miercuri, 3 aprilie 2013

Cinepolitice 1. Bella addormentata (2012)

Prezentat în 2012 în competiţia oficială de la Veneţia, Bella addormentata are ca pretext un extrem de mediatizat caz real de acum câţiva ani din Italia: o tânără, Eluana Englaro, a fost decuplată de la aparate după 17 ani de stare vegetativă în care a ajuns din cauza unui accident. Această primă eutanasie oficială din Peninsulă, obţinută de tatăl tinerei în urma unui prelungit proces în justiţie, a divizat opinia publică.

Astfel de poziţii antagonice (dar fictive), chiar şi între personaje puternic legate, alege să aducă pe marele ecran şi versatul regizor italian Marco Bellocchio (n. 1939). Construite în jurul cazului real al Eluanei (prezent mai tot timpul în fundal sau în prim-plan prin televizoarele care redau dezbaterile politice despre subiect), poveştile aproape independente ale lui Bellocchio sunt ca sateliţii care gravitează în jurul aceleiaşi planete.

Un senator (interpretat de cunoscutul actor Toni Servillo) are probleme de conştiinţă când e pus să voteze decretul care împiedică moartea Eluanei. Fiica politicianului pledează, în schimb, pentru menţinerea femeii în viaţă şi protestează în faţa clinicii unde e internată aceasta, având în acelaşi timp o aventură cu un tip care are în grijă un frate cu ceva probleme psihice. O actriţă celebră şi catolică ferventă (jucată de Isabelle Huppert) renunţă la carieră pentru a-şi îngriji fiica aflată în comă. Un medic se îndrăgosteşte de o femeie dependentă  de metadonă şi refuză să o lase să se sinucidă.


Bellocchio trasează încă din primele secvenţe toate aceste cărări narative pe care le clarifică ulterior. În acest fel reuşeşte să capteze atenţia, pe care o şi alimentează gradual cu frânturi de informaţii menite a deschide calea pentru o serie de întrebări cu bătaie lungă: În ce măsură are cineva dreptul de a pune capăt suferinţei fizice extreme a altei persoane? Ce înseamnă libertatea de conştiinţă? Cum se manifestă responsabilitatea faţă de alţii? Ce presupune sacrificiul?

Însă dilemele „grele” de mai sus nu trebuie să sperie. Bellocchio nu este în niciun moment didacticist, moralizator sau preţios. Dimpotrivă, el se dovedeşte ludic şi serios, clasic şi experimental, satiric cu blândeţe şi emoţional cu măsură. Apelează la un montaj dinamic, puternic sugestiv, transmiţător de psihologii şi trăiri identificabile.

Bellocchio nu vrea să surprindă fragmente de viaţă liniare, ci să propună construcţii narative în care personajele evoluează şi îşi schimbă până la final starea în care le-am întâlnit. În această logică, posibilele ambiguităţi date de intercalarea poveştilor îşi găsesc în cele din urmă coerenţa şi deznodământul.

Totuşi, Bellocchio dă dovadă de o extremă inteligenţă vizuală şi scenaristică prin felul în care îşi încarcă personajele şi scenele cu o stranietate atrăgătoare, marcă a stilului său. Cineastul italian foloseşte multe „jocuri secunde”, trucuri mai mici sau mari, vizibile sau abia perceptibile, care oferă echilibru şi prospeţime filmului.

Bella addormentata a deschis marţi seară, la Cinema Studio din Bucureşti, cea de-a doua ediţie a interesantului Festival Cinepolitica. Miercuri pot fi văzute două filme de Oscar. Primul este un documentar care s-a aflat în acest an printre nominalizările la celebrele statuete americane. Cerberii/The Gatekeepers (2012) este regizat de Dror Moreh şi vorbeşte despre secretele ascunse ale agenţiei interne de securitate a Israelului. Al doilea, 80 de milioane/80 milionow, este un film de ficţiune din 2011, regizat de Waldemar Krzystek, care a reprezentat propunerea Poloniei în cursa pentru Oscar. Pelicula, bazată pe evenimente reale petrecute în Wroclaw în 1981, este un thriller politic despre mişcarea Solidaritatea.

Programul de miercuri:

Cinema Studio

Competiţie internaţională

18:00 – Cerberii (The Gatekeepers, r. Dror Moreh, Israel/Franţa/Germania/Belgia, 2012, 101')

20:00 – 80 de milioane (80 millinow, r. Waldemar Krzystek, Polonia, 2011, 103')

Cinema Elvira Popescu

Secţiunea Drumul libertăţii

18:00 – Ilegal (Illégal, r. Olivier Masset-Depasse, Belgia/Luxemburg/Franţa, 2010, 90')

20:00 – Noaptea fără lună (Nata pa hënë, r. Artan Minarolli, Albania/Franţa, 2004, 80').

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.