joi, 14 martie 2013

Recapitulare din Sitaru

SITARU PE SCURT




Nu am timp să scriu o postare scurtă, aşa că mă voi lungi ca de obicei (ca să parafrazez o cugetare celebră)

E greu să spui pe scurt o poveste.

Cîţi dintre noi nu au întîlnit genul acela de om care lungeşte bancurile pînă uită de unde a plecat? Se repetă. Se poticneşte. Strică pînă şi poantele bune.

Noroc că există pe lume şi tipii ăia care ştiu să îţi spună o anecdotă. Îi laşi să îţi spună bancul chiar dacă îl ştiai deja, pentru că e spectaculos. Uneori îţi livrează poanta din scurt, că nici nu ştii ce te-a lovit. Cînd încep ei să vorbească, lumea se strînge în jurul lor. Ba chiar sunt provocaţi de ceilalţi: "Spune-o pe aia cu...".

Oamenii ăştia sunt rari. Au ştiinţa timing-ului. Controlează povestea. Foarte important: ştiu ce să taie din ea. Ştiu să ajungă la esenţă. E o artă să ştii la ce să renunţi.

Adrian Sitaru stăpîneşte această artă. Am admirat calităţile lui de povestitor încă de la prima întîlnire (Valurile, 2007). Poate părea ciudat, dar la capătul unui filmuleţ de un sfert de oră am ştiut că am în faţă un autor. Am ştiut că vreau să mai intru în lumea lui.

E o lume a micilor gesturi, a cuvintelor nevorbite sau lumea necuvîntătoarelor de lîngă casa omului (Colivia, Lord) sau lumea gregară a scării de bloc (Chefu, 2012). E lumea minunată în care îi veţi regăsi pe Adrian Titieni, Sergiu Costache şi Clara Vodă (de trei ori în patru scurtmetraje).

Mîine puteţi intra în lumea asta (de la ora 18, în aula BCUT) prin retrospectiva scurtelor lui Sitaru. Dacă m-aş apuca să scriu toate premiile cu care au fost distinse în festivaluri internaţionale mi-ar trebui vreo 5 paragrafe (şi-apoi eu vroiam să fiu scurt). Important e că sunt vreo 58 în total, între care un Leopard de Aur, un Gopo etc.

Interesant la Sitaru e că a fost inclus şi el în "noul val", încă înainte de primul lungmetraj (Pescuit Sportiv, 2008).  Asta pentru că, într-adevăr, nu poţi pune semnul de inegalitate între scurte şi lungi.

Semnul că Sitaru se mişcă foarte bine pe spaţii scurte e că a continuat să facă scurtmetraje şi între două lungmetraje. Poate că sunt şi exerciţii de stil. Am recunoscut o scenă din Valurile în Pescuit Sportiv  (chiar dacă în al doilea e deturnat sensul din primul film). Povestea din Colivia stă la baza noului său film, Domestic.

Aşadar, dacă vreţi să vă pregătiţi pentru următorul său lungmetraj, faceţi o scurtă recapitulare împreună cu Marele Ecran (am bucuria să introduc evenimentul din aula BCUT).  Veniţi să cunoaşteţi un autor care ştie să arate mai mult decît se vede, ştie să cultive nevăzutul, misterul. Şi, mai ales, ştie să zică un banc bun - mai toate scurtele din program sunt comedii. Programul durează 73 de minute, intrarea liberă (mari mulţumiri Bibliotecii Eugen Todoran pentru generozitatea cu care au răspuns şi de această dată).

De fapt, retrospectiva aceasta (care rulează şi în alte oraşe din ţară, vedeţi afişul de mai jos) e un aperitiv pentru premiera Domestic de săptămâna viitoare. Adrian Sitaru a ţinut mult ca timişorenii să-i vadă filmul în condiţii decente, aşa că proiecţia de gală va avea loc la sala liceului de artă Ion Vidu, sîmbătă, 23 martie, ora 19. Regizorul va fi prezent împreună cu o parte din echipă. Despre asta vom reveni cu detalii şi cu...bilete la film.

De avanpremieră se vor bucura cinefilii din Deva, tot mîine, de la ora 19, la Teatrul de Artă. Sîmbătă, Domestic ajunge în Sibiu, la Teatrul Gong, tot de la ora 19.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu