luni, 7 aprilie 2014

August: Osage County (2014)

„A fi mamă e una dintre cele mai grele meserii: oricum faci, tot nu e bine până la urmă”, constata nu fără ironie Luminiţa Gheorghiu la un atelier TIFF de anul trecut, apropo de legătura dintre rolul avut în Poziţia copilului şi viaţa ei reală. Iar adevărul e că puţini dintre noi nu au nimic de bombănit când vine vorba de educaţia care ne-a fost oferită. Puţini părinţi scapă necriticaţi. Poate pentru că perfecţiunea e o chestie foarte relativă când vine vorba de parentaj. (Şi asta realizezi cel mai bine când ajungi tu însuţi să fii părinte – sorry if I sound like you mom now :))

Dar dacă rolul Luminiţei Gheorghiu vi s-a părut plin de tot felul de erori de parentaj, de la spiritul posesiv complet exagerat în relaţia cu fiul ei şi până la refuzul de a-l trata ca pe un adult, aflaţi că ele sunt nimic pe lângă ce a pregătit un alt rol matern foarte premiat anul acesta. Mă refer la cel al lui Merryl Streep, din August: Osage County, care a fost nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun rol principal feminin (şi a pierdut în faţa lui Cate Blanchett). 
                                                                                                
De fapt, şi dacă am putea aduna la un loc toate lucrurile pe care o mamă nu ar trebui să le facă atunci când îşi creşte copiii – de la a nu-i umili în public la a nu exprima sus şi tare că iubeşte mai tare pe unul dintre copii decât pe altul –, probabil că tot nu am avea suficient material pentru a creiona personajul de o răutate vicioasă jucat de Merryl Streep. 

„Mama de coşmar” pe care o joacă în August: Osage County e figura ce domină o familie atât de profund disfuncţională, încât filmul are şanse să te vindece de orice păreri proaste ai putea avea apropo de felul în care ai fost crescut. Atmosfera maladivă în care cele trei fiice ale sale (jucate de Julia Roberts, Juliette Lewis şi Julianne Nicholson) şi-au petrecut copilăria nu are legătură cu privaţiunile materiale sau cu sărăcia. Ci cu o mamă despotică şi nevrotică, ce înghite Xanax-uri de parcă ar fi pastile Tic-Tac, în timp ce se luptă cu amintiri tulburi şi dureroase din propria copilărie. 



Cu greu poţi găsi linii de dialog în care figura matriarhală jucată de Streep nu atacă pe cineva. Iar replicile cad ca lamele de cuţit şi desfigurează emoţional pe toţi cei din jur. Scorpia perfectă, ea otrăveşte toate relaţiile cu cei din jur şi transmite fiicelor tendinţe similare.

Adunate în casa părintească cu ocazia morţii tatălui, cele trei fete se trezesc rapid dorindu-şi să fugă cât mai repede de atacurile înveninate ale mamei lor. Pe de o parte reprimându-şi un inevitabil sentiment de vină, pe de alta nerăbdătoare să scape de atmosfera sufocantă a fostei case părinteşti, ele ajung să facă o serie de gesturi extreme. Întorsăturile melodramatice şi concentrarea pe dialoguri în detrimentul acţiunii dau filmului un aer teatral tangibil. Motivul e uşor de înţeles dacă ne gândim că autorului filmului, John Wells, şi-a perfectat stilul regizoral semnând mai mult episoade de sitcom-uri (ER şi The West Wing, printre altele). Ceea ce nu înseamnă că te plictiseşti urmărind filmul. Dimpotrivă. Wells are un stil desăvârşit de cultivare a tensiunii.



 Cu o distribuţie în care nu e strecurat nici din greşeală vreun actor anonim, şi având la bază o piesă de teatru câştigătoare a premiului Pulitzer, August: Osage County  reuşeşte să facă portretul unei familii cu probleme complet ireconciliabile. Iar Julia Roberts şi Merryl Streep conduc fără cusur acest scenariu, bazat exclusiv pe dialog în lipsa unui fir narativ prea solid. În mâna oricăror actori de mâna a doua, replicile care mustesc de melodramă ar fi sunat cabotin, dar rostite de aşa un line-up de profesionişti ele sună fără nici o notă falsă. Nici unul, dar absolut nici unul nu are vreun cusur la capitolul joc actoricesc. Chiar şi cei cu un rol discret, cum e Ewan McGregor sau Abigail Reslin, îşi spun partitura fără cusur.

Undeva între Carnage-ul lui Polanski şi un film de Alexander Payne în care personaje la vârsta a treia îşi varsă veninul şi dezabuzarea peste cei din jur, August: Osage County e un film care merită văzut pentru intensitatea dialogurilor şi pentru jocul actoricesc. Şi, de ce nu, pentru a te vindeca de motive de bombăneală apropo de familia ta proprie :).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.