Se afișează postările cu eticheta micul ecran. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta micul ecran. Afișați toate postările
luni, 7 decembrie 2015
Motivaționalele din Fargo
miercuri, 25 noiembrie 2015
joi, 1 octombrie 2015
Mr. Robot
După ce Narcos m-a pierdut pe la jumate, am zis să dau o șansă altui serial proaspăt. Mr. Robot (creat de Sam Esmail) e un pic prea 'american' pentru gustul meu și totuși am reușit să-l duc la bun sfârșit. Motivele? Poate m-a atras subiectul care face cu ochiul la Anonymous și mișcarea Occupy: hackeri care vor să pornească o revoluție globală prin ștergerea datoriilor către o corporație malefică, după cum îi zice și numele: Evil Corp (seriousely?!!). Prestațiile actoricești sunt decente, dar nu l-aș aminti decât pe Christian Slater. Și mi-a plăcut că e, simplist pus, o combinație de U T O P I A (atmosferă, stil, muzică, apropo, e mișto) și Fight Club (nihilismul și alte lucruri, dar nu vreau să spoileresc că poate mă trezesc hack-uit). În 2015, revoluția va fi live streaming.
sâmbătă, 29 august 2015
Trailerul zilei: Narcos
Pentru cei cu dor după universul Breaking Bad sau pînă se întoarce...Saul, ar fi o variantă noul serial despre narcotraficantes, narcocorridos sau pe scurt Narcos. Sau dacă v-a plăcut bancul cu pestele Pablo care "e scobar".
marți, 19 mai 2015
sâmbătă, 18 aprilie 2015
Mad Men Nostalgia
Sfîrșitul unei ere.
A avut suișuri, coborîșuri (ca un carusel ) dar rămâne unul dintre serialele care au definit acești ani (sunt 8 ani deja de când îl știm pe Don Draper).
Au început ultimele episoade. Și după primele două (dense, tensionate și la nivelul celor mai bune din serie), mă aștept la un final care să-l readucă în prima ligă, lîngă Sopranos și Breaking Bad.
Mie mi-a fost drag. Și, apropo de nostalgie, cînd mă uitam la primul sezon din Mad Men nu eram încă părinte, iar la toamnă îmi duc copilul la școală.
Da, se termină o eră. Mad Men ne-a dus într-un loc "unde ne va fi dor să mergem din nou".
joi, 9 aprilie 2015
Jocuri, tronuri si focuri de iarna
Numele de pe lista Aryei sunt incetisor eliminate din urzeala tronurilor insa asta nu e o garantie ca lista nu va mai creste in sezonul care sta sa inceapa peste cateva zile. Intr-o recapitulare textuala a excelentelor ultime doua sezoane (Inside HBO’s Game of Thrones - Season III & IV), dupa tot felul de informatii despre productie si interviuri cu echipa si actorii am dat in final peste o pagina de opinii ale colegilor de platou legate de cine dintre ei ar merita sa raposeze in urmatoarea runda de negocieri in stil medieval. Raspunsurile (cele mai importante) sunt mai jos.
Maisie Williams (Arya Stark): Melisandre. Some of the other characters are almost admirable, even in their evil twisted ways - but I can’t see nothing redeeming in her character. Whatever she says her motivations are, I’m not buying it.
Rose Leslie (Ygritte): It’s got to be Littlefinger. He’s the one who scares me the most. He’s mot terrifying than Joffrey, who is just an evil little kid. He’s so clever and manipulative, and truly terrible.
Charles Dance (Tywin Lannister): Littlefinger. He has to go - he’s so oily. He’s like a gas you that you can’t see or touch, but it gets into your respiratory system and you don’t know anything about it until it’s too late. He’s such a wonderfully Machiavellian character. I wouldn’t want to see him survive too long.
Diana Rigg (Olenna Tyrell): No matter what they are doing I’d rather keep everyone alive! I rather like the dynamics as they are.
Isaac Hempstead-Wright (Bran Stark): I don’t trust Melisandre but I’m not sure I’d want her dead - maybe just imprisoned somewhere in a dungeon. Ramsey Snow, the torture boy, for me I think.
Jacob Anderson (Grey Worm): I really wanted Joffrey to die, but I think I’m going to miss how much I loved hating him, that evil little bastard. But you know who should really die? Roose Bolton.
Ian Mcelhinney (Barristan Selmy): It would be an aberration, to put it mildly, if Cersei were to make it in the end, but I expect we’ll be stuck with her for a while.
Lena Headey (Cersei Lannister): As Cersei probably Margaery and Tyrion in equal measure. Asme? Well, i was very happy when Craster was murdered, but I’m gonna have to go with Stannis.
Richard Dormer (Beric Dondarrion): Joffrey was a monster, but getting Catelyn killed? Walder Frey is just pure evil.
Sophie Turner (Sansa Stark): As a character, I think that Daenerys is such a strong player in the game, she has to die for someone else to be able to come forward. As much as I love watching her, I think she’s the biggest threat.
Emilia Clarke (Daenerys Targaryen): I know I don’t want Littlefinger on the throne, but Aidan Gillen is so good and his his storyline so interesting I don’t want him dead.
Nikolaj Coster-Waldau (Jaime Lannister): I would like to see the dragons killed. They are weapons of mass destruction. We can’t have that. Horrible, horrible, evil machines of death. I have a feeling they’ll probably make it, though.
Peter Dinklage (Tyrion Lannister): We’ve lost some winners in that category this season. I’m going to have to go with Hot Pie, never trusted that kid. Roose Bolton will get his somehow, but you have to watch for Hot Pie.
Sursa:
duminică, 1 martie 2015
Putin și Pussy Riot joacă în House of Cards
În urmă cu o săptămână, în așteptarea noului sezon House of Cards, scriam pe twitter: "Sunt curios dacă președintele Frank Underwood va trimite arme în Ucraina".
N-am nimerit-o cu Ucraina, însă am nimerit-o cu Rusia. Președintele Petrov/ Putin este noul nemesis pe frontul extern al lui Underwood (Kevin Spacey).
De ce zic Putin: pentru că și personajul din film e fost agent KGB, actorul îi seamănă fizic, face surf (pentru "a da bine la tineri") și e la fel de rece și calculat. Restul e ficțiune.
Putin-ul din film e un personaj histrionic, care dă cu paharele de votcă de pământ, cîntă pe la sindrofii și sărută cu forța soții de președinte. Deci un fel de combinație între ce știm noi despre Putin și Elțîn. Sau clișeul ăla cu rusul, așa cum e văzut de americani.
Putin din realitate nu ar fi acceptat niciodată să participe la un dineu la Casa Albă la aceeași masă cu celebrele opozante (deja iconuri pop) punk din Pussy Riot.
Și atunci vine întrebarea firească: de ce au ales creatorii serialului un personaj care nu e Putin dar totuși seamănă atît de bine cu el?
Varianta A: din oportunism tematic; pentru o ancorare a spectatorului în real, ținînd cont de răcirea dramatică a relațiilor ruso-americane
Varianta B: propagandă și patriotism; știm că filmul a fost dintotdeauna la americani parte a "războiului psihologic", iar acum S.U.A. se pare că reintră într-un Război Rece cu Rusia. Mai ales că lui Obama îi place serialul. Deci e și un fel de răcorire...
Varianta C: din considerente narative; machiavelic pînă aproape de caricatură, Frank își găsește în sfîrșit un adversar la fel de lipsit de scrupule. Poate chiar mai...
"L-aș împinge pe scări și i-aș aprinde trupul zdrobit doar ca să-l văd cum arde, dacă asta n-ar porni un război mondial."
Oricum, interesant de văzut cum se va dezvolta conflictul din film, indiferent dacă la scrierea scenariului au fost consultați și specialiști de la Pentagon sau nu.
Să remarcăm totuși că în decizia de a plonja într-un conflict neanunțat și imprevizibil, contează feedback-ul lui Claire, "pimp-uită" din nou de soțul ei așa cum Petrov/ Putin miroase imediat.
"E deștept, dar rămâne un bandit, Frank. Nu ceda în fața lui"
Acum noi știm că Ponta se uită la House of Cards. Întrebarea e dacă ar trebui să se uite și Putin.
PS. Utilă poate ca PR, distribuirea Nadejdei Tolokonikva și a Mariei Alyokhina în serial mi se pare una din cele mai discutabile și nereușite momente ale sezonului 3.
luni, 9 februarie 2015
Interogatoriul lui Sergiu Costache în dosarul UMBRE
BREAKING BABADAG?
E posibil să fi apărut un serial românesc pe care să-l așteptăm cu sufletul la gură ca pe alea americane, săptămână de săptămână, și să fie altceva decît Las Fierbinți (cu tot respectul pentru scriitura lui Mimi Brănescu)?
Din cîte discuții și interes a generat în mediul online, părea că Umbre (produs de HBO) e un candidat serios. Așa că m-am pus să văd cîteva episoade.
Prima impresie: vizual, e de bine; filmat profi, uneori reușește să creeze o atmosferă de spleen dîmbovițean, alteori îi iese umorul negru în stilul primului sezon din Breaking Bad (mă gîndesc la episodul cu drujba).
Că ziceam de Breaking Bad, Umbre pleacă de la o premisă similară: personajul principal are o viață dublă. E taximetrist ziua și recuperator noaptea. Numai că Walt/ Heisenberg era, în viața lui civilă, un banal profesor de chimie. Relu/ Relache e taximetrist de București, ceea ce (fără să arunc anatema asupra unei întregi bresle) știm că nu e chiar la distanțe astronomice de lumea interlopă. Iar Relu nu reușește să-și țină ascunsă (față de nevastă) viața lui secretă mai mult de patru episoade (Walt a rezistat două sezoane). Mi se șoptește din cască cum că de fapt inspirația ar pleca de la serialul australian Small Time Gangster.
În general, muzica e manelo-dance de care nu mai scăpăm la radio și, da, în taxiuri. Ceea ce cîteodată crează un contrast interesant. De exemplu, cînd un om se zvîrcolește într-o baltă de sînge pe bancheta din spate între doi recuperatori în timp ce la radio se aude Gașca Mea (Hi-Q). Serialul are în schimb o temă catchy, ce mi-a amintit de muzica din The Killing și un intro foarte bun.
Nu am o problemă că realizatorii s-ar inspira din ce fac serialele de succes, atîta vreme cît produsul final e autentic și stă în picioare. La primele trei episoade, m-au zgîriat dialogurile. Limbajul e colorat, ceea ce e un lucru bun. Dar parcă n-ar trebui să simți în permanență că se citează din dicționarul de argou:
"Cam rîzi ca broasca la inundații, fără caterincă.
Și mi l-a dat și pe ăsta de-i patinează musca pe creier"
sau
"Ia și tu puțin aer cu vitamine"
"Traiți-ar, te fac ciorba de burtă"
"Dă-l în mormîntare!"
Limbaj de cartier, corect, boss. Dar iese un pic artificial cînd sunt vărsate la foc automat. De la episodul 4, scenaristul Bogdan Mirică a dozat mai bine vorbele. Una peste alta, Umbre e un început bunicel care ar putea evolua în ceva și mai bun (mai ales că se pare că vom avea și sezonul 2).
Mici bucurii personale: i-am regăsit în roluri bune pe prietenii noștri mai vechi, pe care i-am anunțat de cîțiva ani ca tinere speranțe: Gabi Huian și Dănuț Hurduc. Pe Sergiu Costache (amicul Ceau, Cinema!), cunoscut în lumea interlopă cu aliasul Sabin, l-am și luat la un interogatoriu:
M.E. Ce alegi? Pacino, De Niro sau Pesci?
S.C. Momentan, Pasha Lychnikoff.
Un scurt dosar cu faptele lui Sergiu Costache, aici și aici. Este așteptat la audieri și capul operațiunilor de pe platou, Igor Cobileanschi.
E posibil să fi apărut un serial românesc pe care să-l așteptăm cu sufletul la gură ca pe alea americane, săptămână de săptămână, și să fie altceva decît Las Fierbinți (cu tot respectul pentru scriitura lui Mimi Brănescu)?
Din cîte discuții și interes a generat în mediul online, părea că Umbre (produs de HBO) e un candidat serios. Așa că m-am pus să văd cîteva episoade.
Prima impresie: vizual, e de bine; filmat profi, uneori reușește să creeze o atmosferă de spleen dîmbovițean, alteori îi iese umorul negru în stilul primului sezon din Breaking Bad (mă gîndesc la episodul cu drujba).
Că ziceam de Breaking Bad, Umbre pleacă de la o premisă similară: personajul principal are o viață dublă. E taximetrist ziua și recuperator noaptea. Numai că Walt/ Heisenberg era, în viața lui civilă, un banal profesor de chimie. Relu/ Relache e taximetrist de București, ceea ce (fără să arunc anatema asupra unei întregi bresle) știm că nu e chiar la distanțe astronomice de lumea interlopă. Iar Relu nu reușește să-și țină ascunsă (față de nevastă) viața lui secretă mai mult de patru episoade (Walt a rezistat două sezoane). Mi se șoptește din cască cum că de fapt inspirația ar pleca de la serialul australian Small Time Gangster.
În general, muzica e manelo-dance de care nu mai scăpăm la radio și, da, în taxiuri. Ceea ce cîteodată crează un contrast interesant. De exemplu, cînd un om se zvîrcolește într-o baltă de sînge pe bancheta din spate între doi recuperatori în timp ce la radio se aude Gașca Mea (Hi-Q). Serialul are în schimb o temă catchy, ce mi-a amintit de muzica din The Killing și un intro foarte bun.
Nu am o problemă că realizatorii s-ar inspira din ce fac serialele de succes, atîta vreme cît produsul final e autentic și stă în picioare. La primele trei episoade, m-au zgîriat dialogurile. Limbajul e colorat, ceea ce e un lucru bun. Dar parcă n-ar trebui să simți în permanență că se citează din dicționarul de argou:
"Cam rîzi ca broasca la inundații, fără caterincă.
Și mi l-a dat și pe ăsta de-i patinează musca pe creier"
sau
"Ia și tu puțin aer cu vitamine"
"Traiți-ar, te fac ciorba de burtă"
"Dă-l în mormîntare!"
Limbaj de cartier, corect, boss. Dar iese un pic artificial cînd sunt vărsate la foc automat. De la episodul 4, scenaristul Bogdan Mirică a dozat mai bine vorbele. Una peste alta, Umbre e un început bunicel care ar putea evolua în ceva și mai bun (mai ales că se pare că vom avea și sezonul 2).
Mici bucurii personale: i-am regăsit în roluri bune pe prietenii noștri mai vechi, pe care i-am anunțat de cîțiva ani ca tinere speranțe: Gabi Huian și Dănuț Hurduc. Pe Sergiu Costache (amicul Ceau, Cinema!), cunoscut în lumea interlopă cu aliasul Sabin, l-am și luat la un interogatoriu:
Marele Ecran: Cîți ani crezi ca ai primi condamnare pentru toate fărădelegile pe care le-ai săvîrșit pînă acum în filme, la numai 25 de ani? :)
Sergiu Costache: Cel mai probabil, dacă ar trebui să răspund în fața legii pentru toate acestea, aș fi "răsplătit" cu alți 25 de ani :))
M.E.: Acum serios, începînd cu Valuri, trecînd prin Lord, Domestic ai jucat frecvent roluri de borfaș simpatic. Bine, în Umbre poate nu așa simpatic, mai mult...amenințător. De ce crezi că ești ales tot în roluri de interlop? Ce altceva ai vrea să joci?
S.C.: Partiturile la care faci referire sunt foarte diferite. In Valuri, Lord sau Domestic responsabilitatea personajelor nu este la fel de mare ca cea pe care o are Sabin în Umbre. În cele trei, personajele acționează pe cont propriu și, cum ar spune "băieții", se ocupă de "găinării", pe cînd Sabin face parte dintr-o familie în fața căreia trebuie să dea socoteală pentru fiecare acțiune sau nonacțiune. Vorbim aici despre principii, legi nescrise și crimă organizată. În ceea ce privește distribuția mea în roluri de interlop, mă gîndesc că m-am apropiat foarte mult de viziunea pe care au avut-o regizorii asupra acestor personaje.
Domestic (2012)
Un alt tip de rol ce mi-ar plăcea să interpretez e similar cu cel din Umbre, însă greutatea personajului ar fi a unui "Capo di tutti Capi".
Fiecare actor își dorește să interpreteze personaje din categorii sociale diferite, personaje ce ne provoacă să depășim anumite granițe. Pentru orice rol pe care îl interpretezi trebuie să te apropii într-o oarecare măsură de lumea din care face parte, trebuie să ajungi sa îi ințelegi mediul din care provine pentru a putea ajunge apoi să înțelegi mentalitatea personajului.
M.E. Cum ți s-a parut limbajul din Umbre (în general, nu doar la replicile tale)? Se pupă cu ce știai de pe stradă, din Bucuresti?
S.C. Chiar dacă mulți dintre noi contestă acest tip de limbaj, nu este departe de cel pe care îl auzim în mod frecvent pe străzile din București și nu numai.
M.E. Ai cunoscut vreun interlop în carne și oase? De unde ți-ai luat inspirația pentru personaj?
S.C. Da, am cunoscut :) Principala sursă de inspirație pentru Sabin a fost Richard Kuklinski, din cartea lui Eric Frattini, "100 de ani de Cosa Nostra".
S.C. Chernov, interpretat de Pasha Lychnikoff în Rage.
M.E. Care e gangsterul tău favorit din filme?
M.E. Ce alegi? Pacino, De Niro sau Pesci?
S.C. Momentan, Pasha Lychnikoff.
M.E. Care e scena ta favorită din Umbre?
S.C. Aceea în care Sabin tranșează trupul lui Giani. E reprezentativă pentru ceea ce înseamnă personajul și îi arată caracterul sadic și inuman.M.E. Ca să-l parafrazez pe Oliver Stone, suntem "Născuți Asasini"? Ce crezi despre violența în filme?
S.C. Nu știu dacă suntem născuți asasini, dar putem să murim fiind asasini. Majoritatea filmelor sunt inspirate din viața reală. Violența nu o găsim doar în filme ci și în viața de zi cu zi.
M.E. La ce seriale te uiți, dacă te uiți? Breaking Bad?
S.C. Din păcate, în ultima perioadă nu am avut suficient timp liber pentru seriale. Dar îmi voi face timp pentru Breaking Bad, despre care am auzit doar păreri bune.
Valuri (2008)
M.E. De unde a pornit pasiunea pentru actorie și unde ai furat meserie?
S.C. Pasiunea pentru actorie a început odată cu primul rol pe care l-am interpretat într-un film, Remus din scurt-metrajul Valuri al lui Adrian Sitaru, și a continuat în facultate, acolo unde am întîlnit profesori extraordinari care m-au ajutat sa înțeleg mai bine această meserie și mi-au îndrumat pașii. Am avut de învățat de la fiecare regizor și partener alături de care am jucat, și cu fiecare rol pe care îl interpretez continui să învăț ce înseamnă cu adevărat această meserie.M.E. Pînă acum ai fost complice cu Sitaru, Cobileanschi, Constantin Popescu și alții. Cu ce regizor român ai mai vrea să lucrezi? Dar străin?
S.C. Am avut șansa să lucrez atît cu regizori români cît și străini care și-au pus amprenta asupra carierei mele și care au contribuit la evoluția mea. Mă bucură fiecare propunere de colaborare pe care o primesc, indiferent de numele regizorului, acest lucru reprezentînd garanția că ceea ce am realizat pînă în acest moment nu a trecut neobservat iar munca mea este apreciată.
M.E. Ce ai văzut ultima oară la cinema?
S.C. Taken 3 – Teroare in L.A
M.E. Și închei cu o întrebare ca în serial: Ai ceva pe țeavă?
S.C. Am mai multe pe țeavă dar sunt confidențiale deocamdată și dacă sifonezi va trebui să te caut pe-acasă :)
Un scurt dosar cu faptele lui Sergiu Costache, aici și aici. Este așteptat la audieri și capul operațiunilor de pe platou, Igor Cobileanschi.
luni, 12 ianuarie 2015
Better Call Mad House of Thrones
Primăvara asta îi va prinde pe mulți în fața televi...mă rog, în fața serialelor tv (indiferent de suportul pe care le vedeți).
House of Cards revine (cu sezonul 3) din 27 februarie cu începutul răzbunării lui Kevin Spacey, așa cum a anunțat aseară la Golden Globes (salutăm apariția unui blog nou, făcut de voluntari Marele Ecran și Ceau, Cinema! :)
Spiritul Breaking Bad se reîncarnează în Better Caul Saul, care se arată la fel de amuzant (într-un sens bolnav), dezlănțuit și catchy, cum ne garantează geniul lui Vince Gilligan. Plus, cîteva apariții bonus, cum e a lui Mike. Din 8 februarie.
Apoi, din aprilie se joacă Game of Thrones (sezonul 5) și avem de încheiat socotelile cu Mad Men. Și astea sunt numai patru seriale. It's show time, folks! Timp să avem.
marți, 20 mai 2014
3 x Mad Men
Sezonul 7 din serialul (altădată preferat) Mad Men a debutat dezamăgitor, până când (după vreo 4 episoade) a început să-și recapete ceva din atmosfera de "disperare sofisticată" de altădată.
Trei imagini bizare din ultimul episod:
Pe străzile din New York-ul anului 1969 se vede o mașină albă care n-avea cum să fie din 1969 (numai dacă nu cumva a venit Marty McFly cu ea din viitor).
Megan (Jessica Pare) poarta iie
"Every table here is the family table"
duminică, 9 martie 2014
Colibășanu, Garantat 100 %
Horia Colibășanu ar putea fi cu ușurință subiect de film.
Ar fi un film de aventuri, despre curaj, despre prietenie, despre sport, despre provocările bărbatului modern și ale exploratorului dintotdeauna. De fapt, Horia a și fost personaj în documentarul spaniol Pura Vida (premiat la San Sebastian).
Alpinistul timișorean e primul român care a urcat K2 (8611 m), cel mai dificil munte din lume, la prima lui expediție în Himalaya, în 2004. Anul acesta va urca pe Everest, prin forțe proprii. Horia urcă fără șerpași. Și "respiră fără oxigen".
Deseară îl puteți cunoaște, fiind invitatul lui Cătălin Ștefănescu la Garantat 100 %. De la ora 23.00, pe TVR1 și, online, pe TVR +.
duminică, 2 martie 2014
American Hustle - originalul
Daca tot se vorbeste zilele astea (prea mult) despre American Hustle, va propun The Sting (1973), ca sa vedeti cum arata un "film cu escroci" ca la manual, cu farmec, umor...si cu Newman & Redford. Old school fun. Deseara, de la 21.10, pe TVR1.
joi, 26 decembrie 2013
Sherlock: Many Happy Returns
Pentru a mai potoli nerabdarea fanilor serialului britanic BBC a dezvaluit un teaser mai lung, un mini-episod Sherlock, care sa-i pregateasca intrarea de pe 1 ianuarie. Many Happy Returns anticipeaza intoarcerea detectivului disparut in urma cu 2 ani prin enumerarea catorva aparitii stranii si rezolvari misterioase ale unor cazuri internationale.
PS: pentru a mai potoli setea de british drama, va recomandam sa folositi zilele libere pentru a descoperi o serie detectivistica la fel de interesanta, policier-ul Luther, cu Idris Elba in rolul unui inspector criminalist stralucit dar care are probleme in a-si controla impulsurile catre violenta si a respecta regulamentul. La fel ca duetul Sherlock vs Irene Adler, nici Luther nu scapa ocazia de a intra intr-o relatie dubioasa love-hate cu o psihopata criminala geniala. Mult mai psihologic, mai matur si mai sumbru decat seria inspirata din povestile lui Arthur Conan Doyle.
un montaj misto Sherlock/Luther
luni, 7 octombrie 2013
Navetistul MADE IN TM
Minunatele Povestiri ale Navetistului Banatean e una din cele mai bune chestii care s-au intamplat in Timisoara. Dar stai, ca in Timisoara "nu se intampla nimic". Va invitam sa vedeti episodul nou. Pentru ca si noi suntem "MADE IN TM".
duminică, 29 septembrie 2013
Adios Heisenberg!
Au spus-o deja în repetate rînduri sute de publicaţii, mii de site-uri şi comentatori. S-ar strînge un volum-gigant tip Omagiu numai cu laudele celebrităţilor şi oamenilor din industrie (ex: Ben Stiller, Simon Pegg, Conan etc).
Cu riscul de a deveni plictisitor, trebuie să o spun şi eu înainte de ultimul episod (care va fi la noapte în Statele Unite): Breaking Bad e serialul de televiziune suprem. Punct.
Astăzi sunt împărţit între starea febrilă a aflării deznodământului şi tristeţea că acest deznodămînt trebuie totuşi să vină. Pe de o parte ştiu că va urma un gol, pe de alta sunt extrem de curios cum va reuşi creatorul Vince Gilligan & co să ne depăşească din nou aşteptările (care deja sunt foarte mari).
Pînă acum, aceste ultime şapte episoade ale sezonului 5 s-au încheiat aşa cum scrie David Mamet că trebuie să se încheie orice dramă: "surprinzător, dar inevitabil". Parcă toată tensiunea acumulată în sezoanele anterioare a fost împachetată în cîteva confruntări vitriolante, de magnitudine nucleară: Hank vs. Walt, Jesse vs. Walt, Skyler vs. Walt, Walt vs. Cancer, Skyler vs. Marie, Todd vs. Jesse, Walt vs. Walt Jr. etc. Shakespeare pe meta-amfetamine.
Toate iţele, toate minciunile duc acum în acelaşi loc. Masca lui Heisenberg (sau pălăria?) a căzut. E ultimul stand-out. Se aude sunetul de clopote. Se simte mirosul de praf de puşcă şi de răzbunare. Acest ultim duel din Albuquerque va fi în plină lumină (iar dacă ar fi să fac şi eu un pariu, confruntările în plină lumină nu îl avantajează pe Walt).
Nu speram că Gilligan va reuşi să iasă cu aceeaşi măiestrie şi credibilitate, episod după episod, din păienjenişul complicat (ca întreg Tabloul lui Mendeleev) pe care el însuşi l-a creat. Mi-l imaginez închis într-o rulotă în deşert împreună cu scenariştii săi, constrînşi la fel ca profesorul de chimie devenit druglord, să stea acolo pînă vor găsi soluţia perfectă.Ceea ce fac oamenii ăştia trebuie studiat în şcolile de scenaristică.
De fiecare dată cînd trăiesc un nou episod, creierul meu transmite automat aceeaşi informaţie, ca o placă stricată sau ca un sistem supraîncălzit: marfa asta e mult prea bună! Sau poate e doar senzaţia de high pe care ţi-o dă drogul tău preferat.
Un lucru e sigur după deseară (mîine în România): odiseea lui Walt aka Heisenberg va lua sfîrşit într-un fel sau altul. Mogulii televiziunii n-ar putea renunţa totuşi la aşa o mină de aur, aşa că a fost anunţat oficial Better Call Saul, un spin-off în jurul avocatului lui Walter White, Saul Goodman (Bob Odenkirk).
E anunţat şi un documentar despre serial. Între timp Aaron Paul (Jesse Pinkman) e oprit pe stradă de fani, cu rugămintea să îi înjure cu celebrul "bitch!".Un alt exemplu al fenomenului Breaking Bad este planul pentru un remake hispanic, Metastasis, în care Diego Trujillo va fi Walter Blanco, iar Roberto Urbina va fi Jose Rosas (deci culorile rămân).
Dar pînă atunci mai avem un episod final. "All bad things must come to an end". Un sfîrşit foarte bun, avem toate motivele să credem.
later edit, dupa ce m-am trezit la 6.30 ca sa evit orice posibilitate de a citi vreo stire-spoiler inainte sa vad episodul ultim al seriei "Felina" care anagramat ne da, desigur, "Finale" (dar n-am apucat sa ma bucur de descoperire, ca mai sunt 2 posibile explicatii: Fe (Fier - Sange) Li (Litiu -Meth), Na (Sodiu -Lacrimi) si o balada country despre un duel intre cowboy; yeah, bitch!
"Yes I got what I deserve
Kept you waiting too much long, my love
All that time without a word
Didn't know you think that I forget
I regret
Special love I had for you,
my baby blue..."
(Badfinger - Baby blue, piesa pe care s-a terminat...asa cum trebuie)
.PNG)
joi, 25 iulie 2013
Teaserul zilei: Breaking Bad
Ce mai aştept vara asta în afară de vacanţă?
Ultimele episoade din Breaking Bad.
Plus două teasere cu singurii oameni care ar putea să-i pună capăt lui Walt.
Yeap, all bad things must come to an end.
Bonus: creatorul seriei, Vince Gilligan, vorbeşte despre distribuţie, scenariu şi Keith Richards (Rolling Stones) iar Dean Norris ,"the alphabet actor", rămîne în personaj (Hank-sta Bam-bam) şi la Conan.
duminică, 21 iulie 2013
10 motive se (re)vezi Star Trek: The Next Generation
A doua serie Star Trek dezvoltata pentru TV de Gene Roddenberry la finalul anilor ‘80 e unul din cele mai influente si mai usor recognoscibile produse de divertisment cultural ale secolului XX, un serial SF care a dovedit nu doar o buna intelegere a complexitatii naturii umane dar si o inspirata libertate de imaginatie in privinta viitorului si o intuitie legata de gadgeturile sale (gen iPad-urile). TNG a fost serialul cu care, practic, am crescut iar longevitatea lui (sapte ani si peste 170 de episoade) nu i-a afectat deloc capacitatea de a-si uimi si fideliza urmaritorii cu fiecare noua misiune a echipajului navei USS Enterprise.
Meritul apartine indeosebi producatorilor (Michael Piller si reinventatorul BSG, Ronald D. Moore) care au reusit, dupa un debut marcat de incertitudine si ‘creative differences’, sa construiasca un format inovator, care sa combine tiparul traditional de o misiune/episod cu obisnuinta de a plasa in mijlocul lor personajele principale si nu “musafirii” ocazionali, fortandu-le astfel sa evolueze de-a lungul serialului. Viziunea nezdruncinata a lui Gene asupra unui viitor utopic al omenirii in care natiunile si-au depasit propriile neintelegeri facand front comun intr-o Federatie al carei scop primordial pare a fi pacea, bunastarea si "descoperirea de noi lumi si civilizatii" a avut acel farmec al idealului nobil demn de urmarit dar dificil de atins. Si toti cei care am urmarit serialul in vremea aceea am facut-o convinsi intr-o buna masura ca asa ne-am dori sa arata secolul 24.
La peste un sfert de secol de la debutul sau TNG e mai faimos ca niciodata (internetul poarta vina asta) insa asta nu inseamna ca nu sunt persoane care au o retinere in a-l urmari, partial pentru ca au prejudecati legate de subiectul SF sau il detesta, partial pentru ca n-au avut curiozitatea sa afle ce anume e atat de interesant in acest serial. In consecinta, mai jos am strans cateva motive de bun simt pentru a acorda atentia cuvenita seriei care a convins televiziunea ca si SF-ul poate crea dramatism in fata canapelei.
1. Capitanul Jean-Luc Picard. Chelie, sarm si par pe piept, lucruri care pot defini un barbat adevarat. Unul din cele mai iconice personaje din televiziune a fost jucat de Patrick Stewart cu elocinta shakespeariana si eleganta tipica unui gentleman britanic. Un efect de contrast cu numele francez dar care in secolul 24 nu mai starnea niciun semn de intrebare, globalizarea fiind istorie veche deja. Totusi, originea sa va fi mai mult decat sugerata in felul in care femeile din viata lui vor pronunta Jean-Luc. De-a lungul seriei Picard se dovedeste elementul central al povestii, indisolubil legat de Enterprise si totodata inima echipajului sau. De o inalta tinuta morala, cultivat si inteligent, nu de putine ori ajunge in situatia de a se sacrifica pe sine pentru binele celorlalti sau de a raspunde in locul unei rase, a subalternilor sai sau chiar in numele intregii umanitati.
2. Data. Poate cel mai faimos exemplu de fiinta artificiala din istoria televiziunii, Data interpretat de Brent Spiner, e si cel mai intrigant android prezentat pe micul si marele ecran. Parcursul sau de-a lungul seriei e deopotriva fascinant, amuzant si emotionant prin aceea ca s-a materializat in cautarea umanitatii de catre o fiinta superioara omului in mai toate privintele. Data e un fel de Pinocchio al viitorului si afara de nenumaratele momente in care-si netezeste diferentele fata de creatorii sai rolul sau consta in principal in a oglindi unicitatea omului si a furniza infinite paradoxuri si rezolvari, fie atunci cand misterele universului nu-i afectau creierul pozitronic, fie atunci cand el era singurul afectat. In aceasta privinta Data a functionat ca un element central al intrigii, iar naivitatea si stranietatea lui autentica nu s-au diluat nici un pic in toti acesti ani. Cireasa de pe tort a fost geamanul sau diabolic, Lore, un adevart Cain cu acelasi creier pozitronic dar posesor de cip sentimental.
3. Q. The Next Generation a avut trei antagonisti teribili de puternici si de originali. Primul era nici mai mult nici mai putin decat un zeu al poznelor care iubea sa-i bage pe neinsemnatii nostri eroi in tot felul de pericole si dileme morale (titulatura care i se potriveste e cea de farsor intergalactic). Calul sau de bataie era in special Picard - asta probabil si din cauza ca era singurul suficient de inteligent si experimentat sa-i faca fata - dar Q adora sa-i tachineze barba lui Riker sau originea lui Worf. Daca John De Lancie n-ar fi conferit autenticitate momentelor de exuberanta si incantare pe care entitatea Q le traia punandu-i pe membrii echipajului sa treaca prin Iad, omnipotenta lui ar fi parut de prost gust si plictisitoare. Astfel insa, procesele intentate de el umanitatii erau pe cat de filozofic absurde pe atat de delicios de actuale.
4. Borgii. Al doilea villain al seriei - in materie de incordare musculara - Colectivul Borg au fost o nascocire brilianta din partea producatorilor seriei. O rasa de cuceritori spatiali, a caror unica directiva era perfectionarea prin eradicarea/asimilarea altor rase, borgii intrupau una din cele mai acute temeri ale noastre: avansul tehnologic neingradit intors impotriva noastra. Organizarea lor sociala, mentalitatea de stup, nava in forma de cub, aspectul de cyborgi, nanotehnologia si idealul de cautare a perfectiunii prin inglobarea celor mai bune caracteristici intalnite in univers, erau idei extrem de seducatoare si de sofisticate. Trei momente cheie in evolutia seriei au presupus intalniri cu borgii: un first contact facilitat de Q pentru a da omenirii un avertisment ca cercetarea lor nu e o plimbare in parc, un Pearl Harbor memorabil in care borgii ataca Enterprise, il asimileaza pe Picard si apoi decimeaza Flota Stelara (episod care a zamislit si un film de cinema) plus un decisiv conflict moral provocat de sansa nesperata de a studia un borg desprins de colectiv si a-l folosi drept cal troian.
5. Holodeckul. Functionand deopotriva ca loc de vacanta si relaxare, banc de teste pentru cele mai nebunesti si riscante solutii sau pur si simplu scena multifunctionala unde se puteau recrea instantaneu fiinte, locatii sau perioade istorice diferite fara a afecta logica seriei, holodeckul a fost o sclipire geniala in Star Trek. Multiplele sale functionalitati si roluri, nelipsitele buguri si decuplari ale masurilor de siguranta care cauzau serioase probleme navei sau echipajului si-au gasit climaxul cand Data l-a creat pe Profesorul Moriarty iar acesta a preluat controlul navei sau in ultimul sezon cand holodeckul a devenit leaganul de nastere a unei AI - odrasla a computerului de pe Enterprise. Alte utilizari interesante au permis abateri verosimile ale SF-ului inspre western sau detective noir precum si dezbateri metafizice privind moralitatea terminarii unei forme de viata nascute in holodeck dar care capata constiinta propriei existente.
6. Rasele din TNG sunt mult mai bine definite si explorate decat in multe alte seriale de gen. Daca romulanii si klingonienii erau deja familiari din seria originala, acum au devenit mult mai convingatori (navele primilor, cultura celorlalti), in schimb cardassienii sunt suflul de aer proaspat si revigorant de care era nevoie pentru a cristaliza un inamic politic si militar pe masura Federatiei. Aspectul lor reptilian, organizarea militara, lipsa de scrupule si aroganta liderilor lor ii facea deopotriva cool si amenintatori. Aveau indrazneala klingonienilor, siretenia romulanilor insa onoarea era o chestiune ceva mai ‘relativa’ decat in cazul acestora. Ca fapt divers: cardassienii sunt cei care il vor tortura pe Picard.
7. Designul Enterprise - in special puntea de comanda si camera motoarelor - sunt exemple excelente de functionalitate si ergonomie. Ten Forward, zona de lounge unde se degustau bauturi dupa o zi de munca si in care patrona un alt personaj carismatic si enigmatic (Guinan, jucat de Whoopi Goldberg) e inca un loc de invidiat ce semana cu un bar minimalist contemporan. Costumele membrilor de echipaj arata ceva mai aproape de niste uniforme, exceptie stridenta facand fustita consilierei Troy, de altfel singura mostra de sexualitate dintr-un serial destul de cuminte.
8. Replicile intrate in cultura pop, majoritatea rostite de Picard: ‘Resistance is futile’, ‘Make it so’, ‘Engage’, ‘You have the bridge, Number One’. Umorul lui Data: ‘An android, a clone, and a Ferengi walk into a bar...’. Tehno-balbaiala care insotea solutiile de criza si al carei autor era indeosebi Geordi La Forge te facea sa te intrebi de ce nu se putea rezolva orice amenintare cu o schimbare de blabla-coil sau o inversare de camp warp sau anti-neutrinic. Desi ridicole dupa o vreme isi aveau si ele farmecul lor. Gen ‘Scotty, we need more power!! Aye-ay captain!’
9. Dinamica dintre membrii echipajului, sentimentul de mare familie in care toti aduceau cate ceva iar lipsa fiecaruia era resimtita de toti ceilalti. Explorand nu doar spatiul ci si intimitatile ofiterilor de pe Enterprise, Star Trek era echivalentul SF al unei melodrame TV, impletind dramatic fire narative care tineau de relatii amoroase (Riker si Troy), adolescenti rebeli (Will Crusher si mama sa, Beverly), prietenii stranse (La Forge si Data), relatia tata-fiu (Worf si fiul sau adoptiv, Data si creatorul sau) etc. In plus, nu de putine ori episoadele aduceau personaje noi care influentau aceasta dinamica sau ofereau un unghi de vedere absolut nou si inedit asupra felului nostru omenesc de a trata lucrurile.
10. Imensitatea spatiului explorat si diversitatea lumilor, speciilor si formelor de inteligenta intalnite. De la entitatea Q la Calatorul temporal, de la fiinte telepatice la forme de viata compuse doar din energie sau aflate intr-un stadiu inapoiat de dezvoltare care impiedicau un contact direct datorita complicatiilor de ordin moral, multe din subiectele abordate in TNG erau la granita fantasticului. Adaugand aici si calatoriile in timp, scindarea realitatii, situatiile exceptionale care se derulau pe o plaja intinsa de la paranormal la lumi paralele, bogatia de subiecte si imaginatia scenaristilor reprezinta un alt motiv pentru a (re)vedea acest serial.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)