duminică, 27 decembrie 2009
Dorian Gray (2009)
Ultima adaptare pentru cinema a "Portretului lui Dorian Gray" de Oscar Wilde aduce tragica poveste a tanarului chipes cu sufletul inchis intr-un tablou in secolul 21, exagerand usor tonul gotic horror si integrand in poveste elemente inexistente in carte pentru a spori suspansul si a multumi publicul. Pentru cei nefamiliarizati cu cartea desigur ca aceste infuzii de originalitate contemporana n-au cum sa le para in vreun fel anume, dar mie mi-au nascut intrebarea "de ce?". Probabil romanul lui Wilde nu era destul de "surpinzator" in forma lui autentica(sic!) si s-a simtit nevoia unor adaugiri sau "cosmetizari" pentru a face filmul cu adevarat "impresionabil". Fie si-asa, rezultatul nu e rau deloc. Dorian Gray a lui Oliver Parker e o punere in scena cel putin multumitoare si nu dezamageste decat la nivel de ecranizare fidela si la cateva scene in care horror-ul mi-a parut total neavenit.
Dorian Gray (Ben Barnes) e un tanar Adonis, frumos ca un zeu si pur ca o fecioara, care, odata sosit in Londra, cade victima depravarii tot mai accentuate din elita societatii in care se invarte. Exponentul acestei depravari cu rol de "scoala a vietii" il reprezinta lordul Henry Wotton (Colin Firth), cel care, dintr-o invidie pentru curatenia morala si constiinta naiva a lui Dorian, isi arunca asupra acestuia toata acea vorbarie cinic-manipulativa de care e capabil un barbat obisnuit sa se asculte vorbind. Singurul prieten al lui Dorian este pictorul Basil, dar si acesta are interese mai putin curate. El il picteaza pe Dorian intr-un tablou uluitor, o capodopera a sa, una care ii reflecta atat de bine frumusetea tanarului incat acesta influentat de vorbele lui Henry (frumusetea si tineretea nu sunt vesnice) recunoaste ca ar fi dispus sa-si vanda sufletul pentru a pastra trupul de acum. Well, Diavolul nu doarme, vorbele sunt ascultate si astfel tabloul capata o viata proprie suferind atingerea timpului in locul lui Dorian.
Toate excesele vietii desfranate pe care o va urma in urmatorii 18 ani, impins de principiile hedonistice pe care i le insuruba in teasta lordul Henry la fiecare intalnire, se vor reflecta in chipul pictat si nu pe cel adevarat. Nici inima eliberata de moralitatea naiva nu se va mai ingreuna cu regrete, vina va manca tot inima tabloului la fel ca viermii putreziciunii iar ranile deschise vor sangera tot din pielea vopsita a dlui Gray. Pana la acest punct adaptarea ramane fidela romanului, dar inca de la prima iubire adevarata a lui Dorian se remarca "derapajele". In loc de tragedia copilareasca suferita de Dorian cand asista la cea mai slaba performanta teatrala a dragei sale Sybil Vane, si care ii va frange dragostea in carte, filmul pluseaza cu nevoia de libertate a barbatului vs. visele de casnicie ale femeii, care duce la ruptura proaspatului cuplu si sinuciderea fetei.Cat de contemporan..
Apoi asasinarea lui Basil e savarsita (ironic?) cu un ciob de oglinda in loc de un cutit, iar descotorosirea de trup implica calitati infioratoare in psihicul lui Dorian - capabil astfel de transat oameni - eliminand complet personajul lui Alan Cambell pe care in carte Dorian il santajeaza pentru a se ocupa de curatarea urmelor. Dar probabil ca Dorian trebuia demonizat! Inclusiv moartea fratelui razbunator al Sybilei, James Vane, e mutata de pe un domeniu de vanatoare in subteranul metroului londonez. Iar prezenta fiicei lordului Henry - Emily - ca tinta unei a doua iubiri doriene nu mi-o explic decat prin lupa deznodamantului final, care, in consecinta, e mult mai tensionant decat in carte unde mai degraba are rol moralizator sau meditativ. Si, bineinteles, si ca pedeapsa pentru vina lui Henry de a fi educat un mic monstru. Toate aceste "derogari" de la textul clasic chiar daca scad valoarea intrinseca a filmului n-o stirbesc pe cea artistic-vizuala care e cu adevarat reusita. Londra victoriana, costumele, aspectul gotic din scenele mai dure, efectele speciale, personajele, toate sunt bine slefuite si mi-au placut. Fara doar si poate, un film de epoca care poate fi o buna alternativa pentru cei care nu iubesc cititul, de a lua cunostinta cu o poveste clasica. Pentru ceilalti - puneti mana (si) pe carte!
Trailer.
Categorii:
Film European
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bun, imi place cum si ce ai scris. Chiar ieri am vazut filmul si cam asa l-am observat si eu.
RăspundețiȘtergereCartea e intr-adevar, opera unui geniu, una dintre cele mai bune carti citite.
Ce mi-ar fi placut sa vad in film? momentul in care Henry ii trimite lui Dorian cartea care il va schimba, e vorba de "In raspar" - JK Huysmans.
Sunt curioasa, in schimb, cum ti s-a parut ecranizarea cealalta, din '45.
hmmm:) spot on review...
RăspundețiȘtergeresi eu am incercat sa ma uit aseara, but quickly gave up....you'd have to tie me to a chair ca sa ma uit la ecranizari ale unor carti pe care le-am citit si care nu respecta intr-un mod fidel versiunea scriitorului...
ah, and i absolutely cannot stand Ben Barnes...he's not such an Adonis as to actually fit Wilde's character...
@Dee: imi pare rau dar cea din '45 n-am vazut-o. Nici nu cred ca o s-o vad, una imi ajunge plus cartea.
RăspundețiȘtergere@Cucu-bau: pentru mine e mai mult decat petrecere de timp liber. Ben Barnes mi s-a parut ok, nu comentez frumusetea sau uratenia lui, e chestie discutabila, oricum rau nu arata.
Nu pierzi nimic, pe mine m-a enervat.
RăspundețiȘtergereEu, desi l-am vazut de 2 zile... or so... nu pot sa ma decid daca mi-a placut sau nu. ai mare dreptate in tot ce zici si bine ca ai facut o comparatie asa elaborata intre carte si film, ca unele chestii le mai uitasem. orium impresia mea a fost ca dintr-un criminal, Dorian Gray a ajuns un Cassanova, si nu cred ca e cazul. mi-a placut schimbarea lui Dorian, la modul ca Ben Barnes a parut chiar malefic la un moment dat. :P
RăspundețiȘtergerein rest... daca lasam decorurile la o parte, cred ca cel din anii '40 a fost mai bun.
Daaar, la nivelul cartii n-ajunge nicicare. :D
Just my two cents. :D
@cucu-bau
RăspundețiȘtergerenu am citit cartea/nu am vazut filmul, vreau sa fac prima, nu prea cred ca pe a doua, dar nu despre asta e vorba.
cum poti spune asa ceva: "you'd have to tie me to a chair ca sa ma uit la ecranizari ale unor carti pe care le-am citit si care nu respecta intr-un mod fidel versiunea scriitorului..."
de ce te-ai uita la un film identic cu cartea, de ce nu folosesti imaginatia ta daca vrei ceva fidel. da, exista tone de exemple in care schimbarile facute povestii sunt de groaza, dar daca ai fi iesit de la "great expectations" sau "trainspotting" sau "blade runner" pt ca nu se tin de carte, ai fi pierdut niste filme minunate.
@kolcs...
RăspundețiȘtergerepai da, exista exceptii, sunt de acord cu tine....dar daca e o carte care pur si simplu mi-a placut f mult, it really pisses me off.
si nu e vb de faptul ca nu imi fol imaginatia, pt ca, gandeste-te, once u read the book, it's all set in your head...iti faci propria imagine a personajelor, subiectivizam totul...d.p. asta de vedere, no movie read my mind :) and it's ok...dar macar atmosfera si plot-ul original il pretind.
nu vreau sa intru in polemica carte vs film, pur si simplu pentru ca n-as putea sa aleg asa, in general, if i can have both, then hurray...:)
si bine ca ai mentionat....i just watched blade runner the other day....:P complete and utter torture for poor philip k. :(
@Tomata: imi amintesc ca si in carte Dorian era tot atat de Casanova, poate mai putin explicit, dar reputatia lui din final se datora absolut caracterului sau de cuceritor nemilos (mame, fiice, tinere, batrane etc). Nimeni nu stia ca e criminal. Doar noi...
RăspundețiȘtergere@kolcs si cucu-bau: e adevarat ca unele carti sunt ecranizate fara pic de respect pentru cititori, pornesc doar de la cateva elemente si fac o varza comerciala, altele insa sunt destul de reusite, chiar aduc plus de valoare.
As adauga si Fight Club pe lista lui Kolcs. Sau Shining. In fine ideea e ca pe langa placerea de a citi cartea si ati imagina singur propria versiune, mai exista si placerea de a vedea versiunea altuia care poate interpreteaza altfel unele chestii..e drept placerea se poate transofrma intr0un cosmar dar nu e cazul la Dorina Gray.
Si fara intentia de a te pune la punct sau ceva de genu: cucu-bau, eu cred ca Blade Runner l-a impresionat pe PKD mai mult decat iti imaginezi:
"Once the film begins, you are taken from this world into that world and you really are in that world. "Seeing Rutger Hauer as Batty just scared me to death, because it was exactly as I had pictured Batty, but more so. I could have picked Sean Young out of a hundred different women as Rachael. She has that look. Ofcourse Harrison Ford is more like Rick Deckard than I could have even imagined. I mean it is just incredible."
Link pentru interviu: http://www.devo.com/bladerunner/sector/1/philip.html
eu sunt parca dezamagita..nu stiu, nu am citit cartea, stiam povestea cu secretul lui Dorian, dar nu stiu, parca ii lipseste acel ceva ce sa ma faca sa vreau sa citesc neaparat cartea sa aflu mai mult...mai mult ma facut curioasa de carte cronica ta decat filmul...
RăspundețiȘtergere@adizzy: chestia cu cartea, si care nu e decat putin reprezentata in film, e ca are parte de cele mai savuroase dialoguri pe care le-am citit. parca fiecare fraza are sansa sa devina "famous quote of the day".
RăspundețiȘtergere@richie
RăspundețiȘtergere:) jos palaria....didn't know that about philip k. dick...eeh, oricum ramane un scriitor pref, apart from his taste in movies ;)))
thanx;)
datorita tie am vazut si eu filmul. nu mi-a placut si am incercat sa explic pe blog de ce. sper sa nu te supere diferentele de opinie.
RăspundețiȘtergerehttp://radugonciar.blogspot.com/2009/12/dorian-gray.html
doamne....Oroare e putin spus pentru filmul asta. Detestabil, prost facut, personaje slaaaaaaaaaaaaaaaaab conturate, dialoguri fara continut...chiar incep sa pierd orice speranta ca romanul asta poate fi ecranizat barem pe jumatea cartii.
RăspundețiȘtergereNu comentez de actorul din rolul principal...desi ar trebui. Cred c-o sa scriu o cronica :P