel vor atinge suficientă popularitate pentru a se lua măsurile necesare la capitolul bază materială. Cumva e de necrezut că trăim în acelaşi 2015 cu Clujul care are cel puţin 3 cinematografe funcţionale pe lângă cele pur comerciale şi problema asta nu e văzută ca având prioritate în faţa unui sistem de jeturi de apă iluminate multicolor. 

    În 2015 m-aş aştepta ca un festival să fie făcut pentru a atrage resurse pentru înfiinţarea unui studio cinematografic complet (pe modelul fabricii din Freidorf de decoruri pentru teatru) nu pentru o banală sală de cinema.

Premiile Ceau, Cinema!





A doua ediţie a Festivalului Ceau, Cinema! s-a încheiat oficial duminică seara, cu proiecţia filmului care a câştigat marele trofeu: Îngerul atotputernic (The Mighty Angel, 2014), în regia polonezului Wojciech Smarzowski. Desfăşurat în perioada 22-26 iulie, Festivalul a însemnat 5 zile cu 19 lungmetraje europene proiectate, dintre care 5 în premieră românească, 7 scurtmetraje şi 4 programe de animaţii şi mini-documentare, două ateliere deschise cinefililor, şi 3 dezbateri despre cinema cu regizori şi cronicari de film. Evenimentele s-au desfăşurat în 8 locaţii de proiecţie din Timişoara şi Gottlob, iar la ele au participat peste 2000 de spectatori, dintre care jumătate doar la Grădina de vară „Capitol”. Cifra este de 4 ori mai mare decât cea înregistrată la finalul primei ediţii a Festivalului.  

Juriul Ceau, Cinema!, format din actriţa Andreea Vasile, criticul de film Lucian Maier şi Cinesseur, a acordat Trofeul Festivalului către filmul polonez Îngerul atotputernic (The Mighty Angel / Pod mocnym aniolem), pentru „interpretarea solidă pusă la bătaie de întreaga distribuţie şi naturalismul reprezentării efectelor generate de adicţie”. Trofeul e în valoare de 1000 de euro şi e oferit de compania Kathrein.

Premiul Publicului, acordat în urma votului exprimat de către spectatori după fiecare vizionare, a revenit filmului Afterlife (Utóélet), al regizorului maghiar Virag Zomboracz. Premiul publicului e în valoare de 500 de euro şi e oferit tot prin susţinerea companiei Kathrein. Trofeele, create de mâna experimentartistei Lia Rădoi ( după desenul lui Mircea Popescu) vor fi deci expediate în Polonia, respectiv Ungaria.

Vineri, 24 iulie, am mai acordat și alte Premii ale Publicului pentru spectatorii care au votat filmele din competiție:

Tonenchi Stephania - tricou (livrat)
Stojanovic Carmen - afis + lubeniță (livrate)

Au mai rămas neculese trei premii (revendicați-le să vedem cum ajung la voi)
Mitroi Cristina -  traista
Trica Oriana - lubeniță
Mican Eliza - lubeniță






#Timisoara vrea cinema, nu fântână


Oameni buni, ne mobilizăm și noi un pic?

Facem și noi un "sondaj" pentru o sală adevărată de cinema la Timișoara, în loc de un "sistem de spectacole cu muzică, apă şi lumină pe Bega"?
Poate strângem mai mult de 273 de voturi și 78 de comentarii, dacă acesta e criteriul după care se fac investițiile în dezvoltarea orașului.

Primarul Robu dixit:
Nu va fi nicio dezbatere, facem ce ne obligă legea, nu ce ne obligă ei… Când va fi, vom face, deocamdată suntem la faza de studiu de fezabilitate. În momentul de față, avem 273 care agreează și 78 de comentarii, sunt multe comentarii pozitive (…), din cele 78 probabil vreo 30-40 sunt împotrivă, cam jumătate. Sondajul este pe pagina Public Figure, pe pagina mea sunt prieten cu cine vreau eu. De oriunde poate să voteze oricine, mă liniștește sondajul, nu am emoții”.

*
Ați văzut Capitală Culturală Europeană fără fântână cântătoare? It's a must. Dar ați văzut Capitală Culturală fără cinematograf? Veți vedea. La Timișoara. 

Oricum, timișorenii au deja cinematograf. La Gottlob.

Poate ați fost la Ceau, Cinema!, poate nu. Oricum sunt sigur că ați simțit că Timișoara are nevoie de o sală decentă de cinema. Una în care să ai fotolii confortabile, nu scaune de birou sau de plastic. Una în care să nu trebuiască să aducem aparate de aer condiționat mobile (împrumutate de la prieteni), ca să putem respira. Una cu un sistem de sunet și proiecție adecvate pretențiilor tehnice din secolul ăsta.

Pentru un festival încă de buzunar (și, deocamdată, cu bani din buzunar), am reușit să aducem filme noi și (după cîte zic spectatorii) foarte bune. Am adus regizori, actori, oameni din lumea fimului, români și străini.

Dar cinematograf nu avem cum să facem singuri. Ce putem face este să punem un pic de presiune, numai cu ajutorul vostru, pe autorități să facă doar ceea ce e firesc și absolut necesar pentru un oraș care vrea să fie Capitală Culturală Europeană.

Să nu se înțeleagă că vrem ca Primăria să ne facă nouă (asociațiilor care fac Ceau, Cinema!) un cinematograf. Să facă pentru folosul tuturor celor care vor să pună și să vadă filme ce nu ajung la multiplex (inclusiv în folosul regizorilor români care vin cu filmul în caravane), să facă pentru comunitate.

La ediția a II-a Ceau, Cinema! au venit peste 2000 de oameni în cele 5 zile de proiecții (peste 2500 de intrări, am aproximat noi, pentru că la Gottlob nu a fost cu bilete). În acest fel ați sprijinit ceea ce facem. Dacă vreți și o sală de cinema, ziceți aici și peste tot #Timișoara vrea cinema, nu fântână.






foto: Mircea Gherase

UPDATE: Pentru că reacția de mai sus a făcut niște valuri, precizăm (pentru cei care au deschis mai târziu Marele Ecran) că știm să facem și altceva în afară de a ne enerva. În urmă cu 3 ani am strîns cîteva sute de semnături pentru o cinematecă la Timișoara. Ele au însoțit proiectul nostru depus în aprilie 2013 la Primăria Timișoara, proiect pentru o cinematecă. Există și un plan de reabilitare a unei săli de cinema realizat de tânăra arhitectă Monica Dragomirescu. De atunci am primit doar promisiuni și răspunsuri politicoase. Ideea e că noi am făcut deja niște pași într-un demers cît se poate de serios. Credem că e cazul ca și autoritățile să se miște ceva mai rapid. Și, odată cu noi, o cred cel puțin 700 de oameni. Nu ne dorim un război cu Primăria. Dimpotrivă, ne dorim un partener care, odată ce va înțelege necesitatea unei săli de cinema pentru filmul european/ cinematecă în oraș, va acționa în consecință. #Timișoaravreacinema