joi, 8 martie 2012
Un operator la vorbitor
La numai 25 de ani, Diana Vidraşcu şi-a făcut un nume ca operator de film. Dacă priveşte în urmă, are un portofoliu consistent şi colaborări cu cineaşti importanţi. Dacă priveşte înainte, agenda ei pe anul ăsta nu prea mai are spaţii goale. Busy bee. Ultimele proiecte pe care şi le trece în CV sunt documentarele Tomato Cans (Ivana Mladonovic) şi Vorbitor (Radu Muntean şi Alex Baciu). Printre altele, expoziţia Ecranul Transparent de la galeria Calina din Timişoara.
Nu ştiu care e secretul Dianei. Poate spiritul de nomad, moştenit de la părinţi. De loc e din Iaşi. A făcut liceul în Timişoara. Iar acum trăieşte şi lucrează în Bucureşti. Cu ocazia revenirii în TM am scos-o la "vorbitor" despre Vorbitor.
Radu Muntean se gîndise iniţial la o serie de documentare pentru HBO despre oameni izolaţi: pe platforme petroliere, staţii meteo, aziluri şi, fireşte, puşcării. A avansat pe linie intuitivă. Nu şi-a propus de la început ca filmul să fie despre poveştile de dragoste din puşcării. "Vorbitor" e locul unde mulţi condamnaţi se cunosc, se întîlnesc şi se "combină". Lucrurile s-au schimbat odată cu legea care permite căsătoriile între deţinuţi.
Diana a văzut cu ochii ei sistemul de relaţii, dating şi matrimoniale care s-a format în penitenciare, după ce a filmat într-o grămadă de centre de detenţie, în paralel cu directorul de imagine Tudor Lucaciu, titularul proiectului şi un mai vechi colaborator al lui Muntean. Lucaciu e cel care a propus-o regizorului pe Diana Vidraşcu. Cei doi operatori au lucrat împreună la Vorbitor, dar pe secvenţe separate.
"La început, relaţiile dintre deţinuţii pornesc de la o recomandare. "- Aş vrea să cunosc pe cineva - Uite, este cineva în penitenciarul din Galaţi -Poţi să-mi faci legătura?" Apoi încep să-şi scrie. Deşi sunt străini, mulţi condamnaţi dezvoltă o relaţie de dragoste pe nevăzute. Dar sunt şi relaţii între condamnaţi şi oameni din exterior. E interesant felul în care comunică prin scrisori" mărturiseşte Diana (cu atît mai interesant, aş adăuga, într-o epocă în care scrisorile pe hîrtie sunt desuete, nota noastră.).
Cînd Radu Muntean şi-a dat seama de direcţia pe care vrea să meargă a început să caute cupluri, la recomandarea directorilor de închisori. "Am călătorit mult în penitenciare ca să găsim cupluri. Erau şi multe informaţii contradictorii. Unii se certaseră, alţii erau geloşi, altcineva înşelase, ţinînd mai multe corespondenţe simultan" povesteşte Diana, care anul trecut "a stat la închisoare" mult timp. Recunoaşte că, spre deosebire de Muntean şi Baciu, a fost mai protejată de impactul poveştilor pe care le-a înregistrat: "Eu îmi vedeam de treaba mea tehnică".
Deţinuţii erau foarte dornici să vorbească, bucuroşi de atenţia care li se dă. Majoritatea celor care apar în film sunt "vieţaşi" (condamnaţi la detenţie pe viaţă, cu şansa de a se elibera după 25 de ani). "Dacă ai o pedeapsă mai mică, nu prea eşti interesat să dezvolţi o relaţie în penitenciar pentru că oricum vei ieşi". Pe realizatori nu i-a interesat motivul pedepsei celor intervievaţi. I-a interesat doar povestea de dragoste.
"Chiar dacă de afară nu pare real, ceea ce trăiau era real. Atîta vreme cît viaţa lor e conţinută timp de 25 de ani în celula aia, pentru ei dragostea asta era viaţa lor (sublinierea noastră). După ce vezi filmul, stai să te gîndeşti că de multe ori e mai adevărat ce trăiesc ei, decît nivelul la care avem noi acces. Cînd îi vezi cum vorbesc despre iubitul sau iubita lor... Sunt oameni care se văd foarte greu. După cununia civilă au dreptul la vizita intimă de 48 de ore. După care timpul de întîlnire scade pe măsură ce mariajul e mai vechi. Dacă trece de 1 an, nu mai au dreptul la atîtea vizite. Aşa că mulţi aleg să divorţeze şi să se recăsătorească doar ca să aibă din nou dreptul la 48 de ore. Şi tot aşa..."
În periplul ei după gratii, Diana Vidraşcu a observat o întreagă strategie despre cum dezvoltă deţinuţii o relaţie, mijloacele şi tertipurile pe care le folosesc pentru a se întîlni. De exemplu, pînă la căsătorie, cei doi îndrăgostiţi se dau în judecată pentru a se putea vedea. În argoul lor spun că "au afaceri" cu persoana respectivă. Diana îşi aminteşte o poveste emoţionantă legată de prima întîlnire dintre doi deţinuţi, întîlnire care s-a petrecut la tribunal: "M-au dus în sala de judecată, mi-au pus cătuşele şi ea era acolo. Stătea în capătul celălalt al sălii şi se uita şi ea la mine".
Documentarul HBO este unul din proiectele cele mai dragi ale operatorului Diana Vidraşcu. Cînd a văzut filmul întreg a fost emoţionată de secvenţele pe care le filmase Tudor Lucaciu, pe care ea nu le văzuse: "Oamenii ăştia trăiesc în acvariu. Dar ce ecosistem se dezvoltă acolo în acvariu, cu "afaceri", cu scrisori, la vorbitor...". Vorbitor poate fi văzut şi astăzi, 8 martie, la HBO.
Celălalt proiect recent al Dianei, expoziţia Ecranul Transparent, constă din cinci serii de vise (fotografice) care reflectează pe marginea paralelelor dintre film şi vis. Visele sunt frînturi. Ni le amintim ca pe nişte cadre cinematografice. De multe ori, înşiruirea lor nu are niciun sens, dar poţi să compui o poveste cu ele.
Diana Vidraşcu a creat aceste serii împreună cu Diana Marincu (curatoarea) "după nişte legi ale naraţiunilor onirice. Unele elemente dintr-un spaţiu intră în cu totul alt spaţiu. Sau un personaj se transformă în alt personaj".
N-am putut traduce neapărat în cuvinte ceea ce am văzut la vernisajul expoziţiei de la Calina. Dar "am simţit" acele vise cinematografice. Le-am înţeles la alt nivel. E, de fapt, o senzaţie (de izolare, de frică, de scufundare, de duminică etc).
Deşi Ecranul Transparent reia imagini obsesive din universul oniric al autoarei, accesează un nivel al subconştientului colectiv. Stratul "de dedesubt" e mult mai vast şi acolo se întîlnesc visele şi coşmarurile tuturor, cum susţine de altfel şi Lynch. Mergeţi să vedeţi această experienţă foto-cinemat-onirică (deschisă pînă în 29 martie). Despre Diana Vidraşcu se poate spune, pe bună dreptate, că "visează film". Poate ăsta e secretul ei.
Categorii:
Film Romanesc,
Inter/view,
videodrom
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.