Marele Ecran: Croaziera poloneză

marți, 16 iulie 2013

Croaziera poloneză

Patru tovarăşi de călătorie stau la taclale pe un vas de croazieră. Înlocuiţi în monologul de mai jos "polonez" cu "românesc" şi veţi regăsi părerea multor compatrioţi despre filmul românesc:

"Mie nu îmi place să merg la cinema. În special, nu îmi place să merg la filme poloneze. Pur şi simplu mă plictisesc. Filme străine, da! Mă uit cu plăcere. Pentru că filmele străine sunt bune, ştiţi? Cumva, cînd te uiţi la ele, nu ştiu...poţi să le simţi. Pur şi simplu simţi. Dar filmul polonez, domnule, e plictisitor. Nu se întîmplă nimic, dom'le. Nimic. Îţi zic, dialoguri proaste...Foarte proaste dialogurile în filmele poloneze. Niciun pic de acţiune. Nu se întîmplă nimic. E surprinzător că nu urmează modelul străin. Ia de exemplu un actor străin. Faţa lui arată ceva. Nu ştiu cum să spun, dar...arată ceva. Actorul polonez e ceva vid. Nimic. Absolut nimic. Să spunem că actorul polonez joacă, da? Am văzut odată aşa o scenă. De exemplu, aprinde o ţigară. O aprinde şi, domnule, se uită aşa. Prima dată în dreapta. Apoi în stînga. În faţă şi...nimic. O ţine aşa una într-una. Pur şi simplu o tărăgănează la nesfîrşit. Eu stau în cinematograf şi mă uit. Stau şi mă uit, cum să zic...normal. Mă uit, mă uit şi, domnule, îmi vine să plec din sală. Şi plec! Domnule, cine plăteşte pentru asta? Tu, eu, dumneavoastră, doamnă. Noi plătim. Sunt banii noştri, domnule! Întreaga societate plăteşte."

E una din cele mai amuzante scene de comedie pe care am văzut-o în ultimul an şi face parte din filmul-cult polonez Rejs (Croaziera, 1970) al lui Marek Piwowski. Primele 20 de minute e un vodevil gen Vacanţele domnului Hulot, apoi se transformă într-o satiră socială mereu actuală (pentru că este despre natura umană). Din distribuţie fac parte mulţi actori neprofesionişti. Această Croazieră chiar nu trebuie scăpată. Chiar dacă vă urcaţi clandestin...