luni, 22 aprilie 2013
Noul Cinema Sîrbesc
Joia trecută am prezentat filmul Klopka (Capcana, de Srdjan Golubovic, 2007), la evenimentul Peliculei Culturale care a adunat peste 100 de cinefili. Nu ştiam mare lucru despre cinemaul sîrbesc actual, în afară de Hadersfild (tot din 2007). Aşa că l-am rugat pe Vladan Petkovic, împreună cu care am fost în juriul Timishort anul trecut, să îmi spună în cîteva cuvinte care mai e mojo-ul la ei în ţară. Am primit în schimb o analiză foarte sinceră şi la obiect, plus cîteva filme de căutat şi văzut.
Klopka descrie foarte realist Serbia post-Yugoslavia. Deşi e plasat în 1993 în timpul războiului din Croaţia şi a embargoului şi e bazat pe nuvela scrisă în 2003, situaţia socială nu s-a schimbat mult. Acum, acelaşi erou cu acelaşi serviciu şi mentalitate, ar avea aceeaşi problemă – deşi ar trăi mai confortabil, tot nu şi-ar permite operaţia pentru copil.
În contextul cinemaului sîrbesc modern, Klopka e important pentru că e unul din acele rare filme de gen. Împreună cu alt thriller din 2007, Al Patrulea Om de Dejan Zecevic şi horror/fantasy Sheitan's Warrior (2006), poate fi considerat începutul a ceea ce se cheamă neoficial Noul Film Sîrbesc.
Nu e neapărat un curent pentru că include foarte variate abordări şi teme, precum fantezia cvasi-istorică Lacrimi de Vînzare, filmul de animaţie Edit and I, neo-noir-ul Who the Fuck Is Milos Brankovic?, zombie flick-ul Zone of the Dead, docu-drama The Belgrade Phantom, drama skinhead Skinning (acelaşi regizor care a făcut Sheitan's Warrior), favoritele prin festivaluri Tilva Ros and Ordinary People, horror-ul de război The Enemy (de acelaşi Zecevic care a făcut şi excelentul slasher horror din 2001,TT Sindrom), lucrări transgresive cum sunt Life and Death of a Porno Gang şi Clip, şi depăşindu-le pe toate în termeni de şoc şi controversă, A Serbian Film.
Clip, a cîştigat premiul de regie la TIFF anul trecut şi e probabil cel mai bun din grămada asta (oricum, favoritul meu personal), iar Life and Death of a Porno Gang a fost produs de compania lui Golubovic, Bas Celik.
Ce au în comun aceste filme şi cineaşti este respingerea cinemaului mainstream sîrbesc care s-a dezvoltat din filmele iugoslave din anii '80 şi e reprezentat în general de comedii rurale, filme istorice şi filme de propagandă pe faţă despre războaiele anilor '90. În schimb, noile voci urmează trendurile din filmele americane independente şi din filmele europene de artă, cu o influenţă evidentă a Valului Negru Yugoslav de la sfîrşitul anilor '60 şi începutul anilor '70 (Makavejev, Zilnik, Pavlovic, Petrovic...).
Tema centrală din Klopka este vinovăţia, care a fost insuficient urmărită în cinema în toate ţările fostei Iugoslavii. Şi dacă au atacat întrebarea vinovăţiei (personale sau colective), cineaştii sîrbi, croaţi sau bosniaci din anii '90 şi 2000 au fost mai mereu ocupaţi să acuze partea cealaltă de atrocităţi de război, rareori fiind îndeajuns de curajoşi să ridice chestiunea responsabilităţii şi a crimelor asupra propriului popor - este cazul doar a unei mîini de filme cum e croatul The Blacks sau sîrbescul Ordinary People şi The Enemy.
Atît publicul din regiune şi festivalurile internaţionale s-au săturat de acum de filme bosniaco/croate legate de război şi victimizare. Cred că prin nouI său film, Circles, Golubovic a închis cercul şi a făcut filmul suprem despre vinovăţie, iertare şi amintire a unuia din cele mai sîngeroase războaie din Europa de după 1945. Va fi probabil proiectat la TIFF la Cluj, aşa că n-ar trebui pierdut pentru cei care au ocazia.
Cele două filme croate de care mi-ai scris (Canibalul Vegetarian şi Metastaze) sunt excepţii pentru cinemaul croat, care e rareori atît de direct, întunecat şi curajos în a condamna făţiş societatea. Oarecum amuzant, regizorul ambelor filme, Branko Schmidt are 55 de ani şi în anii '90 a făcut cele mai groaznice filme de propagandă despre războiul din Croaţia, "răii" sîrbi şi "săracii" croaţi…Acum e una din cele mai proaspete voci din cinemaul croat. Aceste două filme par făcute de cineva tînăr şi supărat.
Vladan Petkovic este jurnalist freelancer în Belgrad, corespondentul pe zona Balcani pentru Screen International şi cineuropa.org. Este şi selecţionerul festivalului Kratkofil Plus din Banja Luka, Bosnia-Herţegovina.
Categorii:
Film European,
Guest Post
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
bun si util ghid :) mari multumiri. din pacate - greu de gasit subtirari in engleza la multe din DOMAĆI FILMOVI :) si cum cinemateca nu avem ...
RăspundețiȘtergeremai adaug ca Hadersfild e un film de vazut musai si nu ma pot abtine sa pun un "religion poisons everything" - Christopher Hitchens, alaturi de reviewul scris de Marian Radulescu la acest film.
RăspundețiȘtergere