luni, 25 martie 2013
Cinema polonez - Camera cu fereastră spre mare (1978)
De multe ori mă gândesc că nu scriu suficient despre filmele ceheşti şi
poloneze „vechi” pe care le îndrăgesc atât de mult. Despre regizorii minunaţi pe
care i-au oferit lumii cele două ţări. La fel de mult regret că nu am văzut
încă chiar tot ce e semnificativ (şi este de văzut!) de dinaintea căderii
comunismului din cele două cinematografii atât de mult impregnate de creativul
spirit central-european. Că nu revăd marile lor filme, că nu le caut mai intens
pe cele mai puţin cunoscute, că nu citesc mai mult despre ele şi că nu
împărtăşesc şi altora bucuria vizionării. Descoperirea unui regizor sau film din cele două cinematografii are efect de împrospătare a
pasiunii cinefile şi consolidare a încrederii în cinema.
De Janusz Zaorski, regizor polonez născut în 1947, nu citisem mai nimic şi
nu îi văzusem niciun film, deşi ştiam că are cel puţin două care au fost
remarcate. Duminică, la Cinemateca Eforie, am reuşit să-l văd pe primul dintre ele: Camera cu fereastră spre mare (1978)
– al doilea este Mama Krol şi fiii ei (1982, Ursul de Argint la Berlin). Premiat
cu Leopardul de Argint la Locarno, filmul lui Zaorski, un regizor mai puţin
celebru decât Wajda, Zanussi, Kieslowski sau Has, îl are într-unul din rolurile
principale pe unul din cei mai distribuiţi şi populari actori polonezi, Gustaw
Holoubek.
 |
| Gustaw Holoubek, în Cameră cu fereastră spre mare |
Într-un oraş port, un tânăr neidentificat se urcă la ultimul etaj al unei
clădiri înalte de birouri şi, ajungând pe marginea exterioară a unei ferestre
de unde se vede marea, ameninţă că se aruncă, fără a revendica însă nimic. Un
întreg angrenaj se declanşează: poliţia ia locul în stăpânire, pompierii se
pregătesc de cădere, tot mai mulţi curioşi se adună. Confruntaţi cu o situaţie
perturbatoare şi cu potenţial de a scăpa de sub control, autorităţile
apelează la doi reputaţi profesori psihologi, unul pensionat şi un altul în
activitate, fost student al primului, pentru a-l convinge pe tânăr (căruia nu
îi vedem deloc faţa pe întregul film) să renunţe la gestul extrem.
Filmul
este cronica întregii zile (trecerea timpului este marcată de mai multe ori
prin identificarea unor ore) şi a confruntării între două sisteme de
persuasiune psihologică. Mai tânărul specialist, la insistenţa poliţiei,
apelează la o strategie activă (care presupune, printre altele, apelul la
detalii biografice şi la implicarea potenţialilor apropiaţi ai posibilului
sinucigaş). În schimb, profesorul pensionat (Gustaw Holoubek) este adeptul unei
apropieri treptate şi al respectării voinţei libere a „victimei”.
Pe măsură ce orele trec şi eşecurile tentativelor de salvare se succed,
tensiunea creşte spre paroxism iar răbdarea testează limite. Fără a utiliza
vreo convenţie clasică, Zaorski construieşte un thriller minimalist şi realist
de mare intensitate. Însă acesta nu e decât primul înveliş al filmului.
Camera cu fereastră spre mare este
de asemenea o reflecţie asupra pihologiei individuale şi a psihologiei maselor,
ambele în raport cu un sistem (aşa cum a fost cel totalitar-comunist) obsedat
de control şi de lipsa oricărei fisuri în angrenajul social nivelator. Într-un
astfel de regim, orice gest extrem poate avea consecinţe periculoase şi
destabilizatoare (din perspectiva sistemului). De aceea, actul trebuie ferit de
ochii lumii şi minimalizat.
Însă tentativa de autodistrugere ca formă de
protest nu poate fi oprită prin mijloace care omit forţa voinţei interioare a
fiecărui individ. De aici, filmul, care are şi accente de farsă, se deschide
spre un tip de meditaţie despre dileme fundamentale ca liberul arbitru, responsabilitate şi dreptul de
a interveni în viaţa, destinul şi intimitatea celuilalt.
Uşor mai moralist şi mai
demonstrativ decât Zanussi sau Kieslowski, dar la fel de pregnant, Zaorski se înscrie în tradiţia
filmului polonez ca „interogaţie morală”, tradiţie care a fost esenţială în păstrarea
demnităţii unui popor în vremuri dificile.
Ionuţ Mareş
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.