Marele Ecran: Ana Kun și Prințesa Mononoke

marți, 8 septembrie 2015

Ana Kun și Prințesa Mononoke

Dacă ați fost la Ceau, Cinema!, sigur ați văzut materialele noastre: tricouri, traiste, postere de artă, stickere. Hai să afiați mai multe despre artiștii care le-au conceput (mai ales că și la PlaiX puteți dobândi un suvenir marca Ceau, Cinema! sau pe cineshop). Astăzi, Ana Kun. Ana face 'norma' zilnică pe pagina colectivului Balamuc (loc de joacă și altele) și a publicat de curând cărticica Porcul Absolut. Care e neverosimilă, suprarealistă și absolut funny. Așa ca Ana.

Marele Ecran: De ce v-ați băgat creioanele și creierele în Ceau, Cinema! Ce treaba aveți cu flmele?

Ana Kun: Ne-o invitat Mircu frumos şi, na, suntem politicoşi, mâncăm lubeniţă, privim filme, spunem ceau şi la venire şi la plecare. Treaba cu filmele e unilaterală: eu mă uit la ele.

E nevoie de implicarea socială a artistului sau e de ajuns să-și facă arta lui în tihnă?

E nevoie de diversitate, adică unii se implică mai mult, alţii mai puţin, şi e bine ş-aşa ş-aşa. Nimeni nu e complet rupt de realitate: artistul în turnul de fildeş era o idee naivă şi în alte epoci, darămite acum. Sau la ce te referi?

Legat de posterele pe care le-ați imaginat (la intersecția cinemaului cu lubenița), de ce te-ai oprit la acel film, acele personaje?

Păi dacă ai fi văzut Princess Mononoke de câte ori l-am văzut eu, ai fi ajuns rapid la concluzia că n-ai de ales, cu prima ocazie trebuie să-i desenezi ceva de drag. E genul de estetică la care pot eu să aduc un omagiu, să zic aşa, mai frumos. În plus, mi s-a părut fain să desenez nişte kodama care citează filme cult americane, foarte meta, cum se poartă acum. Lubeniţă n-am pus decât la imprimate, unde Nosferatu lu Murnau haleşte dintr-una, în timp ce dă bineţe, aşa, bântuitor. De ce? Din snobism :) Doar nu era să-mi ridic pălăria la un vampir contemporan; cel/cea din Let the Right One In e mişto, dar nu-i recognoscibil/ă. Jarmusch s-a străduit să salveze cultura strigoilor, nu zic nu, dar la mine lupta s-a dat între Murnau şi Herzog.

Ceau, Cinema! a avut (și nu e cazul să fim modești), mulțumită vouă, niște afișe și materiale plăcute estetic și tactil. Ce părere ai de lipsa de gust vizual din spațiul urban și în general în societatea românească? Afișe, firme...în mare parte urîte.

Cu plă :) Cu lipsa de gust, zău, n-am remarcat. Marii câştigători de anul acesta la film românesc au afişe ok, zic şi eu. Piesele de teatru mişto au afişe pe măsură. Unele lucruri sunt mai prăfuite, dar per ansamblu, cred că lucrurile merg spre bine.

Cu siguranță citești bandă desenată. Care sunt numele care te-au atins/inspirat/marcat?

Cu siguranţă producţia Le Dernier Cri şi Nobrow Press - tot ce am văzut de la ei mi-a plăcut teribil! Artişti: Icinori, Atak, iar dintre clasici Moebius. Local, îmi place foarte tare tot ce face Sorina Vazelina. Mainstream: când eram mică aveam o ediţie în franceză Doctor Strange cu tot felul de povestioare secundare uşor bolnăvicioase, am citit-o până a ajuns un teanc de foi volante, şi asta cu mare caznă pentru că nu parlesc limba. N-am un super-erou/eroină favorit/ă, nu ştiu ce-i cu mine. În schimb, îmi plac mulţi oameni.

Ce filme consumi? Două-trei recomandări?

Foarte grele întrebările astea, foarte grele. Îmi plac filme de genul Taqwacore, The Zero Theorem, Four Lions, Sound of Noise, Undeva la Palilula, Brazil, Delicatessen, Kontroll, Pi, Kaspar Hauser, Barbarian Invasions, Dar Cabinet des Dr. Caligari, Crossing the Bridge, Das Experiment, Fido, A Cock and Bull Story, Shirley: Visions of Reality, Reconstituirea, Marwencol dar asta nu înseamnă că nu mă uit la Fury Road, de două ori. Recomand Aferim! şi De ce eu?. Chiar dacă nu sunt filmele mele favorite mi se pare foarte important că există.

Ana Kun e de la Balamuc, unde dânsa mâzgăleşte cu convingere. Vezi ce şi cum pe anakun.com