duminică, 15 noiembrie 2009
And ... ză winnăr iz...
...stati oleaca, nu va-mpingeti, ca sa va zic mai intai doua vorbe. Sa fii in juriu e naspa. Mai ales cand ii cunosti pe concurentii intrati in Concurs. Asa si-acum. Am primit la "redactie" 6 cronici de la 6 persoane diferite si dupa ce ne-am bucurat o vreme, ne-a trecut brusc bucuria cand ne-am vazut pusi in faza de a alege cea mai cea. Ca deh, nu putea sa facem si noi ca altii si sa tragem la sorti, implicand vointa divina, karma si cele trei ursitoare. Ne-am sucit noi cum ne-am sucit, am vb la telefon, am amanat decizia pe seara, ne-am intalnit, iar am vorbit si-am amanat si pana la urma ne-am hotarat sa selectam textul care ne-o parut cel mai apropiat de o "cronica" care sa nu sune elitist ori sa divulge multe din scenariu. Ceva care sa ne placa sa citim in alte parti si sa ne determine sa cautam filmul despre care se vorbeste. Asta o fost usor pentru ca, cam toate ne-or placut intr-o anumita ordine ce-i drept, insa trebuind sa fim de acord asupra uneia din ele, am hotarat sa o felicitam pe Ily cu textul ei referitor la filmul Whatever Works. Nu stiu de unde l-a scos, da bine l-a mai scris. Bravo fata, ai doua bilete la film din partea Marelui Ecran si ramane sa ne stabilim cand merem si la ce. Felicitam de asemenea si pe ceilalti participanti, toti au scris misto, le multumim pentru efort si le sugeram sa mai scrie despre filme cand si unde le vine lor pofta. Poate la concursul viitor. Normal ca sunt si dansii bineveniti la filmul ales de Ily. Mai jos cronica castigatoare:
Whatever Works (2009)
Cinism si fatalitate imbracate intr-o tragicomedie placuta si usor digerabila - Whatever Works urmeaza aceasta reteta de succes care l-a consacrat pe maestrul Woody Allen. Si nici el nu se sfieste sa admita de la bun inceput, prin vocea personajului principal, Boris Yellnikoff (interpretat de Larry David, "taticul" serialului Seinfeld), ca filmul nu se doreste a fi unul optimist si moralizator, ci doar o fresca a vietii din ziua de astazi.
Boris este un batran de o inteligenta fenomenala, insa ipohondru si fatalist fara leac, care datorita dispretului fata de specia umana in general, nu-si gaseste rostul in viata. Framantarile sale culmineaza cu divortul de nevasta, urmat chiar de o tentativa nereusita de sinucidere.
Insa totul e pe cale de a se schimba radical atunci cand Boris o cunoaste pe tanara, frumoasa si impresionabila Melodie, interpretata de talentata Evan Rachel Wood. Urmeaza o suita de peripetii ale caror protagonisti sunt cei doi, impreuna cu prietenii lui Boris si familia lui Melodie. Toate, de altfel, sunt un pretext pentru a prezenta cu o sinceritate dezarmanta fel si chip de relatii interumane, care de care mai ciudata si mai neconventionala, menite sa socheze telespectatorii care pastreaza imaginea adevaratei iubiri din basmele copilariei. Dupa cum subliniaza si Boris, intr-o traducere libera: "Dragostea nu biruieste orice, si rareori dureaza. Iar aspiratiile tineretului se reduc la orice functioneaza.". Iar ca un mic teaser, din ciclul scenariilor care "functioneaza" amintesc homosexualitatea, o femeie care "oricum s-ar intoarce in pat, da de un sot" si dragostea la prima vedere.
Din punct de vedere artistic filmul nu dezamageste ci te face sa te indragostesti de simplitatea si fluiditatea sa. Daca va asteptati la efecte speciale si senzational "a la Hollywood", puteti sa cautati in alta parte, deoarece Whatever Works prezinta doar oameni mai mult sau mai putin obisnuiti. Iar actorii isi joaca rolurile impecabil, de la Jessica Hecht, care impresioneaza si convinge in doar cateva scene in care joaca, pana la Larry David, care reuseste cu brio sa nu dezamageasca, desi are misiunea imposibila de a umple locul lui Woody Allen, obisnuit actor in propriile filme. Fiecare personaj e captivant in felul sau, iar modul in care ele se dezvolta pe parcurs e complex si extrem de captivant.
Daca sunteti consumatori fideli de Woody-isme, urmariti cu incredere, caci nu veti fi dezamagiti. Usorul iz de comercial care separa acest film de capodoperele regizorului este compensat de aerul proaspat pe care il aduc personajele in ecuatie.
Iar daca acesta va e primul contact cu opera lui Allen, Whatever Works e un punct de pornire excelent, ce atinge echilibrul fragil dintre un film usor de vizionat si suficient de mult din amprenta regizorului incat sa va deschida pofta de mai mult.
Boris este un batran de o inteligenta fenomenala, insa ipohondru si fatalist fara leac, care datorita dispretului fata de specia umana in general, nu-si gaseste rostul in viata. Framantarile sale culmineaza cu divortul de nevasta, urmat chiar de o tentativa nereusita de sinucidere.
Insa totul e pe cale de a se schimba radical atunci cand Boris o cunoaste pe tanara, frumoasa si impresionabila Melodie, interpretata de talentata Evan Rachel Wood. Urmeaza o suita de peripetii ale caror protagonisti sunt cei doi, impreuna cu prietenii lui Boris si familia lui Melodie. Toate, de altfel, sunt un pretext pentru a prezenta cu o sinceritate dezarmanta fel si chip de relatii interumane, care de care mai ciudata si mai neconventionala, menite sa socheze telespectatorii care pastreaza imaginea adevaratei iubiri din basmele copilariei. Dupa cum subliniaza si Boris, intr-o traducere libera: "Dragostea nu biruieste orice, si rareori dureaza. Iar aspiratiile tineretului se reduc la orice functioneaza.". Iar ca un mic teaser, din ciclul scenariilor care "functioneaza" amintesc homosexualitatea, o femeie care "oricum s-ar intoarce in pat, da de un sot" si dragostea la prima vedere.
Din punct de vedere artistic filmul nu dezamageste ci te face sa te indragostesti de simplitatea si fluiditatea sa. Daca va asteptati la efecte speciale si senzational "a la Hollywood", puteti sa cautati in alta parte, deoarece Whatever Works prezinta doar oameni mai mult sau mai putin obisnuiti. Iar actorii isi joaca rolurile impecabil, de la Jessica Hecht, care impresioneaza si convinge in doar cateva scene in care joaca, pana la Larry David, care reuseste cu brio sa nu dezamageasca, desi are misiunea imposibila de a umple locul lui Woody Allen, obisnuit actor in propriile filme. Fiecare personaj e captivant in felul sau, iar modul in care ele se dezvolta pe parcurs e complex si extrem de captivant.
Daca sunteti consumatori fideli de Woody-isme, urmariti cu incredere, caci nu veti fi dezamagiti. Usorul iz de comercial care separa acest film de capodoperele regizorului este compensat de aerul proaspat pe care il aduc personajele in ecuatie.
Iar daca acesta va e primul contact cu opera lui Allen, Whatever Works e un punct de pornire excelent, ce atinge echilibrul fragil dintre un film usor de vizionat si suficient de mult din amprenta regizorului incat sa va deschida pofta de mai mult.
Vizionare placuta!
Ily
Categorii:
Concurs,
Funstuffed,
Guest Post,
Made in Hollywood
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Congrats Ily!! (zise eu, cu jumătate de gură) :))
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos de apreciere! :) Mie personal mi-au placut mai mult doua alte cronici decat a mea, deci nu ma prea asteptam.
RăspundețiȘtergereSunteti siguri ca vreti sa ma scoateti in lumea buna? N-am nici haine de Mall, nici prea mult social skill. Sau aia era si ideea, sa ma rafinati umpic?.. :D
congrats, mandra! :D chiar ai scris misto, si ca sa fiu sincer, ma asteptam :P si ma bucur pentru tine :D daca vrei, inchiriez tricou' meu de arogante anti-pitipoanca, ala de Youtopia, atunci cand mergi la film :D
RăspundețiȘtergereLolz, Ily, cum arată hainele de mall? :))
RăspundețiȘtergerecand recomandam cuiva serialul curb your enthusiasm ziceam ca e o combinatie intre seinfeld si woody allen, ca sa vezi
RăspundețiȘtergerebtw, fain film, l-am vazut si eu aseara