miercuri, 17 aprilie 2013
Revoluţia punk se amână
În 2012-2013, filmul Le grand soir al cineaştilor Gustave de Kervern şi Benoît Delépine este cel mult un "manifest" al comicului. Înscris însă în tradiţia nonconformismului (!) şi a umorului sănătos, acela care atacă pe toate fronturile: vizual, dialogal, tematic.
Cel mai bătrân punkist cu câine din Europa şi fratele său, cel mai neîncadrabil angajat, tată şi soţ, pun la cale o revoluţie punk - de fapt un îndemn la a nu face nimic. Momentul ales: criza economică. Locul de desfăşurare: parcările marilor magazine şi malluri de la periferia unui oraş francez, acolo unde consumatorii îşi împing spre maşini cărucioarele pline cu produse. Partener: un câine pe nume 8,6, obsedat de peturi goale de bere.
Fiecare scenă este o explozie de delicii vizuale, replici inteligente şi situaţii nebune. Gustave de Kervern şi Benoît Delépine surprind în fiecare moment, combină gagurile cu un savuros comic de situaţie şi cu personaje trăsnite şi ironizează o serie de teme dragi francezilor, din care cea mai evidentă e tradiţionala înclinaţie spre protest şi revoluţie.
Laureat anul trecut cu premiul special al juriului în secţiunea Un Certain Regard de la Cannes, Le grand soir este o comedie cum rar găseşti în cinematografia momentului. Filmul a fost prezentat marţi seară, la Cinema Studio din Bucureşti, în secţiunea Panorama a B-est IFF şi mai poate fi văzut miercuri, de la ora 19.00, la Cinema Elvira Popescu
Un alt film pe care l-am bifat marţi, în a doua zi de B-est, a fost deloc ofertantul Compliance, o producţie independentă a americanului Craig Zobel (pe larg despre film a scris colegul Richie aici, încă din septrembrie anul trecut).
Inclus în competiţia oficială la B-est (festival care s-a deschis luni cu Jagten, de Thomas Vinterberg, pe care l-am ratat, dar care se va lansa oficial şi în cinematografele de la noi), Compliance prezintă un caz real (genericul de final ne informează că ar fi avut loc numeroase astfel de situaţii în SUA) în care o fată ajunge să fie abuzată sexual în urma unui tip de bullying prin telefon.
Din păcate, Compliance nu se ridică deasupra unei simple anecdote cu urmări tragice (!), în ciuda încercărilor lui Craig Zobel de a-i împrumuta un aspect de film cu pretenţii. Chiar dacă porneşte de la un fapt real, scenariul, semnat tot de Zobel, pare extrem de neverosimil şi deloc catchy, datorită unei construcţii defectuoase (la care se adaugă un pronunţat aspect demonstrativ general).
Ionuţ Mareş
Categorii:
Filmele Mareşalului
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.