vineri, 5 aprilie 2013
The Hit (1984)
rating: Brainwash
Inainte ca emblematicii frati Coen si remixerul-sef, Quentin Tarantino, sa rupa definitiv conventiile genului gangsteresc depasind limitele tiparului obisnuit prin folosirea inteligenta a personajelor cool, a dialogurilor filosofico-existentiale si a unor anumite estetici ale cadrului narativ ce ulterior au devenit semnaturi regizorale, britanicul Stephen Frears a incercat acelasi lucru in 1984 cu The Hit. Din pacate se prea poate ca lumea sa nu fi fost pregatita pentru experimentul regizorului (care mai tarziu a dat remarcabilele Dangerous Liaisons si The Queen) astfel ca The Hit a ramas un fratior prematur si aproape abandonat al mult mai popularelor Sexy Beast sau In Bruges.
 |
| John Hurt in contemplare |
Filmul lui Frears e un amestec hibrid de crime thriller si road movie, partial bazat pe o intamplare reala din anii '70 cand un gangster englez si-a turnat vreo 30 de ‘asociati’ pentru a dobandi imunitate, refugiindu-se apoi pe Costa del Sol. In The Hit viata linistita a gangsterului ciripitor Willie (jucat de Terence Stamp) e tulburata de interventia unor recuperatori: inflexibilul Braddock (John Hurt) si ucenicul sau psihotic Myron (Tim Roth). Intoarcerea lor, aparent destul de simpla odata ce tinta le-a picat in mana, e substantial complicata de un popas facut in Madrid din care se aleg si cu o ostatica locala, Maggie (Laura del Sol). Astfel “rotunjit”, grupul de calatori strabate Spania incercand sa atraga cat mai putin atentia autoritatilor deja alertate de disparitia gangsterului.
 |
| 'identitatea' lui Terence Stamp |
 |
| Laura del Sol, gazda perfecta |
Introdus subtil de uvertura hipnotica a lui Clapton si Roger Waters, filmul nu angajeaza aproape deloc solutia rezolvarii contra-cronometru a misiunii, cu urmariri sau impuscaturi spectaculoase, ci isi foloseste timpul cu luciditate pentru a aprofunda starile de spirit ale personajelor sale. Obligati sa ocupe spatiul intim al unei masini o perioada destul de lunga de timp (ca o familie instrainata) intre cei patru se contureaza un joc psihologic in care varful e atins de meciul intelectual dintre Willie si Braddock pe terenul unor idei ca trivialitatea mortii si fatalismul vietii de gangster. In vreme ce frica lui Willie se deghizeaza intr-un calm aparent de tip zen si discutii erudite, cea a lui Maggie imbraca o haina a seductiei tacite indreptata catre pustiul Myron, aflat la prima sa ‘lovitura’ serioasa. E usor de intuit ca in scurt timp autoritatea lui Braddock va fi pusa la incercare dar intrebarea care se pune e cine va face primul pas: imprevizibilul Myron sau calculatul Willie.
 |
| 'I think you're crazy, but I admire your attitude.' |
Cu The Hit Frears ataca astfel doua teme existentiale interesante: confruntarea cu consecintele propriilor actiuni imorale(?) si confruntarea propriei mortalitati. In ambele cazuri eroul introspectiei este Willie, jucat cu o serenitate de sfant crestin de Terence Stamp. Nici ceilalti protagonisti nu sunt mai prejos, John Hurt intrand intr-unul din cele mai reusite roluri de villain placut dar neinduplecat iar Tim Roth asambland un huligan britanic (nominalizat BAFTA) pe scheletul de skinhead cu care a debutat in 1982 (must-see Made in Britain). Fatalismului narativ astfel enuntat i se potrivesc ca o manusa doua frame-uri decorative esentiale: muzica flamenco a lui Paco de Lucia si peisaje salbatice si dezolante ale sudului Spaniei.
Trailer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.