miercuri, 22 decembrie 2010
Temple Grandin (2010)
rating: Colectabil
Uite ca s-a dus si Ignatul, ce mai freamat, ce mai zbucium! Nu sunt impotriva obiceiului - animale se vor taia cat e lumea, sa manance si gura noastra ceva soric, jumari, carnati etc. Dar cand sunt macelarite pe trotuar, in plina strada, fara pic de suflet, mi se pare ca omu se poarta ca porcu'. "Natura e cruda, dar noi nu trebuie sa fim asa". Sunt vorbele lui Temple Grandin, femeia care a schimbat radical felul in care sunt tratate animalele destinare taierii in Statele Unite. A redesenat instalatiile din abatoare pentru a reduce stresul animalelor.
Si a facut toate astea autista fiind (sau poate tocmai de aceea). Cunoaste prea bine sentimentul de anxietate in legatura cu tot ceea ce o inconjoara, ceea ce i-a oferit un insight emotional in privinta comportamentului vitelor din cirezi (in ciuda dezinteresului ei pentru latura emotionala, un fel de dr. Spock). Hipersensivitatea lui Temple e descrisa cel mai bine tot de ea: "ca atunci cand esti legat de calea ferata si vine trenul".
Aceasta lupta de depasire a limitelor fizice merita deja un film. Dar ceea ce a facut povestea lui Temple (Claire Danes) si mai interesanta pentru HBO a fost particularitatea creierului sau de a gandi in imagini si de a apela la o memorie vizuala exceptionala. A beautiful mind. Daca va asteptati la o alta poveste sfasaietoare despre o persoana cu handicap, nu puteti gresi mai mult. Avem in biopicul asta o demonstratie plina de optimism ca pana si situatiile disperate pot fi infruntate cu dragoste si curaj neabatut.
Temple Grandin e totusi un caz norocos: a avut o mama (Julia Ormond) care i-a insuflat cu hotarare mantra ca e "diferita, nu incompleta". DIFFERENT BUT NO LESS. Si a avut ea insasi curajul de a vedea fiecare moment din viata ca pe o "poarta care se deschide". Aceasta motivatie a facut-o sa inventeze o "masina de imbratisat" atunci cand stresul din jur o coplesea (desi, astazi prefera imbratisarile umane). Aceasta motivatie a facut-o sa lupte pentru ca animalele sa fie bine tratate, si nu maltratate. Filmul e povestea devenirii personajului de la un renegat social la un activist recunoscut in aceste doua cauze: autismul si protectia animalelor industrializate. E, in fine, povestea victorioasa a spiritului uman care, schimbandu-se pe el, schimba lumea.
Regizorul Mick Jackson reuseste sa fie empatic cu persoanele atinse de autism, fara sa devina lacrimogen (desi lacrimi vor curge). Daca ar fi sa aseman cu ceva acest tip de erou, ma pot gandi la Forrest Gump, desi acolo e tratat in cheie comica. Nu poti sa scrii despre Temple Grandin si sa nu vorbesti de Claire Danes. O alta partenera celebra a lui Leo Di Caprio, Kate Winslet, avea o replica (auto)ironica in serialul britanic Extras in care spunea, (inainte sa ia Oscarul) "ca numai un rol legat de Holocaust i-ar aduce statueta. A, sau un retard. Si astia merg bine". Performanta lui Danes e atat de bine dozata si controlata incat reuseste sa iasa din cliseele genului. Intotdeauna am avut o slabiciune pentru stilul ei discret si plin de tact. Acum, imi place si mai mult.
Prin subiectul sau, Temple Grandin ar putea sa fie plictisitor pentru cei dezinteresati de latura emotionala. Dar cei care vor sa vada alt film de familie decat Singur Acasa, au acum filmul perfect de Craciun. Un mini-film de televiziune cu inima mare.
Trailer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mie mi-a adus aminte de Rain Man, aceasi tema a autistului geniu.Claire Danes face un rol foarte credibil si emotionant, chiar daca e muuult mai baietoasa decat de obicei. Un film bun.
RăspundețiȘtergereSebi: Cu totu de acord. Da, e baietoasa, ca asa e personajul real :)
RăspundețiȘtergereO sa ma uit si eu la el.
RăspundețiȘtergere*
Pana una alta, ce-i ala biopic, frate?
Bine, chiar daca banuiam, am dat pe goagal si ghici?
Culmea, inseamna biografic.
Si ca sa fie si mai extraordinar, echivalentul in romaneste ar fi chiar "biografic".
Uau, incredibil, exista un cuvant in limba noastra care are acelasi sens ca in engleza.
Nu pot sa cred!...
Unbelievable, cum ar veni..
Acuma, redevenind seriosi, ce inseamna "biopic"?
E asa de puternica cultura asta anglo-saxona, incat sa ne vina mai la indemana un cuvint de la ei, decat unu de la noi, desi inseamna tot aia? Si inca unu banal?
WTF???
@stefan: in aceeasi idee, ai prefera sa folosim "film de aventuri" in loc de "thriller" sau "film de groaza" in loc de "horror"?
RăspundețiȘtergereSi, ca sa-ti raspund eu pana vine tovarasul Luci, da cultura anglo-saxona chiar e atat de puternica incat imi vine la indemana sa folosesc cuvintele lor. Citesc zilnic mai multe articole in engleza decat in romana, urmaresc filme la fel, comunic mult mai usor o idee simpla cuiva care are acelasi limbaj ca mine si crede-ma cand iti spun ca fac eforturi ca sa nu imi formulez ideile in lb engleza. Nici nu o vorbesc atat de bine pe cat mi-as dori si nici nu vreau sa starnesc comentarii de felul asta. Uneori insa, da, mai scapa si nu, nu pentru a demonstra ceva.
Ps: de ce folosesti WTF? probabil pentru ca-i mai scurt decat "ce dracu inseamna asta"? :) doar un gand... multam de comentariu.
@stefan: am folosit "biopic" pentru ca termenul englezesc e mai clar, desemneaza o specie asa cum argumenta si Richie. Daca ziceam "avem in biograficul asta..." suna cel putin nenatural.
RăspundețiȘtergerePe de alta parte, sunt de acord ca trebuie sa ne ferim de barbarizarea limbii. Si primesc observatia ta ca pe o mustrare oarecum indreptatita. Exista acest risc sa exageram uneori cu "jargonul" cinematografic.
Desi, daca citesti articolele mele din urma, vei observa ca de obicei imi temperez pornirile "hipster-esti", acolo unde dulcea noastra limba ne ofera cuvintele adecvate.