Marele Ecran: Thirst (2009)

luni, 28 decembrie 2009

Thirst (2009)

rating: Colectable

Eu unul ador filmele asiatice pentru ca au o sensibilitate inexprimabila, pentru ca pun accentul mai mult pe sugestie decat pe expresie (nu toate desigur) si pentru ca au de multe ori o viziune total diferita si surprinzatoare asupra lucrurilor decat cinema-ul european si mai ales american. Astea fiind zise recunosc ca multe din filmele despre care nu scriu aici sunt coreene, japoneze, chinezesti sau chiar tailandeze ori singaporeze. Unul din ele, Thirst, imi statea de mult timp sub lupa, primul motiv fiind ca intrase in atentia Cannes-ului asta vara (a castigat premiul juriului) iar al doilea, ca era ultima realizare a coreanului Park Chan-Wook, remarcabilul artizan al trilogiei razbunarii (Sympathy for Mr Vengeance, Oldboy si Lady Vengeance) suita de filme care alaturi de trilogiile lui Wong Kar Wai si de colectia semnata de Kim Ki-duk (ca sa enumar doar cativa regizori dragi ochiului meu cinefil) m-au convins definitiv acum multi ani ca trebuie sa indrept radarul si spre Est.

Thirst este, asa cum o sugereasa si titlul, un film dramatic despre setea ... de sange. Problema vampirismului in maniera coreeana complet diferita de imaginea bine-cunoscuta din anime-urile japoneze. Si fara nici o legatura cu iubirile adolescentine ale vampirilor cu dinti de lapte din dramediile vestice. Daca nu sunteti familiari cu dl Park si munca lui va spun eu ca filmele sale sunt de o frumusete poetica, de un dramatism funebru si de un comic absurd. La un loc. Thirst e povestea unui preot catolic respectat de comunitate dar care isi simte macinata credinta de ororile lumii inconjuratoare. Pleaca voluntar in Africa pentru a testa un vaccin eficient impotriva temutului virus Emanuel, care provoca hemoragii mortale. Devine infectat la randul sau si moare pe masa de operatie in timpul unei transfuzii de sange, insa isi revine miraculos dupa cateva minute si se vindeca deplin. Lumea il percepe ca pe un preot vindecator si il cauta pentru ajutor, in felul asta reintalnind un vechi prieten care il primeste in familia lui.

Dar vindecarea miraculoasa nu dureaza multa vreme. Simptomele reapar, preotul descoperind ca numai transfuzii de sange proaspat il pot tine in viata. In acelasi timp percepe o sensibilitate ridicata la lumina solara si se retrage in timpul zilei intr-un dulap in vreme ce noptile le petrece prin spitale unde sub acoperirea vesmintelor preotesti se strecoara in rezerve si-i goleste de sange pe comatosi. Scenele sunt deopotriva disturbante si amuzante vazandu-l ascuns sub patul unui bolnav si sugand sange din perfuzia acestuia ca un copil. Efectul e surprinzator pentru preot, trupul sau manifesta o revigorare uimitoare si mai ales o crestere a libidoului tradusa printr-o atractie irezistibila fata de sotia vechiului prieten. Incepe astfel o poveste ciudata de iubire, un triunghi conjugal pervers, in urma caruia amanta ii descopera taina, se pune la punct un plan pentru eliminarea sotului, soacra cade in paralizie si cei doi ajung sa fie bantuiti de halucinatii si regrete. Urmeaza certuri conjugale, potolite doar cu moartea si invierea sub forma de vampir a fetei ceea ce duce la o alta serie de conflicte, de data asta de pe picior de egalitate. Finalul e deosebit de poetic si amuzant.

Daca as spune ca Thirst este un film cu vampiri ar insemna sa-i minimalizez valoarea artistica, pentru ca in definitiv e despre un om si o sete de neostoit, atribute insa perfect valabile si in cazul vampirilor dar atat. Nu veti vedea nimic legat de tarusi de lemn, gloante de argint, apa sfintita sau usturoi, nici macar pierderea reflectiei in oglinda. E diferit si vine ca un aer proaspat intr-un an in care credeam ca s-a spus tot ce era de spus in domeniu. Realizarea e de finete, nici macar nu-mi permit sa comentez munca lui Park, tipul e un fin connaisseur al tehnicilor de filmare (altii o zic) si premiul de la Cannes primit de regizor o confirma. Must see!

Trailer.