About
Marele Ecran este un blog colectiv pe care se discuta despre filmele vazute si, uneori, 'nevazute' de publicul cititor. Autorii articolelor sunt in numar de cinci: doi membri fondatori (Richard M. Ilie si Lucian Mircu) plus 3 colaboratori esentiali: Adina Baya (TM), Felix Petrescu aka Waka-x (TM) si Ionut 'Maresalul' Mares (Bucuresti).
Cine sunteti si de unde scrieti?
Richie: Richard Marius Ilie ma cheama in acte, am 32 de ani, necasatorit si sunt timisorean. Scriu deci din Timisoara si cei care ma citesc ma stiu drept Richie.
Lucian Mircu: “Cine sunt?” E o intrebare la care n-am gasit inca un raspuns satisfacator. Mai vedem. Pot sa va spun un nume dar asta ajuta doar ca sa nu ma confundati cu Richie. Desi cei care urmaresc Marele Ecran spun ca ne pot deosebi inca de la primul rand. “De unde scriu?” Din parc, din pat, de unde pot, de peste tot. Conteaza mai putin locul de unde scriu cuvintele. Important e unde ajung (cu) ele.
De cand exista si cum s-a nascut Marele Ecran?
R: Marele Ecran exista de peste doi ani, mai exact din 14 noiembrie 2008, zi in care am scris prima cronica pe dansul, hotarat fiind sa nu mai sufoc cititorii blogului personal cu pasiunea mea filmica si sa fac un blog nisat dedicat cinema-ului. Initial am fost cam singur pe el, Lucian tot ezitand sa ridice manusa aruncata de mine (il invitasem pe cronicarul din Tm24Fun sa-mi fie partener) dar, odata cu noul an, pe 20 ianuarie, s-a lasat convins si Marele Ecran a luat forma cunoscuta. Scopul meu initial era sa fac un blog destinat filmelor mai obscure, care nu beneficiaza de marketingul agresiv hollywoodian dar care merita vazute si, deci, recomandate. Odata cu dublarea numarului de maini si ochi, am “diversificat” oferta, incercand sa fim cat mai la zi cu lumea filmului si deci facand niste concesii filmului de consum dar straduindu-ne in paralel sa gasim acele “nestemate” pierdute sau ignorate de publicul nostru.
L. M: Ideea lui Richie s-a pupat cu dorinta personala de a fi mai “la zi””, mai interactiv si, pe cat posibil, util (adica sa ajut alti cinefili la alegerea cu discernamant a titlurilor de vazut din oferta saptamanala). Articolele pentru 24 Fun (de Timisoara si Arad) se trimiteau la redactie cu 7 zile inainte de aparitia revistei. Aveam mereu senzatia ca sunt, cumva, in urma.
Ce faceti cand nu scrieti pe blog?
R: In principal documentare pentru articole de blog! Si aici intra orice de la vizionat filme, citit carti si pana la socializare cu bere in blogosfera locala, satisfacut tabieturile zilnice sau umblat aiurea pe strazi. Plus munca, desigur...
L. M: Ultima oara cand am verificat ocupatia mea nu exista in nomenclatorul romanesc de meserii. Asadar, iertati-ma ca folosesc terminologia anglo-saxona:
sunt copywriter. Sunt platit sa fiu ’idiot’ (adica sa am idei). Restul timpului e impartit intre vazut filme, vazut prieteni si vazut viata (Daria, fiica mea de 1 an si 8 luni). Mai nou, de doua ori pe luna, uit de toate ’ocupatiile’ mele curente. Il ajut pe actorul Boris Gaza cu documentarea muncii sale de atelier precum si cu sesiunile deschise pentru public, carora le-am zis Specta(c)torul.
Cu ce va place mai mult filmul: cu popcorn sau cu nachos?
R: Nachos cu sos fierbinte de branza! Cea mai gustoasa mancare nesanatoasa care se poate manca intr-o sala de cinema. Dar daca vorbim de FILM atunci ar trebui spus ca se gusta cu ochii si inima... nu cu gura plina.
L. M: Mi-e jena sa recunosc: tot nachos, tot cu cascaval. Atentie, sunt adictive (am vazut oameni care si-au luat si pentru acasa). Echilibrez excesul prin faptul ca nu mai rontai crantanele in afara multiplexului (aici nu intra pufuletii).
Daca ati avea ocazia sa faceti un film, unde in Romania l-ati filma?
R: In Padurea Baciu. O versiune mioritica de Blair Witch Project, daca vreti, in care s-ar arata ca Ielele exista, dar sunt secret guvernamental.
L.M.: Platou natural pentru un horror ar fi si Lindenfeld (satul-fantoma de langa Garana). Alte genuri as filma pe plaja salbatica din Sfantu-Gheorghe (satul de
pescari care a gazduit Anonimul), intr-un camin de nefamilisti din cartierul Noua din Brasov, in fata unei langoserii din Piata Badea Cartan (Timisoara) etc. Dac-ar fi sa aleg un singur loc, acela ar fi Parcul National Retezat. Chiar e ca un parc: prietenos, cu alei grandioase si totusi la scara umana.
Filmele se vad acasa sau la cinema?
R.: Preferabil la cinema. Filmele sunt facute pentru Marele Ecran. Acum exista ce-i drept Home cinema si daca confortul e superior alegerea e evidenta. Totusi, nimic nu se compara cu sala de cinema.
L.M.: Intr-o lume ideala, clar pe ’marele cearsaf alb’. Realist vorbind, daca le-am astepta pana ajung la noi la cinema, am pierde 95 % din filmele bune.
5 filme pe care le-ati revedea oricand cu placere.
R.: Sunt foarte multe dar selectez ce-am vazut de cele mai multe ori: Matrix, Alien 1, Blade Runner, Stapanul Inelelor,Gladiator.
L.M.: Night on earth (Jim Jarmusch), La Vita e Bella (Roberto Benigni), Vacanta domnului Hulot (Jacques Tati), A fost sau n-a fost (Corneliu Porumboiu), Spring, Summer, Fall, Winter and Spring (Kim Ki-duk).
5 placeri vinovate (filme, desigur :)).
R.: City of Angels, The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy, Ice Age, Indiana Jones, Machete.
L.M.: The Fountain, Reservoir Dogs, Bruce Almighty, Kingdom (miniseria lui Lars von Trier), trilogia Pusher. Si trebuie sa pomenesc si un serial: Rome.
De ce ar trebui sa citim Marele Ecran si nu alt blog de film?
R: Hmm... grea intrebare. Cred ca problema care s-ar pune e de ce aveti nevoie sa cititi un blog de film si aici e la fel ca in orice nisa adica vreti sa aveti o relatie mai sincera cu cei care “fac recomandari”. Daca Marele Ecran se potriveste profilului vostru atunci relatia aia va functiona si va aduce ceva satisfactii, in speta vizionarea unui film pe care sa-l fi ratat in lipsa ei. Am fost tentat sa spun ca noi punem mai multa pasiune in hobby-ul asta dar presupun ca fiecare autor de blog face asta intr- o anumita masura. Cred ca Marele Ecran se distinge prin abordarea fenomenului, incercand sa nu se rezume doar la cronici de film, ci sa arunce si niste stiri din cand in cand, chestii de fun, interviuri, concursuri, si, cel mai important, sa se implice in activitatea locala prin diferite parteneriate cu organizatorii de evenimente cinematografice (Centrul Cultural Francez, Centrul Cultural German, Cinema City, Cinecultura, Timishorts).
L.M.: In meseria mea publicitara sunt obligat-fortat sa scriu si despre lucruri in care nu cred. Blogul e insula mea de libertate. Oameni buni, daca e vreun motiv pentru care ar trebui sa cititi Marele Ecran e pentru ca noi, chiar daca uneori va parem enervanti-superficiali-partinitori-snobi, credem fiecare cuvintel pe care il scriem acolo.
interviul complet il puteti citi aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)