joi, 27 noiembrie 2014

Sweets & Jazz



Daca tot sunt o grămadă de fani jazz în orașul acesta, atunci n-ar trebui să piardă proiecția din seara asta: Ida. Nu uitați: intrarea se face pe bază de ceva dulce.






 




marți, 25 noiembrie 2014

Trailerul zilei: Better call Saul



La ce sunet de sirene se aude zilele astea peste tot, cred ca Saul ar avea mulți clienți și la noi.



Vestea cea mai bună pentru fanii Breaking Bad: "există viață și după moartea lui Walt". Better call Saul, un fel de prequel, spin-off, derivat, sau cum vreți să-i ziceți, creat tot de pana lui Vince Gilligan și întrupat de actorul (scenaristul, regizorul, comediantul) Bob Odenkirk (Mr. Show). Răbdare pînă în februarie 2015.

luni, 24 noiembrie 2014

Ida la Timișoara


Colegele de la Pelicula Culturală ne fac un mare cadou: unul dintre cele mai bune filme europene ale anului 2013, premiat și nominalizat la o grămadă de distincții prestigioase (e și Oscarul printre ele), proiectat în premieră la Timișoara. Ida, de Pawel Pawlikowski.

Un film de cinci stele și două agate (Agata Kulesza și Agata Trzebuchowska), cu o imagine stilată și muzică și mai și. Felix Petrescu (aka waka_x) a scris chiar aici despre revelația Ida:

Un film polonez tacut, de mare clasa. Imagine alb/negru fotografica delicata (desi e filmat/montat digital),  o poveste despre alegeri si descoperirea sinelui si un joc introspectiv facut de o tanara actrita inzestrata cu o cinegenie hipnotica. Un film ca o iarna blanda care iti ofera loc si timp de simtire si meditatie.

Paweł Pawlikowski, regizorul:

Am vrut să fac un film despre istorie, care să nu pară un film istoric; un film moral care nu oferă lecţii; am vrut să spun o poveste în care "toată lumea are motivele ei"; o poveste mai aproape de poezie decât de o intrigă. Mai mult decât orice, am vrut să mă detaşez de retorica obişnuită a cinemaului polonez.”

Joi, 27 noiembrie, de la ora 18.30, la sediul Comunității Evreiești (Mărășești, 10). Intrarea se face pe bază de dulciuri (bomboane, ciocolată, napolitane, biscuiți) care vor ajunge în cizmulițele a 60 de copii proveniți din categorii defavorizate, aflați în serviciile Organizației Salvați Copiii. Nu ratați o seară dulce (cînd zic asta mă gîndesc și la, iertare!, chipul delicat, pur și de neuitat al "călugăriței").






vineri, 21 noiembrie 2014

NOU! Avem piese la reducere! De teatru.


De Black Friday anuntam si noi o reducere de 100 % la biletul urmatorului eveniment marca Marele Ecran & co. (Atelier 1). Se da la popor una bucata Boris Gaza, original, nou-nout, in tipla. Dati cate unul sa ajunga la toata lumea! Stocul este limitat (cam 20 de locuri).  Puteti sa va rezervati loc, ca sa fiti siguri ca prindeti. Miercuri, 26 noiembrie, ora 19, sala Studio de la Casa Artelor, acces gratuit. Sau cum zice chiar Boris, mai jos:

Arta actorului vazuta si simtita din Interior.

Vino in Laborator si experimenteaza lucrul cu Instrumentele actorului!

Incearca o apropiere profunda, noninvaziva, de perspectiva Artistului mestesugar, care isi este siesi instrument.  

ATELIER 1 este un laborator de Arta actorului, dedicat studiului si experimentului acesteia.
Suntem deschisi profesionistilor din domeniu, cat si celor dornici sa cunoasca si sa aprofundeze Mestesugul.






Vinerea animata: La nuit américaine d'Angélique

joi, 20 noiembrie 2014

"Filme de familie"

RATING: colectable

Dragi părinți, faceți-vă un bine și mergeți cu copiii (6+) la The Boxtrolls. E o minune de animație: inteligentă, exuberantă și amuzantă. Cu morală, fără să fie didactică. Cu sensibilitate, fără să fie tristă.

Oamenii de la Laika sunt meseriași. Un fel de elfi ai lui Moș Crăciun care pun pasiune și pricepere în fiecare arc, fiecare năsturel sau mînuță de troll, pe care o manufacturează. De fapt și "trolii de cutie" sunt tot un fel de meseriași. E un film ca o instalație de artă, ca un ceas elvețian.

Noi iarăși am rămas în sală până la sfârșitul genericului. Și am avut surpriza unei scene bonus, care vorbește despre măiestria pusă în spate. La fel ca trailerul de jos. De la mîinile care au făcut Coraline și ParaNorman.
 



Cu această ocazie am văzut că vor mai veni ceva "filme de familie":

The Sponge Bob Movie



Minionii



și bineînțeles ofițerii acoperiți...cu puf: Pinguinii  din Madagascar



miercuri, 19 noiembrie 2014

Portret de familie (warm-up)


Dacă vreți să vă faceți încălzirea pentru filmul de diseară, uitați-vă la scurtmetrajul Portret de Familie, făcut tot de Marian Crișan, în 2007 (cu 5 ani înainte de Rocker, dar tot cu...rockeri).

Vă reamintim că azi, la proiecțiile săptămânale de la Casa Artelor, accesul se face pe bază de bilet (10 lei).  Ca să parafrazăm personajul din scurtmetraj:

"Știți cum se spune: există o prima dată pentru orice. Punem bilet. Gen, pentru prima oară"



marți, 18 noiembrie 2014

Un Palme d'Or inainte de Rocker


Spectatorii care vor veni maine seara la Rocker vor vedea si un mega-bonus: MEGATRON, scurtmetrajul cu care Marian Crisan a luat Palme d'Or la Cannes in 2008 (intrand intr-un club foarte mic de romani distinsi cu acest premiu, alaturi de Ion Popescu-Gopo, Catalin Mitulescu si Cristian Mungiu). Un aperitiv lux de 14 minute (gratie Ralucai Paduraru - Mandragora). 


Trailerul zilei: Nothing Bad Can Happen

luni, 17 noiembrie 2014

ROCKER: "Hai! Toată lumea în casă, la televizor!!!"

ROCKER DE TIMIȘOARA



Dragostea lui VICTOR, un rocker la 45 de ani, pentru fiul sau, ''DINTE", depășește limitele a ceea ce e social și moral acceptat. 

Viața de zi cu zi a tatălui orbitează în jurul fiului său, dependent de droguri. Disperat și gata de a depăși orice obstacol pentru a-i asigura fericirea, Victor ajunge să fure și să se umilească. Pe lîngă legatura de sînge, ceea ce îi unește și mai mult pe cei doi e muzica. Muzica rock.

Cred că e o perioadă numai bună pentru a vedea ROCKER (2012), dacă l-ați ratat cînd a trecut prima oară prin Timișoara (au fost cîteva proiecții în Cuib d'Arte). Două prestații actoricești furtunoase și memorabile, de la cvasi-debutanți în cinema: Dan Chiorean (care mi-a amintit, nu știu de ce, de Javier Bardem în Biutiful) și Alin State (vorbește despre film AICI). Merită menționate și fetele/ secundarele: Ofelia Popii (Q.E.D.), Crina Semciuc (WebsiteStoryÎn derivăSelfie) și Silvia Torok (Teatrul German din Timișoara).

O poveste atipică despre dependență. A fiului de droguri. A tatălui de fiu. Povestea clasică la români (cu părintele care își împlinește visele de tinerețe prin copii) spusă în forță de Marian Crișan. Plus muzica, frate! Coloana asta sonoră ar fi meritat pusă pe un album și comercializată separat (o mostră aici).










Marian Crișan (ultima poză, stînga, sus) a cîștigat un Palme d'Or pentru scurtmetrajul Megatron (2008). În lungmetraj a debutat în forță cu Morgen (2010). Luni, documentarul despre Sișu, din aceeași familie cu Rocker (de fapt, i-a și servit drept documentare) a fost proiectat la Timișoara de Marele Ecran.

E un test și pentru noi. Vom proiecta ROCKER la Timișoara pe bani, pentru că vrem să vedem dacă publicul e dispus să plătească pentru acest gen de filme sau doar pentru alea de la mall (ne-a încurajat și experiența Ceau, Cinema!) și pentru că vrem să întoarcem ceva creatorilor, așa cum e normal (motivele le-am expus deja). Biletul costă 10 lei. Dacă există interes, atunci vom fi încurajați să mai aducem filme de interes, la care plătim drepturi de autor. 

Miercuri de la ora 19.00, Casa Artelor, Timișoara.

Mulțumiri Marian Crișan, ROVA Film, Mandragora (producător: Anca Puiu) și Direcția Județeană de Cultură Timiș.


sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Interstellar

TWITTER FILM-PONG 3




@waka_x out from "Interstellar"- shitloads of money for Mr. Nolan, this director that sells sugarcoated space shit for living.

"Interstellar" - the cheap emotional rollercoaster ride in space and time, the interdimensional clichee pusher.

"Interstellar" message: love and gravity are transmited through space and time. no, really?!

"Interstelar" message 2: "Fuck the Earth, the Earth is fucked. We fucked it. Don't try to save it, let's go and fuck other planets!"

The space race and the space dream should be alive for the wonder of it not for exclusive economic reasons. but what do I know...

Matthew McConaughey plays bruce willis in this cine-scam. and he plays it worse than bruce.

He's in space, stiff and focused, tens of years, only for the mission. no kisses, no farts and no blank stares. hero.

Best design in the whole movie: the ROBOTS! they pay tribute to the classic american school lockers.

I appreciated the analog look of spaceships and the music of mister Zimmer but that's all their is there to like...

@waka_x: true that "But Interstellar’s deep space turns out to be shallower than we expected." - @PeterBradshaw1

"Interstellar" - like "Gravity" - cheap (yet oh so expensive) hyper-active cine-mannerism for the time of crysis...

"Interstellar" falls into the trap of agressive morals, almost religious redemptive values, all in the name of "humanity".

Please STOP comparing it with stanley kubrik's odyssey. it's a shame doing it.

I'd compare it with a 3 hours solo non-stop orgasm in a huge empty industrial fridge. it can't be good for you...

Still, "Interstellar" is better than 80% movies in cinema here, yet it wasn't a good experience for me...




@richieTM: Un episod de 3 ore din "Cosmos" cu un plot mai dens decat miezul unei gauri negre si drama cat sa umple cateva vieti de om. #interstellar


@ilMircu: Nolan Bros goes for the big prize again. Your mind.

N-am habar cat de corecta e "stiinta" din Interstellar, dar sunt sigur ca, dupa film, o gramada de pusti se vor apuca de fizica. Ca sa afle.

Daca treci peste senzatia de inceput ca vezi ceva gen Night Shyamalan (Signs, de ex.) filmul poate sa te prinda. Eu l-am lasat sa ma prinda.

E probabil singura forma de "turism spatial" pe care o voi trai viata asta.


vineri, 14 noiembrie 2014

Afișul zilei: Rocker





A fost în Timișoara de cîteva ori, dar nu știu cum s-a întîmplat, că mereu l-am ratat. Poate mai sunt, printre voi, oameni care vor să vadă Rocker (de Marian Crișan) la Timișoara. Miercuri, la Casa Artelor.

Mulțumiri: Marian Crișan, Mandragora, Rova Film și Direcția Județeană de Cultură Timiș.

Vinerea animata: Craco by Hauschka (music video)

joi, 13 noiembrie 2014

DE CE EU: fotoreportaj


Uau!

Cum a fost aseară la Capitol...Peste 700 de spectatori (plătitori de bilet) la DE CE EU (proiecția versiunii de lucru a filmului lui Tudor Giurgiu la Timișoara). S-a stat la discuții (cu regizorul și actorul Emilian Oprea) pînă aproape de miezul nopții. Pînă revenim cu detalii, avem povestea în imagini a întîlnirii de aseară - mulțumim Mircea Gherase!








 









Fotografii de Mircea Gherase (c)

Timisoara: Open Documentary Session 2014


Aflam si noi in ceasul al 12-lea despre un eveniment timisorean care abia a inceput, o sesiune de workshop-uri si proiectii documentare programata in acest sfarsit de saptamana (13-15.11). Organizat de Asociatia DOCUMENTOR cu sprijinul One World Romania si sustinut de Centrul National al Cinematografiei, Primaria si Consiliul Local Timisoara, Consiliul Judetean Timis evenimentul Open Documentary Session are drept punct principal de atractie proiectia documentarului lui Razvan Georgescu, "Pasaport de Germania", povestea vanzarii de catre regimul lui Ceausescu a aproximativ 250.000 de cetateni romani de origine germana Republicii Federale Germane.

Programul insa cuprinde 6 filme documentare care vor fi proiectate in urmatoarele zile in Aula Magna a Universitatii de Vest:

Joi, 13.11.2014
ora 18:00, Aula Magna UVT
PUTIN’S GAMES
Israel/Germania/Austria, 2013, 90' Alexander Gentelev

Cu saptamani bune inainte de deschidere, Olimpiada de iarna de la Soci era deja faimoasa ca proiect favorit – si colosal - al presedintelui Putin. In Jocurile lui Putin, israelianul de origine rusa Alexander Gentelev (Criminali respectabili, OWR 2011) investigheaza contextul Soci ca pe un microcosm al Rusiei contemporane, dezvaluind mita, coruptia, degradarea mediului si violarea drepturilor omului din spatele Olimpiadei.

ora 20:00, Aula Magna UVT
THE 727 DAYS WITHOUT KARAMO
Austria, 2013, 80' Anja Salomonowitz

Subiectii regizoarei Anja Salomonowitz sunt atinsi biografic de legile complicate ale emigrarii care afecteaza cuplurile ‚inter-culturale’ din Austria. Pe masura ce statul austriac reuseste sa-si impuna regulile asupra realitatilor lor private, cuplurile - fortate fie sa ramana despartite fie sa isi traiasca vietile intre camere de asteptare si cursuri de limba – ori se prabusesc, ori incerca sa-si toarne intrega energie in incercarea de a-si pastra relatiile. 727 de zile fara Karamo e un film despre durere si absenta care reuseste sa fie incantator, romantic, extrem de original si profund politic.

Vineri, 14.11.2014
10:00 – 14:00, Sala C, City Business Centre
WORKSHOP: REGIONAL EXPRESS
Initiativa infiintarii unui fond local, regional, interregional de sustinere a filmului documentar, new media, alternativ, experimental. Care sunt posibilitatile de finantare, cum se face si cu cine. 

ora 19:00, Aula Magna UVT
PASAPORT DE GERMANIA
(TRADING GERMANS)
Germania, Romania 2014, 90’ Razvan Georgescu.

In Romania traiau după cel de-al doilea razboi mondial aproximativ 350 de mii de membri ai minorității vorbitoare de limbă germană, ai căror strămoși s-au stabilit acolo în urmă cu peste 800 de ani. Dar în timpul Războiului Rece, cele mai multe dintre aceste persoane au trebuit să plece din țară. 250 de mii de români de origine germană au fost vanduti în Germania. Un acord secret inter-guvernamental german- român, a făcut acest lucru posibil.„Trading Germans” dezvaluie pentru prima oara cel mai mare trafic de ființe umane din istoria Europei.

Sambata, 15.11.2014
ora 17:00, Aula Magna UVT
FREE SMETANA
Republica Ceha, 2012, 53', Vit Klusak, Filip Remunda

Roman Smetana, sofer de autobuz in Olomouc, protesteaza cu markerul impotriva coruptiei si nedreptatii ce definesc clasa politica ceha. Cand incepe sa adauge antene de extraterestri portretelor de politicieni care populeaza panourile orasului, un coleg de serviciu il toarna superiorilor. Vit Klusak si Filip Remunda, cele doua nume din spatele amarei doc-comedii Czech Dream (2004), urmaresc scandalul public declansat de soferul care decide, intr-o buna zi, ca ii e imposibil sa ramana indiferent in fata situatiei deplorabile a politicii autohtone.

ora 18:00, Aula Magna UVT
THE UNKNOWN KNOWN
SUA, 2013, 90', Errol Morris

„Exista cunoscutul cunoscut - lucrurile pe care stim ca le stim. Exista necunoscutul cunoscut - lucrurile pe care stim ca nu le stim. Dar exista si necunoscutul necunoscut: acele lucruri pe care nu stim ca nu le stim.”
Titlul filmului este inspirat de controversata afirmatie a lui Donald Rumsfeld, din februarie 2002, despre absenta dovezilor cu privire la presupusa existenta, in Irak, a unor arme de distrugere in masa. Criticat initial ca un abuz lingvistic, citatul a fost ulterior descris ca fiind „impecabil” atat semantic, cat si retoric. Titlul lui Morris se refera la o a patra categorie, posibil imprumutata de la filosoful Slavoj Zizek, care a adaugat citatului original „cunoscutul necunoscut” – in viziunea lui „ceea ce nu stim ca stim” (pulsiunile inconstientului care ne determina comportamentul), dar si, posibil, „ceea ce refuzam intentionat sa recunoastem ca stim”. 

ora 20:00, Aula Magna UVT
WATCHERS OF THE SKY
SUA, 2013, 112', Edet Belzberg

Filmul lui Edet Belzberg este structurat in jurul avocatului devenit activist pentru drepturile omului Raphael Lemkin, un evreu nascut in 1900 in din Polonia, care a creat termenul de «genocid» - un instrument esential in mobilizarea legilor internationale pentru pedepsirea unor astfel de crime, punand bazele proceselor de la Nuremberg si de la Curtea Penala Internationala. Filmul urmareste cinci contexte de genocid in spatiul international: Armenia, Kosovo, Rwanda, Sudan si Germania nazista.

INTRAREA LIBERA



miercuri, 12 noiembrie 2014

Manevra "Underwood"


Reiau ce am zis aseară pe facebook și twitter:

Marele Ecran nu e blog de politica, dar nici Ponta n-ar trebui să fure din filme.

House of Cards, sezonul 1, episodul 6: 

În timpul unei confruntări televizate, Frank Underwood (Kevin Spacey) îi solicită adversarului (lider sindical în Educație), să-și ceară scuze de la soția sa (Robin Wright), prezentă în platoul tv, în spatele camerelor.

România, turul 2 al alegerilor prezidențiale:

Victor Ponta îi solicită adversarului său să isi ceară scuze de la soția sa (Daciana), prezenta și ea în platou.

Doar că în serial, adversarul lui Underwood îl acuză pe politician că și-a folosit soția ca proptea în dezbatere. Iohannis nu a punctat însă la fel. Deci la Ponta a funcționat "manevra Underwood".

Ponta (sau staff-ul lui) se inspiră dintr-un serial tv și...de la cine? De la un personaj machiavelic, care e în stare să ucidă ca să ajungă președinte. Mai rămâne să vedem dacă folosește și manevra "ciocnitului în birou", ca în finalul înfricoșător al sezonului 2.

Dar să nu ne aprindem. Sunt doar niște jocuri de cărți. Aseară am văzut că viața nu bate filmul. Îl copiază.


Mai jos, dovada:

Ponta Debate Trick from Lucian Mircu on Vimeo.


Precizare: această platformă este dedicată cinemaului și artelor vizuale. Veți găsi politică aici doar când face subiectul unui film pe care îl analizăm. De aceea, intervenția de azi ar trebui să fie singulară în istoria blogului (iată, pe 6 noiembrie am împlinit 6 ani). Am considerat că e necesară, în condițiile în care subiectul are legătură cu lumea filmului și corespunde unor principii jurnalistice: e de actualitate și de interes public. Această postare nu îi angajează  pe ceilalți autori ai blogului.

marți, 11 noiembrie 2014

Viața nu iartă (1957)

   
Un prim mare film românesc după războiul mondial. Dacă elimini elementele de propagandă (oricum, suportabile), Viața nu iartă (de Iulian Mihu & Manole Marcus) e o piesă de colecție care rezistă bine în timp ca și produs artistic (atmosferă, stil narativ, regie, personaje, scenografie, montaj și, mai ales, imagine). Cu: Emil Botta, Lazăr Vrabie, Angela Chiuaru. Azi, la cinemateca BCUT, de la 18.00.

"Oglinda unei epoci de framantari, de castiguri stilistice, in care cinematograful romanesc se desfacea de crisparea efemera si incerca sa produca si pentru posteritate, filmul este o peroratie pe tema responsabilitatii constiintei fata de tot ce se intampla in jur, fata de tot ce-i este supus spre alegere."   (Romania Literara,1978)








luni, 10 noiembrie 2014

DE CE să vii la DE CE EU?




-pentru că un regizor român vrea să știe ce crezi despre ultimul său film (DE CE EU?) și îl aduce înaintea ta, sperînd să primească un feed-back direct. Tudor Giurgiu vine la Timișoara împreună cu interpretul rolului principal, Emilian Oprea.

"Sunt curios cum vi se pare, ce vă place sau ce nu v-a convins. Să discutam după film despre România anului 2002, despre ce trăim azi și ce va fi de-acum încolo. 
Despre sacrificii și speranță.
Nu vom da interviuri la presă, nu vrem mediatizare. Vrem doar să ne întîlnim cu o seamă de oameni și să discutăm liber despre film."
   (Tudor Giurgiu )


-pentru că, fiind o versiune de lucru (work-in-progress), părerea ta poate contribui la îmbunătățirea produsului final

-pentru că e un film de actualitate, a cărui temă ne preocupă (sau ar trebui să ne preocupe pe toți). L-a consumat și pe regizor: „M-a prins cu totul, m-a devorat, m-a absorbit. Un film despre un erou. Despre justiţie, politică şi multe altele”. Este inspirat de sinuciderea misterioasă a tânărului procuror Cristian Panait, cauzată (din cîte știm) de un dosar greu de corupție din 2002.

-pentru că e un film documentat, care re-descoperă multe afaceri interesante, unele uitate, altele îngropate cu buna știință ( vezi clipul "secvența pe stadion), care pătrunde în tenebrele justiției și politicii românești, "servicii", "acoperiți", "tunuri": "România e țara ștampilelor"

-pentru că Grimus are o piesă pe coloana sonoră




-pentru că Giurgiu nu s-a sfiit să facă filme de public (Legături bolnăvicioase, Despre oameni și melci) și știe cum să aducă oameni în sală (despre cum își distribuie/ promovează filmele a vorbit și la Les Films de Cannes a Bucarest)

-pentru că e un film despre care lumea a vorbit încă înainte să apară acest teaser

-pentru că a ținut morțiș ca Timișoara să fie între cele 4 orașe în care își va prezenta filmul în această săptămână (azi la București  -Muzeul Țăranului, mâine la Iași  -sala Cub a Teatrului Național și joi la Cluj  -cinema Victoria.

La Timișoara, filmul este proiectat miercuri, de la ora 20.00, la sala Capitol a Filarmonicii Banatul. Va fi o singură proiecție în fiecare oraș! (Inițial Tudor își dorea să proiecteze filmul cît mai aproape de studenți, dar nu s-a putut; poate totuși vor veni studenții către film)

-pentru că plătind bilet e cel mai direct mod de a susține filmul românesc și pe cineaști să mai facă: biletul costă 10 lei și se poate achiziționa în avans de la casieria Pro Philarmonia (în holul de intrare la Filarmonică, pe stînga)

-pentru că e un film de care cred că avem nevoie; face dreptate (chiar și tardiv) memoriei unei victime a sistemului, indiferent dacă o considerăm erou...

După zece ani, cred cu tărie că justiţia a început să aibă eroi, oameni integri, cu coloană vertebrală, care refuză compromisul. Cine nu vede schimbările în justiţie din ultimii ani e fie orb, fie rău intenţionat” (Tudor Giurgiu)

...sau martir:

"Justitia nu are eroi. Doar un martir, destul de mediatizat in epoca, dar uitat acum si probabil destui alti martiri acoperiti de uitare. Toti cei care incearca din interior sa lupte cu un sistem asfixiant sfarsesc inevitabil prin a fi inghititi, izolati si sfasiati in bucati."
(Proiectul Panait - blog in memoriam)


sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Plesh goes to Hollywood IX

În care Cristian Plesh (care ne-a scris în mai multe rînduri despre Gone Girl) ia un virus foarte contagios și răspândit între locuitorii de la Hollywood, care îndrăznesc să se plimbe cu visele descoperite pe Sunset Boulevard.  Acum, primim două episoade deodată. 




Stiu ca n-am mai scris de mult timp. Motivul e simplu: sunt deprimat. Si, cum se poate vedea in multe filme, cand un scenarist sau regizor sufera de deprimare (care apropo e adevarata si constanta; variaza ca si efecte vizibile in functie de perioade si evenimentele din jur, dar e acolo inauntru, intotdeauna) nu prea are chef de vorba cu nimeni.

Acum sunt intr-un moment in care am chef. Asa ca voi relata alta intamplare pe care o voi denumi "The illusion of the false dawn".

O luna dupa ultima relatare (wow, nu pot sa cred ca a trecut un an) am primit un telefon pe la 11 noaptea daca pot fi pe platou a doua zi la 7 dimineata. Asta nu se face in industria profesionista. Trebuie sa anunti persoana cu minim 10 ore inainte. In fine, am zis DA si am fost informat ca voi lucra pentru 21 de zile la un lungmetraj. Filmul inca nu este lansat asa ca nu-i voi spune titlul. 

Ajung pe platou, lucrez zilele promise, se pare ca fac asa un job OK ca primesc si bonus. Bonusul trebuia sa fie surpriza si nu trebuia sa stiu de la cine vine (Unit Production Manager sau UPM-ul a luat hotararea) dar in general pe platou se pare ca am talentul de a intra in vorba cu oameni, iar cineva "din birou" mi-a dezvaluit cine a fost binefacatorul.

Casa de productie are multe filme programate in urmatorii ani asa ca m-am gandit ca, daca am facut o impresie buna, s-ar putea sa mai pun mana pe cateva filme. Gandirea mea a fost "sound", cum se spune in engleza. Peste doua luni primesc telefon de la aceeasi casa de productie, daca sunt liber pentru alte 28 de zile. Ma declar liber.

Mi se spune la ce film voi lucra, o continuare la unul din hiturile verii (film prost, dar a facut bani? a facut) si deja ma gandeam ca in sfarsit se imbunatatesc lucrurile dupa evenimentele de la inceputul anului. Think again! Dupa trei zile primesc un alt telefon prin care sunt informat ca nu mai pot lucra la film. 

De ce? 

Desi e aceeasi casa de productie, persoanele din productie (cum ar fi UPM-ul) sunt diferite iar acest UPM nu a vrut sa-si bata capul cu angajarea mea pe motiv ca necesita hartagorie in plus.

Lucrurile stau asa: cand e nevoie crunta de oameni, hartagoriile se pot rezolva (pe cale corect legala apropo, nu e vorba de niciun mismas), dar cand e destul timp pana ce incepe productia nu se oboseste nimeni sa semneze 2-3 hartii in plus. Mai ales daca esti "a low ranking foreigner".

Cum am spus data trecuta: va trebui sa intru calare pe poarta cea mare.


*


Data trecuta am zis ca ma voi concentra, pe bune, pe scris. Asta am si facut. Din ianuarie 2014 si pana acum am tot lucrat la un singur scenariu. 

Pe parcurs, totusi, am si produs doua scurt metraje. Nu ca producator principal (asa ca, daca scurtmetrajele castiga ceva, nu voi urca eu pe scena), dar totusi in echipa de productie... sau cum li se spune: in the grown-ups department" (nota: cei din echipa de filmare cu tot cu regizor sunt considerati copiii, producatorii care se ocupa cu organizarea filmarilor sunt considerati adultii).

Aceste doua scurtmetraje mi-au luat cam 4 luni, deci nu am lucrat exclusiv pe scenariu. Dar credeti ca e gata? Cand cineva mi-a spus ca i-a trebuit doi ani sa-si termine scenariul m-am gandit: la naiba, ce poate sa dureze atat?! 

Acum am vazut. Scenariul curent este la a 6-a varianta...din care 3 variante au fost scrise (si rescrise) de la 0. Pentru a scrie un scenariu de la 0 la aprox 90 de pagini iti trebuie minim o luna. Mie mi-a trebuit cam o luna jumate. Daca esti geniu poti termina si intr-o saptamana, dar nu e cazul.

Uite asa au trecut 10 luni. Partea mai plină a paharului e ca, in aceasta perioada, am reusit sa atrag interesul a doi producatori diferiti, care amandoi s-au angajat in imbunatatirea scenariului. Suna bine, nu? Partea proasta e ca amandoi sunt proaspat absolventi de la AFI, deci amandoi sunt cam in acelasi stadiu ca mine. Se chinuie sa-si croiasca intrarea in industrie. Si nu sunt nici copii de bani gata, adica nu pot produce din banii propri. 

Apropo, cand vine vorba de "copii de bani gata" in lumea filmului ma refer la un copil Spielberg sau de genul. Nu la posibilul copil a lui Kevin Smith. El, saracul, ar avea ceva legaturi in industrie dar posibitatea sa-si finanteze un film mai decent pe banii lui, nu prea. Un posibil esec financiar ar putea avea repercusiuni drastice pe plan profesional si privat.

Oricum, decat sa am o idee si pe nimeni interesat, mai bine sa am o idee si doua persoane interesate. Programul de producator de la AFI este destul de bun si studentilor li se ofera sansa de a putea pune mana pe un numar de telefon de la o persoana mai importanta. Asa ca nu stii niciodata.

Si cu asta sunt la zi. Deocamdata am inca speranta ca poate, incetul cu incetul, acest scenariu, lent si timid, va ajunge la cine trebuie. Dar in acelasi timp trebuie sa raman cu picioarele pe pamant, mai ales dupa unul din episoadele de dezamagire din trecut. Este mai probabil ca speranta mea sa ajunga la marginea lui Grand Canyon, sa se uite in adancurile lui si sa sara in abis cu capul inainte, decat sa ajunga acolo unde se aduna visurile Hollywood-iene indeplinite.

http://3.bp.blogspot.com/-ySVAl9lkiBI/U0Q4-IxtoSI/AAAAAAAAGk8/N8EiVW9JUtc/s1600/noah-image01.jpg


PS. Filmul care mi-a prilejuit "dezamagirea colosala" a fost... Noah. Partea buna este ca, pana ce m-au expediat, am reusit sa schimb 3 propozitii cu Darren Aronofsky. Hmm...poate de aia m-au trimis acasa!? (Cristian Plesh, Holywood)



Sfîrșitul RADEF?

FOR SALE? FOR RENT?




Ceea ce scriam acum nici două zile (AICI)  e pe cale să se întîmple. Sfîrșitul RADEF -o instituție muribundă de ani de zile- pare inevitabil. Păcat de oameni ca Maria Bikfalvi (liderul de sindicat), care au încercat să-și facă treaba în ciuda directorilor puși numai pe jaf și pe îngroparea instituției, cu asistența pasivă a Ministerului Culturii, așa cum am scris aici și aici (scriam incă din 2009, ajutați cu informatii de aceeași Maria Bikfalvi). O epocă se sfîrșește, e clar. Nu e clar ce se va întîmpla cu zestrea sărăcită a regiei. Noi cazinouri? Noi afaceri dubioase, ca în cazul Studio? Trecerea de la un prădător la alții? Va renova cineva ultimele cinematografe rămase în patrimoniul RADEF? Le va putea face funcționale și atractive, în contextul competiției cu multiplexurile? Cine își va asuma această misiune și, mai ales, din ce bani? Întrebări la care sperăm să aflăm răspunsuri mai repede de 2 ani (cît a durat de la întrunirea ultimului consiliu RADEF).

Mai jos am extras principalele pasaje din știrea Hotnews:

"Intr-un comunicat citat de Mediafax, Sindicatul Liber RomaniaFilm spune ca a intrat in posesia unui proiect de Ordonanta de Urgenta a Guvernului (OUG), care prevede fuziunea prin absorbtie a Regiei Autonome a Distributiei si Exploatarii Filmelor "RomaniaFilm" de catre Regia Autonoma "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat" (RA-APPS), in timp ce angajatii RomaniaFilm pichetau joi in fata Ministerului Culturii.

Sindicatul precizeaza ca angajatii RomaniaFilm au inceput sa picheteze sediul Ministerului Culturii pe 3 noiembrie, pentru salvarea regiei, pentru semnarea unui contract colectiv de munca, pentru plata salarilor restante, pentru faptul ca nu exista Consiliu de Administratie din 2012 si pentru locurile lor de munca.

De asemenea, Sindicatul RomaniaFilm spune ca se preconizeaza ca acest proiect de OUG va fi aprobat in urmatoarea sedinta de Guvern, fara ca ea sa se afle in dezbatere publica, asa cum prevede legea transparentei decizionale. "Acest proiect nu se afla in dezbatere nici pe site-ul Ministerului Culturii, nici pe cel al Secretariatului General al Guvernului", spune Sindicatul RomaniaFilm.

Maria Bikfalvi, presedintele Sindicatului Liber RomaniaFilm, a spus ca prin acest proiect de OUG se doreste in fapt moartea regiei RomaniaFilm.

"Avem semnale clare ca asta se va intampla. Tot ce am spus noi in decursul timpului s-a adeverit. Ca pe dumnealor nu-i intereseaza altceva decat sa instraineze aceste imobile (cinematografele, n.r.). Practic nu-i intereseaza destinatia lor", a spus Maria Bikfalvi.

Ea sustine ca este vorba despre "o mafie imobiliara", iar cladirile RomaniaFilm, care gazduiesc sali de cinema, vor fi praduite in campania electorala de primari, carora le-ar fi fost promise de premierul Victor Ponta, ce ocupa si functia de ministrul interimar al Culturii si este si candidat al PSD la alegerile prezidentiale.

Maria Bikfalvi a mai spus ca, la sediul RomaniaFilm, care este la cinema Patria din Bucuresti, vin oameni trimisi de primarii, pentru a prelua cinematografe din patrimoniul regiei. Bikfalvi a dat ca exemplu o persoana care ar fi venit in acest sens de la Craiova.

"Si vin si zic ca au venit sa le ia. Pai cum sa le iei domn'e, asa pur si simplu sa-ti dam cheile de la cinematograful Craiovita din Craiova?

De asemenea, Maria Bikfalvi i-a cerut ministrului Culturii, care in prezent este Victor Ponta, "sa-si asume moartea" regiei RomaniaFilm.

"Sa si-o asume. Pentru ca premierul, la un moment dat, spunea ca pe el il intereseaza si 10 locuri de munca. La RADEF RomaniaFilm vor fi 181 de salariati care vor ramane fara locuri de munca. Dar, din pacate, dumnealui nu-i pasa. Dumnealui a promis aceste cinematografe ca trebuie sa plece catre primarii. Acum mai nou pleaca cinematografele catre RA-APPS si RA-APPS le va da catre primarii", 

Ea a mai spus ca aceste lucruri se intampla in ciuda faptului ca Ministerul Culturii era obligat sa initieze procedura de preluare a cinematografelor deja date unor autoritati locale, pentru ca acestea nu le-au reabilitat si nu le-au pus in functiune in patru ani, asa cum prevedea Lege 303 din 2008.

"Din pacate, nu se doreste a se face lumina. Ministerul nu doreste, vrea sa ascunda gunoiul sub pres. Toate mizeriile lor vor sa le bage sub pres, ca sa nu raspunda. Dar vor raspunde. Intr-un final vor raspunde, pentru ca nici noi nu vom lasa lucrurile asa. Vom face plangeri penale impotriva tuturor ministrilor care au adus regia in aceasta situatie, pentru ca ei se fac vinovati de moartea acestei regii. Ei si numai ei".

Pe de alta parte, in comunicatul RomaniaFilm se mai spune ca "incepand cu anul 2012, de cand Consiliul de Administratie a fost revocat ilegal de catre domnul Puiu Hasotti, ministrul culturii de la acea vreme", sindicatul a spus in repetate randuri ca, de fapt, se urmareste distrugerea regiei.

"Am spus ca se doreste transferul activelor administrate de regie, sali si gradini de cinematograf, catre RAPPS. Acum avem dovada certa ca nici pana in ziua de azi aceasta idee nu a disparut, acesta fuziune fiind singura solutie pe care Guvernul si Ministerul Culturii o pot gasi, pentru a instraina un patrimoniu imobiliar foarte dorit de clientela partidelor politice aflate la guvernare".

In ultimii doi ani, Sindicatul Liber RomaniaFilm a transmis catre Ministerul Culturii un numar impresionant de adrese, prin care sesiza multitudinea problemelor generate de lipsa Consiliului de Administratie, adrese la care nu a primit, invariabil, raspuns. "Este important de spus ca aceasta situatie a fost initiata in momentul in care domnul Victor Viorel Ponta (actual ministru interimar al Culturii) a preluat conducerea Guvernului Romaniei"

In comunicat se mai spune ca, prin desfiintarea RomaniaFilm, "se distruge de fapt cinematografia romana, pentru ca filmele romanesti nu vor mai avea ecrane pe care sa se poata viziona. Degeaba toate cinematografele vor fi preluate de primarii, acestea nu vor face niciodata activitate de difuzare de film. Spunem asta avand certitudinea faptului ca, din cele 107 cinematografe predate catre primarii din anul 2009 pana in anul 2011, doar 5 functioneaza ca cinematografe si, desi aveau obligatia prin lege de a face investitii si de a mentine obiectul de activitate, primariile nu au respectat legea". (Hotnews, 7 noiembrie)

Suntem foarte curioși ce va urma. Cît de curioși? Exact ca în poza asta de curioși...




joi, 6 noiembrie 2014

"DE CE EU?" - proiectie speciala, la Timisoara


Si, da, dupa lupta seculare care au durat vreo doua saptamani (pentru a gasi o sala potrivita) putem anunta evenimentul saptamanii viitoare la Timisoara (nu e vorba de turul II)



Ca sa nu va plangeti dupa aceea "DE CE EU n-am prins?", sfatul nostru e sa luati din timp bilete de la casieria Filarmonicii.


Cristian Mungiu: "Cinematografele dispar. Ne pregătim să devenim prizonierii multiplexurilor"

WORKSHOP-UL DESPRE DISTRIBUȚIA FILMULUI EUROPEAN & SOARTA CINEMATOGRAFELOR (LES FILMS DE CANNES A BUCAREST, 26 OCTOMBRIE)



În a treia zi a festivalului Les Films de Cannes a Bucarest a avut loc un workshop, de fapt o discuție destinsă (care a plecat de la aceste întrebări), moderată discret de Cristian Mungiu și Codruța Crețulescu. Au participat regizori, producători, distribuitori importanți și vreo 30-40 de oameni în public (sala Elvira Popescu). Am trecut în revistă ideile dezbătute pentru cei 30-40 de oameni care vor avea răbdare și interes sa citească tot materialul. Sau săriți direct la concluzia lui Cristian Mungiu. 

Regizorii Michel Hazanavicius (The Artist) și Radu Mihăileanu (Va, Vie et Deviens) au vorbit despre un proiect legislativ pentru stoparea pirateriei (torenții omoară încet dar sigur industria europeană de film). E în discuție acum în Franța și ar avea în vedere trei pași: dacă nu te oprești din piratat -după două avertismente- ți se taie netul.

Radu Mihăileanu deplînge demagogia din jurul acestui subiect delicat: dacă filmele sunt gratis atunci înseamnă că nu au valoare. În orice alte domeniu (de exemplu în agricultură) ar părea o nebunie: cînd iei roșiile unui fermier și nu plătești se cheamă furt. Se poate vorbi azi de pericolul "dematerializării" filmelor.

În paralel cu măsurile anti-piraterie ar urma creată o mega-platformă online pentru ca filmele europene să fie disponibile, să ajungă la public (nici în țările vestice, pe care le admirăm, nu ajung lesne în multiplex). Taxele cerute de multiplexuri pentru ca un film să intre pe ecranele lor (se plătește pînă și difuzarea trailer-elor!) îngreunează distribuția filmelor europene "mici", care nu au nicio șansă în fața Goliatului american. La fel ca în România, multiplexurile nu rulează un film european mai mult de o săptămână, decît dacă umple sălile.


"Nu poți avea aceleși reguli pentru Iron Man 5 și După Dealuri" (M. Hazanavicius)

A fost luată în discuție și finanțarea filmelor europene prin taxarea internetului (ceea ce după cum ați văzut recent în Ungaria, nu e o idee foarte populară). Sau taxarea profitului din snack-uri. Nu rîdeți, operatorii de multiplex fac mai mult profit din produsele vîndute la intrare decît din bilete (filmele au devenit practic un pretext pentru consumul de nachos).

Totuși, în Franța e altă lume: CNC-ul lor împarte profitul cu producătorii, ceea ce în final se traduce prin formula: mai multe bilete vîndute - mai mulți bani care se întorc la creatori și automat condiții de finanțare cu 50 % mai bune pentru următorul film (dacă primul film a fost un succes, la al doilea  primești 25 % din încasări, dublu față de primul și tot așa...). În plus, în Franța sunt 5000 de ecrane și sute de cinematografe cu un singur ecran sau săli art-house (chiar dacă și la ei sunt din ce în ce mai fragile).


Hazanavicius și doi distribuitori de film european
 

"Televiziunea a murit pentru cinema" (Radu Mihăileanu)

Traversăm o perioadă ciudată, suntem "între lumi". Televiziunea pierde supremația în fața internetului, VOD (video on demand) cîștigă tot mai mult teritoriu (de exemplu, Welcome to New York de Abel Ferrara a fost lansat direct pe VOD). Și totuși, cele mai mari platforme VOD aparțin tot televiziunilor.

Participanții sugerau că televiziunile europene ar trebui să direcționeze o parte din profituri către industria cinematografică, pentru a avea mai multe filme și mai bune. Numai așa s-ar echilibra lupta cu mașinăria Holywood-ului și cu obiceiurile publicului.

Toți au fost de acord că de aici trebuie plecat: de la crearea unor obiceiuri de vizionare a filmului european, prin educație (un catalog gratuit de titluri pentru școli) și prin tactici creative de promovare și, de ce nu, mai agresive (deci cu armele americanilor).

                                      Jakub Duszynski, un distribuitor creativ


"Disponibilitatea filmelor nu e o soluție"


Polonezul Jakub Duszynski (director de achiziții la Gutek Film, cea mai importantă casă de distribuție de filme independente din Polonia) vorbea despre nevoia de curatori care să creeze cerere pentru filmul european (așa cum ar face un galerist cu un pictor), pentru că doar "disponibilitatea filmelor -printr-o platformă- nu e o soluție". Trebuie create cît mai multe evenimente unice, festivaluri și orice alte căi prin care te poți conecta cu audiența ta.

Jakub și apoi "omologul" său din Ungaria, Gabor Boszormenyi, au arătat cum stîrnesc interes pentru titlurilr din portofoliul lor (întîlniri sau discuții pe skype între cineaști și public, afișe sau trailere provocatoare, stunt-uri online). Campaniile de promovare ale filmelor europene în țări ca Polonia sau Ungaria nu au bugete foarte mari (între 5 - 20.000 de euro), așa că sunt favorizate ideile originale, precum săculeții de ciment împărțiți pentru promovarea Borgman și tipărirea unui manual:"Cum să folosești acest film".

În general, distribuitorii se declară mulțumiți dacă strîng cel puțin 15.000 de spectatori (de la această cifră în sus un film devine profitabil). Uneori (cam o dată, de două ori pe an) apare și cîte un hit. În acest caz fericit, profitul obținut acoperă și cheltuielile cu filmele neprofitabile, care strîng cel mult 5000 de spectatori (un exemplu din țara noastră a dat Antoine Bagnaninchi de la Independența Film, care a avut vînzări neașteptate cu Nymphomaniac 1; profitul a fost suficient ca să acopere și pierderile cu Nymphomaniac -partea a doua).

Deci distribuția filmului european seamănă de multe ori cu un pariu. Se întîmplă adesea ca distribuitorii să investească într-un film doar pentru le place și cred în el. Însă Jakub a înțeles că selecția nu ar trebui să depindă doar de filtrul său subiectiv și a dezvoltat un proces prin care o parte din titlurile în care investește este selectată de un grup de cinefili, jurnaliști, critici sau bloggeri.

Polonia și Ungaria sunt exemple pozitive de revitalizare a cinematografelor de stat. Polonezii au redigitalizat peste o sută de săli vechi (în Wroclaw s-a deschis și un multiplex "arthouse"). În Ungaria, au convins Cinema City- care deține monopolul-  să direcționeze o parte din profit pentru resurecția în era digitală a cîteva zeci de săli vechi. În plus, în aceste țări, autoritățile locale acordă sprijin financiar cinematografelor cu un singur ecran. Nici nu ar rezista fără aceste subsidii.

Bine, veți zice, în Franța sau Polonia statul se implică, iar publicul e mai educat și dispus să cheltuiască pe cultură. Dar cum s-ar putea aplica ideile acestea în țara noastră? Urma să încercăm niște răspunsuri după pauză ( pauză în care Tudor Giurgiu și Răzvan Penescu -de la Liternet- s-au dus să vadă finala Simonei Halep, iar eu am mai prins jumătate din nebunia lui Godard, Adieu au langage 3D).


Adieu cinematografe? Adieu RADEF?

În partea a doua a discuțiilor a devenit dureros de clar că România e o lume total diferită față de țările discutate anterior. De la sisteme funcționale de la un cap la altul (sigur, fiecare cu provocările sale) am ajuns iarăși într-o fundătură balcanică.

Trecerea n-a fost chiar așa abruptă. Judith Collel din Spania a povestit cît de greu ajung filmele europene în multiplexurile lor. Spaniolii mai au o problemă: toate filmele străine sunt dublate. Doar în cîteva săli de cinematecă mai prinzi filme cu vocile originale.

Apoi producătoarea Selfie (cel mai vizionat film românesc de anul acesta, cu peste 100.000 de spectatori) a explicat succesul prin promovarea agresivă și caravana în multe orașe mici. La care eu aș adăuga influența partenerului media (ProTV) și prezența unor vedete pop pe afiș.

                             Tudor Giurgiu, regizor, producător, fondator TIFF


"Singura formă de distribuție care funcționează în România acum e evenimentul, festivalul" (Tudor Giurgiu)

Ca să rămânem în zona pozitivă, în România există "modelul" de la Cluj (unde emulația din jurul TIFF s-a tradus, printre altele, în două cinematografe modernizate). O explicație a succesului vine și din "pressing-ul" insistent, ardelenesc, pe care Tudor Giurgiu l-a făcut la autoritățile locale.

Un subiect pozitiv a fost și cinematograful din Gottlob, primarul localității timișene fiind invitat de organizatori pentru a arăta că se pot reabilita și în mediu rural cinematografe (nu doar transformate în crîșme sau cazinouri). Gheorghe Nastor a explicat pe scurt ce a făcut și ce mai are de făcut. Dincolo de inițiativa lăudabilă rămâne o întrebare: cum vor reuși concret gottlobenii să facă funcțională și durabilă această sală? Ne-am angajat că dăm și noi o mână de ajutor, dar e nevoie de mai multe mâini.

                                       
                                                    Alături de Gheorghe Nastor, primarul din Gottlob

A vorbit apoi reprezentantul unui grup de inițiativă din București care urmărește salvarea cinematografului Favorit (inițial Primăria de sector a acordat finanțare pentru reabilitare pentru ca apoi să o retragă).

Constantin Hurjui, reprezentantul RADEF din Iași, a încasat în numele instituției mai multe ghionturi (îmi pare rău pentru dumnealui fiindcă pare bine intenționat și iubitor de cinema). La Iași, primăria vrea să cîștige titlul de Capitală Culturală Europeană construind parcări, dar nu există o sală decentă de cinema. Întrebat fără înconjur de Cristian Mungiu dacă instituția RADEF (al cărui consiliu de administrație nu s-a mai întrunit de 1 an) mai are vreun rost, domnul Hurjui a recunoscut că, în contextul actual, nu își mai justifică existența.

"Singura soluție juridică (ținînd cont și de numeroasele litigii în care e implicată instituția) ar fi ca toată sălile să fie cedate către primării (cu riscul că vor face ce vor cu ele), astfel încît RADEF va rămâne fără obiectul activității, nu va mai avea ce să administreze. Există un plan de a reține un număr de săli strategice, cu potențial, care teoretic ar intra sub umbrela CNC-ului și care să le digitalizeze. Acesta e punctul 0 în care suntem." (Tudor Giurgiu).

A venit rîndul meu să mă plîng de situația din Timișoara. Apoi am încercat să schițez cîteva soluții, nu așa coerent cum apar mai jos:

-o strategie națională pentru cinema: să fie recunoscut rolul vital al cinematografiei (așa cum au făcut-o țări ca Polonia și Croația) și acționat în consecință

-nu ajunge să avem săli de cinema, dacă nu avem filme și spectatori; așadar, după ce se va pune la punct o rețea funcțională de săli (10-20, cîte vor fi), trebuie creat un program pentru elevi, în colaborare cu Ministerul Educației, Ministerul Culturii, cu autoritățile locale și distribuitorii de film. Deci filme europene gratis (numai) pentru elevi.

-în rest, publicul trebuie să înțeleagă că cinematografia națională se sprijină plătind bilet la film; din păcate, în ultimii ani, acest public a fost învățat de autorități cu tot felul de pomeni culturale și acum i se pare ciudat să plătească 10 lei pentru un film. Deci, în primul rînd, autoritățile locale trebuie să înțeleagă de ce este un avantaj pentru toată lumea atunci cînd cultura devine profitabilă și o parte din bani se întorc la creatori.

-am completat și eu ce zicea Jakub din Polonia legat de oportunitatea unor curatori (în locul personalului îmbătrînit, nepregătit și lipsit de inițiativă al RADEF) care să fie plătiți pentru a crea nevoia de film european prin evenimente, programe educative, proiecții etc. Cu voluntari cine-entuziaști poți să organizezi un festival de buzunar sau un program de cinematecă, dar nu vei depăși această etapă. O schimbare de sistem nu se poate face cu oameni care fac treaba asta doar din pasiune, în timpul lor liber. Propunerea mea: o trupă activă de cine-entuziaști care să fie plătiți pentru munca lor (în folosul comunității).

Gabor Boszormenyi din Ungaria mi-a povestit că a strîns o asemenea trupă pentru o excursie în Cehia și Slovacia, ca să le arate cum funcționează cinematecile din aceste țări. Apropo, știați că la Szeged (un oraș pe jumătate cît Timișoara) există de cîțiva ani un cinematograf art-house foarte frumos?

Mi-am încheiat discursul fără să mai apuc să spun încă două idei pe care mi le notasem de acasă:

-trebuie introduse măsuri de protecționism în favoarea cinemaului european/românesc (așa cum se întîmplă în țări ca Franța sau Coreea de Sud care, și din acest motiv, au dezvoltat o cinematografie națională puternică). Concret, să există un procent obligatoriu de filme europene sau românești care să intre în programul de multiplex.

-iar regizorii români n-ar trebui să se mai ferească de a face filme de public. Avem nevoie de o "clasă de mijloc" a filmelor românești. Cinema de public, inteligent și diversificat. Avem nevoie de mai multe Poziția Copilului ca să avem mai multe După Dealuri sau A fost sau n-a fost. Percepția generală a românilor despre filmul lor se poate rezuma în: "Ah! Eu nu mai vreau să-l văd pe Dragoș Bucur cum mănâncă jumătate de oră o ciorbă" (am auzit pe cineva pomenind o "uniformizare" stilistică în cinematografia românească).

Jakub Dszuzynski era uimit să audă că filmul românesc cel mai popular al anului a strâns doar 100.000 de spectatori. În Polonia, filmele de succes poloneze strîng milioane de spectatori (e adevărat că și numărul populației e dublu). Îndemnul lui pentru creatorii români era să facă totul pentru a aduce publicul în săli (aici e clu-ul). Tudor Giurgiu, care chiar a încercat de toate, observă că evenimentele (precum caravana TIFF) fac să renască gustul pentru film și în orașele mici.

Am plecat de la workshop mai clarificat în legătură cu ce ar trebui făcut. Există un plan, există aceste inițiative, dar cu cine să le discuți? Marea problemă e că nu ai interlocutor, așa cum observa Cristian Mungiu. Cine trebuia să audă, cine avea tot interesul să audă, a lipsit nemotivat. Au fost invitați la workshop reprezentanți ai CNC-ului, RADEF-ului, sindicatului "Ecranul", Ministerului Culturii. Răspunsul lor: scaunele goale (le puteți număra pe scenă, în poza de mai jos).  




"Concluzia e  tristă. 

Ea reflectă adevărul pe care noi îl știam cînd am intrat în această conversație: cinematografele dispar. Să nu ne iluzionăm că aceste săli date la primării vor mai fi cinematografe. Am toată stima pentru inițiativa Favorit dar asemenea inițiative nu au nimic în comun cu ce înseamnă distribuția de film. Una e să existe din cînd în cînd și cinema și alta e să ai o oarecare distribuție pe care te poți baza. Sigur că e de dorit să recuperăm 10, 15 sau 20 de săli pe care să le administreze cumva CNC-ul, să fie sub pălăria lui. Dar nu vor rezolva problema. Rămân prea puține săli la o țară de 20 de milioane. Situația e foarte limpede: noi ne pregătim să renunțăm complet (și nu avem nicio soluție) la un sistem de săli cu ecrane independente și vom deveni prizonierii multiplexurilor. Unii dintre noi, din cînd în cînd, se vor mai descurca să-și dea filmul la multiplex. Dacă nu, alternativa va fi tot asta pe care o promovăm deja: mergem în caravane ca altădată și organizăm acolo un mic bîlci local cu proiector. Nu e nicio perspectivă. Dacă te uiți de la ce discuție am plecat de dimineață și la ce nivel încheiem acum...nu e o lume la mijloc, sunt foarte multe lumi la mijloc. Am plecat de la acele probleme de legislație și exploatare și iată ce model local am ajuns să discutăm după-amiaza: parcări...În afară, toată lumea știe că nu poți să renunți la exploatarea cu cinematograful, oricît de multe VOD-uri sau platforme ai avea. Exploatarea în cinematografe încă aduce mai mulți bani decît toate celelalte platforme. Noi, în România, ne pregătim să sărim această etapă și vom fi în continuare în situația de acum, de a finanța din bani publici niște filme care au mereu mai mulți spectatori în fiecare altă țară decît în România. Problema e că noi nu avem un interlocutor. Noi, cu toți colegii de aici, am avea niște soluții de oferit, am avea un plan de făcut și reiese din discuțiile noastre un plan global. Dar nu poți să oferi niște soluții cuiva dacă acel cineva nu e pe scaun. Acel cineva pentru noi nu există. Noi nu avem cu cine să purtăm această discuție pentru că, acea gîndire că cinematograful e un act de cultură și interesează pe cineva, nu funcționează în România. Trebuie să constatăm că de fapt nu există interes pentru acest lucru și dacă nu există interes la nivel politic și decizional e foarte greu să avansezi cu ceva. Cine va veni pe scaunul de la CNC va trebui să aibă o vedere mult mai cuprinzătoare și să țină cont de toate aspectele acestea. În continuare depindem de niște decizii care nu ne aparțin" (Cristian Mungiu