sâmbătă, 6 noiembrie 2010
The Piano Tuner of Earthquakes (2010)
Fratii Quay nu sunt prea cunoscuti in cinema (se ocupa mai mult cu animatii de papusi si decoruri pentru teatre) insa au un film care m-a luat prin surprindere. The Piano Tuner of Earthquakes este o extravaganta vizuala remarcabila si o poveste fantastica de pe teritoriul intunecat al 'doctorului' in fabule supra-realiste Jean Piere Jeunet. Pastrand proportiile, desigur. Ei sunt cvasi-anonimi, francezul e un nume consacrat. Si in plus, Jeunet are talentul de a transforma drama in comedie neagra si a o opera intriga in straturi pe cand la fratii Quay predomina reflectia ambigua a personajului si un anumit fatalism. Dar misterul si bogatia de elemente vizuale te coplesesc acolo unde ritmul povestirii se afunda intr-o melancolie linistita.
Pe scurt e vorba de un om de stiinta ciudat, Emmanuel Droz, care lucreaza pe o mosie impadurita si aparent rupta de lumea reala la un proiect grandios. El a construit niste masinarii complexe numite 'automate' capabile sa redea sunete de o inalta muzicalitate si pune la cale un spectacol de opera absolut. Doar ca mai are nevoie de solista principala si astfel o ucide ocult pe Malvina von Stille, sustragand-o la clinica si, in mod bizar, redandu-i viata dar si o minte ratacita. Fernando Felisberto e un acordor de piane pe care Doctorul il chema la vila sa pentru a-i acorda automatele muzicale insa acesta se vede prins intr-un paienjenis de intriga doctorului, ale carui intentii ii par mai mult decat suspecte. Curand incepe sa aibe vise ciudate si capata un interes pentru pacienta catatonica si povestea ei.
Construit intr-o atmosfera tenebroasa, cu muzici hipnotice, voci si soapte, decoruri expresiviste si o naratiune fragmentata, filmul e ca un vis din care tot te trezesti simtind ca ai pierdut niste elemente. Adevarul e ca ii lipseste o anume coerenta dar poate asta e intentia, filmul aparand ca o rememorare a drumului ce l-a adus pe Felisberto sa-si acordeze cutremurul vietii. In plus fratii Quay se pare ca sunt faimosi pentru ermetismul creatiilor lor, frumusetea vizualelor si mizanscena acoperind mult din simbolica bizara a referintelor lor. Multe scene sunt asa la granita dintre vis si cosmar, fara a aluneca in horror ci doar in inexplicabil. Exista o subtila poveste despre o furnica prinsa in capcana unei ciuperci, doctorul se cheama "un vindecator de minti" el fiind totodata om de stiinta si compozitor amator, exista referinta la privighetoare, una din pasarile incarcate de simbolism, fiind atat muza artistului cat si creatoare de sunete divine. Pe final mai merita precizat ca producatorul executiv al acestei chestioare e Terry Gilliam. Enjoy.
Trailer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
eu am vazut Institute Benjamenta de la fratii Quai si, altough I can't dismiss it totally, ce le reprosez e ca au un dezechilibru puternic intre partea vizuala (supraincarcata) si cea de mesaj/idei (ermetica at best).
RăspundețiȘtergerede aceea their best efforts mi se par totusi scurt-metrajele.
chiar ma gandeam sa vad si eu niste scurt-metraje. ceva recomandari?
RăspundețiȘtergerestart with Street of Crocodiles, Cabinet of Jan Svankmajer and work your way from there! :)
RăspundețiȘtergerequay astia sunt fresh meat pt mine, ma apuc de devorat, negresit:P
RăspundețiȘtergere