joi, 8 noiembrie 2012

Filme de LUX la Bucureşti


Printre tot mai numeroasele festivaluri şi gale de film care inundă toamna bucureşteană, în acest an şi-a făcut loc un proiect inedit: prezentarea producţiilor nominalizate la Premiul LUX al Parlamentului European.

Pentru prima dată, cele trei filme finaliste vor fi difuzate în octombrie şi noiembrie în toate statele UE şi vor fi subtitrate în cele 23 de limbi oficiale ale blocului comunitar, potrivit site-ului PE. Câştigătorul va fi ales în noiembrie, prin votul deputaţilor europeni. În România, proiecţia celor trei filme va avea loc la Cinema Studio din Bucureşti, la 16 şi 17 noiembrie.

Nu aş fi menţionat de acest proiect inedit, dacă nu mi-ar fi atras atenţia cele trei filme finaliste care vor fi prezentate şi care nu ar trebui ratate.

Csak a szél (Doar vântul) este realizat de regizorul ungar Benedek Fliegauf, unul din favoriţii cunoscutului cineast Bella Tarr. Laureat, printre altele, cu un Urs de Argint la Berlin în acest an, Doar vântul se anunţă a fi o revelaţie, dincolo de subiectul cu tentă socială:  ”Inspirat din evenimente reale, filmul spune povestea unei familii rome care trăieşte în Ungaria rurală. Recent, familiile rome au fost atacate în propriile lor case. Comunitatea romă se străduieşte să continue rutina zilnică într-o atmosferă de frică. Mari are două locuri de muncă. Fiica sa adolescentă, Anna, încearcă să se concentreze pe teme şi desenele sale. Dar tânărul Rio este preocupat de alte lucruri. Se pregăteşte…”.



Tabu al portughezului Miguel Gomes, laureat de asemenea cu Premiul FIPRESCI şi Premiul Alfred Bauer la Berlin, a fost lăudat de critici pentru viziunea sa cinematografică demnă de o capodoperă.  (”O bătrână temperamentală, servitoarea ei din Capul Verde şi o vecină dedicată cauzelor sociale trăiesc la acelaşi etaj al unei clădiri de apartamente din Lisabona. Când moare bătrâna, celelalte două află un episod din trecutul acesteia: o poveste de dragoste şi crimă ce a avut loc în Africa şi pare desprinsă din filmele de aventură”).



Io sono Li al italianului Andrea Segre a fost extrem de apreciat la Veneţia în 2011, unde a primit mai multe premii. (”Shun Li lucrează într-o fabrică de textile la periferia Romei, pentru a obţine acte şi pentru a-l aduce în Italia pe fiul său de opt ani. Este transferată la Chioggia, un mic oraş-insulă, unde lucrează ca chelneriţă. Bepi, un pescar slav, supranumit de către prietenii săi „Poetul“, vine des în localul respectiv. Prietenia dintre cei doi supără comunitatea locală”).



Anul trecut, Premiul LUX al PE a fost adjudecat de filmul francez Zăpezile de pe Kilimanjaro de Robert Guédiguian.

Ionuţ Mareş

2 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.