Marele Ecran: Premiate

Se afișează postările cu eticheta Premiate. Afișați toate postările

sâmbătă, 13 februarie 2016

Afișul zilei: La Giovinezza aka Mădălina

Ce să faci cu o zi în plus?
Te bucuri de Tinerețe (Youth/ La Giovinezza, de Paolo Sorrentino).

Anul ăsta, fiind bisect, ne răsfățăm cu 'o zi în plus'. Pe 29 februarie, la o zi după Oscar-uri, vino la AMBASADA să vezi cel mai bun film european din 2015 conform Academiei (Europene de Film).

Bilet: 10 lei (se vor găsi curând la fața locului).
În limita locurilor disponibile (120).

O proiecție Marele Ecran.
Cu sprijinul INDEPENDENȚA FILM și AMBASADA.

duminică, 14 decembrie 2014

Premiile Academiei Europene de Film 2014

Aseara s-au decernat la Riga premiile Academiei Europene de Film (institutie fondata in 1988 de Ingmar Bergman si alti 40 de cineasti europeni), o competitie din care marele castigator a iesit Pawel Pawlikowski si al sau IDA (5 premii). Doar Marion Cotillard si interpretarea sa din Deux jours, une nuit au subtiat palmaresul oricum remarcabil al Idei, rapindu-i premiul pentru cea mai buna actrita europeana (atat debutanta Agata Trzebuchowska, descoperita intr-o cafenea din Varsovia, cat si mai experimentata Agata Kulesza fusesera nominalizate). Aprecieri binemeritate au primit si Locke (montaj) sau Under The Skin (muzica lui Mica Levi) ca si westernul nemtesc The Dark Valley. Poate unele dintre ele vor ajunge prin cinemateca noastra in anul ce vine. IDA a rulat deja in Timisoara prin grija fetelor de la Pelicula Culturala, ceea ce nu-i lucru putin.

European Film
Ida, dir: Pawel Pawlikowski (Poland)

European Film Academy Lifetime Achievement
Agnès Varda

European Comedy
The Mafia Only Kills In Summer, dir: Pierfrancesco Diliberto (Italy)

European Actress
Marion Cotillard, Two Days, One Night (Belgium)

European Actor
Timothy Spall, Mr Turner (UK)

People’s Choice Award
Ida, dir: Pawel Pawlikowski (Poland)

European Director
Pawel Pawlikowski, Ida (Poland)

European Editor
Justine Wright, Locke (UK)

European Cinematographer
Lukasz Zal, Ryszard Lenczewski, Ida (Poland)

European Costume Designer
Natascha Curtius-Noss, The Dark Valley (Austria/Germany)

European Production Designer
Claus-Rudolf Amler, The Dark Valley (Austria/Germany)

European Composer
Mica Levi, Under The Skin (UK)

European Sound Designer
Joakim Sundström, Starred Up (UK)

European Co-Production Award 2014 – Prix Eurimages
Ed Guiney

European Animated Feature Film
The Art Of Happiness, dir: Alessandro Rak (Italy)

European Documentary
Master Of The Universe, dir: Marc Bauder (Germany/Austria)

European Screenwriter
Pawel Pawlikowski, Rebecca Lenkiewicz – Ida (Poland)

European Achievement in World Cinema
Steve McQueen

European Short Film
The Chicken, dir: Una Gunjak (Germany/Croatia)

European Discovery – FIPRESCI Prize
The Tribe, dir: Miroslav Slaboshpitsky (Ukraine)

duminică, 19 octombrie 2014

Premiile Comedy Cluj 2014

Ca orice festival care se respecta Comedy Cluj a oferit si el cateva premii sambata seara intr-o ceremonie prezentata cu insufletire si umor de Gianina Corondan urmata apoi de proiectia filmului de inchidere a festivalului. Juriile celor doua competitii au decis urmatoarele premii:

Trofeul Comedy Cluj: Jacky in regatul femeilor (Franta, 2013, r. Riad Sattouf)

Premiul pentru regie: Lionel Baier - Marile unde (Elvetia, 2013)

Premiul pentru scenariu: Riad Sattouf - Jacky in regatul femeilor (Franta, 2013)

Premiul pentru interpretare: Elise Shaap - Farewell to the moon (Olanda, 2014, r. Dick Tuinder)

Cu toate ca am vazut 5 dintre cele 8 filme aflate in competitie (am picat chiar in mijlocul festivalului) doar Farewell to the moon s-a aflat printre ele. Rolul Elisei Shaap a fost insa bine ochit. Despre ceilalti castigatori din nou nu am cum sa comentez intrucat instinctul meu in alegerea proiectiilor parca ocoleste in adins filmele cu succes la critica (desi juriul cuprindea un singur critic de film, Mihai Fulger, ceilalti fiind realizatori de film). Insa subiectul filmului castigator si maniera satirica in care e realizat probabil ca au cantarit greu in decizia juriului.

La competitia de scurt-metraje au fost remarcate:

Mentiune speciala: Studies on Hysteria (Germania, r. Gabriel Borgetto) - mentiune speciala

Cel mai bun scurt-metraj studentesc: Goodman (Rusia, r. Anna Yanovskaya)

Cel mai bun scurt-metraj independent: A Hardworking Robber (Grecia, r. Michael Felanis)

Nu reusisem sa vad decat scurtul grecesc, o poveste amuzanta si taioasa in care un hot vrand sa jefuiasca un magazin e exasperat de apatia proprietarului si de lipsa incasarilor astfel incat isi asuma rolul de a-l face profitabil. Un comentariu ironic la adresa crizei economice de acum 2 ani.

Evident ca s-a decernat si un premiu al publicului bazat pe voturile spectatorilor de-a lungul celor 10 zile de festival iar filmul cu cel mai puternic impact a fost documentarul Supermensch: The Legend of Shep Gordon (SUA, 2014, r. Beth Aala, Mike Myers) despre cel mai impresionant impresar din showbizul american, Shep Gordon, un tip care daca n-ar fi existat ar fi trebuit inventat.

Probabil cel mai emotionant moment a fost inmanarea Trofeului de excelenta lui Victor Rebengiuc pentru o viata intreaga dedicata scenei si filmului (peste 50 de ani de cariera). Discursul sau a durat tot atat cat montajul video cu scene din faimoasele filme in care jucase dar mai scurt decat laudatio-ul Irinei Margareta Nistor. Din fericire fusesem dimineata la o conferinta de presa cu dansul si l-am prins intr-o forma destul de relaxata, pus pe glume si rememorat amintiri. “Daca exista talent in cineva, talentul acela isi va cere dreptul la viata” le-a impartasit el celor care mai au dubii privind inclinatia spre actorie. Despre filmul romanesc dinainte de ‘89 visavis de noul val, Victor Rebengiuc a spus-o transant: “La noi cenzura a impiedicat crearea unei scoli valoroase de film si nu a existat nici o solidaritate regizorala.” Cat priveste premiul inmanat acesta a marturisit modest ca inca se simte departe de excelenta iar trofeul este o binevenita incurajare.

Gala premiilor s-a incheiat cu deja traditionala invitare pe scena a tuturor celor care sunt in spatele festivalului Comedy Cluj, organizatori sau voluntari, astfel incat noi, publicul, sa-i putem felicita si transmite multumiri pentru inca o treaba bine facuta.

photo: Nicu Cherciu

duminică, 26 mai 2013

Esentiale la Cannes 2013

Palme d'Or

LA VIE D’ADÈLE - CHAPITRE 1 & 2 (Blue Is The Warmest Colour) by Abdellatif KECHICHE

Grand Prix

INSIDE LLEWYN DAVIS by Ethan COEN and Joel COEN

Award for Best Director

Amat ESCALANTE for HELI

Jury Prize

SOSHITE CHICHI NI NARU (Like Father, Like Son / Tel Père, Tel Fils) by KORE-EDA Hirokazu

Award for Best Screenplay

JIA Zhangke for TIAN ZHU DING (A Touch Of Sin)

Award for Best Actress:
Bérénice BEJO in LE PASSÉ (The Past) by Asghar FARHADI

Award for Best Actor
Bruce DERN in NEBRASKA by Alexander PAYNE

luni, 25 februarie 2013

Argo oscarizat de insasi Casa Alba

Intr-o noapte in care nici macar o singura surpriza nu a dereglat ritmul de desfasurare al Oscarurilor sau pronosticurile cele mai evidente (Daniel Day Lewis, Jennifer Lawrence, Anne Hathaway, Christoph Waltz, Q. Tarantino, Ben Affleck, Ang Lee, Michael Haneke, toti au plecat acasa cu statuete), declicul s-a produs la final cand insasi Prima Doamna a Statelor Unite, Michelle Obama, a transmis in direct castigatorul Oscar pentru cel mai bun film: Argo. Masina de propaganda e, deci, pe maini bune. Acum, mai mult ca niciodata, putem spune ca Oscarurile sunt tot un joc de-a politicul insa cu actori mult mai buni.

Lista castigatorilor o gasiti pe imdb. Spectacolul, daca n-ati facut noapte alba, il revedeti pe Hbo sau pe ~~torrenti~~ you tube,ca de obicei. N-a fost cine stie ce. Seth MacFarlane ori s-a cenzurat ori nu e deloc amuzant live. Practic in sala batea vantul. Cu Ricky Gervais ar fi curs sange.

In ograda noastra, avem de mentionat ca am verificat previziunile din concurs si se pare ca avem un singur castigator: Rotariu Mihai a nimerit 13 din 14 categorii. A ratat doar cel mai bun regizor, mizand pe S. Spielberg. N-a fost sa fie - si pe buna dreptate - caci Ang Lee e mai fresh, mai vizionar si mai dispus sa riste decat dinozaurul american. Mihai, da-ne un mail sa vedem cine esti si unde mergem la film :).

vineri, 22 februarie 2013

BREAKING: Premiile Bloggerilor Cinefili din Romania, editia secunda

Ascunsi dupa monitoarele noastre hd iata ca din nou, cei mai bloggeri dintre cinefilii români, am reusit sa incheiem deliberarile in legatura cu cele mai bune filme care au rulat anul trecut in tara noastra. La invitatia si sub tutela organizatorica a lui Marin Apostol de la blogdecinema.ro, 20 de "specialisti" si de emitenti de opinii informate au apreciat cat mai obiectiv oferta (destul de saraca) a filmelor consumate in 2012 identificand astfel numele care ar merita onorate cu Premiile Bloggerilor Cinefili. Vorbim strict de filme care au avut premiera intr-un cinema din apropierea nostra.

Cel mai bun film: Argo

Cel mai bun regizor: Ben Affleck (Argo)

Cel mai bun actor: Gary Oldman (Tinker Taylor Soldier Spy)

Cea mai bună actriță: Tilda Swinton (We Need to Talk About Kevin)

Cel mai bun actor în rol secundar: Alan Arkin (Argo)

Cea mai bună actriță în rol secundar: Judi Dench (Skyfall)

Cel mai bun film românesc: Dupa Dealuri (Cristian Mungiu)

Cel mai bun film de comedie: Seven Psychopaths

Cel mai bun film de acțiune: The Avengers

Cel mai bun film dramă: Argo

Cel mai bun horror, SF or fantasy: The Hobbit: An Unexpected Journey

Cel mai bun film de animație: Paranorman

Cel mai bun soundtrack: Skyfall

Cel mai prost film al anului - Twilight

Cel mai bun director de imagine: Claudio Miranda (Life of Pi)

Cel mai bun film care nu s-a lansat oficial în România: Moonrise Kingdom

Cea mai mare dezamăgire a anului: Prometheus

Trebuie sa va informez ca nici un premiu n-a fost acordat in unanimitate ci cu un sufragiu intre 25 si 50% din voturile exprimate, exceptie in cazul filmului lui Mungiu (75% din voturi) si a soundtrackului din Skyfall (85%). Asadar, cum comentati?

luni, 11 februarie 2013

SHORT cu BAFTA: Swimmer

Aseara s-au impartit Baftele industriei de film britanice. La categoria scurt-metraj de exceptie s-a impus nimeni alta decat Lynne Ramsey (autoarea frisonantului We Need To Talk About Kevin de acum un an), cu o piesa art-house de 15 minute, filmata alb-negru si intitulata Swimmer. E o bucata destul de bizara de cinema, as zice chiar experimental, un execitiu estetic de explorare a cineticii fluide a inotatorului, capturata cu extrem de multa finete, si a imobilitatii discrepante a mediului imprejmuitor, totul pe un soundtrack cumva explicativ, imprumutat din alte filme. Rezulta ceva mai mult decat atipic, absolut neconventional, si care in cel mai fericit caz te lasa doar cu intrebari iar in cel mai rau, cu nervi. In oricare din cazuri insa, poezia cadrelor fotografice nu poate fi ignorata. Pentru moment e disponibil pe tub.

ps. multumiri @corin_a pentru semnalare.

luni, 14 ianuarie 2013

Globurile de Aur 2013: Invingatorii

Noaptea trecuta s-au decernat premiile celei de-a saptezecea editie a Globurilor de Aur. In categoriile importante s-a repetat istoria de la Critic's Choice Awards, cu o exceptie: Christoph Waltz l-a "batut" pe Philip Seymour Hoffman la rubrica Cel mai bun actor in rol secundar. Dar Ben Affleck a fost din nou rasfatat. Prin urmare consideram ca si la Oscar Argo are prima sansa la cel mai bun film. Insa ne plac surprizele. In ce priveste televiziunea ne gandim ca am face bine sa vedem si noi Homeland si Game Change.

FILM

Best Motion Picture, Drama: "Argo"

Best Motion Picture, Comedy or Musical: "Les Misérables"

Best Actress, Drama: Jessica Chastain, "Zero Dark Thirty"

Best Actor, Daniel Day-Lewis, "Lincoln"

Best Actress, Comedy or Musical: Jennifer Lawrence, "Silver Linings Playbook"

Best Actor, Comedy or Musical: Hugh Jackman, "Les Misérables"

Best Director: Ben Affleck, "Argo"

Best Supporting Actress: Anne Hathaway, "Les Misérables"

Best Supporting Actor: Christoph Waltz, "Django Unchained"

Best Foreign Language Film: "Amour"

Best Animated Film: "Brave"

Best Screenplay: Quentin Tarantino, "Django Unchained"

Best Original Score: Mychael Danna, "Life of Pi"

Best Original Song: "Skyfall" (music and lyrics by Adele and Paul Epworth), "Skyfall"

TELEVIZIUNE

Best Series, Drama: "Homeland," Showtime

Best Series, Musical or Comedy: "Girls," HBO

Best Actress, Drama: Claire Danes, "Homeland"

Best Actor, Drama: Damian Lewis, "Homeland"

Best Actress, Comedy or Musical: Lena Dunham, "Girls"

Best Actor, Comedy or Musical: Don Cheadle, "House of Lies"

Best Miniseries or Movie: "Game Change"

Best Actress, Miniseries or Movie: Julianne Moore, "Game Change"

Best Actor, Miniseries or Movie: Kevin Costner, "Hatfields & McCoys"

Best Supporting Actress: Maggie Smith, "Downton Abbey"

Best Supporting Actor: Ed Harris, "Game Change"

lista completa cuprinzand nominalizarile aici.

L'heure d'été - un film de neratat

Înainte de a vedea, poate chiar pe vreunul din marile ecrane din România, Apres mai, cea mai recentă realizare a lui Olivier Assayas, premiată în 2012 la Veneţia pentru scenariu, propun o scurtă revenire, în urmă cu doar patru ani, la L'heure d'été (2008). Dacă l-aţi bifat deja, la timpul lui, vă felicit şi invidiez. Dacă nu l-aţi văzut la acel moment, cum nici eu nu am făcut-o, atunci ar cam trebui să-l treceţi pe locurile fruntaşe în lista de priorităţi. Altfel veţi rata ciocnirea cu un mare film.

Întâlnirea mea cu L'heure d'été acum (şi nu mai târziu) se datorează nu atât lui Olivier Assayas, indiscutabil unul din cei mai originali cineaşti francezi ai momentului, pe care nu l-am urmărit foarte îndeaproape şi aplicat, dar despre al cărui Carlos (2010) am scris de bine. Atracţia principală a reprezentat-o Juliette Binoche, ale cărei filme importante (că alea mai mici sunt imposibil de găsit) nu-mi prea place să le ratez (vă recomand, cu ea, recentele Elles (2011) şi La vie d'une autre (2012), că pe cele mai vechi le ştiţi cu siguranţă, iar deja clasicele Copie conforme (2010) şi Cosmopolis (2012) le-aţi bifat indiscutabil). Iar anul ăsta o vom vedea în Camille Claudel, 1915, cea mai recentă trăsnaie (care va fi prezentată în premieră la Berlinale) a francezului Bruno Dumont, un regizor greu digerabil, dar extrem de precis în a diseca natura umană.

Cu părul vopsit blond, Binoche joacă aici rolul unui designer de obiecte stabilit în SUA, care revine de câteva ori pe an în Franţa, unde se întâlneşte cu mama sa, cei doi fraţi, soţiile şi copiii acestora. Prima reuniune, care ocupă minute bune din debutul filmului, este de la aniversarea de 75 de ani a mamei, Helene, interpretată de Edith Scob, pe care aţi văzut-o recent în rolul şoferiţei lui M. Oscar din Holy Motors.

Helene, moştenitoare a unei impresionante case aristocratice nu foarte departe de Paris şi a mai multor obiecte de valoare ale unui unchi artist şi colecţionar (cu care ar fi avut şi o relaţie tulbure), vrea să pună lucrurile la punct în privinţa testamentului, bazându-se în special pe fiul cel mare, Frederic (Charles Berling), economist şi scriitor, cel care este un fel de personaj central. În restul filmului, la nivel narativ, asistăm la jocul între convenţii familiale şi interese personale dintre cei trei fraţi, nevoiţi să discute moştenirea mamei (mezinul, director de departament în cadrul unei importante companii, deplasat cu serviciul în China alături de soţie şi trei copilaşi, este jucat de Jeremie Renier, creaţia fraţilor Dardenne).

Acum, că am trecut peste cele câteva informaţii din scenariul semnat tot de Assayas necesare pentru a construi un spaţiu comun de înţelegere, merită să vă spun de ce L'heure d'été este un must-see.

Aş putea să încep cu imaginea lui Eric Gautier, care şi-a mai pus semnătura pe filme ca Pola X, Diarios de motocicleta, Coeurs, Into the Wild, On the Road sau Les herbes folles. Culorile sunt când luminoase şi vii, în momentele de armonie familială, timp în care şi aparatul de filmat este în mişcare continuă, când întunecoase şi reci, în secvenţele mai tensionate, când camera îşi încetineşte ritmul, întârziind pe personaje în scurte, dar percutante momente de regret şi tristeţe. Assays evită însă orice tentaţie lacrimogenă, păstrând distanţa necesară şi tăind prin montaj atunci când trebuie.

L'heure d'été este filmul detaliilor evocatoare. Assayas reuşeşte ca din doar două-trei replici sau gesturi să contureze temperamente şi chiar tipologii, iar din cadre de câteva secunde – să aducă informaţii indispensabile în aprofundarea multiplelor sensuri pe care le dezvoltă.

Aşa cum scrie Andrei Gorzo în cazul filmului Apres mai („Cât despre Assayas, acesta nu-i aici nici elegist, nici ironist, ci mai degrabă un arheolog al "contra-culturii" lui personale - adică aşa cum a cunoscut-o el, căci, după cum lasă destul loc de înţeles prin refuzul lui de a trage concluzii generale despre epocă, "pentru alţii o fi fost altfel"), cineastul francez nu este nici în L'heure d'été dictatorul gata să impună prin generalizări brutale opinia sa despre lume şi viaţă, şi nici paseistul care bombăne în barbă despre decăderea societăţii actuale, într-un film care pune totuşi faţă în faţă (sau, mai degrabă, umăr la umăr) trei generaţii, fiecare cu atuurile şi, mai ales, scheletele sale din dulap.

Dar poate cel mai provocator aspect al filmului este felul în care Assayas ne direcţionează atenţia spre „personajele” pe care nu le-am menţionat până acum, dar care joacă un rol hotărâtor: obiectele, fie ele de mare valoare în bani sau doar cu încărcătură sentimentală. Aşa cum spune şi personajul Helene, atunci când oamenii şi amintirile lor dispar, obiectele sunt cele care mai dau seama de ce a fost odată. Iar renunţarea la lucrurile dragi care au aparţinut predecesorilor înseamnă de fapt abandonarea unei bune părţi a trecutului, moment niciodată uşor de depăşit. Rămân însă un oarecare regret şi necesitatea de a alerga mai departe, aşa cum fac cei doi tineri în final.

Ionuţ Mareş

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Despre un alt tip de cinema – "Post Tenebras Lux"

Orice încercare de a surprinde prin cuvinte, oricât de deştepte, atmosfera unui film este inevitabil sortită eşecului. De fapt, orice mare film, indiferent că este vorba de cel mai dur minimalism sau de cea mai exuberantă expresie a imaginaţiei, nu poate fi încadrat în concepte. Cinemaul este o artă a simţurilor de moment, oricât de banal ar suna acest lucru. Există totuşi senzaţia că în cazul unor cineaşti este mai uşor să exprimi idei coerente. Însă întâlnim şi filme la care blocajul este total.

Cum să poţi transmite cititorului ceva din transcendenţa la care ne face părtaşi, numai în sala de cinema şi la momentul proiecţiei, mexicanul Carlos Reygadas în Post Tenebras Lux, cel mai ambiţios şi solicitant film recent văzut în acest an?

Pentru a putea înţelege ceva din Post Tenebras Lux, film deopotrivă huiduit, aplaudat şi premiat pentru regie la Cannes în luna mai, trebuie să lăsăm la o parte tot ce ştiam despre cinema şi, mai ales, despre cinemaul tradiţional. Post Tenebras Lux este genul de film non-narativ (actorii, debutanţi, au mărturisit că nu au lucrat pe niciun scenariu), care nu spune neapărat o poveste (deşi, în fond, există un fir narativ, chiar dacă mai greu de descifrat şi de pus cap la cap; pentru o încercare de rezumat al filmului puteţi merge aici). O astfel de operă este făcută pentru a transmite senzaţii (vizuale, auditive, olfactive) şi sentimente.

Reygadas a spus la Cannes că, în ciuda aparenţelor, filmul lui este unul realist. Şi are dreptate. E făcut din exact lucrurile imponderabile din care a construită viaţa noastră, a fiecăruia: amintiri din copilărie, proiecţii în viitor, subconştient, vise, coşmaruri, imagini suprarealiste, spaime, impulsuri necontrolabile, răbufniri, tandreţe, nostalgie, iubire, credinţă. A încerca să-l descifrezi la modul tradiţional este ca şi cum te-ai strădui să descrii în cuvinte marea poezie - aceasta se trăieşte, nu se povesteşte.

Post Tenebras Lux este un film despre impulsurile din fiecare din noi, despre spaimele pe care le implică natura în starea ei nealterată, despre frumuseţea însăşi a existenţei. Dificultatea şi stranietatea filmului constau în faptul că regizorul nu oferă acele "coduri" (cum le numeşte Reygadas) care uşurează şi, într-un fel, clişeizează modul de a povesti cinematografic.

Cineastul spune că el îşi consideră spectatorii a fi extrem de inteligenţi, oameni care nu au nevoie de semnalizatoare care să le indice: aici este prezent, aici - trecut, dincolo - proiecţie în viitor, mai încoace - vis sau suprarealism. Post Tenebras Lux este în esenţă proiecţia extrem de personală a unei lumi interioare. Dacă vrem sau nu să o luăm aşa cum e depinde de convingerile noastre, însă câştigurile unei imersiuni incontrolabile în torentul de stări şi senzaţii sunt inegalabile.

O cronică interesantă a filmului realizează Andreea Mihalcea în ultimul număr din FilmMenu, analiză pe care o puteţi citi aici.

P.S. Am văzut Post Tenebras Lux la festivalul organizat de Mungiu, Filme de Cannes la Bucureşti, desfăşurat între 19 şi 25 octombrie, însă abia acum, după decantarea ideilor, am prins puţin curaj în încercarea de a scrie ceva despre acest al patrulea lungmetraj al mexicanului, considerat unul din cei mai vizionari cineaşti ai momentului.

Ionuţ Mareş

duminică, 23 septembrie 2012

Alegeti filmul european al anului 2012

Pe 1 decembrie 2012 se decerneaza People's Choice Award pentru cel mai bun filme european la European Film Awards. Cum si noi suntem cetateni europeni suntem invitati sa ne alegem castigatorul pana la 31 octombrie. Deci mai avem o luna si o saptamana de vazut filmele din lista selectata pentru a putea vota ca niste cinefili informati. Anul asta n-avem nici o propunere locala, deci stam relaxati. Hai spor..

The Artist, Michel Hazanavicius

Barbara, Christian Petzold

The Best Exotic Marigold Hotel, John Madden

Caesar Must Die (Cesare deve morire), Paolo şi Vittorio Taviani

Come As You Are (Hasta la vista), Geoffrey Enthoven

Headhunters (Hodejegerne), Morten Tyldum

In Darkness, Agnieszka Holland

The Iron Lady, Phyllida Lloyd

Salmon Fishing in the Yemen, Lasse Hallström

Shame, Steve McQueen

Tinker Tailor Soldier Spy, Tomas Alfredson

Intouchables, Olivier Nakache şi Eric Toledano

vineri, 15 iunie 2012

Oslo, 31 august (2011)

It all works out. Or not.

rating: Colectabil

Ce poate determina un om la 34 de ani sa-si ia viata? O constanta stare de depresie si senzatie de ratare personala? Un manunchi de alegeri gresite care la un moment dat au convers catre fractura care acum provoaca depresia? Un fel de alienare sociala fata de fostii apropiati, familie sau prieteni, oameni pe care stii ca i-ai dezamagit dar, totodata, ii vrei sa te ierte sau, macar, sa te salveze de tine insuti? Rusinea? Jena? Nostalgia pentru cele cateva clipe de fericire petrecute intr-o companie ce nu mai poate fi regasita? Oricare din ele poate fi, in momentul potrivit, 'glontul fatal'. Mana e demult pe tragaci, chiar inainte sa-i realizezi taria si raceala. In mare, despre asta e vorba in Oslo, 31 august, cel de-al doilea lung-metraj al danezului Joachim Trier, recent premiat cu trofeul TIFF de juriul festivalului clujean. Filmul e o extraordinara piesa de cinema nord-european si o memorabila poveste existentiala, confectionata atent, chiar cu blandetea unui epitaf vizual, din momentele definitorii ale unei “ultime zile”.

Anders, un tanar de 34 de ani abia iesit dintr-o clinica de reabilitare, are o prima tentativa de sinucidere - esuata - si decide sa-si mai acorde o zi pentru ca gasi motive reale ca sa mai traiasca. Se intoarce astfel in Oslo - oras a carui importanta ne e revelata in deschiderea filmului - si reviziteaza cativa prieteni, cateva rude, cateva locuri, merge la un interviu si incearca chiar sa reinoade unele relatii din trecut. Anders Danielsen Lie, interpretul din rolul principal, e pe cat de natural poate fi un om pe cale sa-si incheie conturile. Jocul sau e captivant, in perfect acord cu atmosfera de trista nostalgie pe care o creaza camera de filmat si coloana sonora. Filmul e ca o poezie pentru cei plecati. O trecere in revista a vietii lui Anders care, fara a explica foarte multe, ne lasa sa descoperim un tanar inteligent, de conditie buna, cu potential artistic remarcabil (experienta de jurnalist, pasiune pentru pian), apreciat de ceilalti pana la un punct dar care, undeva pe drum, s-a ratacit.

Cu acest al doilea film Joachim Trier m-a convins definitiv. Dupa Reprise - un poetic si ambitios portret cinematic a doi scriitori aspiranti aflati intr-o competitie pentru publicarea primului roman - am descoperit inca un portret remarcabil de viu, desi mult mai cenusiu, cel al unui suflet torturat. Oslo, 31 august e excelent filmat si jucat, un studiu de caracter ce nu ofera multe detalii narative dar care staruie in a te face martorul mut al ultimelor momente cu adevarat intime si insemnate dintr-o viata pe cale sa se incheie. Frumos, delicat si inconfortabil... cu rezonante adanci in sufletul celor ce cauta sensul vietii intr-un pahar cu bere, vodka sau alte cele.

Trailer

duminică, 27 mai 2012

(BREA)KINO NEWS: Avem 3 învingători la Cannes!

Palmares Cannes 2012:

Palme d'Or
AMOUR (LOVE) directed by Michael HANEKE
Grand Prix
REALITY directed by Matteo GARRONE
Award for Best Director
Carlos REYGADAS for POST TENEBRAS LUX
Award for Best Screenplay
Cristian MUNGIU for DUPÃ DEALURI (BEYOND THE HILLS)
Award for Best Actress
Cristina FLUTUR in DUPÃ DEALURI (BEYOND THE HILLS) directed by Cristian MUNGIU Cosmina STRATAN in DUPÃ DEALURI (BEYOND THE HILLS) directed by Cristian MUNGIU
Award for Best Actor
Mads MIKKELSEN in JAGTEN (THE HUNT) directed by Thomas VINTERBERG
Jury Prize
THE ANGELS' SHARE directed by Ken LOACH

Short Films

Palme d'Or - Short Film
SESSIZ-BE DENG (SILENT) directed by L.Rezan YESILBAS

luni, 5 martie 2012

God of Love sau dragoste cu manual de utilizare

Chiar daca zilele indragostitilor sunt undeva in urma noastra cred ca zilele martisorului justifica din plin acest periplu inspirational printr-un scurt metraj deopotriva amuzant si artistic. God of Love e scurtul ce a castigat in 2011 Oscarul la categoria sa reimaginand si updatand mitul lui Cupidon cu "aventurile ghinionist-amoroase ale unui campion la darts". Scris si regizat de Luke Matheny (care il joaca si pe protagonist) God of Love e povestea lui Ray, campion de darts si cantaret de jazz-lounge part-time, care are o problema cu gasit jumatatea. Ray e indragostit de Kelly dar Kelly e indragostita de Fozzie, colegul de trupa si prietenul cel mai bun al sau. In fata unei dileme, Ray primeste solutia de la Olympus Foundation: o cutie cu trei sageti amoroase care provoaca celor "intepati" 6 ore de pasiune fata de cel aflat inaintea ochilor... Fara a sta pe ganduri Ray intra in rol de Cupidon pentru a-si forta norocul cu fata visurilor. Dar poate lucrurile nu-s chiar asa... iar Ray va afla curand ca nu putem controla cum ne indragostim, de cine sau pe cine facem sa se indragosteasca de noi... Apropo, filmul e alb-negru insa nu e mut :).

sâmbătă, 25 februarie 2012

ACHTUNG: Premiile Bloggerilor Cinefili din România, ediția 1

lol, cu asta sigur luam fata Oscarurilor!!

Ok, oameni buni, o facuram si pe asta. Cativa bloggeri cinefili din tara asta (adica raluk.ro, filmsinopsis.ro, Adina, Jovi si Dan, filmetari.com, filmreporter.ro, cineblog.info si urban.ro) s-au saturat sa se tot oftice la premiile pe care le dau altii mai 'priceputi' si care, surpriza!, nu corespund cu doleantele, gusturile, calculele proprii, asa ca au pus STOP!Actele la control! industriei mondiale de film si-au chibzuit un pic. La capatul unei initiative propuse de Marin de la mymagicstar.com am stabilit niste categorii si niste reguli de bun simt (adica fara filme obscure culese de pe interneti si care n-au ajuns in vreun cinema din apropierea noastra) iar de la inceputul anului si pana acum am propus, votat si contabilizat cele mai cele filme din 2011. Rezultatele sunt mai jos... dezbateti!

Cel mai bun film Drive

Cel mai bun regizor Woody Allen

Cel mai bun actor Ryan Gosling

Cea mai bună actriță Kirsten Dunst

Cel mai bun actor în rol secundar Jonah Hill

Cea mai bună actriță în rol secundar Octavia Spencer

Cel mai bun film românesc Aurora

Cel mai bun film de comedie Midnight in Paris

Cel mai bun film de acțiune Drive

Cel mai bun film dramă Melancholia

Cel mai bun horror, SF sau fantastic Rise of the Planet of the Apes

Cel mai bun film de animație Rango

Cel mai bun film documentar Pina

Cel mai bun soundtrack Drive

Cel mai prost film al anului Naşa

Cel mai bun director de imagine Emmanuel Lubezki – Tree of Life

Ne vedem in 2013 la editia a 2-a, dac-o fi. Pana atunci, musai va vedeti Albert Nobbs si pe Glenn Close in el. Numa asa ca sa va fie ciuda daca ia Meryl Streep inca o statueta...

luni, 19 septembrie 2011

Recomandarile lu' Emmy

Asnoapte s-au desfasurat festivitatile de acordare a ravnitelor premii Emmy, un fel de Oscaruri doar pentru televiziuni, nu ca Globurile de Aur care pun si directorii de televiziune si pe cei de studiouri hollywoodiene in aceeasi sala. Insa intrucat distinctia calitativa intre filmele de cinema si miniseriile sau serialele TV e tot mai fragila, actorii migrand inspre si dinspre una spre cealata, marii regizori facand si munca de productie si creatie pentru tv, Marele Ecran simte ca trebuie sa culeaga ceva din noaptea trecuta. Niste recomandari validate de Academia de Arte si Stiinte in Televizune. Asadar:

In primul rand e musai sa verificam serialul de comedie Modern Family. L-a detronat pe The Big Bang Theory desi nu l-a putut invinge pe Jim Parsons (traznitul Sheldon). Daca asta s-ar fi intamplat Universul ar fi suferit un big crunch spontan..

Apoi Tyrion Lannister (Peter Dinklage) e cel mai reusit personaj din Game of Thrones (Emmy pentru actor in rol dramatic secundar). Daca nu credeti poftiti cele mai bune momente ale sale:

Martin Scorsese conduce bine Imperiul din Atlatic City (Boardwalk Empire a castigat premiul de regie la categoria serial drama).

Mad Men is still the best drama out there.

Trebuie verificata seria epica The Kennedys (8 episoade). Nu va asteptati sa fie in "fidela faptelor" caci stim cum sta treaba cu dosarele. Insa pentru interpretare trebuie cercetata: Greg Kinnear, Barry Pepper, Katie Holmes, Tom Wilkinson au fiecare CV-uri glorioase.

Mildred Pierce e o miniserie cu Guy Pearce si ~~Mildred~~ Kate Winslet. Amandoi prEmmy-ati. Vrem s-o vedem.

luni, 28 martie 2011

Premiile Gopo 2011

Avem si noi Oscarurile noastre in cinematografie numai ca le zice mult mai frumos si mai reprezentativ, Gopo, in amintirea artistului nostru Ion Popescu-Gopo. Premiile Gopo se decerneaza in seara asta in direct pe Pro Cinema de la ora 19 si daca aruncam o privire asupra nominalizarilor ne trezim ca nu prea vedem un castigator detasat. Adica chiar e bataie pe cel mai bun film din 2010. Cu exceptia underdog-ului Morgen, pe care tocmai l-am vazut saptamana trecuta la Cinecultura, nu stiu care roman n-a vazut sau macar auzit despre celelalte filme in competitie: "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" (România, 2010, producător Velvet Moraru, r. Andrei Ujică), "Eu când vreau să fluier, fluier" (România-Suedia-Germania, 2010, producători Cătălin Mitulescu, Daniel Mitulescu, r. Florin Şerban), "Marţi, după Crăciun" (România, 2010, producător Dragoş Vîlcu, r. Radu Muntean), "Medalia de onoare" (România-Germania, 2010, producător Liviu Marghidan, r. Peter Călin Netzer). Toate patru sunt filme deosebit de bine primite, cu cronici si aprecieri de pozitive la extatice, dar care drept ii ca au si impartit publicul in doua (mai putin Medalia de Onoare, unde nu cred ca au fost probleme de love and hate).Din fericire castigatorul va fi ales de niste profesionisti, cca 400 de oameni de film, care sunt sigur ca vor gandi mai putin cu inima si mai mult cu ochiul critic.

Cateva chestiuni interesante:

- filmul de debut a lui Florin Serban, "Eu cand vreau sa fluier, fluier", are cele mai multe nominalizari (13) si e cel mai vizionat film romanesc din 2010. Echivalentul unui blockbuster autohton daca vreti.

- "Morgen" si "Marti dupa Craciun" au cate 11, respecti 10, nominalizari.

- Radu Munteanu are cu "Marti, dupa Craciun" sansa sa mai castige un Gopo pentru regie, dupa cel din 2009 pentru Boogie.

- "Nunta in Basarabia" e nominalizat la cea mai buna muzica originala (Anatol Stefanet)

- "Autobiografia lui Nicolae Ceausesc" e nominalzat si la cel mai bun documentar.

- Mimi Branescu e pentru al doilea an consecutiv nominalizat la cel mai bun actor, acum insa pentru rol principal.

Lista completa cu nominalizarile o gasiti aici.

luni, 28 februarie 2011

Iar castigatorii Oscar 2011 sunt...

1. Cel mai bun actor in rol principal:
Colin Firth in “The King’s Speech”

2. Cel mai bun actor in rol secundar:
Christian Bale in “The Fighter”

3. Cea mai buna actrita in rol principal
Natalie Portman in “Black Swan”

4. Cea mai buna actrita in rol secundar
Melissa Leo in “The Fighter”

5. Cel mai bun scenariu adaptat
“The Social Network”

6. Cel mai bun scenariu original
“The King's Speech”

7. Cel mai bun film de animatie
“Toy Story 3”

8. Cel mai bun film strain:
“In a Better World” Danemarca

9. Cea mai buna coloana sonora originala
“The Social Network”

10. Cele mai bune costume:
“Alice in Wonderland”

11. Cele mai bune efecte speciale
“Inception”

12. Cel mai bun documentar:
“Inside Job”

13. Cel mai bun regizor
Tom Hooper “The King's Speech”

14. Cel mai bun film
“The King’s Speech”

lista integrala aici.

A fost o noapte lunga si fara surprize majore: The King's Speech a pus mana pe cele mai valoroase statuete (cel mai bun film, regizor, scenariu si actor in rol principal) iar Inception pe cele mai merituoase din departamentul tehnic (cinematografie, efecte vizuale si sonore). The Social Network a primit Like pentru coloana sonora si scenariul adaptat ca si pentru montaj. Exact ce merita.

In ograda noastra lucrurile sunt cam cetoase intrucat ne-am umplut de castigatori:
- Andrei Vajna si Mira au nimerit 12 categorii
- Emi, Sebi si delfinasu, 11 categorii
- iar Stefan, Ciupi, piratul cinefil si Teo au fost inspirati in 10 din cele 14 categorii.
Cam ca si anu trecut zic. Cititorii sunt deci informati si inspirati. Ramane ca dupa sedinta sa decidem ce impartim si in ce mod :)). Somn usor...

PS: Sebi, delfinasu, Stefan, piratulcinefil, Teo v-as ruga sa ne dati un mail pe contact si sa ne precizati de unde sunteti de loc :). Mersi

* Pentru statistica mentionam ca razboiul fratricid dintre co-autori a fost castigat de Luci cu diferenta de 2 puncte (12 - 10) eu tinand mortis sa ma p*s contra vantului (la categoriile scenariu original si cel mai bun film am asteptat surprize, surprize).

luni, 17 ianuarie 2011

De ce imi place Ricky Gervais

Hai sa n-o mai dam dupa visin si sa recunoastem: a fost un an slabut pentru cinema. Ma rog, pentru cinema-ul celebrat la Globurile de Aur. Daca The Social Network este marele castigator, ce pretentii sa mai avem? Ma asteptam ca Black Swan sa fie trecut cu vederea (nu vorbim de Portman aici), dar tocmai The Social Network?!! Putina seriozitate, va rog! Nu e un film rau, sa ne intelegem. Dar sub nicio forma nu merita atatea osanale. Poate imi spune si mie cineva ce a facut Fincher aici? Stati, ca mi-am amintit. A captat zeitgesitul perioadei: "This is the movie that told us who we were this year, this decade" (Peter Travers, Rolling Stone). Pai, in cazul asta, viitorul suna jalnic.

Am speranta ca filmul mai bun (The King's Speech) a fost ca de obicei faultat. Cum zicea si Gervais, prezentatorul ceremoniei: "Anul asta pare ca totul a fost tridimensional. Mai putin personajele din Turistul." Monologul lui din deschidere a fost unul din lucrurile adevarate care s-au intamplat la Globuri. A!, mai e premiul lui Claire Danes (Temple Grandin).

Globurile de Aur 2011 apreciaza Reteaua Sociala

Aseara s-au decernat Globurile si cum ne cam asteptam multi dintre noi Inception n-a luat nimic. In schimb The Social Network a furat tortul, cum s-ar spune: 4 Globuri, cele mai importante - regie, film (drama), scenariu si muzica - au cazut in plasa adaptarii lui Fincher. Pe merit as zice. Nici la actorie nu am fost surprins, Colin Firth si Natalie Portman au fost la inaltime in The King Speech si Black Swan. Nimeni nu contesta talentul lui Johnny Depp si Angelina Jolie dar Turistul e un mai degraba un film de prezentat la MTV Movie Awards categoria best kiss... In schimb doi actori extraordinari in filme de mai mica amploare au fost recompensati: Annette Bening (The Kids are All right) si Paul Giamatti (Barney's Version) pentru rol principal in muzical-comedie. Si Christian Bale a luat un glob pentru rol secundar in The Fighter. La capitolul seriale de comedie am primit un soc, The Big Bang Theory fiind invins de Glee, dar mi-am revenit vazand drama lui Terence Winter, Boardwalk Empire, afirmandu-si calitatea.

Cel mai bun regizor:

David Fincher – The Social Network

Darren Aronofsky – Black Swan
Tom Hooper – The King’s Speech
Christopher Nolan – Inception
David O. Russell – The Fighter

Cel mai bun film – dramă:

The Social Network

Black Swan
The Fighter
Inception
The King’s Speech

Cel mai bun film – musical sau comedie:

The Kids Are All Right

Alice in Wonderland
Burlesque
Red
The Tourist

Cel mai bun scenariu:

Aaron Sorkin - The Social Network

127 Hours - Danny Boyle, Simon Beaufoy
Inception - Christopher Nolan
The Kids Are All Right - Lisa Cholodenko, Stuart Blumberg
The King's Speech - David Seidler

Cel mai bun actor într-un film – dramă:

Colin Firth – The King’s Speech

Jesse Eisenberg – The Social Network
James Franco – 127 Hours
Ryan Gosling – Blue Valentine
Mark Wahlberg – The Fighter

Cea mai bună actriţă într-un film – dramă:

Natalie Portman - Black Swan

Halle Berry – Frankie and Alice
Nicole Kidman – Rabbit Hole
Jennifer Lawrence – Winter’s Bone
Michelle Williams – Blue Valentine

Cel mai bun actor într-un film – comedie:

Paul Giamatti – Barney’s Version

Johnny Depp – Alice in Wonderland
Johnny Depp – The Tourist
Jake Gyllenhaal – Love and Other Drugs
Kevin Spacey – Casino Jack

Cea mai bună actriţă într-un film – comedie:

Annette Bening – The Kids Are All Right

Anne Hathaway – Love and Other Drugs
Julianne Moore – The Kids Are All Right
Emma Stone – Easy A
Angelina Jolie – The Tourist

Cel mai bun actor într-un rol secundar - dramă:

Christian Bale – The Fighter

Michael Douglas – Wall Street: Money Never Sleeps
Andrew Garfield – The Social Network
Jeremy Renner – The Town
Geoffrey Rush – The King’s Speech

Cea mai bună actriţă într-un rol secundar - dramă:

Melissa Leo – The Fighter

Amy Adams – The Fighter
Helena Bonham Carter – The King’s Speech
Mila Kunis – Black Swan
Jacki Weaver – Animal Kingdom

Cea mai bună coloană sonoră:

Trent Reznor si Atticus Ross - The Social Network

Alexander Desplat - The King's Speech
Danny Elfman - Alice in Wonderland
A.R. Rahman - 127 Hours
Hans Zimmer - Inception

Cel mai bun film străin:

In A Better World (Danemarca)

Biutiful (Mexic, Spania)
The Concert (Franţa)
The Edge (Rusia)
I Am Love (Italia)

Cea mai bună animaţie:
Toy Story 3
Despicable Me
How to Train Your Dragon
The Illusionist
Tangled

Cel mai bun serial TV – musical sau comedie:

Glee

30 Rock
The Big Bang Theory
The Big C
Modern Family
Nurse Jackie

Cel mai bun serial TV – dramă:

Boardwalk Empire

Dexter
The Good Wife
Mad Men
The Walking Dead

Pagini