joi, 27 iunie 2013

World War Z (2013)

rating: Brainwash

Presupun ca fiecare din noi era sceptic in legatura cu prezenta lui Brad Pitt intr-un film apocaliptic cu zombie. Impresiile la cald insa, la mai putin de 24 de ore de la vizionare, sunt in masura sa risipeasca majoritatea dubiilor ca World War Z centrat pe superstarul Pitt a fost o idee proasta. Din contra, prezenta lui Brad (si a companiei sale Plan B in productia filmului) au avut efectul de a unifica o serie de elemente de plot disparate si scene de actiune raspandite pe mai multe continente in acelasi timp aplificandu-le considerabil scara de operare. Problema e ca rezultatul nu justifica efortul depus si nici nu se califica la revizionari ulterioare ca, spre exemplu, I Am Legend (si am dat doar cel mai putin probabil exemplu, tot cu un mare star atasat drept eticheta).

Apreciat strict din punct de vedere al divertismentului oferit, WWZ e un carusel de imagini apocaliptice, un holocoaster frenetic cu statii in momente grandioase de haos urban unde hoarde de oameni turbati se arunca asupra celor sanatosi asemeni unui tsunami viu dotat cu dinti si gheare gata sa sfasie si sa devoreze. Asemenea agitatie e capabila sa te tina pe marginea scaunului. Dar la nivel conceptual filmul lui Marc Forster nu iese din conventional ramanand tributar unui traseu batatorit deja de Contagion sau Outbreak - thriller-ul epidemic - pe care se grefeaza action-horror-ul pe muchie de cutit, hiperkinetic si hiperviolent. Intr-o coaja de nuca, odata ce realitatea idilica e sfaramata de un agent viral necunoscut si extrem de agresiv, cineva va face eforturi si sacrificii deosebite pentru a depista sursa tragediei si a salva ce mai poate fi salvat.


Asa cum se deduce din titlu, ultimul razboi mondial al oamenilor se duce cu proprii lor morti, intr-o tentativa disperata a primilor de a supravietui unei extrem de virale epidemii de turbare/zombificare. Boala care face subiectul filmului - firav inspirat din best-sellerul lui Max Brooks cu acelasi nume - te infecteaza in 12 secunde, lucru care invalideaza orice fel de masura de carantina. Practic, virusul se raspandeste ca focul iar exceptand cazul in care te afli in Coreea de Nord, stat care inregistreaza formidabila realizare de a scoate dintii tuturor locuitorilor in numai 24 de ore, atunci esti victima sigura. Un angajat UN -jucat de B. Pitt- abia reuseste sa-si scape familia de eruptia bolii in propriul oras iar apoi e nevoit sa faca pe detectivul urmarind traseul viral al epidemiei din Coreea de Sud in Israel si apoi intr-un laborator OMS din Tara Galilor.

O slabiciune a regizorului apare in intrebuintarea aceluiasi cliseu anost al camerei miscate haotic in scopul de a dramatiza excesiv o situatie de panica urbana si confuzie, dealtfel, dramatica in sinea ei. In loc sa fie captivanta, intreaga scena devine enervanta iar asta se simte cel mai acut in partea de inceput a filmului. Mult mai adecvate sunt scenele aeriene in care cuprinzi amploarea la scara a unei pandemii sau cele claustrofobe, de interior, cand supravietuirea depinde de deplasarea in liniste absoluta printre niste zombie letargici cu dinti clantanitori. Brad Pitt e eficient in postura in care se afla, Mireille Enos (nevasta din film) atinge coardele care trebuie, dar rolurile secundare sunt prea mici ca sa inregstreze performante notabile.

Lucrul trist in cazul lui World War Z e absoluta lui inutilitatea. Sigur ca escapismul e placut, CGI-ul e brici iar felul in care sunt reprezentati zombii e destul de imaginativ. Sunt de departe cei mai implacabili morti vii pusi vreodata pe ecran, iar asta e un atu. Dar unde e critica sociala din primele filme ale lui George Romero (rasismul si consumerismul)? Unde e repulsia din The Walking Dead? Unde e sarcasmul, umorul? Sigur ca sunt sugerate in fuga izolationismul israelian si totalitarismul nord-corean dar cu ce finalitate? Fara ceva care sa te puna pe ganduri dupa vizionare experienta e complet inutila intrucat exista un roman care atinge si aprofundeaza aceste lucruri. Roman, probabil, considerat pana acum neecranizabil din simplul fapt ca e o istorie disparata a unui deceniu de razboi si de modificari sociale, geo-politice si religioase alcatuita din marturii ale evenimentelor asa cum sunt ele vazute de supravietuitori. Pai alegerea carte vs. film nici nu poate fi mai simpla.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu