vineri, 5 aprilie 2013

The Hit (1984)

'We're here. Then we're not here.'

rating: Brainwash

Inainte ca emblematicii frati Coen si remixerul-sef, Quentin Tarantino, sa rupa definitiv conventiile genului gangsteresc depasind limitele tiparului obisnuit prin folosirea inteligenta a personajelor cool, a dialogurilor filosofico-existentiale si a unor anumite estetici ale cadrului narativ ce ulterior au devenit semnaturi regizorale, britanicul Stephen Frears a incercat acelasi lucru in 1984 cu The Hit. Din pacate se prea poate ca lumea sa nu fi fost pregatita pentru experimentul regizorului (care mai tarziu a dat remarcabilele Dangerous Liaisons si The Queen) astfel ca The Hit a ramas un fratior prematur si aproape abandonat al mult mai popularelor Sexy Beast sau In Bruges.

John Hurt in contemplare
Filmul lui Frears e un amestec hibrid de crime thriller si road movie, partial bazat pe o intamplare reala din anii '70 cand un gangster englez si-a turnat vreo 30 de ‘asociati’ pentru a dobandi imunitate, refugiindu-se apoi pe Costa del Sol. In The Hit viata linistita a gangsterului ciripitor Willie (jucat de Terence Stamp) e tulburata de interventia unor recuperatori: inflexibilul Braddock (John Hurt) si ucenicul sau psihotic Myron (Tim Roth). Intoarcerea lor, aparent destul de simpla odata ce tinta le-a picat in mana, e substantial complicata de un popas facut in Madrid din care se aleg si cu o ostatica locala, Maggie (Laura del Sol). Astfel “rotunjit”, grupul de calatori strabate Spania incercand sa atraga cat mai putin atentia autoritatilor deja alertate de disparitia gangsterului.

'identitatea' lui Terence Stamp

Laura del Sol, gazda perfecta

Introdus subtil de uvertura hipnotica a lui Clapton si Roger Waters, filmul nu angajeaza aproape deloc solutia rezolvarii contra-cronometru a misiunii, cu urmariri sau impuscaturi spectaculoase, ci isi foloseste timpul cu luciditate pentru a aprofunda starile de spirit ale personajelor sale. Obligati sa ocupe spatiul intim al unei masini o perioada destul de lunga de timp (ca o familie instrainata) intre cei patru se contureaza un joc psihologic in care varful e atins de meciul intelectual dintre Willie si Braddock pe terenul unor idei ca trivialitatea mortii si fatalismul vietii de gangster. In vreme ce frica lui Willie se deghizeaza intr-un calm aparent de tip zen si discutii erudite, cea a lui Maggie imbraca o haina a seductiei tacite indreptata catre pustiul Myron, aflat la prima sa ‘lovitura’ serioasa. E usor de intuit ca in scurt timp autoritatea lui Braddock va fi pusa la incercare dar intrebarea care se pune e cine va face primul pas: imprevizibilul Myron sau calculatul Willie.
'I think you're crazy, but I admire your attitude.'
Cu The Hit Frears ataca astfel doua teme existentiale interesante: confruntarea cu consecintele propriilor actiuni imorale(?) si confruntarea propriei mortalitati. In ambele cazuri eroul introspectiei este Willie, jucat cu o serenitate de sfant crestin de Terence Stamp. Nici ceilalti protagonisti nu sunt mai prejos, John Hurt intrand intr-unul din cele mai reusite roluri de villain placut dar neinduplecat iar Tim Roth asambland un huligan britanic (nominalizat BAFTA) pe scheletul de skinhead cu care a debutat in 1982 (must-see Made in Britain). Fatalismului narativ astfel enuntat i se potrivesc ca o manusa doua frame-uri decorative esentiale: muzica flamenco a lui Paco de Lucia si peisaje salbatice si dezolante ale sudului Spaniei. 

Trailer

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.