joi, 24 iulie 2014
Servus, Cinema! Cius, Cinema! Hello, Cinema!
Ceau, Cinema! are parte de review-uri, interviuri și mențiuni în presă, în cinci limbi diferite.
În franceză pe Global Voices Online, cu traducere în engleză aici, ambele texte grație doamnei Anouk Lederle, o mare susținătoare a ideii noastre. Au mai apărut dări de seamă și în Germania, în urma vizitei delegației de regizori din Karlsruhe. În Allgemeine Deutsche Zeitung, mulțumită lui Marion Krautner, care a fost prezentă și la Gottlob. Precum și în ziarul local în limba maghiară (sperăm că zice de bine). Pe cele în română le găsiți la un simplu search.
Generic de final
CREDITS CEAU, CINEMA!
Ca la finalul oricărei producții, e timpul și la Ceau, Cinema! pentru lista cu cei care au pus umărul la acest pilot:
Ca la finalul oricărei producții, e timpul și la Ceau, Cinema! pentru lista cu cei care au pus umărul la acest pilot:
Crew:
Rafa Vasilcin camera
Calin C. montaj
Zorislav Stojanovic fotografie
Claudia Bucsai fotografie
Vesna Stepanov supraveghere bouncer
Tudor Sirb tehnic, transport
Adina Baya consilier comunicare
Cristina Dumitru asistentă platou Curtea cu Castan
Mihai Martin tehnic
Eugen Muntean tehnic
Michal Piatek ajutor la toate
Petra Boltasu subtitrari
Michal Piatek ajutor la toate
Petra Boltasu subtitrari
Ionuț Mareș cronici
Adnan Vasile conceptie flyer-program + finisări afiș
George Ichim producție radio
Ovidiu Hrin finisări logo
Catalin Ciocov site ceaucinema.ro
Realizatori:
Nicoleta Ciocov comunicare, organizare
Betty Varga organizare
Felix Petrescu concepție logo, afiș, Vinerea Animata, co-selecționer
Richie Marius Ilie Tehnic, Financiar, Voluntari, Noaptea Devoratrailerelor
Lucian Mircu promovare, selecționer & mașinist
Suporteri:
Raluca Popa
Alina Baciu
Delia Crăciun
Ingrid Deac
Daniel Malbert
Gheorghe Nastor (Primar Gottlob)
Furnizori de filme:
Furnizori de filme:
Adrian Sitaru
Anamaria Antoci 4 Proof Film
Anamaria Antoci 4 Proof Film
Cristian Mungiu Mobra Films
Cristiana Mitea Mobra Films
Radu Jude
Ada Solomon HiFilm
Raluca Manescu Saga Film
Marcela Ursu 42 KM Film
Antoine Bagnaninchi Independența Film
Laurențiu Merișanu Independența Film
Dan Lupu Transilvania Film
Feliks Pastusiak Film It & Grupa Filmowa
Laurence Berbon TAMASA
Marcela Ursu 42 KM Film
Antoine Bagnaninchi Independența Film
Laurențiu Merișanu Independența Film
Dan Lupu Transilvania Film
Feliks Pastusiak Film It & Grupa Filmowa
Laurence Berbon TAMASA
Mulțumiri:
Corneliu Porumboiu, K-lu, Ciprian Cătunescu (Unguru Bulan), Radu Băzăvan (Groparu), Tudor Giurgiu, Șerban Foarță, Sergiu Costache, Ioana Flora, Luiza Alecsandru, Noemi Dumitrescu, Cristi Ilea, Tavi Horvath, Cari Tibor, Flavius Baican, Vlad Dragomirescu, Cristian Pleș, Makunouchi Bento, Horia Colibășanu, Diana Petruț, Tudor Jurgiu, Tako & Țuca, Dulamă, Sînziana, Anouk Lederle
Producător festival: Vitas România (Instituție Financiară Nebancară)
Co-producători: Stella Artois, [e-spres-oh], Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, Centrul Cultural German Timișoara, Consulatul Germaniei la Timișoara, Printtech, Helicon Banat
Parteneri culturali: Institutul Goethe, Ministerul Afacerilor Externe al Germaniei, Consulatul General al Serbiei în Timișoara, Institutul Francez din Timișoara, Filmboard Karlsruhe, Atelier 1, Camera 4, Clorofilm, Asociația Culturală Macondo, Festivalul Plai
Co-producători: Stella Artois, [e-spres-oh], Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, Centrul Cultural German Timișoara, Consulatul Germaniei la Timișoara, Printtech, Helicon Banat
Parteneri culturali: Institutul Goethe, Ministerul Afacerilor Externe al Germaniei, Consulatul General al Serbiei în Timișoara, Institutul Francez din Timișoara, Filmboard Karlsruhe, Atelier 1, Camera 4, Clorofilm, Asociația Culturală Macondo, Festivalul Plai
Parteneri media: 24 FUN, KissFm, Radio Timișoara, TVR Timișoara, Ziarul Metropolis
Multumim participantilor, voluntarilor, jurnaliștilor și bloggerilor care au acoperit evenimentul, dar în primul rînd celor peste 250 de oameni care au cumpărat bilet, cei care au înțeles să susțină initiativa noastră și, astfel, ne încurajează să o continuăm.
marți, 22 iulie 2014
A fost sau n-a fost la știri
Primele imagini filmate de la Ceau, Cinema! Gottlob AICI.
Păreri, copii, lubeniță în loc de popcorn, iarbă, cinema paradiso, vreo 200 de spectatori (din care peste 20 veniți din Timișoara, din care 2 se întorceau în aceeași noapte cu bicicletele).
Un reportaj DIGI24 de Maria Rohnean, camera: Dan Șoșdean.
și cîteva poze de pe "camera mea":
primii spectatori
Nea Pișcoci, în Gottlob
"io zic că a fost penalty"
"Betmen! Betmen!"
luni, 21 iulie 2014
3.5 zile din viata unui voluntar anonim Ceau, Cinema!
Indiferent daca pleci dupa ce incepe ultimul film sau dupa ce se termina, nu adormi inainte de 2-3 dimineta. In noaptea in care am adormit la 1 jumate m-am trezit la 2 sa construiesc chestionarul de feedback :)
N-apuci sa vezi nici un film. Tot timpul e altceva de facut, inca o proba video, inca vreo cativa invitati. Rupi bilete. Prinzi bratari. Verifici liste. Imparti badge-uri. Pui afise. Tai lubenita. Alergi pe trepte in sus si in jos. Aduci scaune. Muti mese. Imparti lubenita. Si pixuri. Si chestionare. Te uiti la cer. Ploua? Nu ploua? Schimbam programul? Explici la toata lumea programul (dar pentru tine nu-l stii), locatiile salilor.
“Da, e cu bilet. Nu, nu e gratuit”.
Intalnesti oameni noi. Te revezi cu oameni pe care nu apuci sa-i vezi pe cat de mult ti-ai dori. Intalnesti oameni cu care n-ai vorbit decat pe internet. Intalnesti regizori pe care-i urmaresti de ani de zile, romani dar si straini. Obosesti sa dai din maini pe franceza, pe germana, pe poloneza, salut Michal :)
Auzi de filme noi, de care n-ai fi auzit alfel. Le vezi noapte tarziu sau dimineata devreme, acasa. Scurte, lungi, animatii, documentare, romanesti, straine, trailere. Nu ai avut cum sa le vezi pe ecran mare, dar stai la atelierul de regie...
Ai bea o bere, dar trebuie sa astepti seara pentru asta, sa inceapa ultima reprezentatie, sa se aseze si ultimul spectator, s-o bei linistit. Visezi la o shaworma, dar te multumesti cu sandwich de la Lucas…e mai aproape…si mai sanatos. E obositor, dar abia astepti o noua editie.
Te minunezi pentru a 10 oara cat de misto e Curtea cu Castan.
Noi n-am vrea ca voluntarii care ne-au daruit 3.5 zile din viata lor sa ramana anonimi.
Ei sunt:
Vesna Stepanov
Cristina Dumitru
Tudor Sirb
Zorislav Stojanovic
Claudia Bucsai
Mihai Martin
Eugen Muntean
si Ciprian Rosca (autorul textului de mai sus)
Avem echipa de festival
Cum a fost la Gottlob
Ne-au povestit niște prieteni care au facut drumul Timișoara -Gottlob, pentru filmul de aseara, că imediat ce au ajuns in localitate au vrut să vadă deja celebrul cinematograf din sat. Au cerut indicații de la o localnica mai in varsta:
-Ne spuneți, va rugam, unde e cinematograful?
-Cinematograful din seara asta?
E numai una din zecile de anecdote cu care am rămas după proiecția A fost sau n-a fost?, ce a avut ceva din magia cinemaului de odinioară, un "Cinema Paradiso" romanesc, cu copii chirăind Ceau, Cinema!, cu un cinematograf al cărui tavan a fost cerul înstelat, ale cărui "scaune" au fost pajiștile verde-crud ale stadionului din Gottlob.
Deci cum a fost "cinematograful din seara asta"?
A fost perfect. Finalul perfect.
A fost...Ceau, Cinema!, ediția-pilot.
A fost perfect. Finalul perfect.
A fost...Ceau, Cinema!, ediția-pilot.
duminică, 20 iulie 2014
A fost sau n-a fost?
Sigur va fi.
Azi de la ora 22.00, pe stadionul din comuna Gottlob.
Fabulosul debut în lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu,
pentru care a lua Camera d'Or la Cannes în 2006.
Film de public, film cu miez, o comedie spumoasă.
Pentru mosafiri se face degustare de lubeniță.
Așa că îi bine să ajungeți o țîră mai devreme și să vă aduceți pături
sau izolire, pentru că se stă direct pe iarbă.
Dacă mai aveți locuri în mașină, vă rugăm să intrați pe pagina noastră de facebook
și să menționanți numărul de locuri disponibile și numărul dumneavoastră de telefon.
Mulțumim primarului Gheorghe Nastor că a organizat toată treaba acolo.
Mulțumiri lui Corneliu Porumboiu, Marcela Ursu și Independența Film.
sâmbătă, 19 iulie 2014
Poliția Rutieră pune capăt festivalului Ceau, Cinema! la Timișoara...
...dar nu printr-o amendă, ci prin Drogowka (Poliția Rutieră, 2013). Succesul de box-office al regizorului Wojciech Smarzowski va fi proiectat, în premieră pe țară, în încheierea festivalului la Timișoara, de la ora 22, tot în curtea Casei Artelor (după care ne urcăm duminică pe mașini, pe biciclete -cum au anunțat unii temerari - cu direcția Gottlob). Am făcut un scurt raport despre Poliția Rutieră imediat ce l-am prins pe radar.
Drogowka arata exact ce e coruptia. O pandemie care infecteaza tot: de la copiii care blatuiesc un meci de fotbal pentru maruntis si pana la cele mai inalti functionari ai Comisiei Europene, care fac autostrazi doar pe hartie si incaseaza comisioane grase. Practic, vorbeste despre tot ce-i mai rau in România. In acelasi timp, vedem ca lucrurile astea nu se intampla doar la noi. Este o demonstratie de forta (si cu mult umor) a faptului ca daca intri in hora compromisurilor nu mai poti iesi, realizata cu mijloacele unui thriller modern impecabil scris, jucat si regizat.
Iar Felix , co-selecționerul festivalului, a zis așa:
Recunosc, sunt mare fan de cinema polonez. (am si prieteni care fac misto pe tema asta...). E suficient sa vedeti cateva filme, de ex. cele facute de Wojciech Smarzowski, ca sa ma intelegeti. Dupa comedia bizara "The Wedding" si drama politista de atmosfera "The Dark House" (filme extraordinare) + povestea de razboi "Rose" (care pe mine nu m-a atins prea tare), Wojciech Smarzowski scrie si produce in 2012-2013 un film ultra-realist despre coruptia in sanul Politiei si consecintele ei sociale generalizate. Partea cea mai dureroasa a acestui film e ca naratiunea poate sa fie transpusa firesc in orice societate din Balcani: Romania, Bulgaria, Serbia. Filmat cu o gramada de camere diferite (mai ales camere de telefon celular), editat ultra-dinamic si modern, cu o poveste atat de credibila si familiara ca doare, jucat de o echipa de elita a actorilor polonezi de azi, filmul tine privitorul conectat, secunda de secunda. Nu se compara cu nicio drama politista americana sau britanica, e atat de bun incat mi-e teama (pentru privitor dar mai ales pentru producatori) ca acest film a ridicat stacheta genului undeva sus, pe dulap. Filmul nu putea sa fie facut la noi (desi existau toate premisele pentru asta) - nu cunosc regizor roman cu asa doza de curaj - pana la urma, acest film este un manifest violent si unic anti-coruptie, o radiografie sociala necrutatoare si in acelasi timp, o bucata de cinematograf foarte proaspat. Filmul a umplut salile de cinema din Polonia, dar, din pacate, la noi nu a mai ajuns. Sa fie oare de vina mesajul filmului sau doar proasta distributie si lipsa de interes a privitorului roman pentru filmele europene !?
Un film comercial curajos - de neratat - cu valoare sociala imensa. Numai la Ceau, Cinema!
PREMIERĂ ABSOLUTĂ: Let the wall divide us all!
FILME BĂNĂȚENE
Fapt probabil nemaiîntîlnit în istoria festivalurilor de pretutindeni: un film din program care să nu fi fost văzut anterior orei proiecției de absolut NIMENI. Desigur, în afară de autor. În cazul nostru, Flavius Băican alias Navetistul Bănățean, gonzo-jurnalistul/agentul provocator, care a apărut ieri la Ceau, Cinema!, i-a înmânat lui Richie un hard cu filmul, proaspăt editat și procesat...și a plecat. Pare o scenă desprinsă dintr-un film de Lynch. Pe hard ar putea fi un snuff, ar putea fi un porno, ar putea fi un cocktail molotov, ar putea fi orice, la cum îl știm pe Navetist.
Let the wall divide us all este un mister pentru noi, dar și pentru autor. Săptămâna trecută când am vorbit la telefon, aproape implorîndu-l pe Flavius să ne dea filmul să apucăm să-l verificăm tehnic, mi-a zis: "nu am ce film să-ți dau, că nici io nu l-am văzut. Atît pot să-ți spun: va fi o istorie a eșecurilor mele". O istorie care își va găsi finalul astăzi, chiar la Ceau, Cinema!. Veți vedea cum, dacă veți fi la Casa Artelor de la ora 18.00.
Înainte de filmul lui Flavius va fi prezentat un mini-doc de 12 minute, despre efectele publicității în viața cotidiană, regizat de Luiza Alecsandru și Pascal Castello. Luiza va fi și ea prezentă la discuțiile de după, la fel ca și Flavius Băican, cei doi realizatori care deschid secțiunea "Filme Bănățene".
Ce e cu filmele astea bănățene? Sunt creații ale unor regizori din zonă sau care au legătură cu Timișoara. Așa cum e cazul lui Adrian Sitaru, care deschide de la ora 20.00 calupul de Filme Bănățene de la Cool Cinema (demisol). Tot atunci mai avem mediumetrajul lui Vlad Dragomirescu, Proprietara (lansat de noi la Timișoara), The Living Room (autoarea Noemi Dumitrescu ar putea fi și ea prezentă) și Silent Places, un spectaculos film de dans regizat de Simona Deaconescu și filmat de Oleg Mutu, trimis nouă de producătoarea Anamaria Antoci. Deși nu apare în program, ne bucurăm să prezentăm și On the beach, o animație multimedia realizată de Eugen Neacșu, pe muzica lui Tavi Horvath sau Vita de la Blazzaj.
Apropo de muzică, imediat după proiecție (aprox. 21.05), vă așteaptă o discuție interesantă despre muzica de film cu compozitorul Cari Tibor.
Nu uitați însă că, înainte de astea bănățene, mai dăm un film care după titlu nu prea i-ar interesa pe bănățeni: București, unde ești? (Vlad Petri, 2014). Dar ar trebui. De data asta îl dăm înăuntru, nu ca la proba video.
Biletul pentru întreg programul pe o zi costă 15 lei. În caz de vreme nefavorabilă, mutăm filmul înăuntru.
Fapt probabil nemaiîntîlnit în istoria festivalurilor de pretutindeni: un film din program care să nu fi fost văzut anterior orei proiecției de absolut NIMENI. Desigur, în afară de autor. În cazul nostru, Flavius Băican alias Navetistul Bănățean, gonzo-jurnalistul/agentul provocator, care a apărut ieri la Ceau, Cinema!, i-a înmânat lui Richie un hard cu filmul, proaspăt editat și procesat...și a plecat. Pare o scenă desprinsă dintr-un film de Lynch. Pe hard ar putea fi un snuff, ar putea fi un porno, ar putea fi un cocktail molotov, ar putea fi orice, la cum îl știm pe Navetist.
Let the wall divide us all este un mister pentru noi, dar și pentru autor. Săptămâna trecută când am vorbit la telefon, aproape implorîndu-l pe Flavius să ne dea filmul să apucăm să-l verificăm tehnic, mi-a zis: "nu am ce film să-ți dau, că nici io nu l-am văzut. Atît pot să-ți spun: va fi o istorie a eșecurilor mele". O istorie care își va găsi finalul astăzi, chiar la Ceau, Cinema!. Veți vedea cum, dacă veți fi la Casa Artelor de la ora 18.00.
Înainte de filmul lui Flavius va fi prezentat un mini-doc de 12 minute, despre efectele publicității în viața cotidiană, regizat de Luiza Alecsandru și Pascal Castello. Luiza va fi și ea prezentă la discuțiile de după, la fel ca și Flavius Băican, cei doi realizatori care deschid secțiunea "Filme Bănățene".
Ce e cu filmele astea bănățene? Sunt creații ale unor regizori din zonă sau care au legătură cu Timișoara. Așa cum e cazul lui Adrian Sitaru, care deschide de la ora 20.00 calupul de Filme Bănățene de la Cool Cinema (demisol). Tot atunci mai avem mediumetrajul lui Vlad Dragomirescu, Proprietara (lansat de noi la Timișoara), The Living Room (autoarea Noemi Dumitrescu ar putea fi și ea prezentă) și Silent Places, un spectaculos film de dans regizat de Simona Deaconescu și filmat de Oleg Mutu, trimis nouă de producătoarea Anamaria Antoci. Deși nu apare în program, ne bucurăm să prezentăm și On the beach, o animație multimedia realizată de Eugen Neacșu, pe muzica lui Tavi Horvath sau Vita de la Blazzaj.
Apropo de muzică, imediat după proiecție (aprox. 21.05), vă așteaptă o discuție interesantă despre muzica de film cu compozitorul Cari Tibor.
Nu uitați însă că, înainte de astea bănățene, mai dăm un film care după titlu nu prea i-ar interesa pe bănățeni: București, unde ești? (Vlad Petri, 2014). Dar ar trebui. De data asta îl dăm înăuntru, nu ca la proba video.
Biletul pentru întreg programul pe o zi costă 15 lei. În caz de vreme nefavorabilă, mutăm filmul înăuntru.
Eu și Tu și Bertolucci
IO E TE LA CEAU, CINEMA!
Un clasic în viață, Bernardo Bertolucci (Ultimul Tango la Paris aka "go get the butter!") e prezent în programul Ceau, Cinema! cu ultimul său film, analizat de prietenul Ionuț Mareș în Ziarul Metropolis.
Revenit la regie după o pauză de 10 ani, Bernardo Bertolucci propune prin noul său film, Eu şi tu (Io e te, 2012), o incursiune intimistă şi cu rol cathartic într-un moment decisiv din vieţile a doi tineri.
Un adolescent cu tentaţii de izolare refuză să meargă într-o excursie de o săptămână la schi cu şcoala şi, făcându-şi provizii, se ascunde în subsolul blocului, departe de ochii mamei. Singurul său scop este să fie singur. Numai că planul îi este dat peste cap atunci când în noua „casă”, dotată cu instalaţie sanitară şi mobilă veche (de la o fostă aristocrată), ajunge şi sora sa vitregă ceva mai mare (au acelaşi tată). O tânără care, aşa cum se va vedea, are o serioasă problemă cu drogurile şi o viaţă aparent de hoinăreală.
Deşi, iniţial, pare hotărât să o dea afară cu orice preţ pe invadatoarea Olivia (Tea Falco), Lorenzo (jucat de debutantul Jacopo Olmo Antinori) ajunge în cele din urmă să-i accepte şederea (fata apelează şi la şantaj), atras de ciudăţeniile şi problemele ei şi împins de primele impulsuri sexuale (mai degrabă curiozităţi faţă de necunoscutul feminin).
Regizor al unor filme precum Ultimul tangou la Paris (1972), un clasic a cărui sexualitate a stârnit controverse la vremea lui, şi nu mai puţin scandalosul ”Visătorii” (2003), Bernardo Bertolucci pare a se juca în noul său lungmetraj cu aşteptările spectatorilor, posibil setaţi să descopere o nouă poveste obraznică (Pe la începutul filmului, Lorenzo o întreabă pe mamă ce s-ar întâmpla dacă ei doi ar rămâne singurii supravieţuitori de pe Pământ).
Numai că, deşi păstrează un oarecare mister, cineastul italian, în vârstă de 73 de ani şi imobilizat în scaun cu rotile, renunţă la dorinţa de a mai scandaliza sau, cel puţin, de a mai testa limitele publicului (el a scris scenariul, împreună cu alte trei persoane, pornind de la o carte). Însă autorul ”Conformistului” (1970) nu şi-a pierdut instinctele de mare cineast. Ştie cum să scoată tot ce e mai bun din actori, cum să obţină naturaleţe, cum să stârnească o emoţie reţinută sau cum să conducă naraţiunea spre un final optimist credibil (cel puţin pentru moment).
Io e te este marcat de o puternică undă de nostalgie după perioada tumultoasă a tinereţii şi după un timp suspendat. Filmul degajă un paseism senin şi zglobiu. O dorinţă de evadare din prezent. O revenire la cunoaşterea nemediată a celuilalt, la o lume în care lectura înlocuieşte televizorul, iar confortul relativ este preferat luxului.
În ciuda atmosferei claustrofobice cauzate de spaţiul limitat (filmul se derulează în cea mai mare parte în subsol), progresia vizual-narativă nu plictiseşte în niciun moment. Diversitatea unghiurilor de filmare este suficient de bogată pentru a menţine mereu vie curiozitatea. Iar camera captează cu voluptate, dar fără patetism, inexprimabilul tinereţii.
Lejeritatea, optimismul temperat şi lipsa totală de preţiozitate a acestui film nu puteau purta decât amprenta unui cineast clasicizat care nu mai are ce să demontreze, ci doar să-şi reia plăcerea de a face cinema. Iar această bucurie se vede din plin (cronică de Ionuț Mareș).
Un film oferit de Asociația Culturală Macondo.
Un clasic în viață, Bernardo Bertolucci (Ultimul Tango la Paris aka "go get the butter!") e prezent în programul Ceau, Cinema! cu ultimul său film, analizat de prietenul Ionuț Mareș în Ziarul Metropolis.
Revenit la regie după o pauză de 10 ani, Bernardo Bertolucci propune prin noul său film, Eu şi tu (Io e te, 2012), o incursiune intimistă şi cu rol cathartic într-un moment decisiv din vieţile a doi tineri.
Un adolescent cu tentaţii de izolare refuză să meargă într-o excursie de o săptămână la schi cu şcoala şi, făcându-şi provizii, se ascunde în subsolul blocului, departe de ochii mamei. Singurul său scop este să fie singur. Numai că planul îi este dat peste cap atunci când în noua „casă”, dotată cu instalaţie sanitară şi mobilă veche (de la o fostă aristocrată), ajunge şi sora sa vitregă ceva mai mare (au acelaşi tată). O tânără care, aşa cum se va vedea, are o serioasă problemă cu drogurile şi o viaţă aparent de hoinăreală.
Deşi, iniţial, pare hotărât să o dea afară cu orice preţ pe invadatoarea Olivia (Tea Falco), Lorenzo (jucat de debutantul Jacopo Olmo Antinori) ajunge în cele din urmă să-i accepte şederea (fata apelează şi la şantaj), atras de ciudăţeniile şi problemele ei şi împins de primele impulsuri sexuale (mai degrabă curiozităţi faţă de necunoscutul feminin).
Regizor al unor filme precum Ultimul tangou la Paris (1972), un clasic a cărui sexualitate a stârnit controverse la vremea lui, şi nu mai puţin scandalosul ”Visătorii” (2003), Bernardo Bertolucci pare a se juca în noul său lungmetraj cu aşteptările spectatorilor, posibil setaţi să descopere o nouă poveste obraznică (Pe la începutul filmului, Lorenzo o întreabă pe mamă ce s-ar întâmpla dacă ei doi ar rămâne singurii supravieţuitori de pe Pământ).
Numai că, deşi păstrează un oarecare mister, cineastul italian, în vârstă de 73 de ani şi imobilizat în scaun cu rotile, renunţă la dorinţa de a mai scandaliza sau, cel puţin, de a mai testa limitele publicului (el a scris scenariul, împreună cu alte trei persoane, pornind de la o carte). Însă autorul ”Conformistului” (1970) nu şi-a pierdut instinctele de mare cineast. Ştie cum să scoată tot ce e mai bun din actori, cum să obţină naturaleţe, cum să stârnească o emoţie reţinută sau cum să conducă naraţiunea spre un final optimist credibil (cel puţin pentru moment).
Io e te este marcat de o puternică undă de nostalgie după perioada tumultoasă a tinereţii şi după un timp suspendat. Filmul degajă un paseism senin şi zglobiu. O dorinţă de evadare din prezent. O revenire la cunoaşterea nemediată a celuilalt, la o lume în care lectura înlocuieşte televizorul, iar confortul relativ este preferat luxului.
În ciuda atmosferei claustrofobice cauzate de spaţiul limitat (filmul se derulează în cea mai mare parte în subsol), progresia vizual-narativă nu plictiseşte în niciun moment. Diversitatea unghiurilor de filmare este suficient de bogată pentru a menţine mereu vie curiozitatea. Iar camera captează cu voluptate, dar fără patetism, inexprimabilul tinereţii.
Lejeritatea, optimismul temperat şi lipsa totală de preţiozitate a acestui film nu puteau purta decât amprenta unui cineast clasicizat care nu mai are ce să demontreze, ci doar să-şi reia plăcerea de a face cinema. Iar această bucurie se vede din plin (cronică de Ionuț Mareș).
Un film oferit de Asociația Culturală Macondo.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)