luni, 20 ianuarie 2014

The real American Hustle

E(SC)RO(C)UL CAPITALIST CADE MEREU ÎN PICIOARE 



Am fost atras de cînd mă știu de filmele cu "hustlers"/ țepari, poate și pentru că încerc să mă feresc cît pot de ei în viața reală. The Hustler (1961), Cacialmaua (1973), House of Games (1987) sunt borne ale genului și favoritele mele. După ce am văzut The American Hustle /Țeapă în stil american m-am simțit înșelat ca la alba-neagra. 

Dincolo de prestațiile reușite ale ansamblului, filmul (cu foarte multe, inexplicabil de multe nominalizări la premii) e un mare bluf. Chiar dacă atmosfera de caricatură e intenționată, e o caricatură proastă după lumea lui Scorsese (pe care regizorul O’Russell o evocă și prin scurta apariție a lui De Niro, în rol de boss mafiot). 

Pe adevaratul "american hustle" îl veți găsi chiar în noul film al lui Scorsese: Lupul de pe Wall Street. Cel mai fun film al său de la Goodfellas (1990) încoace. De fapt, e Goodfellas plasat în lumea financiară. Fun-fact: Margot Robbie, actriță australiană și soția lui DiCaprio în film, avea 2 luni cînd a avut loc premiera Goodfellas.

În rolul “lupului”, Leo DiCaprio a dat tot ce avea. S-a tîrît, s-a dat de-a dura/peste cap și a arătat ca un MC evanghelist/ business guru (multă vreme am afirmat că pe DiCaprio nu îl ajută fața: e prea frumușel, baby-face, ca să îl iei cu adevărat în serios, dar rolul de "Wolf..." e depășit poate doar de ce a făcut în Shutter Island). Prestația lui e egalată de Matthew McConaughey, aici într-un mini rol, confirmînd că e unul din cei mai în formă actori ai momentului. O mostră mai jos, scenă în care McC. sigur a improvizat și a luat-o "off-script". 


Lupul de pe Wall Street e un film pe care Scorsese îl face de multă vreme, despre hubris și natură umană. Concluzia: ca să existe lupi, trebuie să existe turmele de oi. Vor fi mereu oameni care se hrănesc și prosperă din răul (și prostia) altora.  E probabil cea mai savuroasă comedie americană a anului trecut.

Și totuși, poate că nu e chiar în regulă să fie atît de fun.

Discutînd cu Felix (waka_x) după vizionare am constatat că lipsește ceva din film (rîndurile de mai jos reprezintă un fel de transcriere a discuției). După Goodfellas, Scorsese a fost acuzat că glorifică lumea răufăcătorilor. Acuzația se repetă acum, dar e mai fondată. Fabula cu lupi și oi nu are morală.



Filmul e cinic într-o manieră veselă, plăcută, aproape extatică. Cinematograful mainstream se adresează unui public. Entertainmentul are responsabilitate morală, arta nu. În filmul ăsta există arta cinematografului, există arta actoriei dar nu e un film de artă. E o comedie în care personajele care fac rău nu sunt pedepsite. Pedeapsa e primită de cei proști, dar care nu apar în film. 

Vedem aici sistemul de divertisment capitalist funcționînd fără opreliști. Niște etape de cinism se desfășoară una după alta, ca o matrioșka. Personajul Jordan Belfort e real. A fraierit o grămadă de oameni și a făcut milioane de dolari din șmecherii, ilegalități. A intrat la pușcărie unde a scris o carte care s-a vîndut bine. Producătorii au cumpărat drepturile de a ecraniza cartea, au făcut bani din ea și, în continuare, escrocul primește o grămadă de bani pentru că noi rîdem la cinema de faptul că a prostit niște oameni. Iar acum i se vor vinde mai bine cărțile și seminariile despre succesul în afaceri. În capitalism, escrocul nu moare niciodată. 

Cei păgubiți nu numai că nu sunt arătați (sau despăgubiți), ci sunt băgați în mașina de măcinat carne și tot ei plătesc. Oamenii care au fost fraieriți se duc la film și îi plătesc tot escrocului bani. Poate chiar aplaudă la final. Asta e bizar la filmul lui Scorsese. Îi lipsește un minimum de morală. A ecranizat cartea lui Belfort din punctul de vedere al escrocului, fără adăugiri, ba chiar umflă personajul cît se poate de mult. Adevăratul Belfort nu era așa carismatic, n-avea clasa pe care i-o dă DiCaprio. Era un golănaș de Wall Street (după cum puteți vedea aici). 

 

E un sistem atît de viciat, că escrocul prosperă mereu. Ceea ce poate fi o metaforă și pentru Wall Street și capitalism. "Eroul" capitalist folosește toate dezavantajele sociale ca avantaje. Multora li se pare un semn de abilitate.  Doar că nu suntem animale și filmul ar trebui să aibă o minimă morală. Poate că Scorsese l-a făcut așa tocmai pentru a stîrni revolta spectatorilor, dar aspectul subversiv e inconsistent. Propagînd o poveste de genul ăsta, în felul ăsta, propagi stereotipul eroului capitalist. 

Și totuși e fun...

3 comentarii:

  1. Mi s-a parut si mie un film excelent. Combinatia ideala de comedie, suspans si sex.

    RăspundețiȘtergere
  2. Azi m-am uitat si eu la "The Wolf on Wall Street". Nu am reusit sa rezist pana la final, atat de obositor mi s-a parut filmul (si personajul lui Leo). Sigur, gusturile nu se discuta, dar am impresia ca (prea) multe din filmele actuale sunt doar niste videoclipuri cu pretentii. Sincer, filmul care m-a atins cel mai tare in 2013 a fost '"Enough Said", ultima tusa a lui Gandolfini. In rest, Cate si Matthew si-au meritat Oscar-urile, dar nici Blue Jasmine, nici Dallas Buyers, bine executate, nu au reusit sa-mi ramana in suflet. Ce sa mai zic de porcaria de American Hustle? Nota zero. Am incercat August: Osage County, dar nici la el nu am rezistat prea mult, nu am vazut Gravity, nici Nebraska, sunt pe lista, poate ca ele ma vor face sa-mi schimb parerea, dar cred ca nu se intrevede nimic bun pentru ce pare sa devina cinema-ul.

    RăspundețiȘtergere
  3. @valentino

    Nebraska e misto.

    The Wolf...e o comedie buna in comparatie cu restul turmei. Pe alocuri amuzanta, cu probleme. Foarte lunga, intr-adevar si, cumva, imorala. Leo, in schimb, mi s-a parut foarte bun (unul din cele mai bune ale lui).

    In rest, sunt de acord cu tine. Slabut de tot anul pentru industrie. Si in general "pentru ce pare sa devina cinemaul", cum bine ai zis.



    RăspundețiȘtergere