sâmbătă, 5 aprilie 2014

La cald: Why Don't You Play in Hell?

( titlul original: "Jigoku de naze warui" )

Dar chiar asa ! De ce nu ne-am juca in "Iad" !?

   Dupa filmul asta m-am intrebat (neserios) daca sunt schizofrenic pentru ca am ras si am plans de atatea ori la intervale oh atat de scurte - puterea acestui film mi-a produs valuri de emotii greu de controlat sau cuantizat. Am surfat ca legendarul Eddie Aikau si am ajuns in paradisul complex senzorial si intelectual la care duce o opera de arta. Si senzatia ca orice ti se intampla, merita sa traiesti si sa continui explorarea universului si omenirii macar pentru film, daca nu pentru altceva. E un motiv bun si suficient.

  Am mai vorbit de Sion Sono. Nu cred ca m-a ascultat multa lume. Continui sa vorbesc de el si de ce face. Poate insistenta mea misca ceva. Nu am dubii si nu am avut: Sion Sono e unul din cei mai importanti si mari cineasti ai momentului, nu doar din sfera asiatica. E genul de artist la care nu vezi constrangeri: vezi doar fantezie si talent, multa munca si umor, toate nealterate si impinse la maximum. Regizorul incureajeaza audienta sa-i urmeze modelul, sa impinga visele si creativitatea pe noi taramuri, chiar pana in "Iad" daca e nevoie. Sa fie jucausi si dezinhibati, sa creada cu adevarat in ce fac. Si ce poate sa fie mai convingator ca acest film ? Habar nu am. Daca acest film, un exemplu sincer si magistral de cinema, nu va tine de cald, nu stiu ce va mai poate topi gheata.

  Sion Sono isi foloseste toata artileria in acest film si creaza o farsa la scara mare, relativ la universul filmului, emotiei dar si mult mult mai departe. O farsa despre noi si despre film. Despre noi si despre viata. Despre viata si film. Despre frumusetea absurdului din lume. Despre personaje colorate care schimba totul, care adauga prin prezenta lor pete de culoare pe larga panza a realitatii, si evident, a filmului. Despre haos si importanta lui, atat de neglijata in reteta fascinatiei si bucuriei.

  Toate ingredientele acestui film ma duc cu gandul la o scrisoare de dragoste adusa cinemaului, scrisa cu sange, muci de ras si lacrimi. Multi incearca sa scrie scrisori de dragoste, putini reusesc sa nu se aleaga cu o olita plina in cap de la balconul publicului. Si foarte putini reusesc sa ajunga cu scrisoarea lor acolo unde doresc: in sufletul nostru. Acest film te face sa iti deschizi orice usa si sa-l poftesti pe Sion cu mare bucurie si cu tot ce ai in dulapurile din tine. Acest film iti provoaca exuberanta nebuna de a te duce in Japonia sa-l imbratisezi pe regizor, sa dansezi cu actorii si sa-ti vinzi masina si casa ca sa poti face toate astea fara stres.

  Filmul urmareste un grup de cineasti amatori ("Fuck Bombers") care iubesc filmul si arta filmului pana la sacrificiu - dar nu genul de sacrificiu orb si prostesc (gen "kamikaze"). Printr-o intamplare, ei ajung sa fie rugati sa filmeze doua gasti de Yakuza (mafia japoneza) si lupta lor finala. Fara gloante oarbe si fara katane de plastic. Unu la unu. Sange, lupte spectaculoase (care te fac sa intelegi dimensiunea reala a unui Tarantino), filozofie, umor negru si personaje de neuitat, entertainment superlativ si arta amestecate fara retineri, toate aruncate intr-o poveste cu final neasteptat si plin de invataminte de bun simt aproape zen. O calatorie trepidanta multidimensionala pe care nu ma pot abtine sa o recomand, in calitatea mea de vrednic conductor emotional. Inca o palma data prieteneste cinematografului comercial de buget mare american sau mai degraba o bataie blanda de atentionare pe umar. Un film care iti face bine peste tot, asa cum numai arta buna poate sa faca, chiar daca e oferita ca entertainment.

Mai recomand/un fel de top personal:
(din filmele scrise/regizate de Sion Sono)
Love Exposure 
Guilty of Romance 
Cold Fish 
Chanto Tsutaeru 
Noriko's Dinner Table 
Strange Circus 
Himizu

4 comentarii:

  1. Trailer:
    http://www.youtube.com/watch?v=RdFu2jd6Y3E

    RăspundețiȘtergere
  2. Ok, m-ai convins. O sa ma uit la el neaparat. Aveam si Cold Fish pe lista dar inca nu l-am vazut. Poate fac un double feature.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am strecurat in text ca sunt "conductor emotional" (ca sa nu zic manipulativ :) ... si daca iti place asta, recomand si restul din lista de dupa articol. adica omul are mare stil :)

      Ștergere
  3. https://www.youtube.com/watch?v=4ntCSwy-H0U

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.