Se afișează postările cu eticheta CIneMILITURI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CIneMILITURI. Afișați toate postările
vineri, 8 ianuarie 2016
vineri, 13 noiembrie 2015
Ghicitoarea zilei: CU SOFT SAU FĂRĂ?
Din ce film sunt cadrele cu mașini de mai jos?
Două indicii: eroul e taximetrist iar anul filmului e 2003, adică un an înainte să fie lansată Dacia Logan :)
miercuri, 6 august 2014
Cele mai bune 10 confesiuni pe acoperis
Nu putine sunt filmele care de-a lungul timpului au introdus in povestea pe care o spuneau cate-o scena filmata pe-un acoperis de cladire. Fie ca se urmarea amplificarea unei stari de pericol prin plasarea personajelor intr-un loc la inaltime, fie ca se folosea spatiul exterior si arhitectura urbana ca decor pentru o scena mai semnificativa ori doar se cauta un spor de spectaculozitate prin mutarea actiunii intr-un cadru inedit, scenele pe acoperis au avut de fiecare data calitatea de a ramane memorabile. Tipologia lor a variat de la scene de urmarire si suspans (ca in Vertigo sau The Matrix) la scene de lupta pe viata si pe moarte (vezi Charade, filmele cu arte martiale sau cele cu super-eroi) ori episoade de dans in musical-urile vremii (ex. West Side Story sau Mary Poppins). Adevarul e ca poti concentra aceeasi tensiune psihologica si intr-o camera stramta dar si pe acoperisul unui turn. La fel, poti aranja o rafuiala finala sa arate la fel de impresionant pe nisipul unui desert sau pe un varful unui bloc.
O categorie aparte a scenelor pe acoperisul (fierbinte) o ocupa conversatiile intre doua sau mai multe personaje carora schimbarea de decor pare a fi menita a le oferi fie o anumita greutate in ce priveste mesajul comunicat, ori un aer romantios, intimist sau din contra, o oarecare universalitate si, nu in ultimul rand, solutia unei iesiri “puternice” din scena sau evocarea unei concluzii. Asupra acestora din urma mi-am indreptat privirea cand am selectionat Top 10 confesiuni pe acoperis, o retrospectiva a 10 momente cinematice care contin revelatii, marturisiri, rasturnari de fapte sau orice fel de dezvaluire verbala care deschide spectatorului o noua fereastra catre miezul povestii.
10.“Alabama, come clean!”
Incep cu cel mai recent dintre filmele vizionate si cel responsabil pentru ideea acestui top, melodrama pulp True Romance regizata de Tony Scott dupa un scenariu istet de Quentin Tarantino. Clarence (C. Slater) si Alabama (P. Arquette) sunt inima si sufletul acestui film, formand peste noapte un cuplu de neadaptati ce sar cu capul inainte intr-o aventura palpitanta care implica o valiza cu cocaina furata si un sindicat al crimei organizate. Scena “confesorie” are loc insa la inceputul filmului cand Alabama, iesita pe balcon la traditionala ‘tigara de dupa’, se hotaraste sa-i spuna lui Clarence adevarul despre ocupatia ei. Ar fi putut iesi doar o scena foarte cheesy dar interpretarile celor doi, balconul shakespearian, zgomotul orasului si muzica lui Hans Zimmer fac din acest episod o scena emotionanta si astfel marcanta in evolutia ulterioara a filmului.
9.“Can we try with real bullets now?”
Pentru urmatoarea scena voi apela putin la indulgenta voastra intrucat chiar daca se petrece pe un acoperis nu e vorba de o confesiune. Vorbim de cel mai implinit film al lui Luc Besson, Leon aka The Professionist, povestea unui asasin platit (Jean Reno) si a pupilei sale, Matilda (N. Portman), fortati de imprejurari sa-si poarte de grija. Ajuns in postura de ocrotitor, singuraticul Leon nu poate evita introducerea fetei in meseria sa de baza, iar scena de pe acoperis extrasa mai jos traduce pentru spectator filozofia asasinului (“no women, no children”) dar mai ales comunica o anume maiestrie in folositul armelor de foc vecina cu indemanarea unui artist.
8.“I’ll see you in another life”
Scena finala din Vanilla Sky (clona cu parfum american a lui Cameron Crowe dupa filmul Abre los ojos facut de Alejandro Amenabar cu 4 ani mai devreme) a avut la vremea ei calitatea rara de a contine un twist simpatic si imprevizibil, acela in care eroul Tom Cruise realizeaza ca tot filmul s-a petrecut in capul sau iar el e singurul vinovat pentru toata mizeria din viata lui. Sub un cer vanilat menit a semnala artificialitatea lumii inconjuratoare, protagonistul isi recupereaza umanitatea insotind revelatia cu sentimente de regret, nevoia de ispasire, iubire si speranta, si facand un salt de credinta spre realitate. Totul bineinteles pe muzica celor de la Sigur Ros si sub privirile adorabilei Penelope Cruz.
7.“If you wanna keep your money give it to your wife!”
Fascinanta poveste alegorica pe tema prieteniei, sperantei si izbavirii, The Shawshank Redemption nu duce lipsa de momente memorabile. Adaptat de Frank Darabont dupa un roman de Stephen King, cu o distributie de prim rang, imagine semnata Roger Deakins si muzica unui Thomas Newman in devenire, epopeea inspirationala a lui Andy Dufresne (Tim Robbins) beneficiaza si de o secventa antologica pe acoperis. Tragand cu urechea la bombanelile capitanului Hadley, Andy intrevede sansa de a se face util atat gardienilor cat si tovarasilor sai, lucru care, odata ajunsi la finalul povestii, ne face lumina si in privinta lungimii de bataie a planului acestui remarcabil personaj.
6.“The one-man wolfpack speech”
La fel de sigur cum nu poti avea o petrecere a burlacilor fara o mahmureala de pomina tot asa nu poti vizita Las Vegas-ul fara a urca pe un acoperis de pe care sa-l poti contempla. Evident, insoti de tovarasii tai. Fie si numai datorita faptului ca The Hangover ne-a produs intalnirea cu Zach Galifianakis, scena toastului de pe acoperisul hotelului si discursul de “lup singuratic” (si invalid social) al celui mentionat fac parte din topul confesiunilor la inaltime. Un moment in care umorul si grotescul se tachineaza reciproc parca pentru a anunta tampeniile ce vor urma.
5.“You know who I am!”
Nu l-am vazut prea des pe Martin Scorsese sa faca remake-uri dar daca a ales sa prezinte Infernal Affairs intr-o formula digerabila pentru audienta americana - sub titlul The Departed - e bine ca a pastrat scena de pe acoperis. La fel ca in originalul cuplului Andrew Lau si Alan Mak, protagonistii, un politist sub acoperire (DiCaprio) si o cartita infiltrata in politie (M. Damon), isi dau unul altuia de urma si se confrunta pe acoperisul unei cladiri. Avantajul e initial de partea binelui, DiCaprio surprinzadu-l pe Damon si fortandu-l sa-si recunoasca tradarea, insa cum ce urca trebuie sa si coboare, la parter regulile sunt altele. Fara efectul arhitectural dominant din filmul original scena straluceste prin interpretarile excelente ale protagonistilor ei.
4.“It’s a long way down..”
Lectia de contabilitate dubla, speculatii bursiere si management al riscului propusa spre vizionare de J.C. Chandor (acelasi care semneaza si All is lost) in debutul sau din 2011, Margin Call, are drept rezultat o radiografie excelenta a capitalului uman din interiorul unei companii de pe Wall Street. Un manunchi de actori de prima mana, intre care Paul Betany, Stanley Tucci si Kevin Spacey, interpreteaza o zi din viata unui broker american. Ziua e insa chiar cea dinaintea crahului financiar din 2008, cand semnele dezastrului incepusera sa apara, iar scene de pe acoperis ofera de pe marginea abisului o perspectiva asupra stilului de viata al unui capitalist modern.
3.“Nic, it’s your birthday party!”
Cand vine vorba de twisturi ce-ti taie respiratia putine se ridica la nivelul asilor din maneca lui David Fincher (Se7en, Fight Club). Combinatia exacta de suspans si ambiguitate din scena culminanta a thrillerului The Game e ca o reteta secreta scoasa la lumina o data la cativa ani de autor. Cand Michael Douglas, isteric si speriat, era impins la disperare de perversul joc al mintii in care singur se angajase, noi, publicul eram exact langa el, la fel de orbi, de nesiguri si de confuzi privind realitatea faptelor petrecute pana in acel moment. Si nu sunt sigur cum am fi actionat avand un pistol in mana.
2.“Like... tears... in rain...”
Etichete ca ‘cel mai bun discurs dintr-un film SF’ ori ‘cel mai miscator solilocviu din istoria cinemaului’ par insuficiente (sau depasite, depinde pe cine intrebi) pentru a descrie scena mortii lui Batty (Rutger Hauer) in seminalul future-noir al lui Ridley Scott. Asa cum era si normal, o asemenea scena nu putea avea loc decat pe un acoperis, acolo unde Decker (H. Ford), salvat de la o moarte sigura de chiar dusmanul sau, devine martorul mut al unei confesiuni miscatoare: androidul rebel pe care-l vana isi contempla scurta dar extraordinara viata cu acea uimire sincera caracteristica fiintelor umane, remarcand nu lipsit de regret caracterul ei trecator.
1.“Stayin’ alive”
Nu face parte dintr-un film dar asta nu inseamna ca e mai putin memorabila. Scena finala din ultimul episod al sezonului 2 din serialul BBC Sherlock e magistral executata confruntandu-l pe faimosul detectiv interpretat de Benedict Cumberbatch cu dusmanul sau de moarte Jim Moriarty (Andrew Scott) de pe o pozitie vizibil inferioara. Moriarty l-a manevrat pe Holmes atat de expert incat resimte frustrare reala si chiar dispret pentru inferioritatea celui pe care-l considera egalul sau in jocuri ale mintii. Asta insa nu-l va opri sa se impauneze dezvaluindu-si seria de intrigi si masinatiuni in urma carora Sherlock va fi fortat sa capituleze intr-un mod deopotriva socant si foarte greu de crezut. Secventa de pe acoperis, admirabil jucata, va constitui preludiul pentru ceea ce se va numi “The Reichenbach Fall”, adica sinuciderea (orchestrata?) a celor doua personaje, un fel de “all in” intr-o partida de poker britanic ale carei carti vor fi complet dezvaluite in sezonul trei. Desigur, pastrand cativa asi in maneca pentru sezonul 4.
continuarea scenei aici.
Asta a fost. Acum, sunt sigur ca am uitat cateva dar le-as pune pe seama memoriei selective si a cunostintelor limitate in domeniu. Nu va sfiiti sa completati...
sâmbătă, 26 iulie 2014
Cinematograful viitorului - Alain de Botton
"Cinema is the most prestigious cultural activity in the modern world. It is for us what theatre was in the age of Shakespeare or painting was in the days of Leonardo da Vinci: the art form with the biggest impact, the largest budgets, the most widespread audiences. Cinema is deeply powerful. There’s still a way to go before society as a whole wakes up to what we should properly ask of it." - Alain de Botton
eseul complet aici (in limba engleza):
marți, 1 iulie 2014
miercuri, 21 mai 2014
luni, 11 noiembrie 2013
Corespondente
Aceleasi subiecte, abordari diferite.
Au iesit la distanta mica: A Hijacking (Danemarca, Tobias Lindholm) si Captain Philips (S.U.A., Paul Greengrass). Un thriller psihologic senzitiv si (care foreaza in adancime si pe diverse planuri ale dramei) vs. un thriller de actiune big-budget.
In Romania, ies la o saptamana distanta Heli (Mexic, Amat Escalante) si The Counselor (S.U.A. & U.K, Ridley Scott). Ambele trateaza despre instincte si consecintele lor, moarte, bani si desigur Cartelul mexican. In timp ce Escalante se concentreaza pe tsunami-ul din viata unei familii, trezita brusc sub asediul celei mai nemiloase organizatii criminale, abordarea lui Scott putem doar s-o intuim din trailer. Speranta mea legata de acest film se cheama Cormac MacCarthy (autorul romanelor The Road si No Country for Old Man), aici autorul scenariului. The Counselor e considerat deja un flop in Statele Unite, nereusind sa-si recupereze banii in ciuda distributiei stelare.
sâmbătă, 28 aprilie 2012
Muncitoreşti
Makunouchi bento e un tip popular de gustare japoneză ambalat într-o cutie partiţionată. Era servită începînd din secolul şaptesprezece pe timpul pauzelor de teatru Kabuki. Cam cum servim noi azi porţiile de nachos. La cererea publicului (adică a noastră), prietenii din Makunouchi Bento lucrează la ceva extraordinar. Premiera, peste 4 săptămâni. Acum vă divulgăm doar că e cu aventuri, cu prinţi şi vrăjitori. E şi pentru părinţi şi pentru copii, dar nu e Harry Potter. Ghici ciupercă ce-i?
Alt prieten, nu spui care, ghe la Cluuj, dă cu sapa (sau mai degrabă cu lopata) la ceva atît de măreţ, îndrăzneţ şi neplauzibil că nici nu mă încumet să vă spun încă pe de-a întregul ce e. În schimb, vă întărît cu această imagine, care ar putea fi logo-ul Transilvaniei (dacă ar avea doi colţi de vampiri în loc de mustaţă). Dar nu e. Are insa ocazia de a fi cel mai curajos proiect de film românesc în care şi-au băgat codiţa (sau, repet, lopata) niste muncitori din blogosferă. Thaves Bahtalo!
Alt prieten, nu spui care, ghe la Cluuj, dă cu sapa (sau mai degrabă cu lopata) la ceva atît de măreţ, îndrăzneţ şi neplauzibil că nici nu mă încumet să vă spun încă pe de-a întregul ce e. În schimb, vă întărît cu această imagine, care ar putea fi logo-ul Transilvaniei (dacă ar avea doi colţi de vampiri în loc de mustaţă). Dar nu e. Are insa ocazia de a fi cel mai curajos proiect de film românesc în care şi-au băgat codiţa (sau, repet, lopata) niste muncitori din blogosferă. Thaves Bahtalo!
marți, 3 aprilie 2012
Cîte filme recunoaşteţi?
K-lu ne dă următorul exerciţiu şi foarte bine face.
Filmele de odinioară primesc un...Tratament bun.
"Păi bine, mă, veterinarule..." "-Bravo, Kalu"
După ce aţi răspuns corect la primul exerciţiu, daţi pagina şi treceţi la Vă place comedia şi Ne jucăm
sâmbătă, 24 martie 2012
Şase personaje în căutarea unui Actor
Pe John C. Reilly l-aţi văzut mai ales în roluri mici. Dar el e mare dom'le, MARE!
(filmele: eganraC, ailongaM, ogacihC, kroY weN fo sgnaG, niveK tuoba klat ot deen eW, sdipar radeC)
marți, 20 martie 2012
Exerciţiu de stil
unde aţi mai zărit recent acelaşi stil de filmare, atmosferă, muzică; acelaşi peisaj nocturn urban văzut din habitaclul maşinii, ca în secvenţa alăturată?
Corect, în Drive. Nu-i de mirare, ţinînd cont că scena jafului e din Pusher: With Blood on my Hands (2004) - partea a doua a trilogiei semnate de danezul Nicholas Winding Refn.
vineri, 2 martie 2012
Earth 2
"Within our lifetimes, we've marveled as biologists have managed to look at ever smaller and smaller things. And astronomers have looked further and further into the dark night sky, back in time and out in space. But maybe the most mysterious of all is neither the small nor the large: it's us, up close. Could we even recognize ourselves, and if we did, would we know ourselves? What would we say to ourselves? What would we learn from ourselves? What would we really like to see if we could stand outside ourselves and look at us?"
(llihaC ekiM :.r, htraE rehtonA)
ps. sau vedeţi scena întreagă, frumoasă, inubliabila, mai jos:
vineri, 20 ianuarie 2012
Ci(ne)MILITURI: O poveste din Queens
Cinemilitura 0.6
rating: Brainwash
Se intreaba cineva de unde vine Shia LaBeouf si ce-a facut de-a ajuns in Transformers? Ori cum arata Robert Downey Jr inainte de Iron Man? Cu alte cuvinte, ce hram purtau cei doi actori din generatii diferite inainte de a capata statul cult de action hero? In vreme ce abilitatile actoricesti ale lui Downey ne sunt tuturor de mult timp familiare, Shia e mai degraba o necunoscuta in ecuatia filmica, dezlegata de fani prin 2007 odata cu succesul lui D.J. Caruso, Disturbia. Un an mai devreme insa Shia lua prim-planul intr-o drama a maturizarii petrecuta intr-un cartier din NY (Queens) pe durata catorva luni fierbinti de vara.
Filmul acesta e rodul autobiografic al lui Dito Montiel, autor de roman si apoi regizor al propriului film. Din nou, un alt scriitor care pune mana pe obiectivul de filmat. Povestea se petrece in doua perioade temporale, una in prezent, cu Dito (Robert Downey Jr.) afland de problemele de sanatate ale tatalui sau si intorcandu-se acasa dupa 15 ani, si una in anii ‘80 cand Dito (Shia LaBeouf) si tovarasii sai dadeau piept cu lumea violenta a drogurilor si crimei. Plotul e redat alternativ, fie direct prin ochii tanarului Dito, fie retrospectiv, prin gandurile sale la maturitate. Totul converge spre un moment definitoriu in viata sa, cand intr-o singura zi isi pierde doi prieteni si realizeaza ca exista doua iesiri din viata: puscaria si cimitirul. Profund afectat alege o a treia cale si fuge, lasandu-si familia, prietenii si iubita.
Departe de a fi o melodrama americana obisnuita filmul se recomanda prin interpretari excelente din partea lui Shia LaBeouf, Channing Tatum (tovarasul si “fratele mai mare” al lui Dito), Chazz Palminteri (in rolul tatalui intransigent) si, desigur, Robert Downey Jr, care, desi apare rar, ofera acea densitate emotionala unui personaj ce trebuie sa dea ochii cu trecutul. O ‘poveste din Queens’ ce aminteste de Scorsese sau Spike Lee...
A Guide to Recognizing Your Saints
sâmbătă, 24 decembrie 2011
Merry Terry Christmas
sau un Mos Craciun gilliamesque tuturor cinefililor. Trageti un ochi la felicitarea asta video pe care o realiza Terry Gilliam in '68, inainte de era Monthy Pyton, cand era doar un desenator ce incerca sa aduca ceva nou in show-ul The Fairly Pointless Show al lui Humphrey Barclay. A rezultat o colectie de felicitari victoriene "modernizate".
marți, 12 aprilie 2011
Profesionistul MJ
Cel mai misto concert care n-a avut loc vreodata (un parcurs obligatoriu pentru fani si pentru cei care se indoiau ca Michael a fost un artist desavarsit). !ti si ishT
luni, 11 aprilie 2011
Ci(ne)MILITURI portugheze
Ci(ne)militura 0.5
rating: Brainwash
Pe fundalul unei crize mondiale a petrolului si intr-o tara afecatata de un embargo dubios, un vanzator de sandwish-uri are un vis de imbogatire. A inventat un aparat care va revolutiona industria pantofilor: scanner-ul pentru picioare. Spera sa-l vanda unor industriasi doar ca, in ziua in care are intalnirea programata cu ei, i se intampla un lucru absurd: masina pentru care stransese fiecare strop de benzina nu-i mai da drumul din ea. Cumva, intr-un mod absurd si fantastic, trupul sau a devenit captiv la volan. In urmatoarele zile Nuno va trece prin diverse stari - de la consternare la disperare si apoi la resemnare vecina cu sinuciderea - incercand sa-si indeplineasca visul si sa-si scoata familia din saracie. Fiind insa consemnat in “locul soferului” e cam greu sa pari credibil. Filmul lui Antonio Ferreira e o comedie neagra destul de sobra, recomandata “a la fratii Coen” (dar n-as merge pana acolo). Are insa ceva din simbolismul si absurditatea unui film de Jarmush dar asta se datoreaza in special materialului sursa: o povestire omonima de Saramago. Personajul principal al acestei fabule (Filipe Costa) e inexplicabil de calm si rabdator, nu se panicheaza, incearca sa-si rezolve treburile in ciuda incurcaturii in care se afla si cu riscul de a-si indeparta sotia si fetita. Imaginea calda cu tenta ruginie si muzica ambiental-religioasa adauga o atmosfera usor mistica filmului iar prezenta unui iepure dragalas in final cred ca va fi elementul decisiv care va hotara vizionarea acestul film de cel putin 2 persoane. In caz ca numele Saramago nu era de ajuns.
luni, 14 martie 2011
Ci(ne)MILITURI despre sex
Ci(ne)militura 0.4
rating: Brainwash
Stiti, era o vreme cand un barbat si-o femeie se puteau iubi un an de zile fara sa faca dragoste. Acum acelasi barbat si aceeasi femeie pot face dragoste un an de zile fara sa se iubeasca. Pentru ca sunt prieteni. Asta cica se numeste “sex fara complicatii” sau “prietenie cu beneficii”. Evolutia are si avantaje, mai putin daca lucrezi in domeniul placerilor si accepti doar cash. In cazul asta vei experimenta o reducere a clientelei. Stii, baloanele sunt mai ieftine. In fine, anturajul spune ca sexul sportiv e ceva normal, Hollywood-ul insa arata insistent ca e o cale sigura pentru si mai multe complicatii. Complicatii ca tinutul in brate dupa partida de sex, sarutari furate pe strada, plimbari mana-n mana, petrecut timpi de calitate, folosit unul de celalalt pentru salvat aparenta singuratate etc. Daca incepem sa ne bazam unul pe altul pentru sex, cel putin unul isi va dori si altceva.. curand. Se pot face o duzina de filme pe subiect. Probabil ca majoritatea din ele vor duce la un singur final: unul se va indragosti, celalalt va fugi, vor fi amandoi mizerabili dar apoi se vor regasi. Iubirea triumfa. Sfarsit. Desi scenariul scartaie filmul lui Ivan Reitman are insa cateva calitati care sa nu te faca sa-l ignori: pe adorabila, oscarizata si (mai) dezbracata Natalie Portman (in sfarsit fanii StarWars n-or sa se mai visese Stormtrupperi ‘capturand’ Regina Amidala), pe Ashton Kutcher mai putin detestabil (chiar m-a facut sa-mi para sincer rau de el, sa fii folosit in felul asta, nu stiu..), niste glume care sa va faca sa zambiti sau sa rositi (daca aveti sub 14 ani) si cateva iphoane. Astfel, e un film perfect ca sa va duceti fostul/fosta. Who knows...
dehcattA sgnirtS oN
vineri, 21 ianuarie 2011
Ci(ne)milituri despre arme
Ci(ne)militura 0.2
rating: Colectabil
Daca detii o arma, la un moment dat o vei folosi (zic oamenii de stiinta). Echivalentul in teatru a acestei teorii este cunoscuta observatie a lui Cehov: "Daca in actul I apare un pistol atarnat pe perete, atunci se va trage cu el in ultimul act ". Documentarul lui Lucy Walker este desenat in jurul acestui rationament (statistic) si a unei fraze-cheie din discursurile lui JFK. Veti fi surprinsi cat de aproape (si in cate randuri) am fost de catastrofe nucleare "din accident, din necugetare sau din nebunie". Mai puteti afla istoricul odioasei bombe atomice, care sunt statele ce o detin si cat de usor poate ajunge acum pe maini gresite. "The weapons of war must be abolished before they abolish us". E genul acela de film-activist care se incheie cu indemn la actiune (daca vrei eradicarea x trimite sms la..."). Militantismul nu-i afecteaza insa luciditatea. Ba as spune ca pe alocuri e chiar cinic in prezentarea firavului echilibru in care ne aflam. Precizia documentarii si calibrul personalitatilor intervievate (Jimmy Carter, Tony Blair, Mihail Gorbaciov, Zbigniew Brzezinsky, experti si figuri de vaza din serviciile secrete etc) sunt convingatoare. Pentru mine a fost un fel de "Dr. Strangelove or How I Learned to Worry and Hate the Bomb".
(orez ot nwodtnuoC)
Ci(ne)militura 0.3.
rating: Brainwash
Cand intr-o creatie gasesti trei-patru clisee, te afli probabil in fata unei porcarii. Cand numeri o suta de clisee, probabil e o capodopera. Filmul de fata nu e chiar o capodopera (decat daca putem vorbi in asemenea termeni despre un omagiu/misto cinematografic). E mai mult un pretext pentru a prezenta un inventar de arme improbabile (de la cioburi de geam, la masini de tuns iarba), un indrumar de crime barbare (executarea unei gravide, decapitari si chiar o rastignire) si un buchet de focoase "mexicance" (Jessica Alba, Michelle Rodriguez si...Lindsay Lohan). Toate il au in comun pe anti-eroul taciturn si inconturnabil. Armele lui sunt ascutite ("low-tech" dar macho), replicile lui tarantinesti sunt si mai ascutite, focoasele sunt rotunde, voluptoase si periculoase. Taieturile (de montaj) sunt abrupte si gresite intentionat, la fel ca genericul de inceput "cu scame", specific filmelor B din anii '80-'90. In subtext, Rodriguez trateaza (cu ironie & inteligenta) problema imigratiei clandestine de-a lungul frontierei texane, camuflata sub o fiesta de momente de prost-gust (asa numitul gen camp), care unora poate sa le pice foarte bine. Singurul film in care De Niro si Seagal joaca impreuna. Si singurul film cu Seagal pe care l-am vazut cap-coada. O capodopera-kitsch (al carei nume nu va mai provoc sa-l kitschiti, pentru ca sigur il stiti).miercuri, 19 ianuarie 2011
CI(ne)MILITURA 0.1
Am tot discutat despre cat de supraevaluat e The Social Network. Impactul Facebook asupra lumii si relatiilor noastre e ilustrat in profunzime de catre un film mic, de familie. Nev, un fotograf din NY, se "imprieteneste" virtual cu trei gagici: Abby (6 ani, picteaza dupa fotografiile lui), Megan (19 ani, incep o idila pe neve) si Angela (mama fetelor, inca atractiva). Timp de 8 luni, fratele lui Nev documenteaza (cu un camcorder) legatura, care de la un punct capata o turnura bizara. Stiu toti (care si-au dat intalnire vreodata pe mIRC) ca momentul confruntarii dintre "persona" din lumea virtuala si dublul ei real ofera mari surprize. Iti va face praf orice asteptari. Asteapta-te sa te foiesti jenat in fotoliu.(hsiftaC)
rating: Colectabil
Abonați-vă la:
Postări (Atom)