luni, 18 martie 2013

Profil de actor: Patrocle


Domestic, noul film al lui Adrian Sitaru, lansează o sumedenie de actori debutanţi, care merită toată atenţia noastră.  Astăzi vi-l prezentăm pe Patrocle:



În aşteptarea lansării naţionale din 22 martie,  pagina de facebook a filmului a strîns o mulţime de poveşti domestice de la personalităţi cunoscute. În joacă au intrat şi bloggeri din toată ţara. Dacă aveţi poveşti cu animăluţe, trimiteţi-le pe adresa povesti@domesticthemovie.ro! Se lasă cu bilete la film.

Iubitorii de animale şi de film de pe raza "muncipiului" Timişoara pot să ne trimită şi nouă poveştile lor "domestice", fie în scris, fie sub formă de clip haios (însoţit de istoria animăluţului din imagini). Punem la bătaie 4 bilete la premiera de gală Domestic de sîmbătă, 23 martie, ora 19, sala liceului "Ion Vidu". Începem noi, cu un clip "homemade" făcut cu telefonul. Probabil trebuia să filmez pe orizontală. Asta e, cred că nu îl înscriu la Cannes anul ăsta.




Profilul actorului: Baigli aka Smiley şi o figurantă din vecini.
Pedigree: "Strasse rasse"

E stăpîna curţii noastre de la 6 luni. O colegă de-a fratelui meu a adunat-o de pe stradă, dar nu mai avea loc să o ţină acasă de alte patru patrupede. Am primit-o cu tot cu nume: Bailey. Noi i-am zis Baigli ("G is silent"), pentru că seamănă la blăniţă (alb-negru) cu cozonacul acela tradiţional cu mac. Are şi poreclă (Smiley) de cînd a venit un domn să ne citească contorul de apă şi i-a înţeles greşit numele. Lui Baigli îi plac foarte mult cărţile. Cel puţin cărţile pe care le aveam depozitate în cutiile din magazie şi pe care şi-a încercat colţii în formare. Mi-a cruţat, spre surprinderea mea, revista Little White Lies, în ziua cînd poştaşul mi-a "livrat-o" în curte. În "palmaros-ul" lui Baigli mai intră vreo 3 perechi de şlapi, 3 lese, două preşuri, un şiţ de bicicletă etc. E veselă, jucăuşă ca un copil, îi plac zăpada, noroiul şi să stea în ploaie. Cu cît e mai murdară pe lăbuţe, cu atît sare mai veselă şi mai jucăuşă pe noi şi pe hainele noastre curate. Aleargă după porumbei. Face gropi prin curte. În sîngele ei de maidanez are cu siguranţă şi ceva de vînător. Cel mai mult îmi place de ea cînd se tolăneşte pe iarbă la soare. Cel mai puţin -cînd o apucă lătratul pe la 2-3 noaptea. O invidiez pentru viaţa ei lejeră şi simplă. De fiecare dată cînd o văd tolănită prin grădină îmi aminteşte că ar trebui să fac şi eu asta mai des.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu