duminică, 10 martie 2013
8 martie e în fiecare zi
Timp de aproape o oră, filmul prezintă simplu şi corect, dar cu tandreţe şi înţelegere, poveştile câtorva femei de vârstă mijlocie din mai multe oraşe ale ţării. Alexandru Belc nu ni le arată însă în mediul familial, ci în timpul serviciului. Cunoaştem astfel un grup de lucrătoare dintr-o mină în paragină, un altul dintr-un atelier de croitorie condus de o şefă exigentă, câteva angajate ale unei fabrici de lactate sau o femeie vatman, fostă cântăreaţă de muzică populară.
Diferite tipuri de feminitate (puse în medii mecanizate şi dure), însă în contradicţie cu imaginea pe care mass-media o impune în legătură cu idealul feminin. Sunt mamele, mătuşile sau vecinele noastre, cele care şi-au trăit tinereţea, frumuseţea şi bucuriile în comunism şi care acum, odată visele spulberate, încearcă să supravieţuiască şi să fie angajate, mame şi soţii model într-o societate indiferentă şi într-o industrie care a trecut de la masivitatea aberantă gândită de Ceauşescu la colapsul şi nesiguranţa din prezent.
Fără a dramatiza exagerat şi fără a cădea în emoţional sau patetic, Alexandru Belc găseşte tonul potrivit, apelând la stilul observaţional (al acelui principiu obligatoriu show, don't tell), pentru a ne face să ne oprim pentru o clipă şi să ne gândim la femeile simple pe care le vedem la primele ore ale dimineţii, iarnă sau vară, îndreptându-se spre serviciile lor. Acest film este un omagiu cald adus lor.
Ionuţ Mareş
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.