Marele Ecran: Poziţia Spectatorului a fost bună

luni, 11 martie 2013

Poziţia Spectatorului a fost bună

Am trăit s-o vedem şi pe asta.

Aproape 20.000 de spectatori în primul week-end la cinema al filmului lui Călin Netzer, Poziţia Copilului. Record de spectatori şi de încasări pentru un film românesc. Iată că putem vorbi în sfîrşit de box-office şi la producţiile autohtone. E semn de maturizare a "industriei". Şi vestea asta e bună pentru toate filmele româneşti ce vor veni. O mulţime de oameni au intrat la cinema, la un film românesc şi n-au plecat dezamăgiţi. Şi-au învins prejudecăţile vizavi de filmul românesc (nu mai comentăm că au avut nevoie de un Urs de Aur pentru asta, bun şi aşa).

Deci spectatorii s-au mişcat pînă la urmă (apropo de poziţia pe care am luat-o acum ceva vreme).

Aseară am fost şi eu unul din cei 19.729. Sala era plină. S-a stat şi în primul rînd, sub ecran. S-a rîs. S-a plîns. E unul din puţinele filme româneşti care are (un fel de) efect cathartic la final. Şi încă un lucru atipic la final: un "şlagăr" străin: Meravigliosa Creatura (Gianna Nannini).

Observaţie de cinefreak: într-o scenă de apartament se văd nişte cărţi blurate, în fundal. Am recunoscut coperta romanului Teodosie cel Mic, scris de Răzvan Rădulescu. Întîmplare? N-aş zice. E o mică semnătură (simbolică) de autor. Scenaristul Răzvan Rădulescu şi-a pus amprenta cam pe tot ce a ieşit bun post-2000 (în afară de filmele unor Mungiu sau Porumboiu, care îşi scriu singuri poveştile).

Dar nu e numai scenaristul. Dana Bunescu e alt nume care se repetă suspect de des în legătură cu filmele mari (Moartea Domnului Lăzărescu, 432, California Dreamin, Amintiri din Epoca de Aur, După Dealuri). Montajul pe care îl face pentru Poziţia Copilului e unul din punctele forte ale filmului.

Alt punct forte, imaginea -semnată de Andrei Butică, şi el cu palmares (Cold Waves, Francesca, Film pentru Prieteni, Toată lumea din familia noastră).

Şi nu în ultimul rînd Ada Solomon, poate cel mai inspirat producător român de film al acestor ani (Lampa cu Căciulă, Medalia de Onoare, Principii de Viaţă, Din dragoste cu cele mai bune intenţii, Toată lumea din familia noastră şi mai pot să continui încă un paragraf tot aşa).

În acest moment, nu cred că mai putem vorbi de întîmplare sau de mode cînd vorbim de filmul românesc. Chiar dacă nu va mai fi aşa de premiată în următorii ani, cinematografia noastră e mai mult decît un val. Pentru că valurile trec. Cineaştii aceştia rămân.