joi, 4 iulie 2013
Azi vom fi în TURNEU
...la Grădina de Vară (Capitol), ora 21.30. Tournee (de şi cu Mathieu Amalric). Premiul FIPRESCI şi premiul pentru Regie la Cannes 2010. Intrare liberă.
Iar dacă veniţi mai repede, de la ora 21.00, în piaţa Victoriei va fi un concert de operă şi jazz în cadrul Jazz (TM). În program, piese din repertoriul regretatului compozitor Richard Oschanitzky, dirijor: fratele său, Peter Oschanitzky. Născut la Timişoara în 1939, Richard a compus coloane sonore minunate pentru filme nu aşa minunate: Cu mîinile curate, Ultimul Cartuş, Un august în flăcări, Un comisar acuză, Ciprian Porumbescu. Dar a lucrat şi cu Anatol Vieru la muzica din 100 lei (de Mircea Săucan). Din păcate s-a stins repede, la doar 40 de ani. A lăsat un opus important de jazz cameral şi jazz simfonic, din care puteţi asculta diseară cîteva pasaje.
Categorii:
Film European,
Muzica de Film,
Omagiu,
timisorene,
vom fi acolo,
Zile cinefile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mai exact, Lucian, lucrurile stau aşa: filmul 100 LEI are două variante. Pentru că montajul de autor (aşa cum l-a dorit Săucan) a provocat un enorm scandal, directorul filmului (Constantin Roateş, care-l iubea pe Săucan şi l-a sprijinit şi la MEANDRE) a făcut infarct de necaz, Săucan aproape că şi-a pierdut minţile, nu a mai fost lăsat să facă film de lung-metraj niciodată în România. L-au mutat disciplinar la Studioul Sahia Film de documentare, cu salariul de bază (minim), deşi lucrase acolo câţiva ani buni... S-a recurs atunci la scurtarea filmului (cu aproape jumătate de oră) şi la refilmarea unor secvenţe, cu nişte dialoguri apăsat moralizatoare, străine de intenţiile regizorului. În plus, pentru că muzica lui Anatol Vieru pentru varianta originală deranja prea tare (era extrem de puternică, de stranie, aproape insuportabilă, însă perfect acordată cu atmosfera fiecărei secvenţe), a fost scoasă din varianta cenzurată (singura care a fost prezentată în premieră, în 1973) şi înlocuită cu muzica lui Richard Oschanitzky. Care nu era o muzică originală. Era doar o ilustraţie muzicală cu piese ambientale (foarte OK, de altfel, dar în alt context). Sunetele care acoperă această variantă cenzurată a SUTEI DE LEI emasculează imaginea, întreg filmul. Nu e vina lui Oschanitzkz, desigur. Aşadar, nu a fost vorba de nicio colaborare între Richard Oschanitzky şi Anatol Vieru, la 100 LEI. Păcat, mare păcat că nu se face nimic pentru reeditarea şi popularizarea creaţiei muzicale a lui Oshanitzky şi a atâtor alţi artişti. Dar toate la timpul lor...
RăspundețiȘtergereMerci, Marian!
RăspundețiȘtergerelamuriri mai mult decat binevenite