Marele Ecran

luni, 26 septembrie 2016

5 chestii faine în Câini, un western de Dobrogea

1. Vorbele puţine, miza pe capacitatea privitorului de a prinde detaliile din context. Dialogurile bine decupate, fără nicio replică în plus şi multe fraze memorabile. Unul din schimburile mele favorite de replici e între poliţistul-detectiv Hogaş (Gheorghe Visu) - şef bolnav terminal al unei secţii rurale de poliţie subfinanţate cronic (« abia dacă primesc suficienţi bani să bag benzină în maşină », spune la un moment dat) - şi Samir (Vlad Ivanov) - mafiotul care ucide cu aceeaşi nonşalanţă cu care îşi aprinde o ţigară.

Hogaş : Te temi de ceva ?
Samir : Numai de Dumnezeu. Dar şi el se teme de mine.
Maleficul relexat al ultimei fraze îţi trezeşte fiori pe şira spinării.

2. Dogoarea dobrogeană şi dealurile aride – decorul perfect pentru o intrigă de tip western. Plus felul în care căldura migrează de pe ecran şi te face să simţi sufocarea, tensiunea din spatele frunţilor şi al cefelor asudate – de la soare şi, mai ales, de la frică. Deşi nu urmăreşte cowboy călare, acţiunea din Câini are suficiente ingrediente tipice unui western: de la ferma din mijlocul pustietăţii la răbdarea cu care poliţistul îl urmăreşte pe răufăcător şi la senzaţia de lume scăpată de sub controlul legii. Plus faptul că filmul face cu ochiul discret şi către alte două poveşti neconvenţionale de tip western: Moara cu noroc de Slavici şi No Country for Old Men de fraţii Coen.

3. Tempoul alert, ţinut nu numai de scenariu, ci şi de o distribuţie în care toate rolurile principale sunt jucate excelent. Fără teatralităţi, fără îngroşări, ci mai degrabă low-key, cu miză pe expresie, pe gest şi pe acţiuni neaşteptate. Vlad Ivanov – în pielea „celui mai rău personaj, de la diavol încoace”, cum îl numea presa franceză la Cannes –, Gheorghe Visu – pe post de poliţist de ţară, îmbătrânit în lipsuri, dar încă posesor de coloană vertebrală şi hotărât să facă ceea ce trebuie până când viaţa îi e cucerită definitiv de cancer. Dar şi Dragoş Bucur – cu masca perpetuă a fricii reprimate anevoie pe faţă. Sau Costel Caşcaval şi Raluca Aprodu, în rolurile lor episodice.

4. Sunetele obsedante: lătratul căţelei numite (ironic) Poliţia, corzile atinse în acorduri ce construiesc un fond sonor demn de Hitchcock.

5. Faptul că e un film bun în accepţiunea largă a cuvântului, nu doar după standarde „de festival”. Cu acţiune, cu suspans, cu un fir narativ uşor de urmărit, dar care îţi provoacă atenţia şi intelectul, nu te fac să te simţi ca un devorator tâmp de popcorn, cum fac suficiente blockbuster-uri hollywoodiene. E la fel de potrivit pe ecranul de la Multiplex ca şi pe cel de la Cannes. Chestie rară, aş zice.

vineri, 23 septembrie 2016

Un spectator "obișnuit", despre Sieranevada și Câini

Fie vorba între noi, nu e chiar un spectator obișnuit. A fost proiecționist în cinematografele Timișoara și e cam de vârsta domnului Lăzărescu Dante Remus. L-am întâlnit ieri în centrul orașului, "la porumbei", și m-a luat direct:

Ai văzut ăsta, Servada?

Sieranevada?

Da. Pfuai. Eu l-aș împușca pe regizor (o declarație aproape amuzantă, dacă te gândești la Aurora, filmul anterior al lui Cristi Puiu, n.m.). E o rușine. Și mai vrea și premiu, probabil. Întârzierea preotului la slujba aia de pomenire. Ăsta nu-i film de a ține publicul în sală două ore și 48. N-am stat până la sfârșit, pentru că totul se întâmplă într-un apartament, întuneric, nu se aprind becurile, nu se aprinde nimica. Și se ceartă ei între ei că nu mai vine preotul. La ăla i-e foame, "așteaptă preotul!", "stai că vine!", ba că își amintește nuștiuce. E un film ca guma de mestecat. Îl întinzi până se rupe. Cât merge, atâta o întinzi, un metru, doi metri. Dup-aia , pac!, s-a rupt. Gata filmul! Sau faci un balon și cât de mare se face balonul, îi dai drumul. Dacă merge, bine, dacă nu - poc! Nici actorii...Se plimbă p-acolo prin București, afară în stradă, în zăpadă. Două minute, că e iarna. Restul, în casă. N-aprinde un bec, totul întuneric. Tot mergi pe bâjbâială. Ba una mi se pare să-mbată, sau a luat droguri. În rest subiectul e de-a moaca. Omul dacă intră și vede că tot aia, tot aia, parcă se agață acul la disc. O dat probabil o grămadă de bani pe nimica. Mai bine dădea la săracii ăștia care cerșesc p-aicea, o săptămână să aibă de mâncare.

Asta-i viziunea regizorului până la urmă

Ce vizune, dom'le în filmul ăsta? Ce înseamnă viziune?

Îți arată cum e lumea

Care lume? Că totul e într-un apartament. Într-o familie. Care lume? Lumea din apartament e familia. Lumea e asta de-aici (și arată cu gesturi largi spre lumea care se plimbă pe Corso în jurul nostru).

Câini e mai interesant. Ceva mai...mișcă în el. A avut acțiune în el. Are și niște surprize.

Mulțumesc. Mi-ați făcut o cronică de film.

Asta-i cronica unui simplu spectator.

Nu omorâți mesagerul. Părerea mea despre Sieranevada am zis-o deja ( Natura umană surprinsă adevărat e mai spectaculoasă, mai captivantă, mai amuzantă și mai plină de mici revelații decât orice 3D sau IMAX.). Dar tipul acesta de opinie vizavi de filmul românesc ca al bătrînului meu proiecționist, l-am auzit de o sută de ori și am vrut să-l consemnez aici, că e reprezentativ pentru o halcă de public.

E sinceră nevoia de a vedea și filme românești de public reușite (cum e cazul Două Lozuri sau noul Caranfil, care vor apărea în următoarele luni). Iar thriller-ul Câini ( de Bogdan Mirică), ajunge și la spectatorii din Timișoara începând de azi, 23 septembrie. La Cinema City și Cinema Timiș (de luni). Cu Dragoș Bucur, Vlad Ivanov și Gheorghe Visu, alături de Teodor Corban, Raluca Aprodu, Costel Cașcaval, Emilian Oprea.

marți, 20 septembrie 2016

Cupola pierdută a lui Apollo

DE LA CINEMA APOLLO LA POST-LE CINEMA

Cinema Parc era la doi pași de casa părintească. De fapt, era adevărata mea casă. La 6 ani, vedeam aici și două filme pe zi. Parc era bona mea, sursa mea de magie și povești de ‘noapte bună’. Vedeam filme sovietice, indiene, Superman, orice, tot! La Piedone se zguduia de râs sala arhiplină. Lumea uita de foame, de Ceaușescu și de scaunele incomode. Am retrăit recent senzația la comedia Două Lozuri, la Timis (ultimul cinematograf funcțional, din 13 cate a avut orașul in anii '80). Aplauze dupa replici, hohote molipsitoare si aerul care vibra. Nu se compară cu vizionarea de acasă. La Cinematograf am învățat ce înseamnă să împărtășești o experiență cu ceilalți. Am alergat toată viața după fericirea asta.

Voiam de mult să scriu despre cinematograful copilăriei. A venit la fix campania Privește Orașul, inițiată în cadrul Bienalei timișorene de arhitectură BETA, pentru care am fost invitat să scriu cele 100 de cuvinte de mai sus.

Ce n-a încăput în ele, a fost istoricul clădirii. Aveam să aflu mult mai târziu că Parc s-a numit la început Apollo. În 1909, când a fost construit după proiectul arhitectului Josef Ecker Jr., era al doilea cinematograf al orașului. O clădire frumoasă, cu cupolă, decorațiuni și fronton clasicist, urâțită în anii '50 de o intervenție brutală în stilul modernist-sovietic.

Așa aveam să o cunosc în anii '80, în parcul Poporului (actualmente Regina Maria). Nici la interior nu era mai atrăgătoare. Scaunele vopsite gri erau tare incomode. Un miros acru te lovea încă din holul cu casieria, probabil de la igrasie. Dar nu mă deranja. Mergeam aici și de două ori pe zi, pe bilete de 4 lei. N-a avut un destin glorios nici după Revoluție. A devenit pe rând discotecă, club de biliard și, în fine, club de fițe intitulat ironic Le Cinema.

Ultimele intervenții/ restaurări asupra clădirii au fost făcute în 2005 cu respect față de trecut și în acord cu prezentul. Au fost coordonate de arhitectul Romeo Szorad de la care avem planșele explicative de la final (mulțumim și profesorului Ioan Hațegan).

unul din stâlpii de la intrarea în Grădina de Vară

După ce a funcționat o vreme drept Le Cinema, s-a instalat din nou liniștea în clădirea mai bătrână cu 7 ani decât Neagu Djuvara. A rămas în picioare, ca martor al altor vremuri, un stâlp de la intrarea în Grădina de Vară Parc.

Nu știu dacă Apollo/ Parc/ Le Cinema va mai fi vreodată cinema, dar nu sunt sigur că aș fi îndrăgit așa tare filmele, că aș fi scris despre ele și aș mai fi co-organizat un festival de film, dacă n-aș fi fost vecin, odată, cu un cinematograf.

Click pe planșe pentru mărirea imaginilor

Mulțumiri arhitectului Romeo Szorad și istoricului Nelu Hațegan pentru documentarea furnizată pentru acest articol

vineri, 9 septembrie 2016

Casa Filmelor - 5 ani

Pentru noi a fost probabil prima oară când ne-am dat seama că am putea organiza un festival de film. Pentru o scurtă perioadă de timp, aveam tot ce ne doream. Tot ce (ne) lipsea. Un ecran mai mare. Un spațiu ca o cinematecă. Filmele pe care râvneam și noi să le vedem. Și spectatori cu care să împărțim bucuria/ nebunia. Așa a fost prima ediție de Casa Filmelor pe care am organizat-o la Plai împreună cu colegele de la Pelicula Culturală.

Au urmat multe momente fantastice: Aventurile Prințului Ahmed cu Makunouchi Bento (2012) sau Science Night tot cu ei (2013), avanpremiera Usturoi la Timișoara (2014), Plaiuri de Munte în Cinema (2014), Aferim! (2015). Practic, ne-am făcut toate hatârurile.

Dar hai să vedeți cu ce vă primim la a cincea ediție de Casa Filmelor pe care o gospodărim la Plai.

Începem azi, de la ora 18, cu cel mai așteptat film al toamnei, pe care îl puteți vedea în sfârșit la Timișoara cu această ocazie (tot de azi intră în cinematografe): Sieranevada de Cristi Puiu. Filmul surprinde o reuniune de familie pentru un parastas. Probabil știți asta deja. Știți și că ține aproape trei ore, durată 'perfect justificată', susține criticul Dan Făinaru, care mai spune că "filmat la nivelul ochilor, apartamentul devine un microcosmos al unei întregi lumi și dacă unele dintre lucrurile spuse sau văzute pe parcursul filmului par să fie incomplete, totul e intenționat, pentru ca spectatorul să umple aceste goluri".

Un microcosmos e și spațiul Casei Filmelor Ceau, Cinema!. Pot încăpea cel mult 60 de spectatori (pe bean-bags și saci cu bureți). Sunetul este asigurat prin căști (nu uitați să luați cu voi un act de identitate). Pentru cei care nu ajung sau nu mai au loc la proiecția de la Plai, duminică are loc lansarea oficială Sieranevada, la Filarmonică, în prezența echipei.

Sâmbătă, vă așteptăm cu filmele câștigătoare la festivalul Ceau, Cinema! 2016. De la ora 16.00 Soră-mea, în regia lui Kinga Debska (Polonia), recompensat cu Premiul Publicului. Un alt portret de familie, tot universal: două surori trebuie să facă faţă ideii că părinţii lor se apropie de sfârşitul vieţii.

De la ora 18.00, câștigătorul competiției Ceau, Cinema! din acest an, „Viaţa e o trompetă” în regia lui Antonio Nuic. „Un film cu un ansamblu de actori care joacă cu naturalețe și autenticitate, o regie cu mână sigură și atentă la detalii, un umor care izvorăște din situații vitale. Un film care ne aduce aminte că un sunet de trompetă reînnoadă țesătura fragilă a relațiilor dintr-o familie” - a fost motivația juriului pentru premiul acordat.

După concertele de la scena mare, deci după ora 23, vă așteptăm cu o selecție de filme portugheze premiate la festivalul Curtas Vila do Conde, unul dintre ele fiind semnat de Joao Rosas, regizor invitat la Ceau, Cinema. Un altul (Luminița) îl are în distribuție pe Dragoș Bucur.

Tot cu Dragoș Bucur este și Finale (de Dorian Boguță), unul din scurtmetrajele premiate la Timishort. Întregul palmares pe 2015 al festivalului timișorean de scurtmetraje va putea fi vizionat de la ora 18, atît la secțiunile Internațională și Națională, cât și la Videorama.

Programul începe de la ora 15, cu trei scurte despre arhitectura vie a Timișoarei oferite de Ordinul Arhitecților. Continuăm pe axa TIMIȘOARAD, de la 16. În secțiunea Filme Bănățene la Ceau, Cinema! ați putut vedea deja două scurte arădene: Libelula (de Mimi Sălăjan și Adelina Bulibașa, premiați pentru debut la Ceau, Cinema!) și White is the new white (de Rareș Hanțiu). Dar nu ați văzut încă Proiecționistul, un film de Norbert Fodor, care are toate ingredientele unui mockumentar simpatic și amuzant.

Maia Morgenstern joacă în Pieptiș (de Patrick Brăila), un film despre curajul de a-ți asuma ceea ce ești, la fel ca Vinovat de libertate (Mihai Stanciu), prezentate în același calup, de la 15. Patrick nu mai ajunge la Q & A, dar Mihai e la Plai.

Cam acesta e programul 'cincinalului'. Intrați în cinema-ul nostru din gospodăria Căpâlnaș ca și cum e al vostru. Primele proiecții din istoria cinematografului au fost făcute în corturi la bâlci, ca niște curiozități sau momente de magie. Ne întoarcem cu bucurie în acest spațiu.

Parteneri: Timishort, CitiZenit (Arad), Curtas Vila do Conde și Lectoratul Portughez la UVT (Iolanda Vasile), OAR.

marți, 19 iulie 2016

Trilogia Lubeniței, la final

A treia ediția a Festivalului Ceau, Cinema! s-a încheiat duminică seară cu o proiecție cu casa plină, în cinematograful modernizat din comuna Gottlob, a filmului „Bacalaureat”, de Cristian Mungiu, precedată de un concert al trupei timișorene Blazzaj. Peste 2.000 de spectatori au participat la proiecțiile din cele patru zile de festival la Timișoara și Gottlob.

Juriul format din actorii Alina Ilea și Alexandru Papadopol și regizorul Răzvan Georgescu a decis că trofeul Ceau, Cinema! pentru cel mai bun film din competiție, în valoare de 1.000 de euro, merge la lungmetrajul croat „Viața e o trompetă”, de Antonio Nuic. Trofeul a fost anunțat la gala de premiere care a avut loc sâmbătă seară, la Cinema Timiș din Timișoara, înaintea proiecției filmului „Victoria”, de Sebastian Schipper.

„Un film cu un ansamblu de actori care joacă cu naturalețe și autenticitate, cu un montaj inteligent care servește foarte bine scenariul, o regie cu mână sigură și atentă la detalii, un umor care izvorăște din situații vitale. Un film care ne aduce aminte că un sunet de trompetă reînnoadă țesătura fragilă a relațiilor dintr-o familie” - a fost motivația celor trei membri ai juriului pentru premiul acordat filmului „Viața e o trompetă”.

Juriul a oferit și o mențiune specială filmului polonez „Soră-mea”, de Kinga Debska. „Soră-mea” a fost și câștigătorul Premiului Publicului, în valoare de 500 de euro și oferit cu sprijinul Kathrein România. Câștigătorul Premiului Publicului a fost anunțat de regizorul portughez João Rosas, unul din invitații speciali ai festivalului.

„Ceau, Cinema! ar trebui să devină un brand al Timișoarei”, a afirmat actrița Alina Ilea în cadrul ceremoniei de premiere.

Echipa Ceau, Cinema! a decis împreună cu Vitas România ca Premiul pentru film independent sau de debut, în valoare de 500 de euro și pentru care au fost eligibile filmele din toate secțiunile festivalului, să ajungă la două filme.

Este vorba despre scurtmetrajul de debut „Libelula”, realizat de tinerii cineaști Mimi Sălăjan și Adelina Bulibașa și inclus în programul Filme bănățene.

Cel de-al doilea câștigător a fost comedia independentă „Două lozuri”, de Paul Negoescu. „Două lozuri” a fost filmul care a deschis a treia ediție a Ceau, Cinema!, într-o proiecție cu casa plină la Cinema Timiș (peste 600 de spectatori), în prezența regizorului Paul Negoescu, a actorului Alexandru Papadopol și a directorului de imagine Ana Drăghici.

De succes la public s-au bucurat alte două proiecții în prezența actorului Alexandru Papadopol: „Marfa și banii”, de Cristi Puiu, proiectat în aer liber, în Curtea cu Castan din Timișoara, la 15 ani de la lansare, și „Occident”, de Cristian Mungiu, proiectat in cinematograful modernizat din Gottlob.

Gustate de spectatori au fost și filmele din cele două mini-retrospective dedicate regizorilor polonezi Krzysztof Kieslowski şi Wojciech Smarzowski, posibile cu sprijinul Institutului Polonez din București, dar și cele trei documentare românești noi, prezentate în ultima zi de festival, la Timișoara: „România: patru patrii”, de Alexandru Solomon, „Doar o răsuflare”, de Monica Lăzurean-Gorgan și „Cinema, Mon Amour”, de Alexandru Belc.

A treia ediție Ceau, Cinema! a avut loc în perioada 14 – 17 iulie, la Timișoara și Gottlob (prima localitate rurală din România cu un cinematograf recondiționat). Ceau, Cinema! este un festival dedicat filmului european, organizat de Asociația Marele Ecran și Asociația Pelicula Culturală.

Evenimentul a fost realizat de voluntari, cu susținerea: Vitas România, Kathrein România, Centrul Național al Cinematografiei (CNC), Primăria Gottlob, Autoclub (Centrul Volkswagen Timișoara), Institutul Polonez din București, Institutul Francez din Timișoara, Direcția Județeană de Cultură Timiș, Centrul Cultural German din Timișoara, Institutul Goethe, Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania, Ambasada Portugaliei în București, Institutul Camoes, Transilvania Film, Clorofilm, Filarmonica Banatul, Teatrul Maghiar din Timișoara, Hotel Timișoara, AMBASADA, Rhetoric, Atelier Unu, La Fântâna.

Parteneri de imagine: PrintPress, Satimpex, Storm Media, Electronic Resistance.

Proiect realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara şi al Consiliului Local Timişoara.

Parteneri media: Kiss FM, Radio Timișoara, TVR Timișoara, Banatul Azi, All About Romanian Cinema (AaRC), Ziarul Metropolis, 24 FUN.

Mulțumim partenerilor generoși, invitaților prietenoși, voluntarilor inimoși și spectatorilor din partea cărora am simțit multă dragoste.

vineri, 15 iulie 2016

Ce vedem în a doua zi de Ceau, Cinema!

"Belgica"

După încălzirea din prima zi, oferim o a doua zi de Ceau, Cinema! mult mai încărcată, cu filme bune pentru cât mai multe gusturi.

Începem de dimineaţă, de la ora 11, când părinţi şi copii sunt aşteptaţi la Casa Artelor, pentru prima proiecţie din trilogia animată "Lotte", care are în centru o căţeluşă simpatică.

Intrarea este liberă pentru cei mici, iar filmul este subtitrat în limba română.

Tot în Sala Studio de la Casa Artelor (unde vom asigura aer condiţionat), propunem de la ora 16 o selecţie antrenantă de 10 scurtmetraje din Austria, Germania şi Elveţia - "Lecţia de germană" - aduse la Festivalul Independent Days din Karlsruhe. Intrarea este liberă, iar scurtmetrajele au subtitrare în limba engleză.

În acelaşi loc de proiecţie, de la ora 18, oferim al doilea film din trilogia "Trei culori" a lui Kieslowski: "Alb", cu frumoasa Julie Delpy.

În tradiţionalul spaţiu de proiecţie dedicat filmelor de Competiţie, Teatrul Maghiar, de la ora 18 rulează filmul sârbesc "Panama", de Pavle Vuckovic, care a fost anul trecut la Cannes, în afara competiţiei.

Al patrulea film din competiţie este dramedia croată "Viaţa e o trompetă", de Antonio Nuic, care poate fi văzută de la ora 20, tot la Teatrul Maghiar.

La AMBASADA, pasionaţii de benzi desenate pot participa, de la ora 18, la un atelier susţinut de Sorina Vazelina, cu intrare liberă.

Tot cu intrare liberă este şi proiecţia de la ora 20 de la AMBASADA: documentarul "Traceroute", de austriacul Johannes Grentzfurthner, care urmăreşte într-un mod neconvenţional aşa-numita "nerd culture" din America.

Tot în această seară, de la ora 20, la Cinema Timiş, dăm startul retrospectivei dedicate regizorului polonez inconclast Wojciech Smarzowski şi proiectăm "Casa întunecată", un spectaculos şi demenţial film al său din 2009.

De la ora 22, în Curtea cu Castan de la Casa Artelor, propunem o selecţie de scurtmetraje portugheze noi şi atractive, premiate la Festivalul Curtas Vila do Conde. Şi avem şi un invitat special din Portugalia, tânărul regizor João Rosas, care va participa la o sesiune de întrebări şi răspunsuri după proiecţie. În caz de vreme nefavorabilă, proiecţia se mută în Sala Studio de la Casa Artelor.

Tot de la ora 22, în Rethoric, oferim un film-experiment de Radu Jude, "Film pentru prieteni" (2011), un mediumetraj mai puţin văzut şi cunoscut, dar extrem de provocator.

La 21.45, la Grădina de Vară Capitol, oferim un scurt cineconcert TIMESHARDS, o alegorie THY VEILS. Un aperitiv la electrizantul film "Belgica" (2016), de Felix van Groeningen, proiectat (de la ora 22.15) în premieră la Timişoara. O dramă puternică, plină de muzică şi culoare. În caz de vreme nefavorabilă, proiecţia se mută la Cinema Timiş.

Programul detaliat, disponibil pe site-ul Ceau, Cinema!

joi, 14 iulie 2016

Pregustare Ceau, Cinema! cu „Occident” într-o tabără de elevi

O pregustare de Ceau, Cinema! a avut loc miercuri seară, într-o frumoasă tabără pentru liceeni olimpici organizată de Asociația Prologos în comuna Marga din județul Caraș-Severin.

Cei peste 20 de elevi de clasele a IX-a și a X-a din Timișoara, Lugoj și Făget au văzut „Occident”, de Cristian Mungiu (care va fi proiectat și duminică, la Gottlob, în cadrul Ceau, Cinema!). Film apărut în 2002, când ei aveau doi ani. Cu o singură excepție, „Occident” a fost o premieră pentru liceeni.

Iar reacția lor a fost extrem de bună, așa cum au arătat aplauzele de la final și discuțiile în care au spus - la început timid, dar apoi mai dezinvolt - ce le-a plăcut și ce au înțeles din film.

Au râs acolo unde era de râs, s-au lăsat surprinși de schimbările permanente din poveste, au înțeles cum a fost construit filmul, cu trecerile între trecut și prezent și cu revenirile asupra unor momente.

Au recunoscut câțiva actori și am încercat să identificăm împreună câteva din temele din film, obsesii ale societății românești a acelor ani.

Proiecția a fost precedată, în cursul după-amiezii, de o discuție de o oră despre ce înseamnă un film de autor și ce e de urmărit într-un astfel de film. Putem spune că atelierul Sâmburi de Cinema pe care l-am inițiat în trecut la Ceau, Cinema! are continuitate - educația cinematografică a copiilor este esențială.

Le mulțumim de primire lui Codruț Apostol și colegilor și colegelor lui care se ocupă de tabără. Și lui Marian Rădulescu pentru intermediere.

Începe Ceau, Cinema! Ce vedem în prima zi

Cu emoție și bucurie, astăzi dăm startul unui nou episod Ceau, Cinema! la Timișoara.

Și pentru că suntem la a treia ediție, avem trei deschideri de festival.

La ora 16.00, la AMBASADA, proiectăm primul film din „Trilogia Culorilor” a lui Kieslowski: capodopera „Albastru”, în care Juliette Binoche face unul din marile sale roluri. De neratat.

Proiecția este precedată de un scurt vernisaj al unei expoziții foto despre viața și opera marelui cineast polonez, la care vor vorbi profesorul Nicolae Ţăranu şi Mirela Lazăr, coordonator de proiecte în cadrul Institutului Polonez din București. Institutul a pregătit expoziția și ne-a ajutat cu retrospectiva Kieslowski. Fotografiile vor putea fi admirate la AMBASADA pe tot parcursul festivalului.

INTRAREA LA VERNISAJ ȘI LA PROIECȚIE ESTE LIBERĂ. Și ne-am asigurat că atmosfera din sală va fi răcoroasă și primitoare.

Iar dacă v-ați întrebat cumva dacă veți avea timp să ajungeți apoi și la primul film din Competiție în caz că participați la proiecția de la AMBASADA, răspunsul este un categoric DA.

Și asta pentru că filmul care, în sala cochetă a TEATRULUI MAGHIAR, va da startul Competiției Ceau, Cinema! din acest an va începe la ora 18.15. Este vorba de ucraineanul CÂNTAREA CÂNTĂRILOR, al cineastei Eva Neymann.

Al doilea film din Competiție, austriacul CEI CARE CAD AU ARIPI, de Peter Brunner, va începe la ora 20:00, tot la TEATRUL MAGHIAR.

Spre deosebire de anul trecut, acum nu am mai programat reluări cu filmele din Competiție în cursul după-amiezelor. Din două motive: 1. acum beneficiem de mult mai încăpătoarea și mai bine echipata sală a TEATRULUI MAGHIAR, sperăm noi suficient de mare; 2. vrem să facem din fiecare proiecție un eveniment special, unic.

Iar după proiecția acestui al doilea film din cursa pentru trofeul Ceau, Cinema!, aveți timp suficient să vă mutați la GRĂDINA DE VARĂ CAPITOL, unde, de la ora 22.00, deschidem oficial festivalul.

Filmul ales pentru deschidere este o nouă comedie românească de succes, DOUĂ LOZURI, de Paul Negoescu. La proiecție vor participa Paul Negoescu, actorul Alexandru Papadopol și directorul de imagine Ana Drăghici.

Hai la Ceau!

Joi, 14 iulie:

AMBASADA; Intrare liberă
16.00 Vernisaj expoziție foto omagială Kieslowski
și proiecție Trilogia Trois Couleurs: Albastru (Franța, 1993, 98’)
r. Krzysztof Kieslowski

Teatrul Maghiar
COMPETIȚIE CEAU, CINEMA!
18.15 Cântarea Cântărilor (Ucraina, 2015, 76’)
20.00 Cei care cad au aripi (Austria, 2015, 92’)

Grădina de Vară Capitol
DESCHIDERE OFICIALĂ CEAU, CINEMA!
22: 00 Două lozuri (România, 2016, 86’)
            r. Paul Negoescu
            Invitați speciali: Paul Negoescu, Ana Drăghici și Alexandru Papadopol

miercuri, 13 iulie 2016

Seară portugheză cu João Rosas

Zilele acestea Portugalia a fost pe buzele tuturor. Dar nu despre fotbal vrem să vorbim. Ci despre altă selecționată portugues, oferită de festivalul-invitat la Ceau, Cinema anul acesta, Curtas Vila do Conde. Scurtmetrajele sunt subtitrate în română, mai puțin unul, pentru că e vorbit în română și filmat în România (cu Dragoș Bucur, printre alții). Cu un alt film vine și autorul, João Rosas. De fapt, João a aterizat deja la Timișoara și a lua deja primul contact cu berea locală (după cele declarate, e substanțial mai bună decât limo-berile cu care se hidratează oamenii în Lisboa).

João Rosas (1981, Lisabona) a studiat Științele Comunicării și Cinema la Lisabona și la Bologna. Are un masterat în Regie de la London Film School și a scris trei cărți de povestiri. A realizat documentarul “Nașterea unui oraș”/”Birth of a City” (Competiția Națională IndieLisboa 2009) și câteva scurtmetraje, printre care “Mama mea este pianistă”/„A minha mãe é pianista” (Mențiune Onorifică la Ovar Vídeo 2006) și “Entrecampos” (Festivalul de Scurtmetraje de la Vila do Conde 2012, Festivalul de la Angers 2013). Actualmente realizează un proiect de cercetare: “Works: munca pe ecran, despre reprezentări ale muncii în cinematografia portugheză”

FESTIVAL INVITAT VILA DO CONDE, PORTUGALIA

Curtas Vila do Conde este unul dintre cele mai așteptate festivaluri de gen din Portugalia. Fondat în 1993, Festivalul și-a consolidat poziția ca promotor al noilor tendințe cinematografice portugheze, dar și europene. Deși Curtas Vila do Conde a debutat ca Festival de scurtmetraje, în prezent se recomandă prin pluridisciplinaritatea consolidată în jurul imaginilor în mișcare. Pentru Ceau, Cinema 2016, Curtas Vila do Conde propune o selecție de filme câștigătoare din ultimii ani.

1. AMÉLIA & DUARTE (2015, Alice Guimarães/ Mónica Santos, 9 min) - Premiul Publicului și al Canal Plus

Filmul ilustrează sfârșitul relației de dragoste dintre Amélia și Duarte și felul în care cei doi trăiesc această despărțire.

2. TRIANGULO DOURADO (2014, Miguel Clara Vasconcelos, 17 min) - Premiul pentru cel mai bun film portughez

Cu o bicicletă, o cameră de 16mm, un poem în gând și actori neprofesioniști, Vasconcelos vorbește despre călătorii, dragoste, singurătate și despre distanțele ce leagă aceste puncte.

3. MARIA DO MAR (2015, João Rosas, 30 min) - Premiul pentru cel mai bun film portughez

Un sfârșit de săptămână la țară. Nicolau, un băiat de 14 ani, este atins de o frumoasă prezență feminină și e prins între două lumi.

4. LUMINIȚA (2013, André Marques, 20 min) – Premiul Publicului

Premiat de Academia Portugheză de Film și filmat în România, cu o echipă complet românească, având în distribuţie pe Dragoş Bucur, Damian Oancea, Dorina Lazăr, Emilia Dobrin şi Ion Haiduc.

5. CAROSSELO (2013, Jorge Quintela, 7 min) – Marele premiu al orașului Vila do Conde.

Filmul se rezumă la un singur plan, iar personajul așezat pe o bancă în fața unui carusel își rememorează viața.

Toate filmele au subtitrări în limba română.

Proiecție: Vineri, 15 iulie, ora 22, Casa Artelor – Curtea cu Castani; Q&A cu regizorul João Rosas

Superhombre la Ceau, Cinema!

Povestim deja de aproape jumătate de an despre Superhombre, documentar în lucru. Între timp, Mircea Gherase a fost pe urmele alpinistului Horia Colibășanu în Himalaya și s-a întors de acolo cu filmări chiar și de la 5000 de metri. Iar Horia a filmat până la 100 de metri sub vârf, adică la 8000 de metri.

Dacă vreți să vedeți primele imagini din aer foarte rarefiat, veniți la secțiunea Filme Bănățene pentru First Look @Superhombre. Un scurt demo despre ce vrem să facem și o introducere în atmosfera filmărilor. Mircea Gherase și cu mine, vom fi acolo. Poate ajunge și Superhombre.

Superhombre este o producție independentă. Co-producător: RomaniaOne
Cu sprijinul: Haufe Group, Vitas România, RockFm, CS Alternative și Asociația Marele Ecran.

Vizual de Felix Petrescu (cu ajutor de la Laura Murari).

Pagini