joi, 29 ianuarie 2026

MARELE ECRAN PREZ15TĂ

 


Deși pare că 2026 a început deja de mult, ne pregătim să începem și noi activitatea la cinema. De fapt continuăm cu unele dorințe rămase de anul trecut. Suntem într-un flux, oricum.

2026 e special pentru Marele Ecran. Peste câteva luni împlinim 15 ani de la înființarea asociației. Și tot anul ăsta facem 18 de când am început să scriem pe blogul Marele Ecran (de aici a început totul). Majorat sau dublă aniversare, orice-ar fi, nu e cazul să rămânem în admirație pentru trecut. Din 2011 încoace s-au schimbat atâtea. Am pornit într-o vreme când internetul și social media ne dădeau motive de optimism și încredere în viitor și... știm toți acum cât de departe suntem de acea lume.

Minți mai luminate spun că atunci când te simți copleșit sau deznădăjduit e important să faci ceva, cât poți. Din nou și din nou. Și, mai important, împreună cu alții.

E ceva ce ne stă în putere să facem și anul acesta. Știm că se vorbește mult despre noțiunea de comunitate până riscă să-și tocească sensul. Noi chiar am simțit-o în acțiune, în sensul indicat de autorul David Brooks: o comunitate este un grup cu un proiect comun”.

Prin vulnerabilitate, empatie și comunitate chiar suntem mai puternici”, spunea cineva aseară, fix după un film documentar.

Întâlnirile sub umbrela Doc-minică ne-au dat șansa, împreună cu publicul și ceilalți parteneri, să cultivăm un schimb, un dialog, cu sentimentul că lumea e deschisă. Vorba poetului: "orice lustruim cu atenția noastră va deveni o oglindă".

Sau vorba istoricului (Timothy Snyder): “Avem nevoie de artă pentru că ne dă voie să vedem lucrurile așa cum sunt, prin faptul că ne tulbură un pic, forțându-ne să ne folosim simțurile în mod diferit”.

Dincolo de toate vorbele de duh rămâne, ca întotdeauna, acțiunea. În 2026 vrem să ducem un pas mai departe micile revelații de anul trecut fără a ne limita doar la proiecții de film documentar (sau doar la ziua de duminică) și să prezentăm -de ce nu?- descoperiri și din zona de ficțiune. Continuăm așadar parteneriatul cu Cinema Studio și Marele Ecran Prezintă un prim film chiar din perioada când ne-am grupat ca Asociație. Abia așteptăm să îl anunțăm zilele următoare.

Am reînceput să fim activi și pe pagina asta, prin cronici de film ca altădată și prin colaborări noi. Vrem să dăm înapoi și din cele învățate pe parcursul acestor 15 ani, sub forma unui atelier (despre asta, ceva mai târziu).

Încheiem acest text cu un gând către toți oamenii care ne-au încurajat și ne-au fost alături în acești ani. Iar întâlnirile de anul trecut oglindesc chiar punctul de pornire din 2011: simpla dorință de a vedea filme pe marele ecran "împreună cu alții".

Participarea publicului în 2025 e frumos exemplificată de o mamă și o fiică, prezente -cu o singură excepție- la toate proiecțiile noastre. La final de an ne-au scris un fel de felicitare/ urare de Sărbători, pe care o luăm ca motivație de a privi și dincolo de acești 15 ani:  

"Pentru mine și mama mea această invitație la cinema, mai exact la Doc-minică a venit ca o activitate pe care să o facem împreună. Ceea ce am găsit la Studio o dată pe lună a fost mai mult decât ne-am putut dori. Documentarele prezentate, atent alese și invitații care au discutat despre proiectele lor a fost mai mult decât ne-am așteptat.
 
Astfel nu a fost doar o invitație la film, ci o invitație la discuție, curiozități și a venit cu o mică deschidere în lumea din spatele ecranului, cât ne-a permis si timpul:) A devenit foarte ușor să spunem "azi avem doc-minică" și să venim cu bucurie să vedem ce ați pregătit. Apreciem nu doar munca artiștilor care au muncit la filmele lor ci și organizarea din spate, vă apreciem pe voi, și de asemenea tot ce a însemnat acest program de proiecții. Mulțumim și ne vedem și la următoarele indiferent cum vor arăta acestea. Aveți doi fani entuziaști." (Carla Baca, Elisabeta Baca).
 

                                                      foto: Dragoș Funar
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.