luni, 12 martie 2012
John Carter 3D (2012)
rating: Brainwash
Fiecare generatie are nevoie de un “univers escapist” in care sa-si lase imaginatia sa zburde neingradita invatand totodata, la modul romantat-copilaresc, concepte universale ca bine-rau, eroism-tradare, sacrificiu si iubire. Generatiile ‘70, ‘80 si ‘90 au avut lumi imaginare de talia Star Wars, Indiana Jones, Terminator sau Jurassic Park, anii 2000 s-au impartit intre Stapanul Inelelor si isteria Harry Potter iar acum, in acest inceput de deceniu cu numarul 2 din secolul 21, avem o singura sansa de a-i salva pe pusti din melodrama crepusculara cu vampiri zaharosi, iar numele ei e John Carter. Ma incearca o satisfactie reala constatand ca, iata, inca se mai pot ataca materiale-sursa originale oferindu-le un tratament filmic adecvat. In ciuda lipsurilor inerente unei productii dedicate cinemaului consumist si a unei seriozitati si solemnitati oarecum nepotrivite genului si deci, rizibile, primul action veritabil din acest an se dovedeste un film foarte distractiv.
Filmul produs de Disney si Pixar - primul lung-metraj ne-animat al studiourilor Pixar - vine la 100 de ani de la nasterea personajului lui Edgar Rice Burroughs si suntem aproape siguri ca poate fi considerat ca avand cea mai lunga gestatie, fiind captiv in “iadul pre-productiei” vreo 80 de ani. Personal, ma numar printre cei care habar n-aveau ca Tarzan mai avea un “frate” in pielea virginianului John Carter, soldat confederat devenit peste noapte erou pe Marte. Dar in vreme ce ‘omul maimuta’ cucerea cinefilii decenii la rand debutul lui Carter - A Princess of Mars, prima carte dintr-o serie de 11 - avea sa astepte mainile unui vizionar ca Andrew Stanton (Wall-E, Finding Nemo), banii celor de la Disney si priceperea digitala a echipei de la Pixar pentru a primi o forma pe masura imaginatiei lui Burroughs.
Aventura lui John Carter (Taylor Kitsch) incepe deci pe pamanturi familiare, unde fostul soldat confederat cauta sa evite angajarea sa de catre unionisti in lupta cu pieile rosii. Ascuns intr-o pestera omul e brusc si misterios transportat pe Marte (numita in graiul local Barsoom) care nu e nici pe departe asa lipsita de viata cum credem ba, dimpotriva, abunda in specii luxuriante de vietuitoare si rase umanoide chit ca-i complet lipsita de vegetatie si, in mare parte, de apa. In totala opozitie cu descoperirile Nasa, Barsoom/Marte are canale cu apa si o atmosfera respirabila iar gravitatia redusa ii poate oferi unui pamantean puteri de campion olimpic la saritura in inaltime. Dupa o reteta deja verificata, a outsider-ului care trebuie sa se dovedeasca vrednic de rolul pe care soarta i-l pastreaza, John pica repede in foarte numeroasele maini ale Tarksilor, bipezi de 4 metri, cu piele verde, 4 maini si ‘fildesi’(?!). Omul insa se “emancipeaza” repede cand distruge de unul singur cateva "corabii" solare zburatoare ale dusmanilor, salvand o printesa si capatand titlul de mare razboinic.
Dar virginianul Carter a intrat fara voia sa tocmai intr-un conflict intre doua orase martiene rivale, Zodanga si Helium, conflict ce era pe cale sa fie rezolvat definitiv de interventia suspecta a unor terti supranaturali - din nou Mark Strong, solutia cea mai facila pentru un villain dubios - printr-o nunta regala sub amenintarea armei (a se citi raza albastra dezintegratoare). Alaturandu-se printesei indaratnice a Helium-ului si lasandu-l de izbeliste pe Tars Tarkas (Willem Dafoe), J.C isi face prieteni si dusmani in toate cele 3 natii, solutia perfecta pentru a ne asigura o doza de actiune frenetica si cateva twisturi interesante. Miscarea prilejuieste si cultivarea unei povesti amoroase, ca ce rost ar avea sa mergi pe Marte daca nu-ti gasesti macar o nevasta de rang inalt si-o cauza dreapta pentru care sa-ti pui pielea-n bat.
Pacat ca filmul lui Stanton nu e pe masura altor debuturi de franciza care ofera universuri alternative, bogate vizual si oarecum apropiate de noi si in care legile sunt altele decat cele cu care suntem toti de acord. Intr-o lume ca Barsoom mi-as fi dorit ca Taylor Kitch sa ofere un personaj mai putin cartoonizat, un om real si nu o marioneta gata sa joace rolul pe care plotul i-l cere. Pe de alta parte fostul print Caspian se achita bine de cerintele fizice ale personajului, chiar cu umor as zice. E o mixtura de Printul Persiei si Gladiator. Iar replica pe care i-o da Dejah Thoris (Lynn Collins) e si ea pe masura, printesa fiind un personaj feminin puternic ce nu sufera de stereotipul abandonului propriei cauze la picioarele primului erou la bustul gol.
Desi Stanton e un minunat povestitor, plotul sufera insa de inconsistenta, complexitate literara si devine foarte usor confuz fara text, iar amestecul de western si SF nu rezista prea bine la priviri scrutinoase (lasere, pusti si sabii in acelasi film.... Asta daca nu cumva, in sinea ta, esti un pusti tocilar de 13 ani cu action figures pe birou. Efectele speciale sunt de top, fotorealistice, 3D-ul te imerseaza binisor, Marte arate bestial, aproape pamanteana (intr-un fel post-apocaliptic), “fineturile” tehnice (arme, vehicule zburatoare) iti fura ochii ca si arhitectura urbana sau religioasa (exista o zeitate feminina intitulata Isus) uimitoare a celor 3 orase... E chestionabil daca atuurile vizuale si cantitatea de “fun” pe care o livreaza acest film vor reusi sa stinga impresia de ridicol dintr-o poveste fantastica veche de 100 de ani. Ori poate am imbatranit si eu pentru genul asta de fantezii...
ce-ar fi un film Pixar fara un caine martian
In fine, daca privim in perspectiva, John Carter from Mars e o epopee vasta iar primul film e doar prologul unei aventuri ce poate sa ne tina ocupati toate verile care ne-au mai ramas pana schimbam iar deceniul. Asa ca lucrurile se pot imbunatati... Numai uitati-va ce diferenta e intre primul si ultimul Potter.
Trailer
Categorii:
Made in Hollywood
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
acum l-am vazut, era sigla Disney, nu Pixar. nu mai stiu cine pe cine a cumparat.
RăspundețiȘtergereDisney a cumparat Pixar acu vreo 5 ani. E si distribuitorul filmului totodata... Acum, Andrew Stanton era atasat la Pixar si tot ei aveau drepturile de ecranizare.. zic ca e coproductie.
RăspundețiȘtergereCa parere personala, primul Potter e mai bun ca ultimul... sper sa nu fie la fel si cu seria care incepe.
RăspundețiȘtergerePffff.... nu am citit cartile. Sa ma pun sa le caut ?
Nu inteleg prea bine ce cauta reviewul acestui film pe un site de film..
RăspundețiȘtergere@George
RăspundețiȘtergeredaca te referi la faptul ca JC nu e bas un film (in esenta lui) sunt de acord cu tine
in rest, noi scriem ce vedem
si uneori mai gresim sala