duminică, 4 ianuarie 2015
De-a hotii si vardistii in Coreea de Sud si Hong Kong
"Memories of Murder" (2003)
Politistul "de capitala" si politistul "de provincie" fac echipa in incercarea de a depista un dus cu Zodiacu', inainte ca Fincher sa "puna pe tapet" povestea si cu rezultate emotional-disturbante mult mai zdruncinatoare.
"The Chaser" (2008)
Politistul "rau" si Psihopatu' "teribil, dom'le, teribil" se alearga prin toata urbea, pentru ca la final...dar ce final!?
"New World" (2013)
"Operatiunea Monstru", fara undite, da' cu un politist batran care mulineaza si-ntr-o parte si-n cealalta si cu o serie de filetari memorabile.
(Calin Lazea)
Bonus de la noi pentru voi:
2 x Johnnie To, "politiste" din HK, adica HiperKinetice si ultrastilizate!
Running out of time (1999)
Un joc fatal de-a soarecele si pisica in care un negociator de ostatici e atras intr-o cursa contra cronometru de un criminal sclipitor a carui ultima lovitura are miros de vendeta personala.
PTU (2003)
"Rondul de noapte", atmosferic excesiv si profesional abuziv, al unei trupe de "sectoristi" care scotocesc un cartier rau-famat si scarmana cativa motani cu 2 picioare in cautarea unui pistol pierdut/furat.
miercuri, 31 decembrie 2014
duminică, 28 decembrie 2014
Comedia balcanică
După o privire aruncată asupra titlului probabil începe să vi se deruleze în minte
filmul unei nunţi ţigăneşti aranjate, cu lăutari care cântă agăţaţi într-un
copac, cu împuşcături şi cu whisky contrafăcut. Ca într-o peliculă de Kusturica.
Sau poate o discuţie ce se vrea serioasă despre „ce a fost sau n-a
fost” în decembrie '89, în studioul unei televiziuni locale al cărei
cameraman uită periodic să ţină camera dreaptă. Ca într-un film de Porumboiu.
Sau poate absurdul unei parade gay prin centrul Belgradului ortodox-naţionalist, ca în Parada, despre care scriam nu demult.
Uneori macabru, alteori
absurd, uneori foarte negru, iar alteori doar gri, luând adesea în glumă
subiecte sobre precum moartea sau sărăcia, umorul balcanic are câteva trăsături
care cred că merită studiate cu atenţie. De aceea m-am bucurat să dau peste o
colecţie de eseuri pe tema asta. Comedia
balcanică e un volum coordonat de Marian Ţuţui, în care stau adunate lucrări
despre film prezentate la Divan Film Festival 2013 – eveniment care adună
anual, pe la sfârşitul lui august, la Port
Cultural Cetate, degustători de film şi artă culinară din toată zona
balcanilor şi nu numai.
Volumul pune cap
la cap multe analize interesante pe tema comediei româneşti, a celei din
spaţiul ex-yugoslav, bulgar, grec sau albanez. Comedii subversive la adresa
socialismului, a războiului, a naţionalismului sau a forţei manipulatoare a televizorului.
Unele titluri cinematografice sunt puţin cunoscute, mai ales pentru publicul
românesc, iar felul în care apar tratate îţi incită interesul şi curiozitatea.
Altele privesc nişte teme vechi dintr-o perspectivă nouă.
De exemplu, Angelo
Mitchievici vorbeşte despre tragicomedia balcanică şi relaţia ei cu istoria,
oprindu-se asupra câtorva filme din Noul Val românesc. A fost sau n-a fost, California
dreamin’ şi Amintiri din epoca de
aur prezintă, toate, situaţii în care „comicul nu oferă eliberare, (...) nu
evacuează tragicul, ci doar istoria cu majusculă”, lasând loc „micilor istorii
personale”.
Constantin
Pârvulescu explică dintr-o perspectivă inedită priza la public avută de seria de
comedii poliţiste BD (BD intră în acţiune, BD în alertă şi BD la munte şi la mare), în cazul recentelor
reluări televizate. Avându-i drept protagoniştii pe „escrocii simpatici” jucaţi
de Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi Jean Constantin, filmele din seria BD
permit publicului nu numai să arunce o privire nostalgică spre România anilor '70, ci
şi „să închidă un ochi la costurile morale şi existenţiale legate de viaţa în
socialism”. Agerimea prin care micii infractori din film reuşesesc să trişeze
sistemul printr-o succesiune de evenimente comice ajută publicul reluărilor să se
identifice cu imaginea de „supravieţuitor isteţ al socialismului”, ce face ca
trecutul să pară mai „confortabil” şi „mai puţin neliniştitor”.
Dana Duma discută
posibilitatea existenţei unor mari autori de comedii în cinematografia
românească, care să îşi lase o amprentă la fel de pregnantă ca Woody Allen sau Charlie
Chaplin. Ea se opreşte asupra cazurilor lui Jean Georgescu, Nae Caranfil şi
Corneliu Porumboiu, şi observă tendinţa lor de a acapara cât mai multe roluri
din spatele realizării filmului (regie, scenariu, joc actoricesc).
Mihai Fulger
încearcă o scurtă cartografiere a istoriei comediei româneşti, în care include
nu doar titlurile menţionate mai sus aici, ci şi alte producţii cu mare succes
la box-office, cum ar fi Nea Mărin
Miliardar sau Garcea şi oltenii.
Una dintre concluziile interesante ale analizei lui e că „din 2005 încoace,
comedia românească s-a dezvoltat şi s-a diversificat ca o reacţie şi o
alternativă la Noul Cinema Românesc, etichetat depreciativ de către adepţii
cinematografului comercial drept „minimalist” sau „mizerabilist””.
vineri, 26 decembrie 2014
Cele mai bune filme din 2014 (III) - adaugiri personale
Winter Sleep (Kis uykusu)
(regie: Nuri Bilge Ceylan)
Fara discutie, filmul cu cel mai bun si cerebral dialog (fara sa fie fortat) din 2014, asta pe langa multe alte calitati: scenariul mustind de intelepciune orientala si subiecte sociale mereu fierbinti, acting fara cusur, imaginea sihastra aproape nepamanteana a Anatoliei in iarna, umor fin adaugat de urmasul lui Nastratin Hogea. Un film lung cat o iarna din sufletul unui om inghetat, lung cat incapatanarea aparent logica a unui barbat (chiar generic luat) incapatanat. Un copac crescut fara graba, cu toate ramurile si ramurelele la locul lor si cu fructe perfect coapte in plina iarna. Dupa "Once Upon a Time in Anatolia", Winter Sleep ajunge sa fie filmul meu preferat din arta lui Nuri Bilge Ceylan.
The Drop
(regie: Michaël R. Roskam)
Un film asteptat de mine tot anul, un film recomandat de regizor (acelasi regizor ca si la memorabilul "Bullhead"), scenaristul Dennis Lehane (unul din cei mai creativi si interesanti scenaristi contemporani sub eticheta "film politist/drama/neonoir") si cameleonicul Tom Hardy (unul din putinii actori tineri care se fac una cu rolul si nu trag cu nesimtire rolul la stilul lor de a juca). Un film de noapte modest dar bun, o poveste domoala in aparenta dar cu tensiuni interioare gigantice si complexe gestionate cu o maiestrie de apreciat. Sa mai adaug ca ii are in roluri secundare pe James Gandolfini si Matthias Schoenaerts. Revelatie definitiva: Tom Hardy nu are nevoie de botnita. E extrem de periculos artistic si fara:)
'71
(regie: Yann Demange)
Jack O'Connell in rolul unui proaspat soldat britanic uitat in Belfastul incendiar al anului '71, un adevarat camp de lupta civil intre catolici si protestanti. Un film "de razboi civil" un pic altfel, fara povesti glorioase si stralucire, un film minimalist si intunecat, de supravietuire printre oameni manati de nebunie religioasa si sange. Jack O'Connell ne este ghid infricosat de moarte si involuntar. Jack O'Connell trebuie urmarit cu mare atentie in acest film cat si in afara lui. O poveste care te duce cu pulsul aproape de cel al unui iepure vanat de lupi!
marți, 23 decembrie 2014
Recurente (VI): Carne de tun
"Pentru ei esti doar carne"
sau
"posh cunts telling thick cunts to kill poor cunts"
'71 vs The Search
luni, 22 decembrie 2014
Cele mai bune filme din 2014 (II)
DE LA CITITORI PRIMITE
Ca reacție la top paispreze Marele Ecran, au sosit 7 completări și jumătate de la Călin Lazea, care merită mai mult spațiu /atenție decît primește un simplu comment.
La libera vizionare, de catre toti, la orice ora, cu oricine: Frank (2014)
Asia Extreme, coproductie cu "de toate", inclusiv cu miza, morala s.a.m.d. : Killers (2014)
Horroru' European al anului, debut si "inside view" al taraseniei cu apocalipsa mayasa: Asmodexia (2014)
Ca reacție la top paispreze Marele Ecran, au sosit 7 completări și jumătate de la Călin Lazea, care merită mai mult spațiu /atenție decît primește un simplu comment.
La libera vizionare, de catre toti, la orice ora, cu oricine: Frank (2014)
Asia Extreme, coproductie cu "de toate", inclusiv cu miza, morala s.a.m.d. : Killers (2014)
Horroru' European al anului, debut si "inside view" al taraseniei cu apocalipsa mayasa: Asmodexia (2014)
Filmul European al anului pe care nu cred ca o sa ajungem
sa-l vedem prea curand pe un ecran potrivit, ceea ce ar trebui sa
constituie un delict de lezcinema: A Pigeon Sat on a Branch Reflecting on Existence (2014)
Reminder: Anu' trecut, am fost cooptati intr-o coproductie. Consider ca
respectivul film este filmul (aproape) românesc care ar putea aduce
(anume) spectatori in salile de Cinema : Wer (2013)
In 2014 se cuvine a (re)viziona si acest diptic delicios:
In loc de incheiere: Mos Craciun, te rog ofera-le posibilitatea,
ocazia, șansa celor de la asociatia "Marele Ecran" sa aduca filmuletul
asta mic, mic la Festu' pe care sper sa aiba posibilitatea sa-l
organizeze si in 2015: Of Horses and Men (2013)
P.S. Daca nu, atunci macar astalalt film la fel de mic, mic: Metalhead (Călin Lazea)
În completare la completare, trebuie să aruncați un ochi și pe topurile lui Ionuț Mareș (care anul trecut făcea Best of 2013 pe Marele Ecran, acum îl face la Ziarul Metropolis):
Dar și pe topul eclectic și pe alocuri exotic al colectivului FilmSense
Sau al amicilor de la FilmReporter
Sau, și mai bine, consultați topul criticilor și comentatorilor români de film (cu topping de Marele Ecran :)
în...
în...
duminică, 21 decembrie 2014
Cele mai bune filme din 2014
AȘA CUM AU FOST VĂZUTE DE MARELE ECRAN
Inevitabil, e ceas de bilanț, topuri, retrospective, alea-alea. Ne-am adunat (cei patru autori care mai scriem pe acest blog) să vedem pentru ce reținem 2014 dpdv cinematografic. Nu avem pretenția că listele noastre vor cuprinde tot ce era de văzut. În primul rînd pentru că nu am văzut...tot. Întîrzierea noastră tradițională (cauzată de distribuție și piață de film) ne obligă să luăm în calcul și filme din 2013 care au ajuns abia în acest an în cinematografele din România. Este, dacă vreți, o fotografie de moment a anului cinematografic dar și a colectivului Marele Ecran. După cum probabil ați observat, anul acesta nu am scris atîta cronică de film (cît ne-am fi dorit). Ne-am dedicat mai mult organizării de evenimente: pe lîngă tradiționala deja Casă a Filmelor de la Plai, am făcut proiecții de cinematecă în regim cvasi-regulat la Casa Artelor, totul culminînd cu prima ediție Ceau, Cinema!. Totuși, am fost și în acest an reprezentați la Festivalul de la Cannes (Adina pe croazetă, Lucian la Cannes-ul de la București), la Comedy Cluj (de Richie), la TIFF și Astra (prin corespondențele lui Răzvan). Ne dorim ca în 2015 să fim mai prezenți în circuitul festivalier, în paralel cu creșterea propriului festival. Așadar, dați un check titlurilor de mai jos. Noi zicem că filmele astea merită văzute. Iar, dacă le-ați omis, treceți-le pe lista (de văzut în vacanța) de Crăciun. Dacă am ratat noi ceva esențial sau dacă vreți să ne dați propriul top paisprezece, lista e deschisă...
ADINA
FELIX (aka waka_x)
_____FILME____
best of 2014 (made in 2014 sau au ajuns la noi acum)
(fara ordine)
LUCIAN
The Grand Budapest Hotel e despre Europa și istoria ei zbuciumată, o dioramă comică și nostalgică adusă unei flamboaiante lumi apuse. Wes Anderson reușește să "împăieze" personaje și vremi. Face asta fără cea mai mică urmă de morbiditate. E un taxidermist vesel și jucăuș.
Under the skin. Un film ca de pe altă planetă. În care Scarlett Johansson reușește să iasă din pielea sex-simbol-ului (ceea ce, trebuie să recunoașteți, e o scamatorie de talia lui Houdini). În opinia multora, conține și soundtrack-ul anului (Mica Levi).
Ida. Ce să mai zici după atîtea premii și acolade? După unii, eye-candy și superficial, după alții, capodoperă. Pe mine m-au captivat atmosfera și protagonista Agata. O bijuterie de film.
The Rover. Road-movie în căutarea umanității pierdute. Despre lucrurile care mai contează, cînd viața unui om nu mai valorează nimic...
RICHIE
...rezultă deci un Top 14 pe 2014
(în ordinea preferințelor noastre):
NIGHTCRAWLER
THE GRAND BUDAPEST HOTEL
UNDER THE SKIN
THE ROVER
IDA
MAPS TO THE STARS
WHAT WE DO IN THE SHADOWS
OF HORSES AND MEN
THE BABADOOK
BORGMAN
INTERSTELLAR
THE MULE
Inevitabil, e ceas de bilanț, topuri, retrospective, alea-alea. Ne-am adunat (cei patru autori care mai scriem pe acest blog) să vedem pentru ce reținem 2014 dpdv cinematografic. Nu avem pretenția că listele noastre vor cuprinde tot ce era de văzut. În primul rînd pentru că nu am văzut...tot. Întîrzierea noastră tradițională (cauzată de distribuție și piață de film) ne obligă să luăm în calcul și filme din 2013 care au ajuns abia în acest an în cinematografele din România. Este, dacă vreți, o fotografie de moment a anului cinematografic dar și a colectivului Marele Ecran. După cum probabil ați observat, anul acesta nu am scris atîta cronică de film (cît ne-am fi dorit). Ne-am dedicat mai mult organizării de evenimente: pe lîngă tradiționala deja Casă a Filmelor de la Plai, am făcut proiecții de cinematecă în regim cvasi-regulat la Casa Artelor, totul culminînd cu prima ediție Ceau, Cinema!. Totuși, am fost și în acest an reprezentați la Festivalul de la Cannes (Adina pe croazetă, Lucian la Cannes-ul de la București), la Comedy Cluj (de Richie), la TIFF și Astra (prin corespondențele lui Răzvan). Ne dorim ca în 2015 să fim mai prezenți în circuitul festivalier, în paralel cu creșterea propriului festival. Așadar, dați un check titlurilor de mai jos. Noi zicem că filmele astea merită văzute. Iar, dacă le-ați omis, treceți-le pe lista (de văzut în vacanța) de Crăciun. Dacă am ratat noi ceva esențial sau dacă vreți să ne dați propriul top paisprezece, lista e deschisă...
ADINA
Anul ăsta nu a fost foarte productiv pentru
mine la capitolul văzut filme, dar le aşez mai jos pe
cele care mi-au rămas în minte şi pe care mi-ar plăcea să le revăd în 2015, cel
puţin o dată. Nu toate sunt lansate anul ăsta şi nu sunt aşezate neapărat în ordinea
preferinţelor.
Nightcrawler (2014, r. Dan Gilroy). Pentru radiografia rece pe
care o face presei vânătoare de sânge, a lipsei ei totale de scrupule. Şi
pentru că aşteptam un rol din ăsta din partea lui Jake Gyllenhaal de la Donnie
Darko încoace.
Of Horses and Men (2013, r. Benedikt Erlingsson). Umorul bizar /
negru şi replicile rare se suprapun perfect peste peisajul rece, arid al
Islandei, şi peste cloncănitul regulat al copitelor de cal de pe fondul sonor.
Iar unele scene au frumuseţea calculată a unui tablou simbolist.
Maps to the Stars (2014, r. David Cronenberg). Rar am văzut filme
mai subversive, care să deconstruiască însăşi industria filmului hollywoodian,
din interior. Rar am văzut un rol mai riscant din partea lui Julianne Moore.
The Grand Budapest Hotel (2014, r. Wes Anderson). Pentru lumea
irezistibilă construită din carton colorat de Anderson pe un schelet mai mult
imaginar al Europei Centrale. Fiecare personaj, deşi prezent episodic, e o
poveste în sine.
Mommy (2014, r. Xavier Dolan). Dolan mi se pare de departe cel mai bun regizor
tânăr al momentului. Iar experimentele curajoase pe care le face la capitolul
filmare/încadrare se împletesc superb cu un soundtrack ce îţi rămâne lipit de
auz şi cu o intrigă din care lipseşte în mod binevenit facilul şi nevoia unei
rezoluţii fericite, tipic hollywoodiene.
Foxcatcher (2014, r. Bennett Miller). Surpriză plăcută. După
Moneyball nu aşteptam multe de la Miller, dar în Foxcatcher reuşeşte să construiască
un context noir în care scoate la iveală lucruri nebănuite din jocul a trei
actori pe care nu i-am mai văzut înainte în vreun film care să merite atenţia.
Deux jours, une nuit (2014, r. Fratii Dardenne). Ştiu că mulţi îi
acuză pe Dardenne-i că s-au întrecut pe ei înşişi la capitolul tezism şi la
capitolul propagandă anticapitalistă. Dar pe mine m-a cucerit fără drept de
apel jocul lui Marion Cotillard.
August, Osage County (2013, r. John Wells). Meryl Streep şi Julia
Roberts fac un joc de zile mari, pe marginea unui scenariu scris absolut
superb. Replici acide, isteţe, care ard şi dor mai rău decât palmele şi pumnii.
Frances Ha (2012, r. Noah Baumbach). Pentru că surprinde
atât de bine ce mai face „generaţia Peter Pan”, în care se află cei mai mulţi
dintre cei pe care îi cunosc. Captivi undeva la finalul unei adolescenţe
nesfârşite. Cu chefuri, relaţii pasagere, alcool, joburi instabile etc. Fără
niciun chef sau motivaţie de a face pasul cel mare spre viaţa de adult.
Stockholm (2013, r. Rodrigo Sorogoyen). Pentru cum
condensează nesinguranţele, încurcăturile şi eforturile unui început de
relaţie, iar apoi, abrupt, finalul ei. Totul în cadrul temporal al vreunei
jumătăţi de zi. O seară, o noapte, o dimineaţă şi totul s-a sfârşit.
FELIX (aka waka_x)
lista mea de best / most interesting / worth watching pe 2014:
_____FILME____
best of 2014 (made in 2014 sau au ajuns la noi acum)
______________________________
What We Do in the Shadows
Nightcrawler
Why Don't You Play in Hell?
The Grand Budapest Hotel
Borgman
The Babadook
Maps to the Stars
Tom at the Farm
The Rover
What We Do in the Shadows
Nightcrawler
Why Don't You Play in Hell?
The Grand Budapest Hotel
Borgman
The Babadook
Maps to the Stars
Tom at the Farm
The Rover
Recomandări personale:
______________________________
Jauja
Bird People
The Mule
Predestination
Starry Eyes
Stratos
A most wanted man
De Behandeling
R100
Escape from Tomorrow
Betoniyö
______________________________
Jauja
Bird People
The Mule
Predestination
Starry Eyes
Stratos
A most wanted man
De Behandeling
R100
Escape from Tomorrow
Betoniyö
____SERIALE_____
_animatie:
Over the Garden Wall
Regular Show
Space Dandy
Over the Garden Wall
Regular Show
Space Dandy
_non-animatie:
American Horror Story: Freak Show
True Detective
Utopia
Toast of London
American Horror Story: Freak Show
True Detective
Utopia
Toast of London
______________________________
The Grand Budapest Hotel e despre Europa și istoria ei zbuciumată, o dioramă comică și nostalgică adusă unei flamboaiante lumi apuse. Wes Anderson reușește să "împăieze" personaje și vremi. Face asta fără cea mai mică urmă de morbiditate. E un taxidermist vesel și jucăuș.
Under the skin. Un film ca de pe altă planetă. În care Scarlett Johansson reușește să iasă din pielea sex-simbol-ului (ceea ce, trebuie să recunoașteți, e o scamatorie de talia lui Houdini). În opinia multora, conține și soundtrack-ul anului (Mica Levi).
Ida. Ce să mai zici după atîtea premii și acolade? După unii, eye-candy și superficial, după alții, capodoperă. Pe mine m-au captivat atmosfera și protagonista Agata. O bijuterie de film.
The Rover. Road-movie în căutarea umanității pierdute. Despre lucrurile care mai contează, cînd viața unui om nu mai valorează nimic...
Les Combattants. Genul de comedie proaspătă, simpatică, inteligentă și îndrăzneață, de care ar avea nevoie și cinematograful românesc pentru a readuce oamenii în săli.
Winter Sleep. Nu e preferatul meu de la Ceylan. Însă orice film de la turc ar intra în top tenul meu din anul respectiv. Și ca să fiu hipster/snob pînă la capăt, mie îmi plăcea Ceylan cînd nu era încă așa cool să-ți placă Ceylan. Mișto scenariul, dialogurile, portretele psihologice, peisajele, adică the usual suspects la turc, dar Winter Sleep mi s-a părut prea lung (poate din cauză că mă grăbeam la gară). Obligatoriu (cel puțin o) revizionare.
Of Horses and Men. M-a făcut să îmi doresc să ajung în Islanda. Insulă mitică, insulă de basm, stranie, dezolantă, comică.
Nightcrawler (de Dan Gilroy) e American Psycho varianta 2014 mixat cu "modus operandi"-ul din mass-media (videocrația) vampirică de azi. Prin felul în care înscenează violența, crează și mai multă violență. Instant classic.
What we do in the shadows: mockumentary-ul anului. În care vedem că Noua Zeelandă mai are și altceva în afară de decoruri pentru Lord of the Rings.
Și de la vecinii australieni, The Mule. Dacă ar fi să debutez vreodată în cinema, în stilul ăsta mi-aș face intrarea. Filmul indie al anului. În afară de salariile actorilor, a costat probabil mai puțin ca un film românesc.
________________________________________________________________________________
Serialul/descoperirea anului: U T O P I A
Infecțios,
molipsitor, pandemic...În ultimii ani mi-a fost dat
să descopăr cîte un serial-fenomen. 2014 e anul UTOPIA.
Placerea
vinovată:
E probabil singura forma de "turism
spatial" pe care o voi trăi viața asta.
Filme românești: A fost un an slăbuț pentru filmul românesc. Zona de documentar ce a mai mișcat: București, unde ești? (Vlad Petri), Al doilea joc (Corneliu Porumboiu). Noroc că anul viitor se anunță bogat (cu lansări de la aproape toți regizorii autohtoni importanți).
Mențiuni: The Babadook, Borgman, Boyhood, The Wolf of Wall Street (farsa anului), The Missing Picture
Disclaimer: Nu am văzut încă Birdman, Force Majeure, Leviathan, Only lovers left alive, Inherent Vice, care ar fi putut să-mi re-ordoneze opțiunile.
RICHIE
_____________Cele mai bune filme din 2014__________
Nightcrawler (Dan Gilroy)
Gone Girl (David Fincher)
The Grand Budapest Hotel (Wes Anderson)
Blue Ruin (Jeremy Saulnier)
The Rover (David Michod)
Under the skin (Jonathan Glazer)
Ida (Pawel Pawlikowski)
Only Lovers Left Alive (Jim Jarmush)
All is lost (J.C. Chandor)
The Raid 2 (Gareth Evans)
_____________Personal favorites_______________
Locke (best one man show)
Predestination (cel mai bun film implicand un paradox)
Calvary (cel mai religios film al anului)
Short Term 12 (cel mai indie film al anului)
Guardians of the Galaxy (distractia anului)
Dawn of the Planet of the Apes (OMFG-ul anului)
The Babadook (cel mai infricosator film al anului)
Interstellar (cel mai discutat film al anului)
John Wick (surpriza anului)
Chef (comedia anului)
_____________Serialele anului________________
True Detective
Fargo
Penny Dreadful
Manhattan
Broadchurch
Black Sails
Utopia
Orphan Black
...rezultă deci un Top 14 pe 2014
(în ordinea preferințelor noastre):
NIGHTCRAWLER
THE GRAND BUDAPEST HOTEL
UNDER THE SKIN
THE ROVER
IDA
MAPS TO THE STARS
WHAT WE DO IN THE SHADOWS
OF HORSES AND MEN
THE BABADOOK
BORGMAN
INTERSTELLAR
THE MULE
PREDESTINATION
vineri, 19 decembrie 2014
Fragmente de vernisaj
Vinerea trecuta am dat start expozitiei "Ce atata subtitrare?" cu Alina Andrei si George Rosu, afisand lucrarile lor pe peretii cafenelei Klapka si proiectand un film legat tematic, Sherlock Jr. (1924). Lucrarile vor ramane acolo pana pe 12 ianuarie, asa ca le puteti admira oricand iesiti la o cafea in Casa Artelor. Pentru cei prezenti la vernisaj, seara a fost imbogatita cu o expozitie de obiecte imaginare din filme faimoase, un soi de bonus adus de George si Alina fara stirea noastra. Cu ele seara a s devenit repede un fel de intalnire intre cinefili sau fani Sherlock Holmes. Filmul lui Buster Keaton a fost o bucurie, s-a ras cu pofta, relaxat, terapeutic chiar, fizicalitatea comediei lui Keaton, cascadoriile sale si aparenta lipsa de complexitate oferindu-ne subiecte de discutie si descatusand amintiri de pe vremea 'cascadorilor rasului'.
Pentru cei care-ati lipsit, avem un film al evenimentului, alcatuit desigur din fotografii.
Multumiri lui George si Alinei pentru ca ne-au incredintat fraiele acestei expozitii, Cristinei Dumitru, voluntara noastra fara de care nimic nu s-ar fi intamplat, Directiei Judetene pentru Cultura Timis care ne-a gazduit expozitia si proiectia si cu care speram sa colaboram la fel de bine si anul viitor si, desigur, Cafenelei Klapka ca ne-au suportat prezenta acolo si, evident, ne-au dat o mana de ajutor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)