De obicei, aici, pe Marele Ecran făceam un top de final de an. De obicei, făceam și un joc de cuvinte deloc original gen "15 filme din 2015", 17 din 2017, ați prins ideea. Am lăsat jocurile numerologice deoparte și ne-am adunat, abia acum, filmele cu care am rămas din acest an...diferit. Nu mai vorbim că spațiul de cinema s-a mutat în living și online (ca multe aspecte din viețile noastre). Filmele adunate mai jos au prilejuit, uneori, momente de auto-reflecție, alteori ne-au ajutat să facem față, deseori ne-au permis să evadăm și, în general, au fost cine-terapie pentru Lucian, Felix și Richie (selecția lui Richard de titluri o găsiți în imagine).
(Richie)
THE CLIMB (de Michael Covino, SUA) o comedie țăcănită care ridică prietenia dintre doi bărbați deasupra nivelului "bro"-mance și anunță sosirea unui nou cuplu de funny guys. Covino și Marvin făcuseră doar reclame până să fie selectați la Cannes cu acest debut în lungmetraj. Probabil cea mai "europeană" comedie indie americană din ultimul timp.
KAJILLIONAIRE (de Miranda July, SUA). Lumea este un loc unde poți fi înșelat la tot pasul iar unde altundeva să înveți asta dacă nu în sânul familiei (de escroci)? Bonus: soundtrack-ul magic al lui Emile Mosseri. "Most happiness comes from dumb things"
LOVE AND MONSTERS (Michael Matthews, SUA)- bate franciza Zombieland, mai ales la capitolul umanitate, pe zona comediilor "cum să supraviețuiești Apocalipsei". Bonus: câinele Boy. Să reținem și îndemnul de a ieși din "buncărele, peșterile și celelalte spații închise" în care ne ascundem de viață.
SOUND OF METAL (de Darius Marder, SUA)- Începe ca "It's all gone Pete Tong", însă rapsodia despre pierderea auzului se transformă în alt gen, după primul refren. În afară de protagonist (Riz Ahmed), de reținut partitura lui Bill Thorpe și sound design-ul per total.
FAVOLACCE/ Bad Tales (frații D'Innocenzo, Italia) - o fabulă modernă despre monștri care mișună în familiile din suburbie. Poate chiar în suburbia ta. Poveștile întunecate despre familie s-au potrivit înfricoșător cu coșmarul 2020. Mai ales senzația aia de claustrofobie și absurd, servite drept normalitate.
AURORA (Bekzat Pirmatov, Kirghistan). Altă colecție de fabule moderne, venită de unde nu te aștepți și descoperită pe Mubi, una din sursele de oxigen curat, într-o lume tot mai acaparată de Netflix. Flashback: Tot pe Mubi am descoperit un documentar din 2012 (încă mai e disponibil), WINTER NOMADS (Manuel von Sturler, Elveția), film-pansament care urmărește doi păstori moderni în transhumanța lor (cine se gândea că mai există transhumanță în Elveția?). Dincolo de peregrinările liniștitoare în peisajul hibernal, se vorbește discret despre legătura pe care am pierdut-o cu lumea naturală.
NOMADLAND (Chloe Zhao, SUA). Pe marginea acestei legături brodează și Zhao, dar peisajul cel mai fascinant e chipul ridat al lui Frances McDormand - un jurnalist spunea că fiecare din ridurile ei e ca un parc național. Nomadland face un comentariu social necesar nu doar vizavi de o categorie de vârstă, ci de o întreagă clasă a muncitorilor "de jos", într-un an în care i-am aplaudat virtuos pe doctori cu o mână, iar cu cealaltă am comandat papa prin Glovo.
ANOTHER ROUND (Thomas Vintenberg, Danemarca). Ultima colaborare a regizorului cu Mads Mikkelsen și probabil unul din dansurile anului pe rețelele sociale. Pornind de la premisa unui experiment cu alcool care (cum altfel) o ia pe ulei, filmul e acordat cu atmosfera deraiată de izolare, oferind totuși ancore de optimism. L-a ajutat pe Vintenberg să depășească drama pierderii fiicei sale în urma unui accident de mașină. Poate avea efecte curative și asupra altora, doar grijă mare la dozaj! DIEGO MARADONA (de Asif Kapadia). Într-un an cu multe pierderi, până și zeii s-au dovedit muritori. Dincolo de legenda Maradona, documentarul îl dezvăluie pe omul Diego și destinul său tragic, totul din înregistrări (nemaivăzute/auzite până acum). Coloana sonoră a lui Antonio Pinto e de pus pe "reluare". BORAT SUBSEQUENT MOVIEFILM e prima mare producție de ficțiune despre pandemie. Mai important e că vine într-o vreme în care s-a tot zis că Trump a ucis satira. Sacha Baron-Cohen: "Trebuia să trag semnalul de alarmă și să spun că anul ăsta democrația e în pericol". Pericolul nu a trecut încă.
IVANA CEA GROAZNICĂ (de Ivana Mladenovic, România-Serbia) Ipohondriile alter-ego-ului actriței/regizoare sârbo-românce au sunat dureros de familiar vara asta. La fel, lumea de graniță a orășelului ei natal de pe Dunăre. O docu-ficțiune mult mai controlată decât a lăsat să pară, care a avut ghinionul să se lanseze odată cu închiderea în case. Noi am avut norocul să deschidem cu el Ceau, Cinema!
Și tot la Ceau, Cinema! am avut minunata comedie (umană) de anticipație PARADISUL, PROBABIL (de Elia Suleiman) și ENORME (de Sophie Letourneur, Franța) care a prilejuit prima proiecție pe ploaie. Ce începe ca o comedie ușoară despre chinurile aducerii pe lume, crește într-o mini-meditație elegantă despre miracolul vieții.
Mențiuni: două de la polonezi - CORPUS CHRISTI (Jan Komasa), SUPERNOVA (Bartosz Kruhlik) și patru de la noi - LEMN (Monica Lăzurean-Gorgan), TATĂL NOSTRU (de Andrei Dăscălescu), COLECTIV (de Alex Nanau) și ACASĂ (de Radu Ciorniciuc) - plus încă două de la americani: THE VAST OF NIGHT și CITYHALL, documentarul de 4 ore al lui Frederick Wiseman, pentru cine e interesat de măruntaiele aparent plicticoase ale administrării unui oraș (pentru binele nostrue recomandat să fim interesați).
VESTITA INVAZIE A URȘILOR ÎN SICILIA (de Lorenzo Mattotti, Italia), MY FAVORITE WAR (Ilze Burkovska, Letonia), THE CROODS: A New Age, pentru că da, "Viitorul nu-i ceea ce obișnuia să fie".
BETTER CALL SAUL a avut cel mai bun sezon - nu mai repetăm motivele, le-am tot pomenit aici. Păcat că pentru sezonul final va trebui să ne mai roadem unghiile o vreme (încă se lucrează la scenariu).
HOW TO WITH JOHN WILSON - o mini-serie revelație (e HboGo)
despre cum să deconstruiești umanitatea și să o montezi la loc, din lucruri și gesturi foarte mici (de exemplu momentul ăsta surprins cu Kyle MacLachlan la metrou). Mențiuni: FARGO (sezonul 4), OZARK (sezonul 3), THE GOOD PLACE, THE LAST DANCE (despre Air Jordan & Bulls) și, remiză, QUEEN'S GAMBIT.
Revizitare: Multă vreme n-am vrut să mă ating de THE OFFICE - versiunea americană, convins că e o copie nemerituoasă a serialului britanic. Nimic mai neadevărat. În lipsa întâlnirilor față în față cu colegii, e chiar indicat să te vezi în fiecare zi cu "cel mai glumeț" șef, cu colegul morocănos, cu acritura de la contabilitate, "păpușa" de la recepție și restul personajelor scrântite cu care poți ușor empatiza. Scranton e întâmplător locul unde a crescut Biden dar poate fi avatarul pentru orice orășel al lui "average Joe" sau Gică. That's what he said. (Lucian Mircu)
În plus față de animațiile deja recomandate, Felix Petrescu mai adaugă trei seriale din 2020:
Post-cyberpunk sureal și murdar, o comedie unică pe rețeta "working place" și melanj reușit de animație rotoscopată și film. Fără limite la creativitate!
Când te-ai săturat și iți iese diabetul produs de Disney pe buric, pune ochiul și vezi serialul ăsta! Aventurile comice și sângeroase ale unui erou legendar cu multă încredere în puterile lui și ego fugit de la azilul de nebuni. Pentru referințe la CV, e un fel de (C)Onan Barbarul în lumea Alisei în Țara Minunilor...
Genndy Tartakovsky (Samurai Jack, Dexter's Laboratory) nu are nevoie de prezentare. E un autor cu greutate și voce unică în animația contemporană. La fel și noul sezon de Primal, un fel de Rahan (că tot doream de mic o animație buna care să aducă a Rahan), nu are nevoie de prea multe cuvinte. Eroul nostru e un om preistoric tăcut și încercat de Univers la tot pasul. O animație care alternează pasaje meditative cu flashuri de acțiune spectaculoase! (F.P.)
PS. Cu o lună înainte să izbucnească pandemia, asociația noastră, Marele Ecran, a avut primul film la box-office în calitate de co-producător, cu lansare cumsecade la sala MȚR (sold-out), simultan cu proiecții la multiplex, în mai multe orașe din țară. Distribuit de Domestic Film, SUPERHOMBRE (de Mircea Gherase & Lucian Mircu) a apucat să fie văzut de aproape 5000 de spectatori în cinematografe și festivaluri, a fost selectat în competiții pe 3 continente, din Peru până în Orientul Îndepărtat. N-a fost nominalizat la Oscar, dar ne-am mulțumit și cu nominalizarea de la "Oscarurile" filmelor de munte, la Kendal (Marea Britanie). Ca multă lume, a trebuit să îl punem și noi online, pe Vimeo on Demand (unde încă poate fi vizionat) iar în vară a fost difuzat de televiziunea națională. O mică bucurie în pandemie a fost prezentarea filmului Superhombre la clasă, pentru 1300 de elevi în școlile din județul Timiș. Suntem recunoscători multor oameni, prea mulți ca să îi enumerăm aici, care au făcut posibil acest vis la care am lucrat începând cu 2015.
PS 2. Lista de mai sus poate suferi adăugiri și îmbunătățiri. Ne-au și fost semnalate deja de cititorii fideli câteva omisiuni: "The Assistant", "On the Rocks", "I May Destroy You" (Vesna), "Uncut Gems" (l-am semnalat pentru 2019, dar mulți îl consideră 2020), "Babyteeth" (Ciprian), "La Belle Epoque", "Sorry We Missed You" (Mihai) și "Greener Grass" (Călin). Dacă ai și tu, trage-ne de mânecă!