sâmbătă, 31 ianuarie 2015
Game of Thrones: Trailer IMAX la sezonul 5
Urzelile tronului continua.
Toti oamenii trebuie sa moara.
Unii mai devreme decat altii...
A descins in cinematografe (da, in cinematografe) trailerul sezonului 5 al mult pomenitului si mult asteptatului serial HBO, Game of Thrones. Si nu doar ca arata senzational dar si promite sa fie spectaculos. Misteriosul regat Dorne urmeaza a fi dezvaluit, Littlefinger isi face figura plantand semintele razbunarii in mintea Sansei, "Ucigasul de regi"Tyrion pleaca in pribegie, Aria ajunge in Braavos la Casa in Alb si Negru iar Daenerys e pe cale sa se dezlantuie. Pana in aprilie mai e ceva timp. As putea citi inca un volum din seria lui George R. R. Martin.
vineri, 30 ianuarie 2015
Afișul zilei: Minuni
Un film de Alice Rohrwacher
Marele Premiu al Juriului la Cannes 2014
Cu tînăra Maria Alexandra Lungu în rolul principal.
Din 6 februarie, în cinematografe.
joi, 29 ianuarie 2015
Procurorul Panait - Actorul Oprea
DOSAR DE ACTOR
Emilian Oprea e mare în rolul procurorului Panait.
Asta a fost senzația mea cînd s-au aprins luminile în sala Capitol, după ce am văzut proiecția de laborator a filmului De ce eu? (r. Tudor Giurgiu) la Timișoara. La senzație a contribuit și "efectul ecranului de cinema" (una e să-l vezi pe Mastroianni mare cît un perete, alta e să-l vezi pe un ecran de laptop).
Zicea un spectator: aș fi preferat să nu-l văd pe actor imediat după film.
Am înțeles ce a vrut să zică.
În afara ecranului, Emilian e un tip de statură medie, mai degraba zvelt decat impozant. Dar în film pare o prezență masivă, e aproape intimidant. Așa că, dacă îl vezi pe Emilian coborînd de pe ecran în sală, s-ar putea să îți micșoreze din impresia puternică lăsată de personajul său, un erou tragic modern, genul de care zic americanii că e "larger than life".
Dacă-l vezi, să zicem, la o masă de restaurant (așa cum l-am văzut după avanpremiera de la Timișoara), Emilian arată și se poartă ca un tînăr obișnuit. Din punctul meu de vedere, asta e o mărturie în plus a talentului său și a felului în care a fost pus în valoare de echipa de filmare.
Mi-a plăcut cum a "dus" filmul, dar am notat și cîteva poticneli minore în relația cu iubita din film, pe care s-ar putea să le vedem totuși rezolvate în versiunea finală a filmului (premiera, în 27 februarie).
La sesiunea de întrebări de după proiecția de la Timișoara am descoperit un tînăr discret, care nu vrea să-și asume prea multe merite. Are o (cvasi)pioșenie vizavi de omul a cărui viață o joacă.
Emilian Oprea a studiat atent cazul, imaginile apărute în presă și informațiile adunate de echipa filmului și s-a întâlnit cu cei care l-au cunoscut.
„Am preluat rolul
lui Cristian Panait cu mare responsabilitate și teamă. Pe lângă informațiile
scrise pe care mi le-a pus la dispoziție Tudor Giurgiu, aveam nevoie să vorbesc
cu cineva care a stat în preajma acestui om excepțional. Am reușit să mă
întâlnesc cu trei persoane: o fostă studentă, o fostă iubită și un fost coleg
procuror. Am luat din poveștile lor, am pus înăuntru și apoi am plecat să ducem
lucrurile mai departe. Pentru mine, Cristian Panait e departe de a fi doar un
rol și sunt extrem de onorat să îi pot duce povestea mai departe”, a declarat actorul.
La Timișoara, cea mai mare laudă pe care i-o putea aduce cineva a fost mărturia unei spectatoare, fostă studentă a procurorului Cristian Panait, care a simțit că și-a "revăzut" profesorul.
De unde a răsărit Emilian Opreanu?
Născut la Bîrlad, absolvent de actorie la Iași, Emilian joacă de 12 ani la Teatrul din Brăila, iar peste o săptămână va fi văzut la Berlin, unde e prezentat filmul lui Giurgiu în premieră mondială (în cadrul secțiunii Panorama). Din distribuție mai fac parte Dan Condurache, Mihai Constantin și Andreea Vasile.
De ce el? De ce a fost ales de Tudor Giurgiu?
Nu am aflat încă. Cert e că Emilian Oprea face unul din rolurile anului în filmul românesc. Eu l-aș pune în "urmărire generală".
sâmbătă, 24 ianuarie 2015
Camp X-Ray (2014)
Daca sunteti intrucatva interesati de subiectul “Guantanamo Bay” si totodata dispusi sa eliminati si ultimele forme de ostilitate si prejudecata la adresa lui Kristen Stewart aruncati o privire asupra lui Camp X-Ray, film de debut care a starnit ceva simpatii pe la Sundance anul trecut. Construit sub forma unei drame deloc complicate pe tema empatiei fata de un dusman zdrobit si dezumanizat in numele unei “justitii” destul de opace, filmul lui Peter Sattler ofera o perspectiva din interior asupra rutinei militaresti dintr-o inchisoare de maxima securitate. Fosta adolescenta inadaptata cu o slabiciune pentru vampiri metrosexuali se achita onorabil de rolul paznicului novice care trebuie sa invete rapid procedurile de detentie si sa tina piept atitudinilor sexiste dovedind totodata ca nu-i prea moale pentru asemenea indatoriri.
Cu personaje insuficient conturate si fara o intriga anume Camp X-Ray pune totusi accentul pe ceva: relatia dintre protagonista Amy Cole (K. Stewart) si unul dintre detinuti, Ali Amir (interpretat de Payman Maadi cunoscut din A Separation), practic singurul care nu-i arata ostilitate si pare interesat de persoana sa. Daca interesul e real sau doar un tertip in razboiul psihologic dintre gardieni si detinuti asta e o chestiune de aflat. Initial, Amy se straduie sa imite autoritatea brutala a colegilor sai, ignorand provocarile, insa inclinatia sa spre compasiune si veghea continua (suicide watch) conduc spre un fel de mila crestineasca ori chiar simpatie fata de Ali. Oricat de improbabila ar parea o asemenea relatie intre gardian si detinut ea are totusi un efect autentic: disconfortul real cauzat privitorului prin faptul ca umanizeaza ‘inamicul’ si atrage atentia asupra statutului “special” pe care-l au cei din astfel de inchisori albe.
Prin urmare fara a fi un film despre razboi sau militarie in special, Camp X-Ray, asa imperfect cum e, se dovedeste destul de interesant, furnizand cateva informatii noi si dand ocazia celor doi actori inspirat distribuiti sa-si arate masura talentului si sa faca credibili doi oameni infranti si deziluzionati care trec peste suspiciuni si bariere mentale si culturale pentru a gasi, in cel mai neasteptat loc, putina consolare. Si chiar daca nu incrimineaza "militarismul si imperialismul american" e o alternativa la filmele patriotice din ultimii ani.
Trailervineri, 23 ianuarie 2015
Păi ori facem filme, ori nu mai facem?
Dacă 2014 a fost un an slab pentru cinemaul românesc, se pare că 2015 e anul nostru. Back in the game!
Docul Chuck Norris vs. Communism a fost selectat la prestigiosul Sundance și a stîrnit curiozitatea pînă și a celor de la Rolling Stone.
Comoara lui Corneliu Porumboiu e printre cele mai așteptate filme ale anului pentru cei de la Indiewire (laudatio aici). Și pentru noi.
Între timp, Aferim (Radu Jude) a fost selectat în competiție la Berlin (la noi intră în cinematografe în 3 martie), iar De ce eu? (Tudor Giurgiu) va fi prezentat în secțiunea Panorama ( și în 27 februarie la cinema).
Fan-fact: În Comoara și Aferim joacă Toma Cuzin (camaradul lui Boris Gaza în The Crossing)
Și acesta e doar începutul.
luni, 19 ianuarie 2015
Winter Sleep la Timișoara
Timișoreni, nu vă grăbiți să
ps. Felix a scris aici despre film, ca sa știți ce nu aveți voie să pierdeți:
"Fara discutie, filmul cu cel mai bun si cerebral dialog (fara sa fie fortat) din 2014, asta pe langa multe alte calitati: scenariul mustind de intelepciune orientala si subiecte sociale mereu fierbinti, acting fara cusur, imaginea sihastra aproape nepamanteana a Anatoliei in iarna, umor fin adaugat de urmasul lui Nastratin Hogea. Un film lung cat o iarna din sufletul unui om inghetat, lung cat incapatanarea aparent logica a unui barbat (chiar generic luat) incapatanat. Un copac crescut fara graba, cu toate ramurile si ramurelele la locul lor si cu fructe perfect coapte in plina iarna. Dupa "Once Upon a Time in Anatolia", Winter Sleep ajunge sa fie filmul meu preferat din arta lui Nuri Bilge Ceylan"
vineri, 16 ianuarie 2015
De ce eu? la Berlin
UPDATE la postarea de zilele trecute: filmul lui Tudor Giurgiu a fost selectionat la Festivalul de film de la Berlin (5 - 15 februarie) in cadrul sectiunii PANORAMA, dedicata premierelor din cinema-ul independent. Si avem si un afis oficial (fun-fact: desi procurorul Panait era dinamovist, la fel ca Tudor Giurgiu, tag-line-ul de pe afis este, din cate tin minte, sloganul rapidistilor - "Singuri impotriva tuturor").
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)