marți, 10 aprilie 2012
The Hunger Games (2012)
rating: brainwash
Din cand in cand apare cate o productie intens promovata care imparte publicul in adulatori sau in hateri convinsi. Intotdeauna in astfel de cazuri am incercat sa pastrez o distanta sanatoasa, sa nu ma grabesc cu verdictele si sa cumpanesc filmul la rece. Prefer sa imi pun mainile la urechi si sa ma separ de vuietul mediatic. E cazul si cu liderul actual de box-office, The Hunger Games (Jocurile Foamei).
Probabil ca multi stiti deja despre ce e vorba. Intr-o America post-apocaliptica, reorganizata sub forma a 12 districte, se organizeaza in fiecare an niste jocuri ritualice televizate la care participa doi adolescenti reprezentand fiecare district. Un fel de Big Brother, in care fiecare eliminare din "casa" (in fapt, o arena virtuala) se face cu picioarele inainte.
Tanarul regizor Cristian Ples (The Crossing), care s-a intors recent in Statele Unite pentru a incerca sa patrunda in industria de cinema de acolo, mi-a trimis urmatorul mesaj referitor la Jocurile Foamei: "nu l-am putut inghiti sub nicio forma".
I-am raspuns asa: Nici pe mine nu m-a dat peste cap. Dar e decent pentru un blockbuster, chiar daca pe alocuri cam gol. Mi-a placut ca surprinde senzatia aia viscerala, in momentele cand panica o cuprinde pe protagonista, blocajul pe care trebuie sa il simti in fata terorii. Am simtit si eu "fiorul rece ca gheata care ii trece prin vine", cum "i se taie picioarele", "tremurul care o cuprinde in tot trupul", "ochii care i se painjinesc" (n-am crezut ca voi ajunge vreodata sa citez din Capra cu trei iezi, dar Creanga a surprins perfect senzatiile pe care ti le provoaca o nenorocire).
Toate starile acestea sunt subliniate prin stilul de filmare (camera tremurata, imaginile miscate, aspecte care ar putea sa deranjeze pe multi, dar care surprind punctul de vedere al unui personaj cu adrenalina la cota de alarma). Cred ca aici a fost trucul prin care regizorul a putut evita filmarea clara a scenelor de macel (fentand astfel primirea unui rating restrictiv). Filmul nu iti arata prea mult sange si, in acelasi timp, ramane destul de violent.
Mi-au placut si trimiterile la media contemporana care sacrifica orice si pe oricine (chiar daca nu fizic, ca in film). Stanley Tucci si Elizabeth Banks surprind grotescul prezentatorului de televiziune si arata pana unde se poate ajunge (daca nu s-a ajuns deja acolo). Tot aici, in zona show-ului tv, regasim si rupturile de logica vizavi de posibilitatile tehnologice ale acestei societati distopice. Arhitectii show-ului sunt in stare sa creeze, din nimic, proiectile de foc si feline-mutant, dar nu sunt in stare sa hraneasca o populatie care sufera de inanitie cronica. Poate ca la dilema asta vom afla un raspuns convingator in celelalte doua parti ale seriei, care va continua pe modelul Twilight. Apropo, e incomparabil mai destept ca Twilight, la care nici n-am putut sa ma uit (mai multa de jumate de film).
Raspunsul lui Cristian: Sa stii ca aceste comparatii cu Twilight (pe care si eu le-am facut) sunt destul de apte. Diferenta principala intre cele doua filme este ca in Twilight nu exista potential sa mergi mai mult cu povestea (plus ca distruge in mod aberant anumite mituri) pe cand setting-ul din The Hunger Games oferea mai mult potential si putea sa mearga mai mult, dar in final primeste acelasi tratament superficial pe care il primeste si Twilight. Si pe deasupra rolurile principale feminine sunt destul de asemanatoare, amandoua au aceeasi expresie a fetei de parca ar fi Bambi pe gheata si lucrurile mai degraba li se intampla, nu ele sunt cele care cauzeaza intamplarea. Desi si aici Hunger Games sta un pic mai bine decat Twilight: Katniss macar ia decizia sa se ofere voluntara in locul surorii, dar dupa aceea pauza.
Dar voi ce parere aveti? V-a hranit Jocurile Foamei pofta de cinema, au ba?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mie mi-a placut in primul rand faptul ca e fidel cartii (care e chiar decenta). Si, vorba ta, pentru un blockbuster e ok.
RăspundețiȘtergereNu-mi plac insa comparatiile cu Twilight, poate din cauza ca am citit cartea, am eu alta perspectiva, dar Katniss e un personaj viu, cu probleme ceva mai mari decat ca nu poate sa se ataseze chirurgical de boifrendu vampir. E... mai rotunda, sa zicem. Iar Lawrence face o treaba chiar ok in rolul ei. Just my 2 cents.
nici mie nu-mi plac comparatiile cu Twilight, buey, Twilight e macar amuzant :))
RăspundețiȘtergereEu n-am citit cartea dar cred ca similaritatile tin de publicul romanelor (teenager - young adult) si poate faptul ca protagonista e femeie. Totusi, esenta Jocurilor nu e o dragoste interzisa.
RăspundețiȘtergereTwilight are amuzant incercand sa nu fie. Asta nu-i o "calitate" :))
Mie nu mi-a plăcut filmul. Cred că mă așteptam la cu totul altceva la câtă promovare a avut. E destul de subțire ”povestea” din spatele Jocurilor. Știu că în carte e mult mai bine conturat contextul în care se întâmplă acțiunea și cred că ar fi trebuit să respecte asta și în film.
RăspundețiȘtergereDupă părerea mea e cel mult un Brainwash.
@bookaholic
RăspundețiȘtergereDa, am mai auzit parerea asta de la oameni care au citit cartea, ca personajul fetei e bine jucat.
Voi afla si eu curand, mi-am luat cartea :)
@cristinaTM
de acord, povestea e subtire deocamdata
brainwash am zis si noi :)
@ richie buey, unele filme incearca in draci sa fie amuzante si nu sunt so :))
RăspundețiȘtergere@Adina: si asta e adevarat. alea sunt ridicole. bine ca hunger games nu e printre ele.
RăspundețiȘtergereEu am refuzat cu încăpățânare să mă duc pentru că mi-a piuit o alarmă care striga The Running Man când am văzut trailerul. Voci mai informate din public au spus ceva și de Battle Royale, de care eu nu știam până acum.
RăspundețiȘtergere