sâmbătă, 23 august 2014

Plai 2014: Casa Filmelor (aperitiv)


Se apropie cu pasi repezi o noua editie a Festivalului Plai si daca aveati nevoie de o confirmare oficiala va anuntam de pe-acum ca vom fi acolo. Casa Filmelor isi reia activitatea pe parcursul celor 3 zile de festival, intre 12-14 septembrie, cu un program cat mai atragator aranjat in afara orelor de concert. Gospodaria din Căpîlnaș va gazdui si in acest an o serie de proiectii cu scurt-metraje, documentare si filme alese pe spranceana. Programul provizoriu si cam 90% conturat e cel de mai jos.

Vineri, 12 septembrie:
17:30 Documentar: Un film fain (r. Andrei Dăscălescu/ 2012/ 45 ‘)
18:15 Ceau, Cinema! prezintă: La limita de jos a cerului (r.Igor Cobileanski/ 2013/80’)
După concertele de la Scena Mare:
Usturoi (r. Lucian Alexandrescu/ 2014/ 90’)
După proiecție, Q&A cu scenaristul & producătorul filmului Radu Băzăvan aka Groparu’

Sâmbătă: 13 septembrie:
Plaiuri de munte în Cinema
15:00 Pura vida (r. Iraburu & Molina/ Spania /2012/ 85’)
16:30 Q & A cu alpinistul Horia Colibășanu. O discuție despre cinema și Himalaya.
17:00 Art of Freedom: Himalaje (r. Marek Klosowicz /Polonia/ 2011/ 71’)
18:15 Portretul luptătorului la tinerețe (r. Constantin Popescu/ 2010/163’)

Duminică, 14 septembrie:
12:00 Scurtmetraje de animație pentru copii (Suedia/ 80’)
13:30 Fotografie de călătorie (atelier cu fotograful & alpinistul Cristian Tzecu)
15:00 Play la Plai: jocuri cu Boris Gaza (Atelier 1)
16:00 Festival in vizita: Filmul de Piatră (scurt-metraje)
17:45 Q & A Andrei Dăscălescu (regizor & fondatorul festivalului Filmul de Piatră)
18:15 Maiorul (r.Yuri Bikov/ Rusia/ 2013/ 99’)

Abonamentele pentru festivalul PLAI pot fi achiziționate până la 1 septembrie 2014 la preţul de 90 de lei. După această dată, preţul abonamentului va costa 110 lei. Abonamentele sunt valabile pentru toate cele 3 zile de festival și sunt disponibile în reţeaua Eventim.

luni, 18 august 2014

La cald: Hard to Be a God (2013)


Hard to Be a God (2013)

"It's not the Earth, 
it's another planet. 
Just like the Earth, but 800 years ago"
   
   Anul acesta, dupa marea bucurie cu "Under the Skin" am fost rascolit de o alta capodopera noua a sf-ului. O experienta cinematografica radicala, brutala, monstruoasa si viscerala care dupa aproape 3 ore mi-a detronat "Stalker" din preferintele sf si a inlocuit filmul lui Tarkovsky. Inspirat tot din scrierile fratilor Strugatskiy, el este capodopera de adio a maestrului rus Aleksey German (s-a stins in 2013). O lucrare cinematografica fara cusur care aduce din haul istoriei o imagine a Evului Mediu cu adevarat terifianta, denunta (prin claritatea mesajului) si rastoarna pe buna dreptate viziunea romantica si imbecila pre-Renastere propusa de majoritatea cineastilor in favoarea uneia mult mai probabile si realiste: scara subreda a istoriei si evolutiei umane e facuta din sange, muci, fecale, noroi si putreziciune - multe incercari oarbe si mute si putine trepte reusite. Practic am putea considera acest film un documentar/reportaj in Evului Mediu, minutios si stratificat, bogat in detaliu si dens in evenimente, de o poezie vizuala aparte si un efect naucitor de lunga durata asupra imaginatiei lenese a omului contemporan. Regizorul reconstruieste din imaginatie si interpolare istorica o lume inspaimantator de veridica, act si efect care transcede sfera filmului si a artei. Personajele vorbesc direct cu privitorul si avem ocazia sa fim martori "1st person" la toata povestea, adaugand o stranie si debusolanta impresie de teleprezenta sau de experienta interactiva multimedia. Un omagiu plin de respect si dragoste adus istoriei si momentelor-cheie pe care refuzam sa ni le amintim si recunoastem ca atare si ajungem sa le repetam aproape mecanic. Un film care cred ca nu o sa aiba mare priza la public (desi nu e neaparat un film de arta) dar o sa imbogateasca considerabil umanitatea. Un film cu adevarat greu si mare, un festival al simturilor unic si bizar, unul din filmele mele favorite.

miercuri, 13 august 2014

Rezultatele chestionarului 'Ceau cinema'

Cei care au facut prezenta luna trecuta la Ceau, cinema! - festival de buzunar, asistand la proiectiile din curtea Casei Artelor, isi mai amintesc poate ca voluntarii festivalului i-au “haituit” cu niste formulare de feedback din care sa aflam apoi ce fel de experienta au avut. Sigur ca noi am strans acele formulare (81 la numar) si le-am citit, analizat, comentat iar datele extrase vi le comunicam si voua, in spiritul de transparenta al activitatilor asociatiilor organizatoare (Marele Ecran & Pelicula Culturala).

Profilul “oamenilor de festival”

Varsta participantilor: 80% dintre vizitatori au avut varsta cuprinsa intre 18-35 de ani, 10% intre 36-50 de ani iar 8,8% persoane nu au raspuns. Fun fact: o persoana s-a declarat “nemuritor”.

Interesant de aflat a fost si cat de des merg la cinema cei sositi la festival. Se pare ca 35,8% merg de mai mult de 10 ori pe an. 42% merg intre 5-10 ori pe an sa vada un film la mall iar 12,3% intre 2-5 ori. 9,9 % merg doar 1-2 ori la cinema.

Experienta Ceau, Cinema!

Ne-a interesat in mod special cum au perceput vizitatorii pretul biletelor (15 lei/zi), un aspect pe care l-am discutat destul de mult in faza de organziare. Rezultatul chestionarului ne bucura: 16% au considerat preturile mici, 77,7% potrivite iar 5% cam mari. O singura persoana a omis sa raspunda.

Ca surse de informare oamenii de festival s-au bazat pe facebook (47%) sau pe prieteni (42%), majoritatea dintre respondenti mentionand ambele surse ceea ce ne clarifica anumite intrebari legate de promovare. 6% au aflat despre Ceau Cinema “de pe saituri”, 1,2% din presa (probabil tot online) si 1 persoana de la infopoint!

Asa cum speram locatia aleasa pentru Ceau Cinema (Casa Artelor, str. Augustin Pacha nr 8) a fost una potrivita si cu lipici la public. Curtea interioara, umbrita de unicul castan, proximitatea cafenelei Klapka, spatiile culturale adiacente (sala StudioArt si galeria de la subsol) au servit la crearea unei atmosfere placute, tipice unui festival de vara. 50,6% dintre persoanele prezente au considerat locatia foarte bine aleasa, dar 40,7 % si-au manifestat dorinta pentru un spatiu mai mare (curtea fiind neincapatoare la proiectiile de seara). 7,4% prefera insa sala de cinema, lucru cu care, dealtfel, suntem si noi de acord.

Selectia filmelor a fost din punctul nostru de vedere intrebarea cea mai importanta, aducerea lor pe un ecran “mai mare decat un pizzolino” reprezentand motivul pentru care am pus pe picioare aceasta versiune de buzunar. Oamenii au considerat selectia buna (49%) si foarte buna (32%) in vreme ce 11% au privit-o ca fiind decenta. 2,5% au considerat ca se putea si mai bine iar 1 persoana a tratat-o drept slaba. Speram s-o imbunatatim la anul.

Cred ca v-ar interesa si ce sugestii am primit pentru viitor:

- spatiu mai mare (majoritatea) - e primul lucru pe care-l vom avea in vedere;

- mai putina galagie (cateva voci) - cred ca se refera la sala StudioArt unde publicul era putin cam bruiat de dute-vino-ul creat de intarziati; poate o planificare mai buna a proiectiilor va rezolva lucrurile.

- o mai mare diversitate tematica (s-a apreciat segmentul dedicat benzilor desenate)

- promovare mai buna, mai “agresiva”; pai... stim unde stati, vorba spotului.

- selectie mai bogata de filme, “filme de nisha”; s-a notat!

- sa nu se fumeze in timpul proiectiilor - in spatiile inchise nu s-a fumat iar in aer liber fiecare e... liber sa se simta bine cu conditia sa tina cont si de nevoia de confort a celorlalti. probabil trebuia sa amintim acest fapt.

- mancare! - desi am permis accesul in perimetru cu de-ale gurii nu putem deschide in perimetrul casei artelor un restaurant :). e pana la urma o institutie de cultura. cei care s-au deplasat la Gottlob s-au putut trata ca la o "campeneasca", cu gratare, mici si bere. plus lubenita, of cors.

- concert! de ce nu, poate data viitoare.

sâmbătă, 9 august 2014

4 filme bune de vacanta

 
   Un film argentinian despre vinovatie, constiinta si tulburele lac interior din mintea fiecaruia. Cel mai matur, complex si bun film al Lucreciei Martel (din filmografia ei sa vedeti neaparat si "The Swamp" si "La nina santa"). Un film misterios si memorabil ca o trauma a unei tragedii personale sau ca o intalnire cu fantoma lui Hamlet. Alaturi de Carlos Sorin, Lucrecia Martel e, dupa parerea mea, cel mai important regizor al noului val argentinian. Film facut cu mana usoara si discreta de femeie, mana intinsa care hraneste nevazutul.


   Intalnirea cea mai fericita din ultima vreme. Un film subapreciat si nediscutat, ignorat si pierdut in obscuritate. Maestrul ceh Ivan Passer ajunge la Hollywood - face cateva filme dar nu isi dezminte stilul. O constructie dramatica noir multidimensionala prin care ne ghideaza un cuplu bizar de prieteni, Jeff Bridges si John Heard (intr-un rol de neuitat). Un film special si covarsitor caruia trebuie sa-i faceti voi dreptate vorbind despre el. De vazut in liniste, pe timp de noapte si racoare.



   Un "road movie" argentinian venit de la alt maestru cu mana usoara: Carlos Sorin. Asemanator ca idee cu "Broken Flowers", poate nu la fel de suculent dar cu siguranta un film bland si bun, usor de vazut si empatizat. Un film neo-realist de o intimitate care abureste ochelarii. In contextul actual in care orice produs incearca sa fie special cu orice pret, "nimic special" e cu atat mai special.


   Umor negru ceh combinat cu multa fantezie. Un film pornit de la intrebarea "care a fost cea mai importanta inventie a sec XX: bomba atomica sau chitara electrica?". Asemanator ca forma cu "Night on Earth" dar nu si ca idei si twisturi - oh, nici pe departe. O comedie umanista facuta cu dibacie, un ghem de povesti care raman incalcite in circumvolutiunile privitorului. O adevarata bucurie de vacanta, ascutita si colorata, pentru omul care gandeste.

vineri, 8 august 2014

Caravana TIFF ajunge la Timisoara


Oameni buni, din nou vi se pregateste o saptamana de filme in aer liber. Dupa Ceaucinema! si Caravana Metropolis e randul nostru sa gazduim Caravana TIFF pornita in miscare luna trecuta si care a vizitat deja Piatra Neamt, Brasov, Medias, Falticeni si Iasi.

Caravana Filmelor TIFF/ Operation Kino va avea loc în Timișoara în perioada 11 - 17 august, la Grădina de vară Capitol. Proiecțiile au loc începând cu ora 21:45. Organizată împreună cu Festivalurile de Film de la Sofia, Sarajevo,Istanbul și Odessa, Caravana TIFF aduce în atenția publicului filme de succes din țările UE și non-UE, punând accent totodată pe producțiile autohtone.
Proiectul își propune să ofere timișorenilor experiența cinema-ului de calitate. Alături de celelalte caravane din țările partenere, evenimentul ajută la dezvoltarea unor noi audiențe și oferă noi perspective în ceea ce privește dezvoltarea filmelor din Sud-Estul Europei.
Intrarea la proiecțiile organizate în perioada 11-15 august este liberă. Accesul la proiecțiile organizate in weekend, 16-17 august, se face pe baza biletelor achiziționate de la casa de bilete situată la intrarea în Grădina de vară Capitol. Prețul unui bilet este de 10 lei. Biletele pentru proiecțiile din weekend se pot cumpăra în perioada 13-17 august, intre orele 20:00-22:00.

Program:

Luni, 11 august 
With Mum/ Cu mama”  (regia Faruk Lončarević)  – intrare libera
Sarajevo. Un deceniu dupa  razboi.  Berina, o tanara  artista  introvertita,  incearca  sa-si  salveze mama bolnava  de cancer in faza terminala  prin ritualuri, magie, speranta.

Marti, 12 august
Nunta  in offsaid” (regia Daniel Sánchez Arévalo) – intrare libera
Ephraim, cel mai mic din cinci frati, ii cere colegei lui Carla, in varsta  tot de zece ani, sa  se marite  cu el cand vor implini 18 ani. Opt ani mai tarziu, cine s-ar fi gandit ca  Spania va juca finala Cupei mondiale  la fotbal in Africa  de Sud exact in ziua nuntii  lor? Ephraim  isi  reuneste  familia  in aceasta  zi de catharsis national si, cu intreaga tara  paralizata  de meci, fiecare membru al familiei se va confrunta cu cea mai importanta  provocare a vietii: sa se accepte asa cum este.

Miercuri, 13 august 
Stockholm” (regia Rodrigo Sorogoyen) – intrare libera
O intalnire aparent banala, intre un baiat si o fata. El ii marturiseste  ca  s-a indragostit la prima vedere,  ea nu-l crede.  Pe parcursul  plimbarii  lor nocturne  prin Madrid,  fiecare  isi  dezvaluie  treptat dorintele, secretele,  dar  si  cateva  minciuni  nevinovate.  Curand,  insa,  vor  reveni  cu  picioarele  pe pamant,  in realitatea dura  a luptelor pentru control, a jocurilor psihologice si a conflictelor intre sexe. Stockholm ne ofera ocazia extraordinara  de a observa  relatile dintre tinerii din ziua de azi. “Stockholm” este castigatorul  Trofeului Transilvania la TIFF 2014.

Joi, 14 august 
Bucuresti, unde esti?” (regia Vlad Petri) – intrare libera
La 23 de ani de la Revolutie,  romanii  se intorc  pe strazile  Bucurestiului,  recucerind  spatiul public. Regizorul le urmareste  povestile pe parcursul unui an de zile, de la primele zile ale protestelor pana  in zilele referendumului  pentru demiterea presedintelui.  Un film despre oameni in acelasi  timp impulsivi si curajosi, pierduti si devastati. Si despre o revolutie care devine o absurditate tragica.

Vineri, 15 august
Domnisoara Christina” (regia Alexandru Maftei) – intrare libera
Ecranizare  a  binecunoscutei  nuvele  “Domnisoara   Christina”  de  Mircea  Eliade.  Prins  intre dragostea imposibila  de dincolo de moarte a Domnisoarei  Christina si cea pamanteana pentru Sanda, logodnica lui, tanarul  Egor lupta  pe taramul  alunecos dintre vis si realitate. Va reusi  el sa-si  salveze iubita si sufletul din aceasta  confruntare intunecata?

Sambata, 16 august
#Selfie” (regia Cristina Iacob) – intrare pe baza de bilet
In loc sa stea acasa si sa invete pentru Bac, trei proaspat absolvente de liceu decid sa  plece la mare si sa isi termine adolescenta in stil rebel. Yasmine, Roxi si Ana sunt hotarate sa se distreze si sa uite de responsabilitati in ultimele doua zile dinainte de examenul  maturitatii,  iar asta inseamna  sa incalce orice regula  si sa  faca  tot ce le trece prin minte, fara  sa  tina  cont de consecintie. Vor libertate, adrenalina si dragoste de-o vara, iar cei trei tineri pe care ii agata  la mare par mai mult decat dispusi sa le ofere ce doresc.

Duminica, 17 august 
Expresul zapezii/ Snowpiercer” (SUA 2013) – intrare pe baza de bilet
In viitorul  apropiat,  un experiment  destinat  sa  micsoreze  efectele  incalzirii  globale arunca  Terra intr-o noua  epoca  de gheata  si  ucide aproape toate fiintele  vii. Singurii supravietiuitori umani sunt calatorii  din Snowpiercer, un tren gigantic pus in miscare de un motor revolutionar. La bord este proclamat un strict sistem de clase sociale, cu elita spre capatul din fata  al trenului, iar cei saraci in capatul opus. In anul 2031, cei defavorizati se pregatesc de revolutie…

Unii dintre noi vom fi acolo, in public sau la intrare. ;)

Vinerea animata: Drifters

miercuri, 6 august 2014

Cele mai bune 10 confesiuni pe acoperis


Nu putine sunt filmele care de-a lungul timpului au introdus in povestea pe care o spuneau cate-o scena filmata pe-un acoperis de cladire. Fie ca se urmarea amplificarea unei stari de pericol prin plasarea personajelor intr-un loc la inaltime, fie ca se folosea spatiul exterior si arhitectura urbana ca decor pentru o scena mai semnificativa ori doar se cauta un spor de spectaculozitate prin mutarea actiunii intr-un cadru inedit, scenele pe acoperis au avut de fiecare data calitatea de a ramane memorabile. Tipologia lor a variat de la scene de urmarire si suspans (ca in Vertigo sau The Matrix) la scene de lupta pe viata si pe moarte (vezi Charade, filmele cu arte martiale sau cele cu super-eroi) ori episoade de dans in musical-urile vremii (ex. West Side Story sau Mary Poppins). Adevarul e ca poti concentra aceeasi tensiune psihologica si intr-o camera stramta dar si pe acoperisul unui turn. La fel, poti aranja o rafuiala finala sa arate la fel de impresionant pe nisipul unui desert sau pe un varful unui bloc.

O categorie aparte a scenelor pe acoperisul (fierbinte) o ocupa conversatiile intre doua sau mai multe personaje carora schimbarea de decor pare a fi menita a le oferi fie o anumita greutate in ce priveste mesajul comunicat, ori un aer romantios, intimist sau din contra, o oarecare universalitate si, nu in ultimul rand, solutia unei iesiri “puternice” din scena sau evocarea unei concluzii. Asupra acestora din urma mi-am indreptat privirea cand am selectionat Top 10 confesiuni pe acoperis, o retrospectiva a 10 momente cinematice care contin revelatii, marturisiri, rasturnari de fapte sau orice fel de dezvaluire verbala care deschide spectatorului o noua fereastra catre miezul povestii.

Asadar, iata nominalizarile.

10.“Alabama, come clean!”

Incep cu cel mai recent dintre filmele vizionate si cel responsabil pentru ideea acestui top, melodrama pulp True Romance regizata de Tony Scott dupa un scenariu istet de Quentin Tarantino. Clarence (C. Slater) si Alabama (P. Arquette) sunt inima si sufletul acestui film, formand peste noapte un cuplu de neadaptati ce sar cu capul inainte intr-o aventura palpitanta care implica o valiza cu cocaina furata si un sindicat al crimei organizate. Scena “confesorie” are loc insa la inceputul filmului cand Alabama, iesita pe balcon la traditionala ‘tigara de dupa’, se hotaraste sa-i spuna lui Clarence adevarul despre ocupatia ei. Ar fi putut iesi doar o scena foarte cheesy dar interpretarile celor doi, balconul shakespearian, zgomotul orasului si muzica lui Hans Zimmer fac din acest episod o scena emotionanta si astfel marcanta in evolutia ulterioara a filmului.



9.“Can we try with real bullets now?”

Pentru urmatoarea scena voi apela putin la indulgenta voastra intrucat chiar daca se petrece pe un acoperis nu e vorba de o confesiune. Vorbim de cel mai implinit film al lui Luc Besson, Leon aka The Professionist, povestea unui asasin platit (Jean Reno) si a pupilei sale, Matilda (N. Portman), fortati de imprejurari sa-si poarte de grija. Ajuns in postura de ocrotitor, singuraticul Leon nu poate evita introducerea fetei in meseria sa de baza, iar scena de pe acoperis extrasa mai jos traduce pentru spectator filozofia asasinului (“no women, no children”) dar mai ales comunica o anume maiestrie in folositul armelor de foc vecina cu indemanarea unui artist.



8.“I’ll see you in another life”

Scena finala din Vanilla Sky (clona cu parfum american a lui Cameron Crowe dupa filmul Abre los ojos facut de Alejandro Amenabar cu 4 ani mai devreme) a avut la vremea ei calitatea rara de a contine un twist simpatic si imprevizibil, acela in care eroul Tom Cruise realizeaza ca tot filmul s-a petrecut in capul sau iar el e singurul vinovat pentru toata mizeria din viata lui. Sub un cer vanilat menit a semnala artificialitatea lumii inconjuratoare, protagonistul isi recupereaza umanitatea insotind revelatia cu sentimente de regret, nevoia de ispasire, iubire si speranta, si facand un salt de credinta spre realitate. Totul bineinteles pe muzica celor de la Sigur Ros si sub privirile adorabilei Penelope Cruz.



7.“If you wanna keep your money give it to your wife!”

Fascinanta poveste alegorica pe tema prieteniei, sperantei si izbavirii, The Shawshank Redemption nu duce lipsa de momente memorabile. Adaptat de Frank Darabont dupa un roman de Stephen King, cu o distributie de prim rang, imagine semnata Roger Deakins si muzica unui Thomas Newman in devenire, epopeea inspirationala a lui Andy Dufresne (Tim Robbins) beneficiaza si de o secventa antologica pe acoperis. Tragand cu urechea la bombanelile capitanului Hadley, Andy intrevede sansa de a se face util atat gardienilor cat si tovarasilor sai, lucru care, odata ajunsi la finalul povestii, ne face lumina si in privinta lungimii de bataie a planului acestui remarcabil personaj.



6.“The one-man wolfpack speech”

La fel de sigur cum nu poti avea o petrecere a burlacilor fara o mahmureala de pomina tot asa nu poti vizita Las Vegas-ul fara a urca pe un acoperis de pe care sa-l poti contempla. Evident, insoti de tovarasii tai. Fie si numai datorita faptului ca The Hangover ne-a produs intalnirea cu Zach Galifianakis, scena toastului de pe acoperisul hotelului si discursul de “lup singuratic” (si invalid social) al celui mentionat fac parte din topul confesiunilor la inaltime. Un moment in care umorul si grotescul se tachineaza reciproc parca pentru a anunta tampeniile ce vor urma.




5.“You know who I am!”

Nu l-am vazut prea des pe Martin Scorsese sa faca remake-uri dar daca a ales sa prezinte Infernal Affairs intr-o formula digerabila pentru audienta americana - sub titlul The Departed - e bine ca a pastrat scena de pe acoperis. La fel ca in originalul cuplului Andrew Lau si Alan Mak, protagonistii, un politist sub acoperire (DiCaprio) si o cartita infiltrata in politie (M. Damon), isi dau unul altuia de urma si se confrunta pe acoperisul unei cladiri. Avantajul e initial de partea binelui, DiCaprio surprinzadu-l pe Damon si fortandu-l sa-si recunoasca tradarea, insa cum ce urca trebuie sa si coboare, la parter regulile sunt altele. Fara efectul arhitectural dominant din filmul original scena straluceste prin interpretarile excelente ale protagonistilor ei.




4.“It’s a long way down..”

Lectia de contabilitate dubla, speculatii bursiere si management al riscului propusa spre vizionare de J.C. Chandor (acelasi care semneaza si All is lost) in debutul sau din 2011, Margin Call, are drept rezultat o radiografie excelenta a capitalului uman din interiorul unei companii de pe Wall Street. Un manunchi de actori de prima mana, intre care Paul Betany, Stanley Tucci si Kevin Spacey, interpreteaza o zi din viata unui broker american. Ziua e insa chiar cea dinaintea crahului financiar din 2008, cand semnele dezastrului incepusera sa apara, iar scene de pe acoperis ofera de pe marginea abisului o perspectiva asupra stilului de viata al unui capitalist modern.


3.“Nic, it’s your birthday party!”

Cand vine vorba de twisturi ce-ti taie respiratia putine se ridica la nivelul asilor din maneca lui David Fincher (Se7en, Fight Club). Combinatia exacta de suspans si ambiguitate din scena culminanta a thrillerului The Game e ca o reteta secreta scoasa la lumina o data la cativa ani de autor. Cand Michael Douglas, isteric si speriat, era impins la disperare de perversul joc al mintii in care singur se angajase, noi, publicul eram exact langa el, la fel de orbi, de nesiguri si de confuzi privind realitatea faptelor petrecute pana in acel moment. Si nu sunt sigur cum am fi actionat avand un pistol in mana.




2.“Like... tears... in rain...”

Etichete ca ‘cel mai bun discurs dintr-un film SF’ ori ‘cel mai miscator solilocviu din istoria cinemaului’ par insuficiente (sau depasite, depinde pe cine intrebi) pentru a descrie scena mortii lui Batty (Rutger Hauer) in seminalul future-noir al lui Ridley Scott. Asa cum era si normal, o asemenea scena nu putea avea loc decat pe un acoperis, acolo unde Decker (H. Ford), salvat de la o moarte sigura de chiar dusmanul sau, devine martorul mut al unei confesiuni miscatoare: androidul rebel pe care-l vana isi contempla scurta dar extraordinara viata cu acea uimire sincera caracteristica fiintelor umane, remarcand nu lipsit de regret caracterul ei trecator.






1.“Stayin’ alive”

Nu face parte dintr-un film dar asta nu inseamna ca e mai putin memorabila. Scena finala din ultimul episod al sezonului 2 din serialul BBC Sherlock e magistral executata confruntandu-l pe faimosul detectiv interpretat de Benedict Cumberbatch cu dusmanul sau de moarte Jim Moriarty (Andrew Scott) de pe o pozitie vizibil inferioara. Moriarty l-a manevrat pe Holmes atat de expert incat resimte frustrare reala si chiar dispret pentru inferioritatea celui pe care-l considera egalul sau in jocuri ale mintii. Asta insa nu-l va opri sa se impauneze dezvaluindu-si seria de intrigi si masinatiuni in urma carora Sherlock va fi fortat sa capituleze intr-un mod deopotriva socant si foarte greu de crezut. Secventa de pe acoperis, admirabil jucata, va constitui preludiul pentru ceea ce se va numi “The Reichenbach Fall”, adica sinuciderea (orchestrata?) a celor doua personaje, un fel de “all in” intr-o partida de poker britanic ale carei carti vor fi complet dezvaluite in sezonul trei. Desigur, pastrand cativa asi in maneca pentru sezonul 4.


continuarea scenei aici.

Asta a fost. Acum, sunt sigur ca am uitat cateva dar le-as pune pe seama memoriei selective si a cunostintelor limitate in domeniu. Nu va sfiiti sa completati...