sâmbătă, 4 octombrie 2014

Despre circ-oncursul CNC: "O glumă de la cap la coadă".


Un nou concurs CNC, un nou circ. Nimeni nu se mai miră, nimeni nu se mai scandalizează. Dar asta nu înseamnă că lumea tace. Sau că trebuie să treacă peste gustul amar din gură fără să protesteze. După ce am scris despre contestația celor de la Parada Film, astăzi preluăm de pe filmreporter.ro  scrisorile deschise a cinci cineaști recunoscuți ale căror proiecte au fost respinse la cea mai recentă sesiune CNC. 

"Adrian Sitaru, Marian Crișan, Gabriel Achim, Paul Negoescu și Bogdan Mustață contestă deciziile comisiilor și ale Consiliului de Administrație și pun sub semnul întrebării punctajele, regulamentul și competența unor jurii. Paul Negoescu a „picat” primul sub linie, la lungmetraj ficțiune, cu Lovitură de teatru, și s-a plasat pe locul 31 cu Never Let it Go. Adrian Sitaru este al doilea sub linie, cu proiectul La timp. Marian Crișan nu a obținut finanțare pentru Vanpir, notat pe scenariu cu 25.35, la fel și Bogdan Mustață (pe locul 33 cu Bancul de dorade) și Gabriel Achim (locul 36 cu Crud și gătit).Printre numele finanțate de CNC se află și Corneliu Gheorghiță (două proiecte), Cristina Iacob (Selfie), Dumitru Tănase, Jesus del Cerro sau Marius Barna.


Adrian Sitaru

Dragi colegi de breaslă, mă adresez celor ce cred că am făcut în film, cât de cât, lucruri bune. Vreau să vă spun că de mult, de la începutul anilor 2000, nu am mai avut acest gust amar, de silă și dezamăgire, față de un concurs de proiecte organizat de CNC. Sigur, este și vina mea că, împreună cu cei pe care îi apreciez la rândul meu, nu am reușit să schimbăm nimic în mai bine. Sigur că există și scuze reale pentru fiecare din cei implicați în luarea decizilor la CNC și semnarea documentelor, căci gusturile nu se discută, iar adunarea punctelor este matematică.

Însă mă întreb, oare aveți același gust ca și mine, ca regizori ce nu au dat-o de gard cu niciun film sprijinit de CNC, care fac, de câte ori se poate, filme pe proprii bani, atunci când chiar au nevoie de sprijin, să nu-l obțină? Sau să fie o pseudo-sprijinire, de ochii lumii, când unui proiect de lungmetraj i se alocă doar 75.000 de euro, bani pe care alții îi iau pentru un scurtmetraj? M-am referit la mine, dar am mai identificat cel puțin un regizor în aceeași situație. Și sunt convins că nu sunt doar eu cel ce se simte nedreptățit.

Mi-era rușine de multe din țara asta, așa e, dar începe să-mi fie rușine și de breaslă, atât de vestită pe afară. Altfel, toate bune, voi începe peste o săptămână filmările unui lungmetraj fără niciun ban. Poate va ieși un film prost, sau poate unul bun. În ambele situații, unii din comisia de jurizare sau din Consiliul de Administrație al CNC, probabil și dintre prietenii ce nu au trecut prin situația mea, ar trebui să aibă un gust mai amar în gură, din păcate.

Gabriel Achim

N-aș vrea să vorbesc despre modul tendențios în care sunt finanțate proiectele și de lipsa de orizont pentru regizorii și producătorii aflați la început. Și nici despre sistemul actual de punctaj, care nu face decât să acopere sublim lipsa de competență a celor care jurizează și interesele de grup din pseudo-industria de film din România. Despre cum sunt pus în postura de a alerga, de fiecare dată, în cursa de 100 m cu Usain Bolt, care are dreptul să pornească cu 40-50 m în avans față de linia de start.

Sunt un regizor al cărui  prim film a fost considerat cel mai bun debut al anului 2012 și de cei „bătrâni” (UCIN), și de cei „tineri” (GOPO).  Nu mi-am luat aerul că al doilea film e ca și făcut. Am muncit trei ani din greu la următorul proiect, premiat și dezvoltat cu unii dintre cei mai buni consultanți pe scenariu la nivel internațional și flatat de entuziasmul necondiționat al coproducătorilor francez și german.

Dar n-am avut noroc. În cele 4-5 concursuri CNC la care am participat, n-am urcat mai sus de locul 28. Invariabil, specialiștii din comisia de jurizare m-au notat cu 2 pentru potențialul internațional al proiectului sau, mult mai favorabil, cu 4 pentru structura dramaturgică. Am încercat atunci să învăț de la câștigători.  Și am realizat că cel mai bun debut e o piatră de gât. O telenovelă sau un film cu Alex Velea ar fi rupt ghinionul.

Marian Crișan

Concursul de filme pe puncte s-a terminat. A fost competiție aparent „strânsă”, dar din păcate compromisă, ca de obicei. Companii mari, mici și mijlocii s-au întrecut în printarea de tone de hârtie și măsluiri de dosare ca să dea bine la comisie. De comisie numai de bine. Înființată pe ascuns și  ținută la secret fără să se respecte propunerile tuturor asociațiilor. Nu mai amintim de sistemul de punctare și de faptul că, de exemplu, de multe ori, scenariile de ficțiune sunt citite de regizori de documentar, de operatori de imagine sau de critici de film. Mă întreb ce conține filmografia unor membri din comisie în materie de scenaristică? Câte scenarii de lungmetraj au semnat sau produs la momentul în care sunt aleși să evalueze?

Pe scurt, o glumă de la cap la coadă. Un adevărat circ sub atenta supraveghere a Consiliului Național al Cinematografiei, o instituție disfuncțională, depășită, blocată în regulamente și legi care dau câștigători cu note la precizie de zecimi și sutimi, la virgulă. Ai senzația că ești la proba pe aparate la gimnastică sau la patinaj artistic când citești notele. 43,34…. 56,78… 14,23… câtă precizie, câtă acuratețe în aprecierea scenariilor și a oamenilor?! Corectitudinea nu poate fi pusă sub semnul întrebării în această evaluare a artei cinematografice pe note, nu? Cum ar fi să dăm note și pictorilor după bunul plac al unui juriu format din alți pictori, fotografi, sculptori sau zugravi? Nu credeam că cinema-ul poate fi pe note…

Bogdan Mustață

De fiecare dată când am picat la CNC a fost din cauza scenariului, pentru că punctajul tehnic a fost tot timpul suficient de bun. Se pare că scenariile mele nu întrunesc „criteriile estetice” ale comisiilor de concurs. Cred că deja putem vorbi despre cinematografia cnc-istă, a celor care cred că ȘTIU ce e aia film și ce reguli trebuie să respecte un scenariu.Și ei vor ca toți să fie după asemănarea lor.

Eu caut feluri noi de a mă exprima. Și comisiile nu sunt deschise pentru așa ceva. Trebuie să ni se dea posibilitatea să ne prezentăm deschis scenariul și proiectul în fața comisiilor. Asta poate ajuta mult mai mult la înțelegerea și evaluarea proiectelor decât punctajele cu zecimale impersonale. Sigur că există varianta de a face filmele fără bani CNC, dar este discriminatoriu să fie finanțate doar scenariile „asemenea lor”, iar altele să fie respinse ca proaste pentru că sunt „altfel” sau „nu sunt înțelese”.

Acum a fost comisia lui [Adrian] Sârbu. Data viitoare – poate a „noului val”, poate a „ălora bătrâni”. La fel și filmele. Câte grupuri, atâtea filme. O să vedem „Moartea domnului Lăzărescu – partea 58, 59 și 60”, „Selfie 12, 19, 2” și  „Margo 45, 32, 8”.

Paul Negoescu

Faptul că am fost primul sub linie nu m-a deranjat, cât m-a confuzat. Și asta pentru că îmi puneam speranțele în alt proiect, care s-a clasat pe locul 31 (din 39 de proiecte înscrise) și a fost notat de către comisie cu o medie de 4,8. M-a confuzat faptul că mi-am făcut speranțe bazându-mă nu doar pe bunul meu simț, care-mi spunea că e un proiect valid, dar și pe feedbackul primit până acum pentru proiect, care a fost selectat în mai multe piețe de co-productii, unde a fost premiat, de altfel, ca fiind cel mai bun proiect.

Dar, nu în ultimul rând, la ultima sesiune a concursului CNC câștigase finanțare la secțiunea de dezvoltare, unde fusese notat cu o notă medie în jur de 7. Mă întreb cât de prost am dezvoltat eu scenariul în ultimele luni din moment ce calitatea lui a scăzut așa drastic? Lucrurile astea îmi ridică semne de întrebare legate ori de competența acestei comisii, ori de buna ei intenție. Mi se pare cel puțin ciudat faptul că numirea comisiei a fost ținută secret, cât și faptul că ea a fost formată ori din persoane care nu au legătură cu fenomenul, ori din persoane inactive de ani buni, ori de persoane care au legături strânse cu un mare studio de producție.

De altfel, nu e greu să vedem care, uitându-ne după ordinea celor mai mari note. La fel, mi se pare cel puțin ciudat cum case de producție apărute peste noapte au punctaje comparabile sau chiar mai mari decât case de producție consacrate. Singura consolare după acest concurs este că, după actualele criterii de punctare, am un punctaj mai bun decât Giusseppe Tornatore. (material preluat de pe filmreporter.ro)

Ca o reacție la reacții, venind tare de pe banda stîngă, atacă și Andrei Gorzo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu