vineri, 15 martie 2013

Documentar al imaginaţiei – The Act of Killing

 

Prezentat miercuri seară în cadrul Festivalului One World RomaniaThe Act of Killing (2012) este filmul de non-ficţiune cu care te întâlneşti once in a lifetime. Cu siguranţă nu ai mai văzut o astfel de propunere cinematografică (sau cel puţin eu nu am mai făcut-o) şi există riscul să nici nu mai dai peste ceva asemănător într-un viitor apropiat. Senzaţia pe care am trăit-o în timpul şi imediat după cele aproape trei ore ale variantei director’s cut pe care regizorul principal  Joshua Oppenheimer a propus-o festivalului de la Bucureşti (spre deosebire de cele două ore din forma care circulă prin cinematografe în ţările ce pun preţ pe filmul de non-ficţiune) este de buimăceală, ca după o lovitură puternică.

Variety a rezumat splendid şi exact că The Act of Killing is a film that begs to be seen, then never watched again. Asta nu înseamnă că este un documentar de unică folosinţă, ci că vizionarea este atât de intensă, iar imaginile la care asişti sunt atât de puternice şi percutante, încât o repetare a experienţei ar fi la fel de dezirabilă ca reluarea unui coşmar.

Despre ce este, pe scurt, vorba: în Indonezia anilor ’60, militarii preiau controlul ţării şi, cu ajutorul unor aşa-numiţi gangsteri, de fapt călăi fără scrupule, vânează şi ucid sute de mii de presupuşi „comunişti” – categorie în care intrau, de-a valma, comunişti reali, simpli chinezi sau orice tip de opozanţi locali ai noii puteri. Filmul prezintă, după zeci de ani, câţiva din aceşti „profesionişti ai crimei”, care nu doar că nu au dat socoteală pentru atrocităţi, dar sunt adevărate vedete şi acum, bucurându-se de o viaţă liniştită şi păstrând legături strânse cu oamenii din conducerea ţării sau cu mai-marii politici de la nivel local.


Pentru a-i face să vorbească despre crimele lor, Oppenheimer, care a trăit mai mulţi ani în Indonezia documentând respectivul moment istoric, îi pune pe foştii paramilitari să reconstituie torturile şi crimele din trecut sub forma unor proiecte de filme de gen alese de ei (cele două „personaje” centrale au fost mari consumatori de producţii hollywoodiene  - de la cele cu gangsteri, pe care le-au folosit şi ca sursă de inspiraţie pentru crimele lor, la western-uri).

Rezultatul este un halucinant şi visceral „documentar al imaginaţiei” (aşa cum este numit de autorii săi), care are, în multe momente, irizări suprarealiste. Filmul te poartă printr-o gamă largă de reacţii, trăiri şi sentimente. Umorul este de multe ori contrabalansat rapid, cât o tăietură de montaj, de reconstituirea unei crime sângeroase. Momentele de relax suprarealist sunt precedate sau urmate de cruditatea relatării cinice a unor atrocităţi. Impunitatea afişată ostentativ îşi găseşte pandantul într-o formă de remuşcare cu manifestări din cele mai neaşteptate. 

The Act of Killing, care a fost prezentat şi la ediţia din acest an a Berlinalei, mai poate fi văzut, tot în cadrul One World Romania, sâmbătă, 16 martie, de la ora 17.00, la Studioul Horia Bernea (NCRR) de la Muzeul Ţăranului Român.


În final, am păstrat două scurte comentarii în engleză provenite de la doi cineaşti importantaţi, Werner Herzog şi Errol Morris:

I have not seen a film as powerful, surreal, and frightening in at least a decade… unprecedented in the history of cinema – Werner Herzog

Like all great documentaries, The Act of Killing demands another way of looking at reality. It starts as a dreamscape, an attempt to allow the perpetrators to reenact what they did, and then something truly amazing happens. The dream dissolves into nightmare and then into bitter reality. An amazing and impressive film - Errol Morris 

Ionuţ Mareş

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu