vineri, 26 decembrie 2014

Cele mai bune filme din 2014 (III) - adaugiri personale

Am avut cateva zile de concediu si am recuperat din cele nevazute in 2014, astfel ca mai adaug 3 pe lista mea de recomandari, pentru ca nu se poate altfel. Filmele, ca si oamenii, au nevoie sa li se faca dreptate si sa fie tratate cu atentie.


Winter Sleep (Kis uykusu)
(regie: Nuri Bilge Ceylan)

Fara discutie, filmul cu cel mai bun si cerebral dialog (fara sa fie fortat) din 2014, asta pe langa multe alte calitati: scenariul mustind de intelepciune orientala si subiecte sociale mereu fierbinti, acting fara cusur, imaginea sihastra aproape nepamanteana a Anatoliei in iarna, umor fin adaugat de urmasul lui Nastratin Hogea. Un film lung cat o iarna din sufletul unui om inghetat, lung cat incapatanarea aparent logica a unui barbat (chiar generic luat) incapatanat. Un copac crescut fara graba, cu toate ramurile si ramurelele la locul lor si cu fructe perfect coapte in plina iarna. Dupa "Once Upon a Time in Anatolia", Winter Sleep ajunge sa fie filmul meu preferat din arta lui Nuri Bilge Ceylan.


The Drop
(regie: Michaël R. Roskam)

Un film asteptat de mine tot anul, un film recomandat de regizor (acelasi regizor ca si la memorabilul "Bullhead"), scenaristul Dennis Lehane (unul din cei mai creativi si interesanti scenaristi contemporani sub eticheta "film politist/drama/neonoir") si cameleonicul Tom Hardy (unul din putinii actori tineri care se fac una cu rolul si nu trag cu nesimtire rolul la stilul lor de a juca). Un film de noapte modest dar bun, o poveste domoala in aparenta dar cu tensiuni interioare gigantice si complexe gestionate cu o maiestrie de apreciat. Sa mai adaug ca ii are in roluri secundare pe James Gandolfini si Matthias Schoenaerts. Revelatie definitiva: Tom Hardy nu are nevoie de botnita. E extrem de periculos artistic si fara:)


'71
(regie: Yann Demange)

Jack O'Connell in rolul unui proaspat soldat britanic uitat in Belfastul incendiar al anului '71, un adevarat camp de lupta civil intre catolici si protestanti. Un film "de razboi civil" un pic altfel, fara povesti glorioase si stralucire, un film minimalist si intunecat, de supravietuire printre oameni manati de nebunie religioasa si sange. Jack O'Connell ne este ghid infricosat de moarte si involuntar. Jack O'Connell trebuie urmarit cu mare atentie in acest film cat si in afara lui. O poveste care te duce cu pulsul aproape de cel al unui iepure vanat de lupi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.