duminică, 8 noiembrie 2009

Viaţa ca un joc video



SURROGATES (2009)
rating: Eroare


Acum două săptămâni, în faţa şcolii din Obîrşia de Cîmp (Mehedinţi): Alexandru a luat apărarea unui coleg atacat de doi elevi mai mari. Lavinia, sora lui Alex, a văzut tot. A văzut cuţitul. A văzut că unul din agresori l-a luat în braţe pe fratele ei preţ de o secundă...Apoi i-a dat drumul şi Alexandru s-a prăbuşit cu capul în şosea. Avea doar 13 ani. Ucigaşul, 16. (despre tragedia lui Alexandru poţi citi mai multe aici).

Ce poţi să simţi cînd îţi moare fratele în faţa ochilor? Probabil groază şi neputinţă. Cum ar fi să-ţi găseşti copilul, mort, într-un şanţ? Ai vrea să te răzbuni, desigur. Dar pe cine? Cu tot păcatul lui, criminalul este la rîndul său o victimă. În celula unde se află acum şi-ar dori poate să dea escape şi să înceapă o altă viaţă. Dar viaţa reală nu e ca în Doom sau Wolfenstein. Apropo, ştiaţi că jocurile video violente reduc activitatea în zona creierului asociată raţiunii? Ştiaţi că duc la pierderea autocontrolului şi a sensibilităţii?

Cînd trăieşti prin intermediul unui calculator te simţi invulnerabil. La fel ca în lumea surogatelor. Surrogates (Surogate) e un sf de rutină, care pleacă de la o premisă foarte bună. Într-un viitor utopic, fiecare om dirijează din fotoliul de acasă o clonă robotizată, care va merge în locul său peste tot. La şcoală. La serviciu (poţi să-ţi trimiţi o variantă de-a ta, perfectă din punct de vedere fizic). La război (am reţinut scena cu soldaţii americani care luptă acum pentru "menţinerea păcii în lume" din fotoliile unei imense săli de Counterstrike). Oriunde. Comod, sigur şi 100% nenatural.

Clona lui Bruce Willis sare pe acoperişuri cu agilitatea antieroului din jocul Assassins Creed. Clona lui Radha Mitchell sare cu nonşalanţă pe automobile în mişcare, iar cînd cade pe asfalt la 90 km/oră pune frînă, normal, cu tocurile, ceea ce e împotriva gravitaţiei şi -involuntar- amuzant. Tot amuzantă a fost scena cînd Bruce Willis se priveşte pe sine "răstignit" într-o rezervaţie de luptători anti-surogate, plină de panouri gen District 9 cu Humans Only sau No robots allowed! Păcat de ideea promiţătoare cu care începe filmul, dar care e subexploatată (Richie a scris înaintea mea, aici). Surogate e un surogat de Minority Report, The Island şi The Stepford Wives. Aşa că dacă vreţi totuşi să ieşiţi din casă, din faţa calculatorului, vă recomand să încercaţi ceva mai adevărat. Viaţa nu e un joc video.


Acum o săptămână, în Sînnicolau: Un poliţist de frontieră a fost împuşcat în plină stradă. Suspecţii sunt adolescenţi. Cît credeţi că va mai dura pînă vom avea şi noi un masacru ca la Columbine?

10 comentarii:

  1. Drumul spre dezumanizarea infantila e o autostrada care se construieste din mers, fara a-i distinge astfel capatul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Partea cu jocurile video care reduc activitatea creierului este cel putin discutabila. Totusi generatiile de azi sunt mult prea dependente de calculator. Ai observat ca vezi din ce in ce mai putini copii jucand fotbal in fata blocului? Sau ascunsa? Sau orice altceva? Toti stau undeva la un birou si chatuiesc pe mess, sau joaca Counter Strike. Asta e oricum numai normal nu, iar ceea ce ma irita cel mai tare sunt acei parinti care incurajeaza asta... cu faze gen: "vai copilul meu stie sa umble la calculator..."

    Despre film nu comentez, ca nu l-am vazut... Nu as putea spune de ce, dar nici nu suna foarte tentant.

    RăspundețiȘtergere
  3. Garm: Ziceam ca jocurile video violente reduc activitatea creierului din zona responsabila cu ratiunea si cu autocontrolul. Ma rog, nu ziceam eu, ziceau cercetatorii. Nu degeaba s-au interzis jocurile violente in Germania, unde tocmai s-a produs un masacru gen Columbine. Nu toate jocurile sunt nocive, asta-i clar, si unele chiar stimuleaza in bine neuronii.

    Sunt 100% de acord cu celelalte observatii ale tale. De la aceasta stare anormala, care tinde sa fie normala, am plecat si eu.

    Filmul e tentant doar ca idee. Arata tocmai unde se poate ajunge, cu aceasta viata a noastra
    traita tot mai mult prin intermediul unui ecran.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Garm: mai, stai linitit, macar un prunc stiu ca nu va abuza de comp la indemnul parintilor! (nu-i asa Luci?)
    in ce priveste Surogatele daca nu-ti provoaca interes, da-i skip linistit, e pentru fanii in asteptare de ceva grandios in domeniu.

    RăspundețiȘtergere
  5. richie: o sa razi: chiar ieri m-am uitat cu Daria la Polar Expres. Ma rog, io m-am uitat, ea statea in brate si mai privea din cand in cand spre luminile micului-ecran.

    Dar sper intr-adevar sa fim destul de tari si sa o ferim de tentatia gadgeturilor, cat putem de mult.

    RăspundețiȘtergere
  6. Autorul masacrului din Germania era cumva fan Marilyn Manson?

    RăspundețiȘtergere
  7. Straight Dave: mai, nu stiu ce asculta tipu. Asta-i un soi de cliseu -ca trebuia sa asculte Manson- si dupa cate te stiu, cred ca era o ironie :)

    Dar s-a facut un soi de profil psihologic al autorilor ultimelor masacre scolare si sunt anumite similitudini: toti si-au declarat ura fata de societate si dragostea pentru arme, se imbraca in haine de camuflaj, paramilitare si practica jocuri video violente sau paintball.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Lucian: De acel profil psihologic vorbesc. Cam toti ascultau Marilyn Manson. Nu inteleg de ce nu se iau masuri si impotriva acestui individ iresponsabil.

    RăspundețiȘtergere
  9. Straight Dave: poate guvernul Klaus Johannis sa-l interzica, ca de la Negoita n-am nicio speranta :)

    Am inteles ca si Becali a facut o lista cu ghiavolii care trebuie eliminati.

    RăspundețiȘtergere