luni, 15 noiembrie 2010
Stone (2010)
Cine arunca primul piatra?
rating: Eroare
O arunc eu. Ce naiba o fost filmul asta? Care a fost de fapt ideea? De ce nu m-a convins? Poate ca am avut asteptari prea mari de la cuplul Ed Norton - de Niro. N-ar fi prima oara. Dar nu e vorba de interpretare, amandoua personajele fiind sufcient de convingatoare incat sa le inteleg tensiunea din interior. Stone (Ed Norton) e un detinut condamnat pentru complicitate la uciderea bunicilor sai ce asteapta eliberarea pentru buna purtare dupa 7 ani de puscarie. Jack (de Niro) e ofiterul insarcinat cu analizarea dosarului sau si cel care detine cheia libertatii. In prima parte filmul vrea sa te convinga ca Stone, un individ siret si inteligent, schiteaza un plan care sa-l determine pe Jack sa-i aprope eliberarea conditionata. Armele lui sunt atitudinea de reabilitat care cere dreptul la a doua sansa, critica sistemului care nu da doi bani pe el si, desigur, frumoasa sa nevasta Lucetta (Milla Jovovich), o nimfomana pe care Stone o aseaza cu coada ridicata in fata lui Jack. Luati-va gandul de la santaj.. Refuzand categoric la inceput Jack cedeaza apoi surprinzator de repede avansurilor Lucettei si consecvent dictonului quid pro quo abordeaza o pozitie mai toleranta fata de Stone. Pare ca planul functioneaza dar cu niste costuri de logica.
Cand Stone devine spiritual iar m-a lovit confuzia. Citeste carti religioase, mediteaza, isi pune intrebari privind vina si iertarea, cauta starea gratie in care zgomotol de fond dispare si un zumzet placut il invadeaza. Apoi e martor la o crima dupa gratii pe care e probabil ca tot el s-o fi pus la cale, discutabil, moment in care rezoneaza direct cu planul metafizic si ceva se schimba in el. N-am inteles daca filmul e despre transformarea personajelor sau despre un plan 'ingenios' de a scapa de pedeapsa. Desigur ca substratul e religios - numele Stone (piatra, Petru) nevasta habotnica a lui Jack si tranfigurarea detinutului prin cunoastere si meditatie - dar nu mi s-a parut convingatoare si mai mult, e putin ilogica. Adica tipul are deja biletul de iesire de ce ar mai insista pe latura spirituala. Ca sa nu mai zic ca Stone nu pare deloc sa aibe remuscari sincere, fiind o versiune noua a sociopatului jucat de Norton in Primal Fear care incearca sa convinga audienta ca nu e un lup in blana de miel.
Filmul are un parcurs molcom, alternand cele doua personaje in mod egal astfel ca mi-e neclar daca un film pe nume Stone e despre Stone sau despre Jack, despre Jack influentat de Stone sau despre amandoi. Ambii au parte de tot atata expunere si tranformare doar ca acea tensiune care inevitabil se aduna intr-un asemenea film nu era o supapa pe masura.. Nimic nu explodeaza la final desi Jack ajunge sa doarma cu pistolul in mana. Nici dupa ce casa ii este incendiata in mod suspect. Iar Jack e un tip violent, este sugerat chiar din debutul filmului. El si-a canalizat agresivitatea intr-o rezolvarea perfectionista a dosarelor de lucru, inchizandu-se intr-un cocon fara fisuri. Iar cand fisurile apar, cauzate de iluminarea pe care o pretinde Stone, reactia sa e dezumflata. N-am priceput. Si, ultima gaselenita, eliberarea lui Stone aduce o noua uimire pe chipul meu cand acesta ii reproseaza lui Jack ceva de genul "you fucked my wife". Pai nu despre asta a fost vorba tot filmul?
Cred ca filmul avea potential dar modul in care a fost construit l-a faultat grav. Avea premizele unui thriller destept dar apoi s-a intors 180 de grade spre o drama existentialist-filozofica. Nu convinge in nicicare. Iar interpretarile bunicele nu scuza o poveste deficitara. Nici chiar Norton, pe care ne-am obisnuit sa-l gratulam dupa fiecare film, nu face ceva memorabil aici. Transofrmarea pretinsa de scenariu e neconvingatoare. Postura lui din debutul filmului e interesanta si bine schitata, un puscarias cu suvite impletite ce arunga replici explicite in jargon de mahala, dar apoi cateva plete si o privire "largita" - ce parca sugereaza o deschidere a orizonturilor sale - nu sunt destule pentru transfigurarea intr-un om ce l-a descoperit pe D-zeu. Profund dezamagitor. Mai vine revad 25th Hour.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
m-am uita sambata seara si mi s-a parut o pierdere de timp. Nu am inteles ce a vrut regizorul sa transmita iar interpretarea a fost destul de slaba.
RăspundețiȘtergerezumzaitul ala m-a enervat iar musca a fost si mai enervanta. o singura scena buna - cea in care Stone priveste in ochii unei victime.
musca, da, prea evidenta si sacaitoare, spiritualizarea de acord cu voi e fas, e lacunara, e ciorbeasca, dar mie una mi se scurg ochii dupa norton si uit si de muste, si de ilogic (dar nah, religia cam asta presupune :P), daca ar fi fost de genu inscenare, aia il duce in pat ca sa demomnstreze omenirii ce putred e sistemu si dac era mai documentarist atunci poate ca era mai logic...sau nu :)))...spatii multe care puteau fi completate altfel, cu ceva mai putina divinitate :D
RăspundețiȘtergere