luni, 30 noiembrie 2015

Plecări: Eldar Riazanov

DEPARTURES


GARĂ PENTRU DOI (1982) e unul dintre filmele rusești pe care le iubesc. Regizorul Eldar Riazanov, tocmai a urcat în tren către alte meleaguri, spunând conductorului aceste vorbe:

"Dacă n-ai nici un atu, 
atunci viaţa ta e miza. 
Fii fără frică! 

Cine nu pierde, nu cîştigă”


Reiau mai jos cronica scrisă acum 5 ani, ca un mic omagiu și cu o concluzie 'culturală', valabilă și azi:


Nu prea sunt cu filmele de dragoste. Dar Gară pentru doi (Vokzal dlya dvoih) e altfel de romance. Cei doi nu sunt tineri, nici frumoşi. De fapt, totul e împotriva lor: statutul (EL-pianist, EA - chelneriţă), contextul întîlnirii (EL pierde trenul şi rămîne blocat în gara Zastupinsk din cauza EI), obligaţiile (EL căsătorit, EA divorţată, cu copil). Me Platon, you Vera.

Imagine-metaforă pentru situaţia lor: căruciorul interminabil cu bagaje care îi desparte în trecerea lui domoală prin gară, ca un miriapod obosit. Cei doi nu pot lepăda „bagajele” destinului, convinşi că dreptul lor la fericire a expirat. Doar dragostea mai poate transforma viaţa lor „de clasa a II-a". Vorba cîntecului (pe muzica lui Andrei Petrov) cîntat de spelendida Vera (Lyudmila Gurchenko e de altfel şi cîntăreaţă): Cine nu pierde, nu cîştigă”.



Oh, those russians! Incredibil cum te fac să rîzi şi să plîngi în acelaşi timp.

Pentru anul 1982, par neverosimile prospeţimea şi umorul dezgheţat (încă nu venise Gorbaciov!). Cînd comandă desertul la restaurantul gării, Platon cere ca „în îngheţată să se pună doar îngheţată”. Tot aici trebuie amintit şi rolul mic, dar consistent al lui Nikita Mihalkov ( dar despre cunoscutul regizor, cu altă "antichitate") . Încîntător aerul mucalit cu care joacă un personaj arhetipal al Estului de Europă: "Ceferistul şmecher".

Paranteză: Filmul ne oferă prilejul de a ne reapropia de o zonă culturală căreia îi aparţinem mai mult decît am vrea să recunoaştem. Ieri, la Pret a Manger, servea o doamnă cam de vîrsta Verei (40+), "lost in translation" în faţa a doi studenţi indieni care nu ştiau o boabă româneşte. Am auzit-o pe Vera noastră îngăimînd a scuză către spectatorii autohtoni ai micului conflict cultural: "Eu la şcoală numai paruşki am făcut". Findcă în trecut ruşii s-au impus cu forţa, ne-am lepădat cu viteză de ei, uitînd că în acelaşi timp ne lepădăm şi de o parte din noi.


The Brand New Testament


Puteam să încheiem 2015 fără încă o proiecție?
Da, dar ar fi fost un sfârșit trist...de an.
Așa că, de azi în două săptămâni, hai să sfârșim cu 2015 râzând!
Tot la AMBASADA. De la 20.30
Testamentul Nou Nouț
(Catherine Deneuve, Benoit Poelvoorde)






luni, 23 noiembrie 2015

Pura Vida de 1 Decembrie





Horia Colibășanu e cunoscut in Spania pentru ca in 2008 nu si-a parasit partenerul de expeditie, desi isi punea in pericol propria viata (la altitudine mare, in "death zone", nu poti supravietui mai mult de 5 zile, in aerul extrem de rarefiat). La 7400 m., pe fata de sud a Annapurnei, alpinistul spaniol Inaki Ochoa de Olza trage sa moara in urma unui edem.

La altitudinea la care se află cei doi, la 7.400 de metri, elicopterele nu zboară, iar organismul poate supraviețui doar câteva zile, din cauza condițiilor extreme; densitatea aerului scade la o treime față de cea de la nivelul mării, iar temperatura coboară sub -30 grade. Timp de trei zile și trei nopți, fără sursă de încălzire, fără apă și doar cu două ciocolate și o pungă de macaroane, Colibășanu topește apă în mâini pentru a-și ține în viață camaradul de coardă, aflat în hemipareză.

Gestul lui Horia (considerat absolut normal de acesta: "moral, nu aveam nicio alta alegere") a fost rasplatit cu numeroase distinctii. Una dintre cele mai importante este ca Pep Guardiola, pe vremea cand antrena Barcelona, si-a motivat jucatorii cu exemplul de solidaritate si prietenie demonstrat de roman.

Filmul spaniol Pura Vida (2012) documentează cea mai amplă operațiune de salvare din istoria Himalayei, care începe cu cei doi oameni 'blocați' în cort. Unul de boală, altul de prietenie. Între timp, doi dintre cei mai valoroși alpiniști din lume, Denis Urubko (originar din Kazahstan) și Ueli Steck (Elveția) urcă din tabăra de bază a Annapurnei, punându-și propriile vieți în pericol pentru a-i coborî pe cei doi. În total, 14 oameni vor participă la această demonstrație de fraternitate montană. În urmă cu un an, la Plai, am proiectat Pura Vida cu Horia Colibășanu prezent în cortul/Casa Filmelor.

Nu putea fi o alegere mai bună pentru Discovery Channel de 1 decembrie. Pura Vida va fi difuzat de Ziua Națională, la ora 18.



vineri, 13 noiembrie 2015

7 festivaluri din 7 ani

7 ANI DE MARELE ECRAN



2009

Anonimul. Plaje sălbatice (innacesibile cu mașina), filme independente, deltă, mare și pești proaspeți gătiți magnific la pescar acasă. Ce ți-au putea dori mai mult?


2010

Din numeroasele evenimente de cinema organizate de Institutul Francez, Tres Courts e unul din favoritele noastre. Foarte pe scurt: simpatic și fun.





2011

Anul când echipa Marele Ecran s-a reunit în efectiv complet la TIFF (10) și a luat Clujul la pas (plus Diana Câmpean, care peste 4 ani avea să ne întoarcă vizita, la Ceau, Cinema!). Walking on a TIFF (a film by Richie).




2012

În care Richie descoperă Comedy Cluj și nu se mai satură de el, revenind la al 'doilea TIFF' din Cluj, an de an.

Și Luci e membru în juriul Timishort, alături de Irina Trocan și Vladan Petkovic.

Iar Marele Ecran se instalează la Casa Filmelor de la Plai.



2013

'A break from reality' la primul meu Cannes, precedat și urmat de corespondențele Adinei Baya la Cannes în 2012, 2014, 2015.


2014

În care am descoperit că nu e musai să mergi la Cannes ca să te bucuri de cel mai important festival de film. E mult mai accesibil Cannes-ul de la București. Plus că aici ajunge doar creme de la creme.

2015

Întoarcerea la TIFF, care între timp a devenit un 'monster-festival' (transformând vizibil orașul), iar noi am devenit o echipă mai mare, cu un festival în rucsac. Sau festival de buzunar.




Ghicitoarea zilei: CU SOFT SAU FĂRĂ?


Din ce film sunt cadrele cu mașini de mai jos?
Două indicii: eroul e taximetrist iar anul filmului e 2003, adică un an înainte să fie lansată Dacia Logan :)







Update: Furiile astea turbo sunt dintr-un film argentinian din 2003, de Martin Rejtman: The Magic Gloves.

Vinerea animata: Horse

luni, 9 noiembrie 2015

7 evenimente Marele Ecran

Deși au fost multe evenimente în 7 ani, în selecția de mai jos apar 4 din 2012. E anul în care am început cele mai multe episoade-pilot. To be continued.






februarie 2012

Prima proiecție a Asociației Marele Ecran: The Crossing (de Cristian Plesh).
Care a avut o urmare interesantă anul acesta, la Ceau Cinema!.

mai 2012

Primul nostru mini-festival de buzunar: Zilele Filmului Alb-Negru German.
Care probabil ar fi continuat dacă prietenii Andreea și Peter Erli nu ar fi plecat în Germania.


septembrie 2012

Primul an când am fost gazde la Casa Filmelor de la Plai.
Printre altele, am proiectat Nunta de piatră, Duhul Aurului și Apa ca un bivol negru.

decembrie 2012

Aventurile Prințului Ahmed  (de Lotte Reininger) + rescoring live Makunouchi Bento
Proiecție caritabilă în sprijinul fundației Pentru Voi.
Cu acest prilej s-au strâns 5000 de euro pentru serviciile fundației.



2013

Proiecție-specială Crulic + Community Check


2014

Ediția-pilot Ceau, Cinema! (împreună cu Pelicula Culturală)


2015

Ceau, Cinema! Episodul 2. Copleșitor din toate punctele de vedere.

Bonus: proiecția AMY, dublu sold-out la AMBASADA, pentru că ne-a dat încredere că se poate și mai mult.

Mulțumim partenerilor noștri tradiționali deja: Institutul Cultural Francez, Centrul Cultural German, Consulatul Germaniei, Casa Artelor, Timishort, BCUT, Camera 4, Atelier 1, Plai, AMBASADA, Primăria Gottlob, 4Proof Films, Voodoo Films, Transilvania Film, Independența Film, Kinosseur, Film Sense, Pseudokinematikos și (cei mai buni parteneri posibili) Pelicula Culturală.