luni, 22 mai 2017

Show respect for Cinema 2017




Clipul facut impreuna cu Boris Gaza (Atelier 1) si Cristian Ilea (Camera 4) e la fel de valabil, patru ani mai tarziu. La fel si cauza noastra.

Daca ai ramas pe ultima suta de metri (ca unii dintre noi) cu directionarea celor 2 % din impozitul pe venit, nu uita ca mai e timp pana in 25 mai. Daca te-am convins, aici e formularul 230 completat cu datele noastre http://bit.ly/2qrcu9j

Show respect for cinema!

duminică, 21 mai 2017

Kaurismaki deschide Festivalul Filmului European la Timisoara


Festivalul Filmului European, a cărui selecție este, anul acesta, orientată către teme care invită la dezbatere, vine la Timișoara cu 9 producții foarte recente, dintre care două filme românești și 7 filme puse la dispoziție de ambasadele și institutele culturale din Austria, Estonia, Finlanda, Lituania, Franța și Ungaria.
Ediția 2017 a Festivalului Filmului European din Timișoara va fi inaugurată cu Cealaltă parte a speranței (Finlanda, 2017, r. Aki Kaurismäki), o comedie al cărei umor parcurge întregul spectru: de la ironia fină, abia sesizabilă, până la hohote de râs provocate de umorul special scandinav, „sec ca o vodcă finlandeză”. Filmul a deschis pe 4 mai ediția din București, ca premieră națională în România, și este filmul de gală în toate cele 5 orașe ale Festivalului.
„Filmul de gală nu este doar foarte apreciat pentru calitatea sa artistică, dar are mai ales capacitatea de a atrage atenția asupra uneia dintre temele de mare actualitate pe agenda publică europeană: migrația. Ca să parafrazez cuvintele lui Kaurismaki de la conferința sa de presă de la Berlin, după primirea Ursului de Argint, filmele nu pot să oprească un război, dar pot să prevină conflicte și să faciliteze armonizarea diferențelor prin dezbatere.” Liliana Țuroiu, președintele Institutului Cultural Român.
În selecția de la Timișoara un loc aparte revine celor două filme românești, dintre care unul în avanpremieră națională: Povestea iubirii (r. Radu Mihăileanu, 2016), primul film în limba engleză a regizorului, și beneficiind de o distribuție prestigioasă, printre care renumiții Derek Jacobi și Elliott Gould. Ultima zi (r. Gabriel Achim, 2016), tot un film nou, premiat cu Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secțiunea lungmetraj la TIFF 2016, este o comedie neagră, un film neașteptat și îndrăzneț, un „thriller comic, interior”, așa cum îl caracterizează însuși regizorul, care va fi prezent la proiecția din 28 mai, ultima zi a Festivalului.

Ambasadorul ediției 2017 a FFE, Paul Negoescu, este autorul spotului de promovare

vineri, 12 mai 2017

Lampa lui Aladin si Cinemateca Banatului


Principalele declaratii de la masa rotunda organizata ieri de asociatia DocuMentor, la care au participat Mona Musca (Ministru al Culturii in perioada in care se pregatea Sibiu - Capitala Culturala  Europeana), Ada Solomon (producator de film), Alexandru Solomon (regizor si directorul festivalului One World Romania), Calin Meda (producator), Lucian Ionica (profesor universitar si cineclubist cu state vechi), Ion Ieremia (regizor si consilier local), doi reprezentanti ai Asociatiei Timisoara Capitala Culturala, doi organizatori Ceau, Cinema! si viceprimarul Timisoarei, Dan Diaconu, jurnalisti, iubitori de film si moderata de Florin Iepan (regizor, producator):



Mona Musca (catre viceprimarul Dan Diaconu): "Dumneavoastra aveti acum Lampa lui Aladin in mana: Timisoara Capitala Culturala Europeana. Lampa asta trebuie pusa sa functioneze. Timisoara nu va mai avea o asemenea ocazie de exceptie cand poate intr-adevar sa puna pe picioare si infrastructura culturala si sa ajute cultura independenta sa infloreasca si sa explodeze de-a dreptul. 

Nu as vrea sa spun public niciodata cum am procedat la Sibiu pentru a forta lucrurile pentru bani, dar va spun ca se poate... Ocazia aceasta este unica si aveti o bafta nemaipomenita. Iar sectorul cultural independent ar putea excela acum si ca infrastructura, si ca productie culturala. Pentru ca dumneavoastra ( Primaria, n.n. ) nu faceti productie culturala, trebuie doar sa creati un cadru...".


Dan Diaconu:

"Din pacate, nici anul acesta nu stam foarte bine cu finantarile proiectelor culturale. Nu din punct de vedere al sumelor. Sumele pe zona independenta au crescut de la 1.200000 la 2.800000 lei, dar cu timing-ul stam foarte prost, din cauza bugetului national tarziu aprobat. Avem o sesiune pentru anul in curs la care se depun proiecte intre 5 si 25 mai, ceea ce e total nefericit. Logic ar fi sa gandim in termen de finantari multianuale. Atat putem legal in momentul de fata." 

"Nu am recuperat inca niciun metru patrat din cinematografe (in ciuda victoriei in instanta, n.n.). Dincolo de ordonanta de anul trecut care spune ca RADEF-ul trebuie sa predea aceste cinematografe catre autoritatea locala, avem decizie si de la Inalta Curte. Am ajuns la faza de executare silita cu RADEF: adica obligatia de predare-primire. Sa vedem ce spune executorul, in cat timp. E o decizie de Inalta Curte, adica nu mai e vorba de o simpla lege. De la RADEF pur si simplu ni se raspunde, in mare, "noi nu suntem de acord cu legea, asa ca vom vorbi la comisia din Parlament". 

E vorba de 9 cinematografe.

"Cu Studio vom intra din nou in proces, dupa ce am reusit sa-l scoatem din proprietatea privata foarte ciudata in care ajunsese si unde am reusit sa anulam contractul de dare in plata. Statul roman trebuia sa reintre in CF-ul de la Studio si ulterior sa il predea. Nu s-a intamplat. O sa incepem un nou proces pentru a fi preluat de noi. Din pacate suntem in situatia asta in care in jumatate din cinematografele din Timisoara functioneaza biserici, clinici medicale, cluburi."


Alexandru Solomon

"Eu cred ca sectorul independent ar putea sa devina un aliat. Si nu vorbesc de sectorul independent din Timisoara sau din Banat. E o cauza la care oamenii care lucreaza cu film si cu spectacole independente ar vibra in mod sigur, peste tot in tara asta si ar putea aduce o presiune civila. Sigur ca ar trebui sa existe o perspectiva si vizavi de ce se va intampla cu acesta sali, pentru ca ce s-a intamplat inclusiv cu sala Capitol nu incurajeaza sectorul independent, ci sectorul cultural de stat, care oricum e bine finantat."





Dan Diaconu:

"Ne-am asumat prin dosarul de candidatura un cinematograf de arta, probabil Studio -daca ajunge in timp util- daca nu, probabil Timisul. Restul cinematografelor vor fi transformate in centre culturale de cartier, cu capacitati de proiectie. Oricum, cu obligatia de a face proiectii saptamanale.


Florin Iepan

"Sunt un vechi operator independent si un iubitor al zonei independente. Pe fond stiti ca si data trecuta am zis ca angajamentul Primariei fata de cultura de stat creste exponential de la an la an in timp ce sectorul independent ramane in urma, dar de data asta o sa va surprind cu o propunere. Pentru ca si noi, independentii, trebuie sa fim realisti si sa vedem scopul final. 

As merge pe o infiintare a unei institutii de cultura in subordinea Primariei, dupa modelul Filarmonicii sau al teatrelor. Sa fie o institutie clara, cu schema de personal, de investitii, cheltuieli, dar care trebuie gandita pe o formula mult mai moderna. Nu doar o simpla sala de cinema, ci sa aiba o redactie de curatori, oameni angajati sa se ocupe in permanenta de activitatile de acolo. Poate fi un cluster de activitati, un spatiu de arhivare a filmelor din zona. Ma gandesc la ideea de Cinemateca Banatului. 

Ar putea fi o institutie pe care Primaria ar pune-o pe harta culturala pentru urmatorii 20 - 50 de ani. In felul acesta am taia acest nod gordian "cine face" si cu ce bani. Ar fi o instituţie prin care Timişoara ar demonstra că filmul şi cinematograful are acelaşi statut ca şi teatrele, dansul, muzica simfonică şi alte activităţi culturale." 


Inevitabil, s-a discutat si despre decizia aducerii festivalului de film de la Medias

Dan Diaconu:

"Aşa cum l-am văzut eu ca festival mi s-a părut o oportunitate pentru Timişoara. Dar în toate discuţiile pe care le-am avut spuneam că se va intampla in masura in care va deveni un festival al intregii comunităţi locale din zona cinematografiei. 

Florin Iepan

Dar n-ati discutat cu comunitatea locala. Si ati fost acolo vreodata, la festival, sa vedeti anvergura lui?

Calin Meda

Sunt festivaluri peste tot. Cum ati ajuns la Medias? Sunt festivaluri si la Arad. Cum s-a ajuns la ideea asta?


Dan Diaconu:

Decizia a fost luată într-un timp relativ scurt. Reprezentanţii festivalului au venit aici şi au prezentat proiectul. El va exista dacă e dorit de comunitate, dacă nu e dorit, nu va exista si se va desfasura in alta parte. Această finanţare apare pe agenda culturală a Casei de Cultură, adica organizatorul e Casa de Cultura. Putea fi organizat. Nu sunt un om care sa tina la o idee la nesfarsit. Am văzut că in mare parte nu întruneşte acceptul comunităţii."



Ada Solomon:

Pana una alta, ce se vede din afara e ca cineva care nu are o traditie aici, in conditiile in care exista lucruri cu traditie, a primit niste bani pe care-i va cheltui anul asta asa. Daca nu va rezista, nu va rezista, dar a primit mult mai mult decat cei de aici. Cred ca e sanatos pentru orice comunitate sa existe cat mai multe evenimente si cat mai diverse, dar e foarte nesanatos ca discrepanta intre felul in care sunt sustinute unele si altele sa fie atat de mare. Iertati-ma ca imi permit sa judec, dar asa s-a vazut. E pacat de eforturile celor care au incercat sa construiasca intr-un oras care, inca o data, nu are cinema de ani de zile, care au reusit sa isi construiasca un public, o participare si un interes. E foarte neplacut, aproape descurajator, ca sa nu zic umilitor, cand vezi ca eforturile tale sunt ignorate.


Mona Musca

E asa un pic de infidelitate. Ca in casnicie, cu amanta care e mai frumoasa. Stiti, in bucataria frantuzeasca sunt trei secrete: unt, unt, unt...In chestia cu Capitala Culturala Europeana si in general cu banul public exista, tot asa, trei ingrediente: transparenta, transparenta, transparenta. Cred ca asta a deranjat foarte mult. Daca se facea un concurs, si veneau ei si altii, nu cred ca era nici cea mai mica problema. 

Despre evenimentul de ieri, pe care il consideram necesar si salutar, mai puteti vedea aici si aici.

                                                      foto: Stefan Both

duminică, 7 mai 2017

Pachetul Goodfellas


Esti prieten cu noi, suntem prieteni cu tine.

Asta inseamna sa fii intr-o grande familie.

Daca-ti aduci contributia la dezvoltarea Ceau, Cinema!, nu vom uita aceasta favoare. Ba mai mult, iesi si tu pe profit. De exemplu, pentru numai 50 de lei indreptati catre cauza noastra primesti GOODFELLAS BAG.

In traista numa' buna de falosit vei gasi un poster, stickere si multumirile noastre pe www.ceaucinema.ro. Produsele au fost faurite in cadrul prieteniei trilaterale cu Balamuc si Super Smooth Studio.

Si mai avem recompense faine. Descopera-le si sustine festivalul pe platforma Crestem IdeiE mai intelept asta pentru ca, daca-ti amintesti...stim unde stai.
Hai capito?

miercuri, 3 mai 2017

Sustine Ceau! Sus Cine!



Am aflat cu bucurie ca Alain Delon, unul din eroii copilariei mele vine la TIFF.


Chiar astazi a venit vestea, cand lansam apelul nostru de strangere de fonduri. Care are tocmai acest obiectiv: de a aduce mai multi invitati de prestigiu la Ceau, Cinema!


Atunci cand am pornit festivalul, unul dintre ganduri a fost tocmai de a inlesni intalnirea intre oameni din lumea filmului cu spectatorii. Ne-am bucurat sa aducem actori si regizori importanti si interesanti.


Pe de alta parte, din cauza bugetului "de buzunar" nu am putut invita nici pe departe cati cineasti am fi dorit sa invitam. Mai mult, am suferit cand a trebuit sa refuzam autori care voiau sa vina la Timisoara cu filmul lor, selectat in competitie. Neavand buget sa invitam toate echipele filmelor, ar fi fost incorect sa invitam numai pe unii.


Evenimentele din ultima perioada ne-au confirmat inca o data ca, in afara partenerilor traditionali, ne putem baza doar pe public. Cu ajutorul vostru vrem să strângem 2000 de euro, pe care îi vom folosi pentru a aduce cu 4 invitați mai mult la ediția a patra.


E un pariu. Asa cum a fost acest festival inca de la inceput.


O mână de oameni, două asociații și peste 20 de voluntari au crescut un festival independent. Poate ca e încă mic, de buzunar, dar ăsta e farmecul lui: spectatori, invitați, voluntari visează, timp de patru zile, un vis colectiv de vară.


Succesul campaniei ar îmbogăți experiența spectatorilor. Să te întâlnești față în față cu eroii coborâți de pe ecran, face deliciul unui festival de film. In plus, v-am pregătit recompense faine. Si, cum zice Richie, "sustinut de comunitate" ar fi o eticheta de mandrie pentru noi.


Festivalul Ceau, Cinema! se poate sprijini prin platforma de crowdfunding Crestem Idei. Acolo puteţi introduce suma cu care doriţi să susţineţi proiectul, urmând să fiţi redirecţionat către pagina de procesare a plăţii. Recompensele vor ajunge la cei care ne susţin într-un interval de 25-40 de zile de la încheierea campaniei. Mai multe informaţii aici si aici.


"Acest festival ar trebui să devină un brand al orașului”. Este declarația juriului Ceau, Cinema! 2016, format din actorii Alina Ilea și Alexandru Papadopol și regizorul Răzvan Georgescu. Pentru a deveni un brand, festivalul are nevoie să crească. Și să fie tot mai bun. Cine stie, poate anul asta puteti sa va intalniti si voi eroul.

 
Crowdfunding Ceau Cinema 2017 from Richard Marius Ilie on Vimeo.

miercuri, 26 aprilie 2017

Ce ziceti, ne mutam si noi la Arad?


Stirea a venit aseara.

Pe scurt, un festival de film „central-european” din altă parte a țării (Mediaș, mai exact) se mută de anul acesta la Timișoara. Și nu oricum. Primește ajutor de mutare de la Casa de Cultura a orasului suma de 180.000 lei. Bani alocați direct, prin hotarare de Consiliu Local.
Domnul viceprimar Dan Diaconu justifică această generozitate neașteptată pentru film prin certitudinea că acest festival „va deveni o tradiție”, in virtutea faptului ca "a fost pastorit de regretatul regizor Radu Gavrea"(sic!).
Dar la Timișoara existau deja festivaluri cu tradiție. Simultan are vreo 13 ani în spate. Timishort ajunge la ediția a noua. Peste nici trei luni va fi a patra ediție Ceau, Cinema! 
Se pare că există într-adevăr o tradiție a Primăriei Timișoara: să aducă echipe din altă parte. 
În timp ce un festival din Mediaș primește 40.000 de euro din pix, noi ne zbatem an de an pentru fiecare centimă primită de la Casa de Cultură. Anul trecut am primit 2000 de euro. Și ne-am revoltat împreună cu alte 20 de organizații independente sau instituții culturale față de modul discreționar în care s-au acordat acei bani. Proiectul nostru, clasat al treilea din 114, ia aproape nota maximă și primește aceeași finanțare (procentual) ca proiectul cel mai prost notat. 
Primarul și viceprimarul au venit să stea de vorbă cu noi și, privindu-ne în ochi, au promis că vor repara nedreptatea și vor suplimenta finanțările. S-a si votat suplimentarea. Tot în Consiliul Local, dar înainte de alegeri. Dupa alegeri...nu s-a mai ținut cont și am rămas cu frumoasele promisiuni. 
Iar acum, un festival de film din altă parte primește cea mai mare finanțare acordată vreodată la Timișoara unui festival de film, fără să participe la vreun concurs de proiecte. 
Asta în timp ce Timișoara nu are un cinematograf recondiționat. Aradul are (chiar trei). Lugojul are. Comuna Gottlob are. Cu acești bani se renova jumătate de cinematograf, din patrimoniul orasului. 
Asta în timp ce apelul la proiecte finanțate de Casa de Cultură în 2017 nici nu a fost lansat și suntem aproape la jumătatea anului. 
În fond și la urma urmei, nici nu e vorba numai de bani. Titlul știrii de ieri spune „Timișoara va avea un festival de film”. La care colegul nostru Ionuț Mareș, critic de film si jurnalist, a reactionat pe bună dreptate: „Dar Timișoara are deja festival de film european!!! Şi chiar central european! Şi chiar cu tradiţie!”. O prietenă i-a răspuns: „N-ai cu cine”. 
Noi zicem că avem cu cine. 
Nu cu politicieni, asta e tot mai clar. De la bun început am încercat să facem un festival independent. Pe bune, fără prieteni politici, fără anticameră, fără relații la „nivel înalt”. Politicienii sunt oricum trecători. Un festival de film poate rezista mult mai multe...mandate. 
Așa cum arătăm de patru ani, Timișoara are festival de film. Și nu l-am făcut singuri. L-am facut si crescut împreună cu cei peste 5000 de spectatorii (in trei editii) care au plătit măcar un bilet la film. 
Adevărul e că Ceau, Cinema! a fost făcut de la început mai mult în ciuda decât cu sprijinul autorităților locale. Adevărul e că nu ne-am dorit și nici nu ne dorim să primim bani în mod preferențial. 
Preferăm să luptăm la fel ca la prima ediție și ne bazăm în continuare pe singurii aliați: spectatorii care ocupă scaunele și oamenii din lumea filmului care ne susțin. 
Ce nu înțeleg poate politicienii e că un festival nu înseamnă butaforie, nume mari, vedete, superproducții, artificii. Înseamnă, în primul rând, bucuria de a trăi o experiență colectivă. 
Voi sunteți în măsură să hotărâți dacă Timișoara „va avea festival de film”. Sau dacă Timișoara AVEA deja festival de film. Sau daca sa ne mutam si noi...la Arad.
Daca ati fost la Ceau, Cinema!, daca v-a placut, daca vreti sa mai mergeti, fiti alături de noi și duceti mesajul mai departe. Nici toți banii din lume nu pot să cumpere asta. 

Echipa Ceau, Cinema!

vineri, 31 martie 2017

Ghost in the Shell

E SUFLET IN COCHILIE  APARAT?



Inainte de avanpremiera GHOST IN THE SHELL am zis ca ori va fi o dezamagire crunta, ori o revelatie. Din pacate e la mijloc, cum ii mai rau. Singura surpriza majora a fost aparitia Anamariei Marinca in cateva scene. Arata ca o savanta sovietica.
Povestea e de clasa a cincea. Personajele caricaturale, fara profunzimea materialului-sursa. Vizual e spectaculos si captivant, pana incepi sa te obisnuiesti cu cyber-Tokyo. Ca o consolare, am incercat sa ma bucur cat se poate de muzica lui Clint Mansell. E cel mai solid capitol al filmului.
In rest, GHOST IN THE SHELL e subtire, straveziu si artificial, cam ca robotzica principala. Zicea cineva ca jumatate din spectatori au venit sa o vada pe Scarlett Johansson goala. 
SPOILER: nu o vezi. 
Sunt doar mici tachinari si jocuri de suprafata.
Care nu trec de cochilie, cat sa-ti miste spiritul.
Ca fan trebuie sa mergi pregatit sa fii dezamagit, cum zicea un comentator pe pagina noastra de facebook.




joi, 30 martie 2017

Distributie alternativa de documentare creative (Partea II)

Ieri povesteam aici cu ce idei am plecat la conferinta despre distributie alternativa de la Praga. Azi zic cu ce m-am intors.




Conferinta First Screens (a doua editie) s-a tinut in frumoasa cladire a Institutului Cervantes din Praga, dotata cu sala de cinema de 100 de locuri. Gazdele au fost Jana Ripplova si Kristyna Genttnerova de la KineDok (& Institute of Documentary Film). 

CUVANTUL ORGANIZATORILOR: "The organizers strongly believe that it is necessary to approach and inspire the young enthusiastic filmmakers and film school students in order to present them the newest trends and help their films find the right direction - DIRECTION: AUDIENCE"

Iar participantii chiar au fost tineri si entuziasti. Mai mult, desi majoritatea erau studenti in ultimul an sau proaspat absolventi, cam toti lucrau deja la documentarul lor (precum Zorko Sirotic din Croatia sau Petya Ivanova din Bulgaria). Au fost si organizatori de festival, ca Sandra si Branko de la MakeDox. Ne-am infratit pe loc festivalurile (ei sunt cu ceapa, Ceau, Cinema! e cu lubenita). Ca vorbeam de frati, Natali Sava e o producatoare sprintena din Republica Moldova. Aveam si staruri printre noi: Zofia Kowalewska, o tanara regizoare din Polonia, intrase recent pe lista scurta de la Oscar cu documentarul despre bunicii ei (Close Ties). 

Conferinta a pornit de la observatia ca distributia e o parte subestimata din viata unui film documentar. Creatorii independenti au nevoie de noi strategii pentru a ajunge la public. O idee repetata de mai multi vorbitori: munca grea incepe de fapt dupa ce ai terminat filmul.

Rezum cateva idei, in special pentru creatorii de film documentar (desi unele idei pot fi "traduse" si pentru alte domenii).

Trebuie sa ai o strategie de distributie inca inainte de a incepe filmarile. Mirjam Wiekenkamp, publicist si fondator al agentiei de PR de film NOISE (cu sediul in Berlin si Amsterdam), ne sfatuieste sa pornim de la urmatoarele intrebari: cine e publicul tau (ce interese are, pasiuni, obiceiuri etc)?  Adica sa faci un profil detaliat.

Mirjam propune urmatorul exercitiu: sa iti imaginezi care e publicul ideal pe care ai vrea sa il ai in sala la filmul tau. Apoi sa te gandesti ce ai vrea sa-i transmiti. Un mesaj concret. Cu ce vrei sa ramana dupa film? Ce sa faca? In cazul filmului despre regizorul Oleg Sentsov (The Trial: The State of Russia versus Oleg Sentsov), la premiera de la Berlin au activat reteaua Amnesty si au organizat o petitie pentru eliberarea sa din inchisoare.


Presa. Daca faci documentar, cu greu poti spera la o recenzie in revistele mari despre industrie (asa zisele trades, ex: Variety sau Holywood Reporter). Trebuie sa te indrepti catre presa generalista. Chiar si jurnalistii locali pot fi abordati, daca ai o poveste interesanta. Ideea e ca trebuie sa le impachetezi si sa le oferi tu povestea.

"In general e vorba de un efort combinat. Ca sa conteze trebuie sa se scrie mult in publicatii variate: publicul sa vada ca filmul este de interes pentru formatorii de opinie, dar mai trebuie sa vada si postere/bannere/recomandari in reviste, on line, spatii publice. Chiar si asa, daca vorbim de un film experimental din Ecuador, oricata promovare i-ar face chiar si un critic urmarit de cititori, n-o sa faca minuni".

(zice un comentator roman avizat, intr-o discutie despre distributie deschisa pe facebook de criticii Iulia Blaga si Ionut Mares)

Alt sfat important: acceseaza retelele existente! Adica mergi acolo unde se intalneste publicul tau online (grupuri de facebook), dar si in viata reala. Mirjam dadea exemplu documentarul Amateurs in Space, despre constructori amatori de rachete din Danemarca. La premiera filmului in Amsterdam au invitat un club de amatori din Olanda care construiesc si ei rachete. Amatorii olandezi si-au activat reteaua lor de followers. Mai mult, filmul a devenit subiect pe un blog foarte urmarit, dedicat barbatilor. Pentru ca, nu-i asa, mai toti barbatii mesteresc la ceva in garajul lor. Uneori, la o racheta. Premiera a fost un succes. Iar mesterii de rachete din Danemarca au fost incantati sa-i intalneasca pe cei din Olanda. Unul chiar si-a adus racheta cu el.

Daca subiectul filmului iti permite, tinteste sa creezi un impact social. Pentru Jurnalul lui Ida, despre o femeie care sufera de tulburari tip borderline, publicistii au vorbit cu asociatii de profil, s-au focusat pe terapisti si pe familiile care au membri afectati de asemenea tulburari. Filmul nu a primit recenzii importante, dar a fost proiectat in Parlamentul European si a creat o dezbatere. Depinde ce iti propui.

Christopher Hird (fondator Dartmouth Films), alt tutore de la conferinta si o figura importanta in productia independenta de documentare in Marea Britanie, incurajeaza creatorii sa preia controlul distributiei inca de la inceput, dar sa fie flexibili. Sa nu-si lase filmul pe mana unor distribuitori care nu stiu ce sa faca cu el (pentru ca tu stii probabil cel mai bine ce sa faci in tara ta). Dar, daca ai norocul sa il distribui in strainatate, atunci trebuie sa-ti alegi cu grija partenerii.

Ca un ecou la cuvintele lui Mirjam Wiekenkam, Christopher Hird insista si el pe cunoasterea publicului. Cine ar da bani pe bilet? Numai asa poti construi o comunitate in jurul filmului. Nu ajunge sa ai un film bun, trebuie sa construiesti relatii in jurul filmului, sa comunici direct cu publicul tau.

Christopher Hird a impartasit cu noi "trei reguli de aur" despre crowdfunding, daca vrei sa-ti finantezi filmul prin contributia directa a publicului: 

1. Trebuie sa-ti identifici fan-club-ul, oameni foarte interesati de film. Ei ar fi si cei care ar da bani intr-o campanie de crowdfunding. Trebuie sa-i vezi, sa te intalnesti daca-i posibil cu ei.

2. Recruteaza-i pentru idee. Faci parteneriate din timp. Strangi liste cu adrese de e-mail

3. Apoi muncesti 24/7 pentru o perioada concentrata de o luna sau doua. Trimisti e-mail-uri. Dai telefoane. Te intalnesti cu oamenii. Le reamintesti partenerilor ca au zis si ei ca promoveaza in reteaua lor. Scrii mesaje de multumire celor care au contribuit.

FUN-FACT:  Statistic, primesti bani doar de la 1 % din “fan-club-ul” identificat.

FUN-FACT 2: Christopher a avut in mai multe ocazii sponsori (fundatii) care au zis ca vor dubla suma care se strange. Asa ca o campanie de crowdfunding bine gandita iti poate aduce mai multe castig decat ai crede la prima vedere. 

Uneori un film va strange mai multi bani daca il distribui in spatii neconventionale, decat in cinema. Christopher dadea exemplu Divide, un documentar despre inegalitatea pe piata muncii. Jumatate au fost proiectii in cinema, jumatate in alte spatii. L-au vandut direct companiilor si organizatiilor care doreau sa proiecteze filmul pentru membrii lor. Au avut si un grant si au investit 25.000 de lire in publicitate. Investitia le-a adus mai multi spectatori si castiguri si a asigurat rentabilitatea filmului.


APROPO DE SPATII NECONVENTIONALE. In seara primei zile de conferinta am vazut - direct pe peretele prafuit al unui hale industriale reconvertitata in anticariat (DUP36) - Moonwalk with Grandpa, un foarte emotionant documentar norvegian de David Alraek, cu participarea regizorului la discutia de dupa. 

Acesta este formatul proiectiilor Kinedok. Filmele vin in locurile favorite ale oamenilor, insotite de creatorii lor sau invitati care au ceva de zis legat de subiectul filmului. La conferinta am aflat ca Romania e tara unde programul KineDok merge foarte bine. Poate si pentru ca documentarele creative ajung mai greu pe torenti.

A doua zi am vazut si cum se face un pitch. Echipele a cinci documentare cehesti aflate in cautare de distribuitori prezentau trailere sau bucati din film si apoi argumentau in 10 minute de ce merita filmul lor sa ajunga in cinema. Printre "expozanti" s-a numarat si regizorul Filip Remunda (autor care si-a castigat celebritatea cu fantasticul debut Cesky Sen/ Visul Ceh). Ma gandesc ca un asemenea eveniment ar fi interesant si la noi. Desigur, daca am avea ceva mai multe productii pe an (cehii au 20). 

Pana atunci merge cealalta recomandare facuta si de Mirjam si de Christopher: proiectii-test la care sa-ti chemi prietenii, dar si public 'normal'. E o ocazie sa-i inviti pe cei care ti-ar distribui filmul: distribuitori, oameni din industrie, tv, multiplex (e bine sa ii 'implici' in destinul filmului si nu uita sa ceri feed-back). Recomandarile privind distributia pe canale online, DVD, dar si despre merchandising in jurul filmului nu le mai amintesc, ca nu prea se aplica la noi in tara.



Steven Hadley, consultant, trainer si seful unei agentii pentru "dezvoltarea publicului" in Irlanda de Nord, a vorbit despre un subiect care divizeaza de 10 ani discursul despre Cultura in Marea Britanie: trebuie subventionata sau sa se descurce dupa regulile pietei? Se dau multi bani pentru asa-zisa “democratizare a culturii”. Dar in ultimii 10 ani, a ramas neschimbat publicul care consuma arta. Toata lumea plateste, doar cativa beneficiaza. Exista un public care nu are o voce, asa-numit “hard to reach” (oameni saraci, fara educatie).

FUN FACT: Stiti ce institutie culturala primea cei mai multi bani in 1946 cand statul a inceput sa subventioneze cultura in Marea Britanie? Opera. Cine primeste acum cei mai multi bani? Ha! Tot Opera.


Am si eu o scurta anecdota legata de publicul "hard to reach". L-am sunat zilele acestea pe curatorul unui cinema de la tara sa-i propun proiectia unei scurte selectii de documentare. M-a intrebat: "dar cum sunt filmele astea...documentare?"  In Cehia si Croatia au documentare “creative” la tv. In Polonia exista un public consistent pentru acest gen. Dar in Romania si in multe tari vecine, oamenii nu stiu ce e un documentar sau de ce ar fi important sa stie.


Aceasta a fost una din concluziile conferintei de la Praga (pe langa cea cu 'filmmakers are sexy"): documentarele nu sunt pentru toata lumea. Trebuie sa iti gasesti nisa. Si sa o scoti din casa. Despre asta am acum ceva idei. Le-am prezentat dupa Praga si la Bucuresti, la o intalnire KineDok organizata de Andreea Burdujanu si colegii ei, in cadrul One World Romania. Sloganul editiei a zecea a festivalului a fost "fara frica". Aceleasi cuvinte (ma rog, in latina) cu care Steven Hadley incepuse prezentarea si de fapt conferinta First Screens: Noli Timere! 

Fara frica! Iata in sfarsit un sfat bun, cu care sa incepi distributia filmului tau. Desigur, daca ai o strategie. 

Multumiri: KineDok, One World Romania.
Multumiri Institute of Documentary Film din Praga pentru gazduire si inspiratie
(foto: organizatoarele Jana Ripplova si Kristyna Genttnerova)