Se afișează postările cu eticheta graffiti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta graffiti. Afișați toate postările
marți, 31 mai 2016
Afiș Ceau, Cinema! - Dubla 3
După ce am anunțat doi (Răzvan Cornici, Lucian Popovici) dintre artiștii care desenează anul acesta pentru Ceau, Cinema!, e momentul să dezvăluim și al treilea nume: Sorina Vazelina.
Efectul Vazelina se descrie așa: “Unguent oftalmologic, elimină grijile chiorâtului, desfundă ochii și clătește cu balsam mintea. Efectele sale sunt vizibile de la prima aplicare. Pentru o acțiune în profunzime masați globii oculari regulat cu acest remediu.”
Printre proiectele (numeroase) în care s-a implicat se
numără identitatea vizuală pentru Noaptea Albă a Galeriilor (București) sau
compendiul de benzi desenate: The Book of George.
Sorina Vazelina a desenat versiunea ei de afiș pentru Ceau, Cinema!. Dacă priviți cu atenție veți găsi aici și câteva clu-uri cu privire la program. Și mai avem vești bune: Sorina vrea să țină un atelier de bandă desenată la festival. În rest o găsiți pe www.vazelina.ro
marți, 28 iulie 2015
#Timisoara vrea cinema, nu fântână
Oameni buni, ne mobilizăm și noi un pic?
Facem și noi un "sondaj" pentru o sală adevărată de cinema la Timișoara, în loc de un "sistem de spectacole cu muzică, apă şi lumină pe Bega"?
Poate strângem mai mult de 273 de voturi și 78 de comentarii, dacă acesta e criteriul după care se fac investițiile în dezvoltarea orașului.
Primarul Robu dixit:
„Nu va fi nicio dezbatere, facem ce ne obligă legea, nu ce ne obligă ei… Când va fi, vom face, deocamdată suntem la faza de studiu de fezabilitate. În momentul de față, avem 273 care agreează și 78 de comentarii, sunt multe comentarii pozitive (…), din cele 78 probabil vreo 30-40 sunt împotrivă, cam jumătate. Sondajul este pe pagina Public Figure, pe pagina mea sunt prieten cu cine vreau eu. De oriunde poate să voteze oricine, mă liniștește sondajul, nu am emoții”.
*
Ați văzut Capitală Culturală Europeană fără fântână cântătoare? It's a must. Dar ați văzut Capitală Culturală fără cinematograf? Veți vedea. La Timișoara.
Oricum, timișorenii au deja cinematograf. La Gottlob.
Oricum, timișorenii au deja cinematograf. La Gottlob.
Pentru un festival încă de buzunar (și, deocamdată, cu bani din buzunar), am reușit să aducem filme noi și (după cîte zic spectatorii) foarte bune. Am adus regizori, actori, oameni din lumea fimului, români și străini.
Dar cinematograf nu avem cum să facem singuri. Ce putem face este să punem un pic de presiune, numai cu ajutorul vostru, pe autorități să facă doar ceea ce e firesc și absolut necesar pentru un oraș care vrea să fie Capitală Culturală Europeană.
Să nu se înțeleagă că vrem ca Primăria să ne facă nouă (asociațiilor care fac Ceau, Cinema!) un cinematograf. Să facă pentru folosul tuturor celor care vor să pună și să vadă filme ce nu ajung la multiplex (inclusiv în folosul regizorilor români care vin cu filmul în caravane), să facă pentru comunitate.
La ediția a II-a Ceau, Cinema! au venit peste 2000 de oameni în cele 5 zile de proiecții (peste 2500 de intrări, am aproximat noi, pentru că la Gottlob nu a fost cu bilete). În acest fel ați sprijinit ceea ce facem. Dacă vreți și o sală de cinema, ziceți aici și peste tot #Timișoara vrea cinema, nu fântână.
UPDATE: Pentru că reacția de mai sus a făcut niște valuri, precizăm (pentru cei care au deschis mai târziu Marele Ecran) că știm să facem și altceva în afară de a ne enerva. În urmă cu 3 ani am strîns cîteva sute de semnături pentru o cinematecă la Timișoara. Ele au însoțit proiectul nostru depus în aprilie 2013 la Primăria Timișoara, proiect pentru o cinematecă. Există și un plan de reabilitare a unei săli de cinema realizat de tânăra arhitectă Monica Dragomirescu. De atunci am primit doar promisiuni și răspunsuri politicoase. Ideea e că noi am făcut deja niște pași într-un demers cît se poate de serios. Credem că e cazul ca și autoritățile să se miște ceva mai rapid. Și, odată cu noi, o cred cel puțin 700 de oameni. Nu ne dorim un război cu Primăria. Dimpotrivă, ne dorim un partener care, odată ce va înțelege necesitatea unei săli de cinema pentru filmul european/ cinematecă în oraș, va acționa în consecință. #Timișoaravreacinema
marți, 9 iunie 2015
Ceaaaaaau, bau!
IA-L ÎN TRAISTĂ PE NOSFERATU!
Primul produs CeauCinema 2015 realizat în cadrul colaborării cinefile cu Balamuc și SuperSmooth este traista Nosferatu zisă Ceaaaaau (desen de Ana Kun). Imprimată în serie scurtă, plasa este foarte utilă pentru transportarea în siguranță a rolelor de film și a usturoiului. A fost testată în condiții de mare satisfacție și cu lubenita de Gottlob. Și Murnau ar zice Ceau smile emoticon
Dacă nu va temeti, dați click pe poza pentru mărire, ca să vedeți cum e să umblați cu monstrul pe voi.
Pentru maxima protecție contra cinefobiei recomandăm și tricoul Nosferatu, un omagiu adus lui Murnau de Ana, disponibil atît pentru cinefili cat si pentru cinefile. E de purtat în serile cu film de groază, la o felie roșie și suculentă de lubeniță sau pe strasse, cu fală mare. Revenim cu detalii legate de achizitie.
Ana Kun face parte din Balamuc (loc de joacă ș-altele), alături de artiștii Livia Coloji și Răzvan Cornici. Ana combină textul şi imaginea în lucrări narative la propriu şi la figurat, cu referinţe din cultura pop.
Primul produs CeauCinema 2015 realizat în cadrul colaborării cinefile cu Balamuc și SuperSmooth este traista Nosferatu zisă Ceaaaaau (desen de Ana Kun). Imprimată în serie scurtă, plasa este foarte utilă pentru transportarea în siguranță a rolelor de film și a usturoiului. A fost testată în condiții de mare satisfacție și cu lubenita de Gottlob. Și Murnau ar zice Ceau smile emoticon
Dacă nu va temeti, dați click pe poza pentru mărire, ca să vedeți cum e să umblați cu monstrul pe voi.
Pentru maxima protecție contra cinefobiei recomandăm și tricoul Nosferatu, un omagiu adus lui Murnau de Ana, disponibil atît pentru cinefili cat si pentru cinefile. E de purtat în serile cu film de groază, la o felie roșie și suculentă de lubeniță sau pe strasse, cu fală mare. Revenim cu detalii legate de achizitie.
Ana Kun face parte din Balamuc (loc de joacă ș-altele), alături de artiștii Livia Coloji și Răzvan Cornici. Ana combină textul şi imaginea în lucrări narative la propriu şi la figurat, cu referinţe din cultura pop.
joi, 11 decembrie 2014
'Ce atata subtitrare?' - filme imaginare pe pereti de cafenea
A mai ramas o zi pana la vernisajul Expozitiei Alina Andrei si George Rosu iar "sursele" ne-au informat ca invitatii au sosit deja la Timisoara. Asa ca maine, 12 dec, va fi o vineri colorata si daca n-ati spart prima de Craciun pe black friday poate va miscati pana la Cafe Klapka sa admirati niste arta. Privitul e gratis. Avem ilustrate cu filme din capul (capetele?) tandemului Alina - George, afisate pe pereti de cafenea. Pentru cinefili avem si-un film pregatit, Sherlock Jr. (1924), caruia-i vom da drumul de la ora 20 in Sala Studio a Casei Artelor. Pana atunci insa veti fi liberi sa comentati subtitrarile lucrarilor expuse, sa serviti un ceai, un vin sau un piscot, orice v-ar scapa de sindromul "singur acasa".
via George Rosu
miercuri, 12 noiembrie 2014
Manevra "Underwood"
Reiau ce am zis aseară pe facebook și twitter:
Marele Ecran nu e blog de politica, dar nici Ponta n-ar trebui să fure din filme.
House of Cards, sezonul 1, episodul 6:
În timpul unei confruntări televizate, Frank Underwood (Kevin Spacey) îi solicită adversarului (lider sindical în Educație), să-și ceară scuze de la soția sa (Robin Wright), prezentă în platoul tv, în spatele camerelor.
România, turul 2 al alegerilor prezidențiale:
Victor Ponta îi solicită adversarului său să isi ceară scuze de la soția sa (Daciana), prezenta și ea în platou.
Doar că în serial, adversarul lui Underwood îl acuză pe politician că și-a folosit soția ca proptea în dezbatere. Iohannis nu a punctat însă la fel. Deci la Ponta a funcționat "manevra Underwood".
Ponta (sau staff-ul lui) se inspiră dintr-un serial tv și...de la cine? De la un personaj machiavelic, care e în stare să ucidă ca să ajungă președinte. Mai rămâne să vedem dacă folosește și manevra "ciocnitului în birou", ca în finalul înfricoșător al sezonului 2.
Dar să nu ne aprindem. Sunt doar niște jocuri de cărți. Aseară am văzut că viața nu bate filmul. Îl copiază.
Mai jos, dovada:
Ponta Debate Trick from Lucian Mircu on Vimeo.
Precizare: această platformă este dedicată cinemaului și artelor vizuale. Veți găsi politică aici doar când face subiectul unui film pe care îl analizăm. De aceea, intervenția de azi ar trebui să fie singulară în istoria blogului (iată, pe 6 noiembrie am împlinit 6 ani). Am considerat că e necesară, în condițiile în care subiectul are legătură cu lumea filmului și corespunde unor principii jurnalistice: e de actualitate și de interes public. Această postare nu îi angajează pe ceilalți autori ai blogului.
sâmbătă, 4 octombrie 2014
CNCity
[si] [en] [si]ty
CNCity. A pacatuit de prea multe ori in ultimii ani. A pacatuit fata de bunul mers al cinemaului romanesc. Fata de bunul-simt. Si probabil fata de lege. O data si inca o data (numai in 2014). Mai mereu, jurii suspecte de incompetenta. De partinire (ca sa nu zicem coruptie). Verdicte inexplicabile. Practici scandaloase. Un cuib al viciilor (de procedura). CNC e un oras in oras. Un stat in stat. Cu regulile sale. Si mai ales cu neregulile sale. Care ar trebui stopate odata pentru totdeauna. One must dream, right?
Poster redesenat de waka_x si Richie
vineri, 15 noiembrie 2013
Cadou de la Cristian Mungiu
Ieri, in ziua cand implineam cinci anisori de prezenta online, am primit o dedicatie pentru Marele Ecran pe box-setul Dupa Dealuri chiar din partea regizorului Cristian Mungiu. Inainte de asta, am avut bucuria unei discutii tete-a-tete de aproape o ora despre cinematografele romanesti, cinemateca si experienta Cannes.
miercuri, 22 mai 2013
Notite din Cannes
Festivalul mi-a dat multe, asa ca trebuia sa-mi si ia ceva inapoi. Telefonul. Nu intru in detalii. Spun doar ca scaunele din sala Debussy au niste parti metalice, unde portabilul meu nu trebuia sa ajunga. Sunt phoneless deci ( in caz ca vroiati sa-mi trimiteti un mesaj).
Asta nu ma impiedica sa merg la filme (cu aviditate) si sa iau notite (cu parcimonie):
joi, 9 mai 2013
Mon ami, Tati
Amicul meu, Eric Baude, are bunul obicei de a-mi trimite, din timp în timp, cîte o vedere (ultima e cea cu Mon Oncle). Prilej de a vă aminti de filmele lui Jacques Tati, unul din regizorii mei preferaţi. Altă surpriză plăcută este că peste o săptămînă am ocazia de a revedea Jour de Fete (filmul lui Tati din 1949) la Cannes, la Cinema de la Plaje adică în aer liber, aşa cum l-a proiectat Eric în Piaţa Traian, acum vreo 3 ani, pe vremea cînd era director al Centrului Cultural Francez din Timişoara.
La cinemaul de pe plaja din Cannes mai rulează, printre multe altele, Jaws (că doar e şi Spielberg la Cannes), Le Grand Bleu de Luc Besson şi Păsările de Hitchcook. Apropo, a apărut programul complet al festivalului.
sâmbătă, 13 aprilie 2013
Clişee în afişe
În caz că aţi avut senzaţia că unele afişe de film seamănă flagrant între ele, iată AICI şi confirmarea (via waka_x).
Exemplu: capete mari pe cer deasupra unor oameni mici pe plajă
...şi cîte şi mai cîte.
vineri, 29 martie 2013
Ceylan the great and powerful
Am văzut ieri noul Oz (the Great and Powerful, de Sam Reimi). Imagini frumoase, hipercolorate, hiperlucrate, dar nu reuşesc să treacă dincolo de imageria de bîlci care "păcăleşte" copiii, pentru că ei "vor să creadă" şi să fie păcăliţi. În spatele cortinei simţi că e un iluzionist, un truc (nu foarte ieftin, 215 milioane $). Interesant e că "Vrăjitorul" (James Franco) face "cel mai grandios număr al său de magie" folosindu-se tocmai de un "proiector" de cinema. Doar că îi lipseşte magia. Eu aş da oricînd tărîmul Oz pe Anatolia lui Nuri Bilge Ceylan.
Turcul face magie fără să fie nimic supranatural.
Face magie din dansul frunzelor în vînt, călătoria unui măr desprins din copac pînă în pîrîul din apropiere, adierea rufelor întinse la uscat şi plutirea diafană a şalvarilor unei fetişcane care farmecă numai prin simpla ei apariţie şi felul în care serveşte oaspeţilor o băutură. Dacă e să folosim cuvîntul "taină" legat de cinema, aici suntem îndreptăţiţi să o facem. Şi ca să facem o legătură cu tărîmurile noastre, Once Upon a Time in Anatolia (2011) e printre cele mai frumoase filme în care apar maşini Dacia. Poţi face legături şi cu Cristi Puiu: dialoguri autentice, scene lungi cu camera nemişcată şi mult umor negru. Dar Ceylan este Puiu plus poezie şi mister. Plus imaginea fascinantă a lui Gohkan Tiryaki, cu care a lucrat şi la Trei Maimuţe (Uc Maymun, 2008) şi Climates (2006).
Ceylan este unul dintre puţinii magicieni care mai operează la ora asta prin intermediul unui proiector de cinema.
vineri, 27 aprilie 2012
Darren Aronofsky il prezinta pe NOE
Aronofsky face parte din categoria regizorilor in care am absoluta incredere indiferent de proiectele in care se implica sau pe care le coc ei insisi de la zero. Probabil increderea vine pe seama faptului ca nici unul din filmele sale nu m-a dezamagit (The Fountain, Requiem for a dream, Pi, The Wrestler, Black Swan) iar o buna parte din ele sunt printre favoritele mele. Privind in urma ele imi par treptele pe care un cineast abil a trebuit sa le urce pentru a se pune in postura de a da forma unui vis din copilarie. Proiectul de suflet al lui Darren e nici mai mult nici mai putin decat o ecranizare epica a povestii biblice care-l are in centru pe Noe, insa una atat de ambitioasa incat daca n-ar fi existat fenomenul intitulat Black Swan, visul ar fi zacut inca multa vreme in cotloanele mintii lui Aronosfky. In prezent insa, Noah e foarte viu si pe roate, desi abia in faza de pre-productie, dar avandu-l atasat in postura de titlular pe Russel Crowe.
Ceea ce e mai neobisnuit la acest film - si motivul pentru care am scris articolul - e faptul ca povestea va fi intai dezvaluita de Darren sub forma unei nuvele grafice, a carei prime parti (din patru) a fost deja lansata in 2011. Va fi un experiment interesant, cred, sa-l vedem pe Aronofsky in postura de comic writer si pe atat mai incitant sa putem trage cu ochiul la arta conceptuala. In linii mari regizorul dezvaluie ca nu va fi neaparat o abordare religioasa ci se va concentra mai mult pe latura de fabula a povestii. Lumea va fi una destul de intunecata si violenta, aproape barbara, numai buna de spalat c-un potop biblic, iar Noe va fi mai degraba un luptator incercat decat un profet cu barba alba. Prin urmare Noah se anunta ca unul din evenimentele de amploare ale anului 2014, data care dintrodata pare enervant de indepartata. Mai jos cateva pagini din seria grafica Noe.
miercuri, 14 martie 2012
CINEMAnifest
Noi credem în lumina proiectorului
în “cearşaful alb”
în filmul văzut pe Marele Ecran
Noi NU credem în raza albastră a home cinema-ului
în filmul rulat pe laptop sau telefon
Noi nu credem în atotputernicia box-office-ului
Şi NU ne închinăm la IMAX, HD, 3D, 6D
Noi credem în “world cinema”, în filmul independent, filmul de autor
Într-unul Chaplin, Fellini, Bergman, Tarkovski, Tati, Wenders,
Kubrick, Almodovar, Haneke, Von Trier, Ceylan
Noi NU credem în filmul de consum
În filmul-ca- anestezie
Noi credem în arta filmului
Noi credem că suntem ceea ce vedem
Şi NU vrem să fim popcorn
fast-food cinema
block-buster
clişee
clone
Fără identitate
Fără rădăcini
Noi credem că dacă hrăneşti Maşina
Vei sfârşi înghiţit de ea
Noi credem că un cinema adevărat te ajută să creşti
Îţi mobilează sufletul
Te îmbogăţeşte
Te inspiră
Noi credem în emoţia împărtăşită
ce face să vibreze aerul din sala de cinema
Noi credem în forţa şi legitimitatea Marelui Ecran
Noi credem că trebuie să alegem ceea ce vedem
Iar acum n-avem de ales
Noi credem în filmul european
Filmul izgonit din cinematografe
Prigonit în multiplexuri
Care supravieţuieşte în festivaluri
Sau prin torentele internetului
Dar festivalurile sunt ca valurile
Vin şi pleacă
Noi vrem să oferim Filmului o casă
Un loc de întîlnire între cineaşti şi cinefili
Noi credem că...
trebuie să luptăm pentru ceea ce credem
Noi credem că un oraş de 300000 de locuitori
Un centru universitar
Cu ambiţii de capitală culturală
Are nevoie ca de aer de o cinematecă
Noi credem că trebuie să o facem ACUM
Pentru a onora bunul renume al oraşului
Pentru confortul cultural al cetăţeanului onest
Pentru orientarea tinerilor
Şi, mai ales, pentru copiii noştri
Pentru ca şi ei să poată alege ce văd
Noi credem că nu e vorba de bani
E vorba de determinare şi civism
Noi ştim că TIMIŞOARA MERITĂ O CINEMATECĂ
NOI CREDEM ÎN CINEMA
Asociaţia Marele Ecran îşi doreşte o cinematecă la Timişoara. Pentru Timişoara. Un spaţiu dedicat, permanent, cu minim 100 de locuri. O sală confortabilă şi echipată modern. Cu sonorizare adecvată, prin care să se înţeleagă chiar şi filmele româneşti.
Dacă şi tu crezi în ideea asta, atunci hai să strîngem rîndurile! Aşteptăm reacţii, întrebări, muştruluieli, propuneri, sprijin, voluntari şi, de ce nu, direcţionarea celor 2 % din impozitul pe venit (revenim cu detalii tehnice). De fapt, prin prezenta deschidem un forum pentru a supune dezbaterii această idee. Vi se pare oportună? Voi cum aţi vedea o cinematecă? Şi ce aţi dori să se vadă aici? (îi rugăm pe cititorii noştri din afara Timişoarei să nu se simtă lăsaţi pe dinafară pentru că problema pe care o acuzăm nu e doar locală; apoi -cine ştie?- poate va aprinde idei similare şi în alte oraşe văduvite de Cinema).
Crezul nostru este că, dacă suntem suficient de mulţi şi strigăm suficient de tare, vom fi auziţi. Pentru început, reacţionează şi dă ideea mai departe! Asta am făcut şi noi.
sâmbătă, 25 februarie 2012
The Golden Lady
"People don't think anymore. They feel. Do you know? One of the great problem of our age is that we are governed by people who care more about feelings than that they do care about thoughts and ideas. Watch your thoughts for they become words. Watch your words for they become actions. Watch your actions for they become...habits. Watch your habits, for they become your character. And watch your character, for it becomes your destiny! What we think we become."
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
The (week)end
joi, 10 noiembrie 2011
Ultimul Cartus al lui Nicolaescu?
Sergiu Nicolaescu a incheiat filmarile la "Ultimul Corupt".
Noi speram sa fie doar...Ultimul
PS. Oare e autobiografic?
vineri, 21 octombrie 2011
Citatul zilei:
E declaratia amicului Dave (care pe blogul personal se ocupa de muzica). True...
Mi-a placut si ce a scris Adina Baya, "omoloaga" mea de la revista Orizont. Ea vazuse filmul in premiera mondiala la...Cannes. Realizare care contrazice parerea preconceputa ca (visul meu de) a ajunge pe Croisette e o distractie exclusivista (din ce mi-a povestit, acreditarile nu sunt greu de obtinut si poti dormi cu 25 de euro la zece minute de inima festivalului).
Eu, in schimb, nu ma pot pronunta pana nu vad filmul la cinema. Pe ecranul de laptop, chiar si un film mare este mic (nici calitatea inferioara a sunetului nu ajuta). Ceva tot am de zis: o vreme m-a urmarit imaginea soarelui filtrata de ramurile copacilor sau de nori. Nu stiu daca imaginea asta cautata vrea sa spuna ca suntem "copiii soarelui" sau are vreo alta incarcatura simbolistica, mistica. Ce stiu e ca pe laitmotivul acesta scrie cu majuscule numele directorului de imagine Emmanuel Lubezky (The New World, Sleepy Hollow, Children of Men). Ultimul Malick e in foarte mare masura si filmul lui.
PS. curios, dar cand l-am intrebat pe Google (tree of life + imagini) mi-a dat si poza asta a cuplului stelar Jolie-Pitt, care respecta aceeasi gramatica vizuala
Abonați-vă la:
Postări (Atom)