luni, 20 decembrie 2010
Tron Legacy 3D (2010)
Dincolo de frontiera digitala
rating: Brainwash colectabil
Cand am vazut in copilarie Tron-ul original n-am fost foarte impresionat. N-am inteles mai nimic din el (lumea calculatoarelor era oricum o nebuloasa pentru mine) dar mi-a placut viziunea lui Steven Lisberger: lumea pe care o imagina in interiorul chip-urilor de siliciu, cu programe de securitate si curse de motociclete luminoase ce goneau pe autostrazi informationale era ceva foarte original si ma captiva. Mai incolo am aflat ce a insemnat TRON pentru cinema si Disney. Pentru un studiou de animatie atat de conservator si traditionalist cum era Disney, producerea unui film care sa faca uz pentru prima oara de tehnologia digitala CGI a fost un pas riscant pe care insa si l-au asumat intr-un mod sec: nimeni din departamentul de animatie nu s-a implicat. Le era complet straina "noua arta". Insa filmul a fost unul reusit si a avut succes financiar. Mai mult, a creat o baza de fani care a reactionat incurajator in 2008 cand aceiasi Disney au lansat un prim teaser la ceea ce avea sa devina Tron Legacy, urmasul mult mai digital si mai tridimensional al primului TRON.
Pentru noul film, creatorul original Lisberger si-a pastrat doar fotoliul de producator, antrenand in conceptie sange proapat de la un specialist in grafica digitala si realizator de reclame smechere la jocuri video - Joseph Kosinski. Cum Tron Legacy e mai mult sau mai putin un joc video care propune introducerea user-ului (pe cai inexplicabile) intr-o arhitectura virtuala 3D, Kosinski era omul in masura sa-si faca debutul pe un film de 170 de milioane $. Sub acest aspect filmul e ireprosabil, The Grid - 'frontiera digitala' unde se desfasoara peste jumatate din film - arata spectacular, orasul, vehiculele, costumele sunt un rasfat vizual si par intr-adevar palpabile. Efectul e amplificat de faptul ca prima parte a filmului, cea care tine de lumea reala, e filmata in 2D, a treia dimensiune fiind adaugata doar la momentul pasirii in The Grid. Personajele originale din primul film, Flynn/Clu (Jeff Bridges) si Alan/Tron (Bruce Boxleitner), isi reiau rolurile, atat Jeff cat si Bruce suferind insa tratamente de intinerire digitala serioasa (cu mentiunea ca Tron are parte de mai putin ecran decat Clu).
Daca la capitolui tehnic filmul e plin de ingeniozitate in ce priveste scenariul avem de-a face cu o lipsa de creativitate in maniera cameroniana: facem filmul sa arate bestial dar, ca sa nu ne riscam capul prea tare, reluam aceleasi teme ultraexploatate de toti producatorii grijulii cu banul corporatist. Adica baiatul care-si cauta tatal capturat (de o inteligenta rece si calcultata) intr-o lume imaginara, cu organizare totalitara si ambitii de invadat lumea reala. Baiatul in acest caz e Sam Flynn (anonimul Garett Hedlund) care in ultimii 20 si ceva de ani a crescut fara mama, fara tata, devenind: expert in calculatoare, motociclist si adrenaline junkie. Ca sa nu mai spun reticent la orice forme de autoritate si in general suparat pe viata, adn-ul personajului de tip erou de banda desenata.
Desi e actionarul majoritar al corporatiei tatalui sau disparut - Encom - baiatul nu e interesat de facut bani ci mai degraba de sabotat interesele financiare ale comitetului director. Board din care face parte (inexplicabil) Cillian Murphy, cu o aparitie de 10 secunde necreditata. De fapt, toata treaba cu board-ul se potriveste ca nuca-n perete, n-au absolut nici o importanta in economia filmului, nimic din actiunile lor nu influenteaza lumea din The Grid, nu se ia nici o decizie esentiala si toata scena constituie o rampa de lansare pentru sequel prin pentru conturarea unei imagini despre Sam Flynn: adica expert in calculatoare, motociclist si adrenaline junkie. Si, evident, pentru a-l introduce pe Alan, partenerul tatalui sau si cel care-l indruma pe Sam spre Arcade, locul unde Kevin Flynn se "juca" Tron nopti la rand. Bine, povestea e ceva mai complexa si ermetica, tinand de teleportare cuantica si algoritmi izomorfici(!), dar poate fi privita si ca una de 'love-hate-world domination'. Depinde de pregatirea cinefilului.
Desi e actionarul majoritar al corporatiei tatalui sau disparut - Encom - baiatul nu e interesat de facut bani ci mai degraba de sabotat interesele financiare ale comitetului director. Board din care face parte (inexplicabil) Cillian Murphy, cu o aparitie de 10 secunde necreditata. De fapt, toata treaba cu board-ul se potriveste ca nuca-n perete, n-au absolut nici o importanta in economia filmului, nimic din actiunile lor nu influenteaza lumea din The Grid, nu se ia nici o decizie esentiala si toata scena constituie o rampa de lansare pentru sequel prin pentru conturarea unei imagini despre Sam Flynn: adica expert in calculatoare, motociclist si adrenaline junkie. Si, evident, pentru a-l introduce pe Alan, partenerul tatalui sau si cel care-l indruma pe Sam spre Arcade, locul unde Kevin Flynn se "juca" Tron nopti la rand. Bine, povestea e ceva mai complexa si ermetica, tinand de teleportare cuantica si algoritmi izomorfici(!), dar poate fi privita si ca una de 'love-hate-world domination'. Depinde de pregatirea cinefilului.
Pe scurt, Sam Flynn intra in The Grid si imediat e cules de patrulele rosii pentru a fi trimis la jocurile cu frisbee (Disc Wars). Se pare ca atotputernicul CLU, dupa ce l-a invins pe Tron si l-a "sters", a devenit un dictator virtual care ofera circ mediatic supusilor sai. Singurul sau inamic, Kevin Flynn, a ramas captiv in The Grid si s-a retras in pustnicie. In timp ce Sam invata regulile supravietuirii (discul e identitatea si arma ta) Clu intrevede ocazia de a-l scoate pe batranul Flynn din hibernare si, astfel expus, sa puna mana pe premiul cel mare: discul creatorului cu toata informatiile despre The Grid si portalul de acces. Dar Sam e motociclist si adrenaline junkie astfel ca impreuna cu tatal sau si "miracolul" Quorra (structura ei informatica contine niste biti mai speciali) ii vor juca o festa tiranului. Iar twistul din final lasa o portita pentru o viitoare continuare la acest blockbuster/digital art movie.
Jeff Bridges e, fara dubii, un mare actor. E atat de mare incat a reusit sa ni-l dea pe nemuritorul The Dude din Big Lebowski, sa ia Oscarul cu un rol de cantaret country in Crazy Heart si totusi sa fie credibil si serios cu roluri intr-un registru fundamental opus, filmele SF. In Tron Legacy Jeff se joaca pe sine de 3 ori in 3 feluri diferite: este Flynn cel tanar, care-i spune povesti micului Sam inainte de culcare, este Flynn cel batran care a petrecut 20 si ceva de ani in The Grid practicand zen si mai este si Clu, copia sa digitala, doppelganger-ul creat in tinerete pentru singurul scop: acela de a-l ajuta sa schiteze o lume perfecta. Acest CLU (copia tanara a lui Jeff Bridges) e jucat atat de distinct incat am si uitat ca e acelasi actor. Olivia Wilde e o feblete de domnisoara bataioasa in rolul brunetei Quorra, ucenica batranului Flynn si protectoarea fiului ratacit(or). Un rol interesant are si Michael Sheen ca patron de discoteca virtuala in care programele merg sa bea, sa fumeze si sa danseze pe muzica celor de la Daft Punk (probabil in rol de playere mp3).
Un interes special a fost acordat luptelor cu discul (un frisbee luminos) si curselor cu motociclete luminoase. In peisajul sticlos cu insertii de neoane ros-albastre scenele de actiune arata superb. Costumele personajelor sunt ceva demential, mulate pe trup, radiind aceleasi nuante de rosu aprins si albastru electrizant, arata deosebit de sexy pe doamne si foarte cool pe domni. Pretul de pe eticheta: 60.000$ bucata. Modelele diferite de pe ele par sa sugereze un pattern tribal de organizare. Apropo, nu se gasesc in magazine. Plotul sufera la nivel conceptual dar isi face treaba decent in a oferi motivele necesare desfatului vizual, pentru ca, sa nu ne facem iluzii, e vorba de un film cu scop pur distractiv. Muzica e exceptionala, cum deja o lauda presa de specialitate, iar uneori simti ca privesti videoclipuri in slo-mo. Probabil din aceste motive critica de film a cam faultat Tronul 2.0: la debut avea o nota de vreo 6 pe imdb... E de inteles. Publicul larg, adevaratul destinatar pentru asemenea filme de consum, are insa o alta parere, dovada ca nota a mai urcat un pic (7.7 in momentul asta). Concluzia ar fi ca in mijlocul unui asemenea efort din partea departamentului de art design si efecte speciale, e foarte usor sa pierzi rostul unui fir epic sau sa omiti sa dezvolti niste personaje reale. Depinde de fiecare daca poate accepta asta pentru 2 ore.
Trailer
Categorii:
Made in Hollywood,
Most wanted
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumos pentru ochi si urechi, Tron....
RăspundețiȘtergere:)) la faza cu boardu' director mi-am dat efectiv ochelarii jos sa ma asigur ca ala chiar e Cillian Murphy.
Auzi, tie nu ti se pare ca Jeff Bridges aka Clu (doar aka Clu) seamana incredibil de tare cu Gary Oldman?
@Ciupi: mai, chiar nu mi-a trecut prin cap asta. Poate pentru ca si Oldman e cam batranel.
RăspundețiȘtergereUn film foarte bun. Chiar mi-a placut foarte mult! Merita vazut la cinema in 3D!
RăspundețiȘtergereColoana sonora este de asemenea geniala! Daft Punk este o formatie super iar melodiile lor merg foarte bine cu ideea filmului!
RăspundețiȘtergeream plecat la film cu gandul ca ma duc sa vad o prostie (dupa ce am citit cateva review-uri) 3D si mult prea scumpa (ok, nu am platit eu, dar tot mi s-a parut o risipa de bani), dar cu coloana sonora excelenta... si cand l-am vazut pe Cillian Murphy deja m-am gandit ca devine interesant. am asteptat sa se intample ceva pana la sfarsit. NIMIC, NADA! doar ceva muzica faina. plus ca nu suport ochelarii 3D, si mi tot dadeam jos, si surpriza... numai scrisul era 3D!!!
RăspundețiȘtergereideea e ca practic am fost tarata la film, ca daca era dupa mine mergeam la Due Date :(
@Anda: asa e scrisul apare cumva desprins de pe ecran dar cum am zis, aproape jumatate din film nu e 3D, doar portiunea ce se petrece in The Grid. Iar eu unul am admirat "profunzimea" acelei lumi. Drept e ca nu or existat smecheriile alea care sa te faca sa te feresti din scaun :))
RăspundețiȘtergereParerea mea.... Interesant ca idee, superb ca si lume creata ( peste Avatar ), extraordinar dpdv a efectelor speciale, soundtrack de vis ,bad acting for Garrett Hedlund,Olivia Wilde de vis, putin prea lung, poor 3D effects. All in all, un film foarte bun.
RăspundețiȘtergerenu as zice ca primul TRON a fost chiar un 'succes' comercial. de fapt a fost unul idn motivele pt care disney a renuntat la filme ne-animate.
RăspundețiȘtergerema dezamagiti baieti. scena cu boardul nu a avut scop? tsk tsk tsk. unul ca a hasurat cateva parti din personalitatea personajului principal care pana atunci nu era, si introducea subplotul de fiul care isi reneaga responsabilitatea doar pentru a se intoarce la final sa ii f*** pe toti aia smecheri din board. oh, wait scena aia a fost exclusa. de ce oare?
pam-pam-paaaaaaaaam: SEQUEAL. daca filmul face bine sunt elemente destule pentru a porni inca o continuare; prima scena: la cateva luni dupa ce sam a preluat firma, vedem stiri despre cum a revenit la metodele nebunesti ale tatalui sau, despre cum viziunea sa e revolutionara. ecranul se stinge, in reflectie il vedem pe sam in biroul sau, cineva bate la usa. intra dillinger (fiul tipului cel rau din primul TRON) sa discute despre schimbarile din firma. mai tarziu, cautand acte incriminatorii da de laseru' ala si back to the grid we are.
sa nu uitam scena de 20 de secunde cand il vedem pe michael sheen care discute cu ceea ce pare a fi liderul unei factiuni revolutionare, there another exploitable plotpoint.
cease your doubt boys, the money making machine work not without reason
@kolcs: dupa ce am scris articolul au aparut si informatiile care confirmau un sequel in caz ca primul merge bine... in lumina asta e bine spus ca scena a avut "sens". Dar sa zicem ca rata succesul financiar. E ca prima parte din ultima parte Harry Potter. "wait, what? nu mai trebuia sa fie ceva?" :))
RăspundețiȘtergereah, aparusera informatii de confirmare? presupun ca asta imi cam submineaza deductia. intotdeauna ajung la concluzii bune abia dupa ce le stie toata lumea.
RăspundețiȘtergereoricum si asa ar fi picat bine o scena cu el preluand control, in loc de turul frantei pe motocicleta.
oricum nu concureaza cu lipsa de scop a prezentei lui moriarty din primul sherlock holmes. aia care a fost o "muie ba, ati urmarit acest plot-point degeaba acum, va trebui sa platiti bilet peste un an jumate iar"
Tron Legacy este deja un fenomen in intreaga lume, unul care a depasit fenomenul Avatar, care parea de nedepasit la un anume moment.
RăspundețiȘtergereEu am ramas masca inca de la primul trailer pe care l-am vazut si la premiera din cinema am fost uluit!
RăspundețiȘtergereCei de la Daft punk chiar s-au autodepasit din nou si muzica lor, corelata cu efectele 3D formeaza o experienta unica.
RăspundețiȘtergereCu toata sinceritatea, va sfatuiesc ca daca n-ati vazut deja filmul la cinema, nici nu stiti ce pierdeti, bate Avatarul cu mult!
RăspundețiȘtergere@Adrian: nu mi-as pune banii pe asta in locul tau..
RăspundețiȘtergereSi am prefera sa rezumi ce ai de spus intr-un singur comentariu.. nu premiem cei mai vrednici comentatori. doar cei mai informati ;)
Mai bine fara sequel decat unul ca la Matrix. Mai bine sa ramanem in suspans decat sa ne plictiseasca. Daca Pocahontas a avut continuare trebuie sa ne gandim ca o sa faca si la Avatar? Daca dintr-un studiu de piata rezulta ca merita si au de castigat, o sa-l faca. Asa au ajuns sa-l faca si pe Tron Legacy.
RăspundețiȘtergere@Anda: ha! ha! ha! ha! ha! Asa se intampla daca copii nu vad filmele care trebuie cat sunt mici.
@Kolcs: bravo buna imaginatie si-mi place ideea.
super filmu il lam si in 3D l-am vazut de 24 de ori
RăspundețiȘtergeream vazut si filmul vechi dar eu am 10 ani
RăspundețiȘtergere