miercuri, 23 aprilie 2014

R.I.P. Michael Glawogger


   S-a stins un mare General al filmului documentar european, cineastul austriac Michael Glawogger. A murit "pe campul de lupta", a murit de malarie in Liberia, acolo unde isi filma cel mai proaspat proiect. Cunoscut mai ales pentru trilogia lui de documentare tulburatoare din lumea celor de jos: Megacities (1998), Workingman’s Death (2005) si Whores’ Glory (2011), Michael Glawogger ne-a oferit intr-un stil unic imagini si povesti cu franjuri ai societatii, a pus camera, sensibilitatea si profesionalismul la bataie si ne-a facut sa nu intoarcem capul, a lasat in noi 3 dintre cele mai importante si fascinante documentare din istoria cinematografului plus cateva filme si colaborari (din care eu imi aduc aminte cu mare drag de "Slumming", o comedie eleganta). O sa ne lipseasca, nu incape indoiala. Cine nu a vazut cele 3 documentare, sa faca bine sa le vada. Nu e timpul pierdut. S-a pierdut doar artistul ...

duminică, 20 aprilie 2014

Tenis, tati!


Dacă tot avem tenis (Fed Cup) zilele acestea, să ne reamintim de un mare campion. La serviciu: Jacques Tati (Les vacances de mosieur Hulot, 1953).

sâmbătă, 19 aprilie 2014

They Live. We sleep


E una din acele perioade când totul în jurul tău strigă: CONSUMĂ!.  Televizorul, cu reportajele interminabile din supermarketuri și piețe; revistele, internetul, cutia ta poștală cu reclamele omniprezente;  prietena/prietenul, care așteaptă cadou.

E una din acele perioade când totul în jurul tău te îmbie să DORMI (bineînțeles, după ce ai consumat). SĂ NU AI GÂNDURI și să DORMI. SĂ TE UIȚI LA TELEVIZOR și să DORMI. Să CONSUMI o vacanță, bineînțeles, ca să DORMI.

-Ce ai făcut în mini-vacanța de Paște?
-Am mâncat (CONSUMAT), m-am uitat la televizor (FĂRĂ GÂNDURI) și am DORMIt, ce să fac?

E una din acele perioade din istorie, când frica propagată peste tot în jurul tău îți strigă să te SUPUI (OBEY!), SĂ NU CHESTIONEZI AUTORITATEA, SĂ NU AI GÂNDURI INDEPENDENTE.

EI TRĂIESC, NOI DORMIM (THEY LIVE. WE SLEEP) scria pe un perete în They Live, filmul din 1988 al lui John Carpenter.  Deghizat într-un ambalaj de serie B, conține câteva revelații rareori întâlnite în cinema. Acest SF "de acțiune", aparent prostuț, a fost desconsiderat la vremea lui. E greu de urmărit și astăzi. Dar cum zice Slavoj Zizek în The Pervert's Guide to Ideology (2012), adevărul nu este acceptat ușor, ba chiar trebuie să-l bagi cu forța pe gâtul oamenilor.

Dacă faceți efortul de a trece peste stratul superficial al filmului, They Live funcționează ca ochelarii descoperiți de "eroul" John Nada, prin care poți vedea adevărul lumii în care trăiești. Vi-l recomand în caz că nu vreți doar să DORMIȚI și să fiți CONSUMAȚI, ci și să GÂNDIȚI.

E una din acele perioade când avem nevoie de o pereche de ochelari pentru a vedea adevărul. Teamă mi-e că, și dacă îl vedem, ne vom întoarce pe partea cealaltă, înapoi la somn.























Pentru cei care vor să aprofundeze subiectul, "momentul revelației" e aici.

vineri, 18 aprilie 2014

The Elevator Scene

Primul film regizat de Ryan Gosling tocmai a fost anunţat ca făcând parte din competiţia pentru Un Certain Regard, anul ăsta la Cannes. Se cheamă Lost River şi le are, printre alţii, pe Christina Hendricks şi pe Eva Mendes în distribuţie. Şi se anunţă destul de bizar şi dark, Twin Peaks style, dacă e să ne luăm după articolul ăsta. Până în mai, când sper să îl văd la Cannes, mai arunc din când în când câte un ochi la scena asta din poate cel mai fain film dark şi bizar feat. Gosling.

Vinerea animata: cu Ariyoshi Tatsuhiro

miercuri, 16 aprilie 2014

Chaplin 125


Azi se împlinesc 125 de ani de la nașterea lui Charlie Chaplin. Să ne amintim de marele Vagabond printr-o scenă pentru care, se povestește, anumite cinematografe rulau pelicula înapoi, la cererea publicului, ca să mai vadă o dată faimosul "roll dance" din Goana după Aur (1925)



Trailerul zilei: God's Pocket (2014)

Pentru că Philip Seymour Hoffman. Şi Christina Hendricks. Şi John Turturro. Printre alţii.

marți, 15 aprilie 2014

Afisul zilei: Cannes 67


Imaginea editiei cu numarul 67 a fost dezvaluita. Un omagiu adus lui Marcello Mastroianni. Vom fi acolo, sub privirile lui. Peste fix o luna.