sâmbătă, 3 noiembrie 2012

"Kanal" de Andrzej Wajda - Radiografia eroismului



Cea de-a opta ediţie a Festivalul Filmului Polonez s-a deschis vineri la Bucureşti cu un clasic al cinematografiei: Kanal (1956), al doilea film al lui Andrzej Wajda. Institutul Polonez a propus pentru acest an o formulă inedită şi extrem de ambiţioasă: prezentarea a 14 filme, câte două în fiecare zi – unul vechi şi unul nou, legate tematic şi/sau stilistic. Programul festivalului poate fi consultat pe site-ul Institutului Polonez.   


Varşovia, sfârşitul lui septembrie 1944. Oraşul este ocupat de trupele germane. Prin grupuri răzleţe, armata poloneză continuă insurecţia, aflată pe punctul de a fi înăbuşită Filmul urmăreşte povestea câtorva membri ai unui detaşament tot mai decimat, de la ultima zi de luptă la suprafaţă la retragerea în canale, într-o zvâcnire finală de demnitate înaintea unei morţi anunţate. Considerat drept unul din cele mai bune filme ale anului 1957 (laureat ex-aequo la Cannes cu premiul special al juriului), Kanal este, după Generaţie, al doilea lungmetraj al celui ce avea să devină cel mai titrat regizor polonez (cineastul în vârstă de 86 de ani continuă să fie activ şi în prezent, pentru 2013 pregătind un film despre Lech Walesa). 

Parte secundă a trilogiei rezistenţei şi războiului care avea să se încheie cu Cenuşă şi diamant, Kanal nu este atât un film antinazist (aproape nu există scene cu militarii forţei ocupante), cât mai degrabă o radiografie a eroismului fără eroi, lipsită de tentaţia de a glorifica propagandistic lupta insurgenţilor varşovieni (pornind de la o istorie traumatizantă, cinematografia poloneză a construit o adevărată tradiţie a filmelor pe această temă, care îşi întinde tentaculele până astăzi).




Pe baza unei povestiri şi a unui scenariu scrise de  Jerzy Stefan Stawinski, ofiţer în armată, Wajda realizează un film care pune accentul pe lipsa de eroism – în sensul clişeizat al termenului - cu care protagoniştii înfruntă moartea. Printr-o decizie regizorală de efect, în totală contradicţie cu modelul narativ tradiţional (preponderent hollywoodian), Wajda oferă spectatorului, încă din primele momente, deznodământul poveştii: o voce din off, care îi prezintă, după porecle, pe membrii detaşamentului, atrage atenţia că ceea ce vom vedea sunt ultimele momente din viaţa personajelor. Kanal se îndreaptă astfel spre un profund studiu de caractere.

Wajda oferă de altfel puţine informaţii despre desfăşurarea efectivă a luptei şi despre acea big picture spre care sunt înclinate producţiile istorice. După o introducere cu imagini de arhivă cu Varşovia devastată de război, în prima parte a filmului îi vedem pe protagonişti luptând cu ultimele resurse, dintr-o clădire distrusă, cu forţa aparent invincibilă a trupelor germane. Prin travellinguri prelungite, camera relevă un peisaj dezolant: cadavre, obiecte răzleţe, moloz şi cruci, multe cruci. 

În mişcările sale, aparatul de filmat se opreşte deseori asupra câte unei persoane, ca o concluzie a tocmai a ceea ce am văzut timp de câteva secunde. În ciuda asaltului la care sunt supuşi şi a ameninţării cu moartea, protagoniştii (în rândul cărora se află şi două femei) se încăpăţânează să trăiască. Atunci când nu luptă, „eroii” se rad, cântă la pian, fac dragoste, urzesc planuri de viitor, îşi aruncă mici răutăţi sau încearcă să îşi contacteze famiile din zonele ocupate ale oraşului. Nimic spectaculos, doar viaţă. 

   


Degradarea lor fizică şi psihică se amplifică odată cu coborârea în canale pentru a ajunge într-o altă parte a Varşoviei, la ordinul unui superior. Din acest moment, filmul îşi dezvăluie adevărata forţă. Despărţiţi în grupuri mai mici, rătăciţi, înspăimântaţi de pericolul de a fi prinşi de nemţi dacă ies în zonele nepotrivite, ameninţaţi de gazele pe care ocupantul le eliberează, murdari, răniţi, epuizaţi, înfometaţi, acoperiţi de apa fetidă, deznădăjduiţi de ieşirile blocate peste care dau, potagoniştii ajung să vadă în moarte singura salvare. 

Nimic eroic în rătăcirea prin „infern” (unul din protagonişti, compozitor care înnebuneşte treptat, citează la un moment dat din „Divina Comedia” a lui Dante), ci simple instincte de supravieţuire. În faţa morţii, solidaritatea este pusă la încercare, trădările sunt o atracţie la îndemnă, iar mărturisile pot avea consecinţe tragice. Cineastul polonez are grijă să nu uniformizeze reacţiile, să nu îşi judece personajele şi nici să ofere lecţii de morală sau eroism afişat, lăsând evaluarea în seama spectatorului.

Wajda arată agonia protagoniştilor printr-o excelentă „gradare a suferinţelor, tragismului şi suspansului” (D. Austen) şi prin construirea unei ramarcabile atmosfere claustrofobe.   

              

20 de comentarii:

  1. Nu-l cunosc mai deloc pe Wajda. Imi amintesc ca am vazut Tatarak acum 2 ani la un Festival de Film European si m-a cam plictisit subiectul desi ca aspect si interpretari a fost destul de reusit. Cred ca filmele mai vechi sunt mai interesante...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt de acord cu afirmația asta ”oldies are goldies”. Sunt de acord că pentru a vedea un film de azi, ar fi indicat să vezi ce au făcut și alții, în trecut. În definitv, roata nu e inventată de mai multe ori. Altcumva, Tatarak este un film foarte intim, un film despre un alt film pe care Wajda ar fi trebuit să îl realizeze, dar al cărui filmare a fost oprită pentru că Edward Klosinski, directorul de imagine, moare în timpul producției. În definitiv, filmul este un film dedicat decedatului, în care nevasta - Krystyna Janda - scrie un monolog vizându-l. Poate nu se știe, dar monologul ăla este scris de ea însăși. Și asta e cu atât mai bulversant / emoționant. O actriță care se pune și în rol de văduvă pentru a da viață unui alt film, cu prețul suferinței.

      Tatarak nu e vreun film-etalon pentru Wajda, dar e un film pentru care te antrenezi cu ceva vizionări înainte.

      Altcumva, mă bucur că Filmul Plonez trăiește, și are regizori noi puși la înaintare. Luna asta, apare cel de-al treilea film al lui Trzaskalski. Poate îl aduc și la noi.

      Ștergere
    2. Da, monologul ala a fost ceva deosebit. Dar l-am revazut la tine parca pe blog. Cred ca am fost un pic bulversat de proiectie.. nu ma asteptam ca filmul sa fie atat de personal si de stratificat. Plus ca au fost ceva probleme cu subtitrarea.. nu intelegeam prea multe.. in fine.

      Ștergere
  2. Eu nu i-am vazut filmele mai noi (nici macar Katyn, care e pe lista mea lunga de asteptare). In schimb i-am vazut cateva din marile opere ale unei filmografii extrem de vaste (nu i-am vazut inca, ce-i drept, nici Omul de marmura sau Omul de fier, repere ale cinematografiei poloneze). Dar filmele sale din anii 50 sunt chiar extraordinare (Cenusa si diamant e cu adevarat un mare film), la fel cum mari filme sunt si cele de inceput ale colegilor sai de generatie - Jerzy Kawalerowicz si Andrzej Munk,pe care ii racomand calduros. Pentru mine, Wajda ramane un capitol ce merita explorat indeaproape

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioane, CANALUL aista are cumva vreo iesire spre o OGLINDA, spre DUPA DEALURI, spre o CALAUZA? ;)

      Ștergere
  3. cum Wajda si eroismul nu mi-au prins sufletul rece, contribui si eu cu ce stiu. va supun atentiei 2 regizori (de film) polonezi care m-au prins tare: Piotr Szulkin si Andrzej Zulawski. Si unul de animatie: Piotr Kamler.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pacat ca Wajda nu ti-a "prins sufletul rece". Poate ii mai acorzi o sansa, in special marilor sale filme :) Pe Szulkin si Kamler nu-i stiu, iar din Zulawski, desi am multe filme ale sale, nu am vazut decat A treia parte a noptii, o abordare diferita asupra comunismului. Poate o sa ajung si la el intr-o zi, dar mi se pare oricum dintr-o liga inferioara marilor cineasti pe care i-a avut Polonia si pe care ii indragesc: Wajda, Kawalerowicz, Zanussi, Munk, Skolimowski, Kieslowski, Polanski (dinaintea emigrarii), Has.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar cu Kieslowski m-am familiarizat. Zic ca mai am timp :)

      Ștergere
    2. Richie, ti-ar placea cu siguranta cel putin Skolimowski, care, dupa o lunga pauza, a revenit in ultimii ani cu doua filme extrem de interesante (poate le-ai si vazut) - Four Nights with Anna si Essential Killing (cu Vincent Gallo)

      Ștergere
  5. Ionut: nu stiu cum am uitat de Wojciech Has ("The Saragossa Manuscript") si evident Polanski ( early works ). mie de multe ori imi plac sau imi spun mai multe cineasti din "liga inferioara" cum o numesti tu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. (din aia dragi mie) mai adaug: Marek Koterski ("Dzien swira" etc) si mai recentul Wojciech Smarzowski ( imi plac tare de tot ale lui "The Dark House" si "The Wedding" ).

      Ștergere
    2. Mersi ca mi-ai amintit de Koterski si Dzien swira. Il am si eu, am mai citit lucruri foarte bune despre el, dar nu l-am vazut inca, poate profit acum de ocazie, ca tot e festivalul filmului polonez :) n-am vazut nici cele doua filme ale lui Wojciech Smarzowski de care pomenesti (stiu ca The Dark House eu un hit polonez al ultimilor ani, extrem de apreciat), dar o sa vad in schimb la festivalul asta Rosa, cel mai recent film al sau

      Ștergere
  6. Ionut: nu cred ca-i indicat sa imparti in ligi asa transant. (ai zis de cinema polonez superior dar ai uitat sa spui de ala arian :). fiecare rezoneaza pe frecventele lui. si e bine sa fim deschisi si curiosi. altfel ajungi sa vorbesti de cinemaul ADEVARAT si alte bazaconii :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu-mi plac nici mie diferentierile transante, mai ales in cinema. si sunt extrem de deschis si curios (altfel n-as mai vedea zeci de filme intr-o luna :) ). referirea mea la Zulawski poate e gresita, mai ales ca nu i-am vazut decat un film si stiu ca are un univers propriu si un stil propriu si original, asa ca nu mai fac referire la el pana nu-i mai vad si alte filme. evident ca nu se pot extrapola concepte ideologice tampite precum arian/nearian in cinema. spun insa o banalitate: insa totusi seturi de criterii (dezvoltate de oameni care se pricep) prin care se pot face diferentieri intre ceea ce e cinema de calitate (inovator, deschizator de drumuri etc, cum vrei sa-i spui) si ceea ce nu e cinema (sau e cinema prost sau ultraconformist, care, in fond, nu conteaza). nu putem sa reducem totul la gusturi si la ce rezoneaza fiecare, pentru ca nu functioneaza. daca ar fi asa, atunci filme romanesti ca Reconstituirea, Meandre sau Secvente pot fi puse pe acelasi plan cu seria BD, Nea Marin sau cu nu stiu ce film din marea epopee nationala (acestea din urma, extrem de indragite de milioane de oameni, comparativ cu numarul muuult mai mic care au vazut si gusta Meandre sau Secvente). Ori, e evident ca cele categorii nu pot fi puse pe acelasi plan, oricat am democratiza gusturile (si se poate oricand dovedi de ce primele filme sunt cu adevarat cinema, iar cele din a doua categorie nu sunt nimic mai mult decat amuzament facil, care mai ascunde si ideologie). asa ca, uneori, diferentierile calitative conteaza.

      Ștergere
    2. Ha! Te dai la "epopeea nationala", B.D.-uri, NEA MARIN MILIARDAR & co. insa uiti ca domnul Lucian Mircu a primit o amenintare cu o sfanta bataie pentru ca a scris nemagulitor despre "Nemuritorul" S.N. In vremurile noastre amestecate in care putine mai sunt lucrurile sfinte, iata ca descoperim aici ditamai oceanul de sfintenie. Daca schimbi un pic limba si anul productiei si te muti mai in zona anglo-saxona si inspre anii nostri, vei gasi si acolo adevarate tezaure de sfintenie. De care nu e nici bine si nici folositor de te legi. (Nu degeaba spunea Dostoievski asa: omul modern nu este ateu, ci idolatru.) Pana la urma, cei cu MEANDRE si SECVENTE (ce-s alea, vor intreba cei mai multi, care nici macar n-au auzit de ele) raman tot la ale lor, dupa cum si ceilalti raman credinciosi tot povestilor cu care s-au obisnuit din salile de cinema, de la TV, de pe internetul accesat de-a valma. E greu de tot sa pui un bun inceput (si apoi sa inaintezi fara sa te pierzi) unei discutii despre axiologie, despre valoare, despre calitate, despre adevar si falsitate etc. Mie unul, astfel de discutii purtate cu necunoscuti, in fond, pe diversi "pereti" virtuali imi activeaza o pofta nebuna de...minimalism, de raspunsuri laconice. E un consum inutil. (Pe de alta parte - I mean it! - le sunt recunoscator tuturor acelora care m-au facut sa imi dau seama de esecul unui dialog: mi-au dat ocazia sa imi pretuiesc mai mult decat inainte timpul pe care-l mai am de trait.)

      Ștergere
  7. Ionut: am si eu Rosa la vazut pe saptamana cealalta. poate discutam despre el dupa ce il vedem :) (*multumesc Bogdan ochi vigilent. la 4am, bloguiala nu e tot timpul coerenta :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ionut: am vazut si Rosa. n-a fost rau dar parca celelate doua filme ("The Dark House" si "The Wedding") au fost mai bune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu l-am vazut. Mi se pare un film foarte bun. Dar nu pot sa le compar cu celelalte doua, deoarece nu le-am vazut inca. Tocmai ma pregateam sa scriu despre el pe Marele Ecran, asa ca vom putea continua discutia, mai aplicat

      Ștergere