miercuri, 15 ianuarie 2014
About Time (2013)
rating: Brainwash
La o privire mai atenta comediile romantice cu calatorii in timp nu sunt atat de rare pe cat ne-am astepta. Doar in ultimii 5 ani am avut 4 titluri foarte populare (Midnight in Paris, Safety Not Guaranteed, Time Traveler’s Wife si About Time) iar Rachel McAddams a jucat in doua dintre ele. Ultima ‘speculatie’ pe tema asta ii apartine scenaristului devenit regizor Richard Curtis, textierul unor comedii british extrem de populare (Notting Hill sau Four Weddings and a Funeral) care a dovedit insa ca are inclinatii si pentru regie (The Boat That Rocked e una din comediile muzicale revigorante). About Time e al 3 film scris si regizat de Curtis si cel care face subiectul acestei cronici usor tardive, fiind vorba de unul din crowd-pleaserele anului 2013.
Filmul e fara indoiala unul foarte agreabil, oferind un cocktail echilibrat de poante si momente sentimentale usurele astfel incat sa nu cada greu la stomac. Subiectul calatoriilor in timp e tratat la fel de lejer, in maniera schematic familiala, fara a a simti nevoia unor explicatii stiintifice sau constrangerea unor reguli de logica. Altfel spus, time-travel-ul e un plot-device subordonat nevoilor intrigii, care la randul ei e subordonata nevoilor personajului central, manipulat de Curtis pentru a ne conduce spre una din cele mai banale revelatii posibile: ‘Pretuieste fiecare moment al vietii.’ Chiar si ‘efectul fluture’ pare sa se supuna unor conventii arbitrare impuse de autorul scenariului, producand valuri doar acolo unde permutarile infinite sunt prea personale pentru ca schimbarile sa fie acceptate. Avem parte asadar de o abordare foarte egoista a conceptului.
Eroul povestii, Tim (Domhnall Gleeson), primeste la implinirea varstei de 21 de ani un cadou inedit de la tatal sau (Bill Nighy): secretul calatoriei in timp prin izolarea intr-un loc intunecat si o strangere de pumni. Ceea ce ne este servit insa drept calatorie in timp e de fapt o sondare a propriilor amintiri, foarte vie si controlabila, prin care sa pot repeta anumite momente in care lucrurile n-au iesit bine. Faptul ca Tim e un adolescent intarziat si un romantic stalker creeaza cateva situatii hilare, majoritatea fiind legate de Mary (Rachel McAddams) care devine si aici iubita calatorului in timp dupa ce in prealabil e manipulata in directia asta de multiplele fail-uri ale lui Tim, un print calare pe cal alb cu degetul pe butonul de restart. Oare ce parere or avea feministele despre o astfel de hartuiala prin timp si spatiu in care un barbat, fie el si simpatic, repeta prima intalnire sau prima noapte impreuna pana iese cum vrea el.
About Time e, din fericire, imprevizibil in drumul sau, beneficiaza de personaje simpatice si actori talentati (Bill Nighy e in maxima forma), foloseste gagurile inteligent si surprinzator, dar renunta la ele in partea a doua pentru a accentua, nu fara o doza de sentimentalism, samburele motivational, carpediem-ian, care te coboara in realitate amintindu-ti ca nu poti retrai momentele pe care le-ai pierdut, ca maturizarea presupune sa faci sacrificii, si ca nu le poti “repara” vietile altora dar le poti fi un sprijin in eforturile lor. Pe langa astea exista insa si niste detalii stridente care “te scot din film”, ca afisul cu Amelie din camera lui Tim, recurenta numelui Kate Moss si poanta rasuflata si amnezica a unchiului, lucruri de care un regizor mai matur s-ar fi dispensat, cred, fara a sta pe ganduri. In concluzie un film satisfacator, de duminica dupa-amiaza.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.