marți, 6 noiembrie 2012

Freaks (1932)

Sa te uiti acum la filme horror facute in urma cu 80-90 de ani, atunci cand genul abia facea ochi, nu are nici o legatura cu cautatul senzatiilor tari. E o simpla cercetare - istorica, antropologica daca vreti - pentru a intelege mai bine ce considerau “strabunicii” nostri ca fiind socant sau cauzator de fiori. Admir acele filme pentru imaginatia autorilor lor, deseori deschizatori de drumuri in materie de imagistica sau efecte speciale, si pentru importanta lor in istoria cinema-ului. Prin urmare nu pot considera acele filme facute in perioada anilor ‘20-’30 ca fiind ‘de groaza’ intrucat majoritatea lor sunt involuntar amuzante prin teatralitate (cu exceptia lui Nosferatu care e atat de straniu incat pare de pe alta planeta) . Dar pentru generatia de atunci filme ca Fantoma de la Opera (1925), Dracula (1931) sau Frankenstein (1931) au avut efecte naucitoare.


Nu acelasi lucru il pot spune despre Freaks (1932). Realizat de acelasi Tod Browning care daduse lovitura cu Dracula in anul precedent, Freaks e ceva ce chiar si acum, la 80 de ani de la premiera, iti da o senzatie nelinistitoare. Motivul e, bineinteles, legat de distributia folosita, o gasca de “ciudati” care-si aveau locul pe la circuri sau carnavaluri ambulante, oameni cu diformitati atat de reale incat nu aveau nevoie de nici un fel de machiaj sau costum pentru a convinge. Si trebuie sa marturisesc, nu e relaxant sa urmaresti o jumatate de om alergand in maini sau ‘torsul uman’ aprinzandu-si o tigara cu limba.


Povestea se petrece, absolut normal, intr-un circ, implicand o varietate larga de bizarerii umane, de la gemenele siameze la scheletul uman, femeia fara maini sau oameni afectati de microcefalie. E foarte improbabil ca un asemenea film sa mai poate fi facut vreodata intr-o asemenea maniera exploatativa. Ideea care s-a vrut a fi insa exprimata consta in aceea ca monstruozitatea nu tine doar de aspectul exterior, caci in Freaks adevaratii “buni” sunt tocmai freacsii, in vreme ce persoanele cu suflet hain se ascund sub atributele frumusetii si tineretii. In secundar se mai accentueaza si ambianta familiala ce se naste intre asemenea oropsiti ai societatii nevoiti sa traiasca impreuna.


In ce priveste subiectul e bine de stiut ca in mijlocul lucrurilor se afla piticul Hans care face o pasiune pentru trapezista Cleopatra (Olga Baclanova), o femeie frumoasa ce dispretuieste gasca de ciudatenii ale naturii cu care e nevoita sa imparta spectacolul. Amorezatul e insa foarte aproape sa-si piarda la propriu capul in momentul in care femeia afla de mostenirea valoroasa primita de pitic, il ia de sot si pune la cale sa-l otraveasca, ajutata fiind de amantul Hercule. Cand tentativa esueaza iar ceilalti afla fapta nu pierd prea mult timp s-o pedepseasca pe Cleopatra dupa propriile reguli intr-un deznodamant desprins parca dintr-o viziune de cosmar.

Nu e greu de imaginat cum a fost primit un asemenea film. Controversat e putin spus. Varianta lui Tod Browning a fost sectionata, pierzandu-se o jumatate de ora si avand un final nitel imblanzit, dar chiar si in conditiile astea nu a putut impiedica declinul carierei regizorului. Freaks a fost ingropat pana la miscarea contraculturii din anii 60-70 cand a fost redescoperit devenind un clasic al genului. A fost, pur si simplu, prea mult pentru timpul sau.

3 comentarii:

  1. in bucatile taiate se afla si partea unde printul isi ruleaza tigara dupa care o aprinde. Era capabil sa faca multe alte lucruri pe care sincer le gasim imposibile de facut fara maini. cum ar fi sa te barbieresti.

    pentru mai multe detalii

    http://thehumanmarvels.com/51/prince-randian-the-human-caterpillar/limbless

    RăspundețiȘtergere