joi, 25 aprilie 2013
Bad boys de România
Câştigător în acest an al premiului Gopo pentru cel mai bun documentar românesc, Turn Off the Lights este un film cu mai multe premiere, după cum a glumit miercuri seară, la proiecţia de la NCRR, tânăra regizoare Ivana Mladenovic, născută în 1984 în Serbia, dar absolventă de UNATC şi o foarte bună vorbitoare a limbii române.
În 2012, filmul a fost prezentat în festivaluri ca Tribeca sau Sarajevo (la acesta din urmă a şi câştigat trofeul pentru cel mai bun documentar) şi a putut fi văzut şi în România în câteva (puţine) ocazii. De această dată, Turn Off the Lights se lansează oficial, pentru scurt timp, pe marile ecrane, atât cât poate fi loc pentru un documentar, fie el şi românesc, prin sălile de pe la noi: adică în vreo două spaţii, şi alea doar în Bucureşti, la NCRR şi Union.
La închisoarea unde a fost filmat Fluierul premiat la Berlin, Ivana Mladenovic i-a cunoscut pe doi dintre cei trei protagonişti ai ceea ce avea să devină, după 2-3 ani, Turn Off the Lights: Alexandru Mititelu ("Finu" din filmul regizat de Şerban şi "Zvori" din Loverboy) şi Papan Chilibar ("Ursu" în Fluier), care avea să înceteze din viaţă în 2011. Al treilea protagonist este "Giani Versace", un rom dintr-o familie plină de bani (una din cele mai puternice secvenţe este cea în care o membră a familiei lasă să "plouă" asupra copilului lui Versace nenumărate bancnote de 50 de euro).
 |
| "Giani Versace" (pe pat), în mijlocul familiei |
După cum a mărturisit Ivana Mladenovic, ideea iniţială a proiectului, scris împreună cu Bianca Oana, era să afle de ce "protagoniştii" au făcut ceea ce au făcut şi au ajuns la închisoare. Numai că, din diverse motive, filmul a luat mai multe viraje de-a lungul realizării sale, iar montajul final îi dă o structură uşor dezechilibrată, de care autoarea este însă conştientă.
Filmul impresionzeaă în primul rând prin autenticitate şi prin firescul personajelor care, în ciuda unor momente de bravură, lasă garda jos şi permit să fie arătate în situaţii care variază de la excentric la banal, de la emoţie la cinism, de la comic la tragic.
Despre cum se obţin aceste efecte indispensabile oricărui documentar cu pretenţii şi despre cum se câştigă încrederea unor astfel de "subiecţi" dificili, Ivana Mladenovic a spus:
Nu cred că e vorba de încredere. E vorba de sinceritate. Le-am zis că o să fie filmul din punctul lor de vedere. Nu a fost greu. Nu pot să zic că am avut un truc. M-am dus, am zis ce vreau să fac şi asta a fost
Firescul este punctul forte al filmului. Asta ar trebui să căutăm în filmele de ficţiune şi în documentare.
Turn Off the Lights nu este un documentar observaţional, după cum însăşi regizoarea a spus-o, şi, chiar dacă este lipsit (inspirat) de orice comentariu din off, încearcă să declanşeze unele reacţii sau mărturisiri din partea "subiecţilor" (sunt momente în care se aud întrebările regizoarei sau în care diverse "personaje" i se adresează acesteia direct).
Evident, documentarul nu-şi judecă în niciun moment protagoniştii, ci încearcă să spună fragmente din poveştile vieţilor lor sau pur şi simplu să îi arate în diverse situaţii de moment care surprind, de exemplu, luxul kitschos al mediului în care trăieşte Versace, sărăcia familiei lui Papan sau atitudinea lui Alexandru Mititelu, care uneori forţează limitele regulilor obişnuite de convenţuire sau limbaj. Cert este că toţi trei "dau bine" pe ecran.
 | |||
| Alexandru Mititelu, într-un moment de "tandreţe" cu partenera |
 |
| Papan, la reîntâlnirea cu fiica |
Ionuţ Mareş
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turn off the lights este unul dintre cele mai interesante documentare romanesti pe care le-am vazut.mi-a placut foarte mult.
RăspundețiȘtergereAi dreptate. Pe deasupra, demersul este si curajos
ȘtergereSincer, nu auzisem de acest documentar pana acum. Sper sa apara si pe micile ecrane, mai suntem si acolo cativa amatori de documentare de calitate, iar acesta pare sa fie unul.
RăspundețiȘtergerear fi bine sa ajunga pe unul din posturile tv (sa speram ca va ajunge), care sunt oricum reticente la filme de calitate, si mai ales la documentare. ideal ar fi fost ca un film bun, (orice film, de fictiune sau documentar), sa poata rula in cinematografe in cat mai multe orase. din pacate, asta pare deocamdata doar utopie
ȘtergereCotos, vezi? Te-am prins. Pe mine nu ma mai citesti. :))
ȘtergereAm vazut documentarul anul trecut in cadrul Astra Film Festival, iar sfarsitul m-a lasat inmarmurita in scaun.
Tragic, socant si crud de sincer. De vazut.