sâmbătă, 8 septembrie 2012
Programul Noptii Albe a Filmului Romanesc la Timisoara
Din dragoste, cu cele mai bune intentii (2011, Adrian Sitaru)
Ceva bun de la viata (2011, Dan Pita)
Scurt-metraje in Casa Filmelor de la Plai:
Hello Kitty (2011, Millo Simulov)
Donna must die (2012, Ismail Jamaludin, Dragos Dulea)
De azi inainte (2011, Dorian Boguta)
30-40-50 (2012, Iulia Rugina, Eva Pervolovici, Stanca Radu)
Un alt Craciun (2012, T. Giurgiu)
Orizont (2012, P. Negoescu)
The Expendables 2 (2012)
Expendables 2 se deschide cu o scena tipica pentru filmele de gen: un prizonier cu chipul acoperit e educat cu patul armei de tortionarii sai intr-o localitate cu nume imposibil din Nepal. Cateva minute mai tarziu auzi si primele vorbe in engleza - eat shit - strigate de acelasi tantalau suedez pe nume Dolph Lundgren intre doua rafale de mitraliera antitanc. Sunt gasca pestrita de mercenari dispensabili din primul film si din amintirile noastre optzeci-nouazeciste - Stallone, Lundgren, Jet Li, Jason Statham, Terry Crews si Randy Couture - care descind asupra cuibului de rebeli anonimi cu puterea de foc a unei mici armate. Nu lipseste decat Mickey Rourke care probabil a ales sa ramana acasa si sa-si dreaga cu slivovica depresia cauzata de uciderea unor sirbi intr-o perioada tulbure.
E o scena de actiune alcatuita ca la manual, cu o cantitate impresionanta de victime ciuruite, spintecate sau decapitate, si care scuipa dintr-un foc toata energia din finalul primului film anuntand fara echivoc ambitiile celui de-al doilea: bigger, louder and with more action icons on display. Aflam imediat doua chestii: Arnie a revenit cu adevarat - primele lui cuvinte fiind “I need a gun. Something big” moment in care Stallone se uita la Terry Crews si provoaca un schimb de replici cu foarte clare referinte gay - si locul lui Rourke a fost luat de un ucenic, Billy the Kid, jucat de Liam Hemsworth, care se descurca de minune la dat headshot-uri.
Plotul e absolut banal, singurul lui rol fiind acela de a sustine narativ inca o deplasare a mercenarilor de sacrificiu intr-un colt uitat de lume ca sa recupereze ceva sau sa ucida pe cineva. In spatele misiunii e din nou Bruce Willis, caruia Stallone ii e dator - probabil de pe vremea afacerii cu Planet Hollywood, habar n-am - astfel incat trebuie sa faca pe dadaca pentru agenta chineza care-i va insoti, Maggie. Prezenta ei poate fi motivata de faptul ca maestrul martialelor Jet Li a decis sa-si ia vacanta imediat dupa scena de introducere. Totusi, Yu Nan aduce suficienta culoare in gasca ba chiar atata un pic hormonii alor mai batrani si mai ramoliti din echipa: Stallone si Lundgren. Faptul ca unul e mai beat ca un marinar uitat in port iar celalalt are un istoric nefast cu sexul opus impiedica orice idila romantica. Oricum, filmul asta e despre oameni care-si canalizeaza impulsurile hormonale in altceva decat sex. Adicatalea razboiul.
Lucrurile interesante se pornesc in clipa in care dusmanul principal din film, denumit franc Jean Vilain si pe care Jean Claude Van Damme il scoate drept un grandomaniac nebun si crud dar, intr-un fel, adorabil in elocventa sa belgiana, ucide unul din mercenarii lui Stallone - nu-i greu de intuit pe care - dandu-i astfel ocazia ultimului sa exercite o dulce razbunare. Vilain fiind insa liderul unei retele infractionale destul de impresionante, pana la confruntarea finala va fi nevoie pentru asigurarea unui bodycount respectabil si de implicarea lui Willis, Schwarzenegger si chiar a lui Chuck Norris - lup singuratic disparut in misiune si pe care multi il credeau mort dupa o muscatura de cobra (vezi chucknorris facts). Cum e de asteptat prezenta tuturor acestor dinozauri hollywoodieni in aceeasi scena va provoca fanilor hardocore ai epocii video aceleasi emotii infantile pe care le-ar naste generatiei Z o Bela si-un Edward pupandu-se intr-o gradina cu unicorni.
Arnie: I’m out of ammo. I’ll be back!
Willis: You’ve been back enough. I’ll be back!
Arnie: (cu juma de gura) Yippee-ki-yay
Finalul face cinste acestui sequel prin faptul ca ne da noua, fanilor platitori de bilet, ceea ce am asteptat mai bine de 20 de ani sa primim: o cafteala intre Rocky si soldatul universal. Pumnii de boxer ai lui Stallone vs. lovitura prin intoarcere a lui JCVD. E unul din cele mai intense momente ale filmului si lasa, in mod neasteptat, sa se dezvaluie clasa lui van Damme: o fi el un actor de scene fizice dar Vilain-ul sau e delicios in manierismele sale.
Un singur lucru cred ca trebuie mentionat: in nici un moment tipii astia (exceptand JCVD) nu se iau prea in serios. Expendables 2 are niste dialoguri puerile si e plin de replici auto-referentiale care-l fac sa sune fals in demersul lui de film de actiune, dar umorul e scuzabil in final cand Stallone ii catalogheaza pe tovarasii lui de generatie ca fiind imaturi. Afirmatia “we all belong in a museum” e mai mult decat graitoare.
Ps: umbla vorba-n sat ca pentru EX3 se discuta cu Nicholas Cage, Harrison Ford, Wesley Snipes si … Clint Eastwood. Atunci sa te tii..
Trailer
vineri, 7 septembrie 2012
To Rome with Love (2012)
Rating: Colectabil
După plimbarea pe străduțele cochete ale Parisului de anul
trecut, la braț cu Owen Wilson și Marion Cotillard, anul ăsta Woody Allen își continuă circuitul turistico-fantastic prin Europa. Următoare oprire:
Roma. După Midnight in Paris vine To Rome with Love.
Din nou avem parte de scenariile favorite ale lui Woody
Allen, întoarse cu susul în jos și/sau reciclate pe ici pe colo, aranjate
într-o comedie nou-nouță pe care semnătura lui se vede de la distanță. Din nou cuplul
de americani venit în capitala europeană, asimilat și transformat de ea. Dar faptul
că temele, situațiile și gagurile par cunoscute nu știrbește cu nimic succesul
filmului. Dimpotrivă, chiar, e o mică bucurie să descoperi ce isprăvi mai
inventează Allen, în binecunoscutul lui stil.
În plus, To Rome with
Love are câteva mostre memorabile de umor marca Woody Allen, care parcă de
mult nu i-au mai ieșit atât de bine. Vezi istoria tenorului care ajunge să
cânte de sub duș pe marile scene de operă italiene. Sau cea a dlui. Nimeni
devenit celebru peste noapte – asaltat de jurnaliști și chemat la show-uri TV
pentru a spune cu detalii ce a servit la micul dejun. Ironia și tâlcul sunt
punctate la fix de actori ca Penelope Cruz și Roberto Benigni. (Și btw, cred că Penelope nu a mai arătat așa de bine în
roșu de la Volver încoace J)
De fapt, To Rome with
Love e o încrengătură de povești care nu numai că te fac să râzi,
dar îți și deschid o poftă teribilă de hoinărit prin Roma și împrejurimi. Iar personajele
sunt de toate categoriile și gradele de celebritate. Actori mari, mici și
cvasinecunoscuți. Toți angrenați în câte o discuție în care explică, argumentează
și gesticulează în maniera brevetată de Woody Allen. Fețe vechi, gen Alec Baldwin
sau Judy Davis. Dar și fețe noi, gen Alison Pill din The Newsroom sau Jesse Eisenberg din The Social Network. Toți par mici clone personalizate ale lui Woody
Allen, într-o comedie infuzată cu atmosfera Romei: romantică, jovială, cuceritoare,
de vacanță. Mergeți, vedeți, râdeți! J
Ne gasiti in Casa Filmelor. La Plai.
Cu emotie si bucurie va anuntam ca in acest an Marele Ecran va indeplini formalitatile de gazda buna in Casa Filmelor de la Festivalul Plai. Unii probabil stiti deja acest lucru intrucat echipa Plai a avut grija sa va informeze prompt in privinta programului din cadrul festivalului. Noi am fost mai rezervati pentru ca task-ul asumat era destul de ambitios si, ca sa fim sinceri, un pic intimidant. Practic vrem sa adunam in Casa Filmelor cateva din activitatile pe care noi sau partenerii nostri le-am desfasurat separat in diferite locuri si formule in ultimii doi ani. Asa ca am dorit sa fim mai intai siguri ca toti cei pe care-i vrem alaturi de noi sunt disponibili. Iar vestea buna e ca sunt.
Prin urmare, cred ca va intrebati cu ce o sa va intampinam la Plai?
Cei care au ratat proiectia inedita de la final de ZFANG pot sta linistiti. O repetam. Cu sprijinul Institutului Cultural German, Institului Goethe si a sponsorului Linde Gaz, cel mai vechi film de animatie pastrat pana azi, Aventurile Printului Ahmed de Lotte Reiniger, va fi urmarit cu aceeasi coloana sonora moderna compusa special de duetul de vrajitori electronici Makunouchi Bento (Felix Petrescu si Valentin Toma). Asta insemna o ora de DJ Set & visuals de exceptie.
Pentru cei care apreciaza filmul romanesc avem un maraton Dan Pita. Arhiva Nationala de Filme ne-a pus la dispozitie doua filme renumite - Nunta de piatra si Duhul aurului (realizate in tandem cu regretatul Mircea Veroiu) - la care se adauga un documentar din 1970, Apa ca un bivol negru, debutul colectiv al unor nume mari ale cinematografiei romanesti ca Dan Pita, Mircea Veroiu, Iosif Demian, Dinu Tanase si altii.. Iar daca astrele tin cu noi, poate stam de vorba si cu dl Pita, cine stie...
Zona scurt-metrajelor va fi acoperita de calupurile oferite de organizatorii Festivalului Timishort, cu ajutorul carora revedem astfel selectia nationala din primavara, si de organizatorii Noptii Albe a Filmului Romanesc (adica TIFF) care vor sa ne deschida apetitul inainte de a purcede spre Cinema Timis.
Si cum film fara actorie nu se prea face am invitat alaturi de noi si Atelier 1 astfel incat duminica veti putea sa-l descoaseti pe Boris Gaza in legatura cu munca actorului cu sine insusi si, poate, sa participati la atelierul sau. Va fi o experienta inedita, va asigur.
Program la Festivalul PLAI 2012
Vineri 14.0917:00 – 18:00 Retrospectiva Timishort: Selectia Nationala
18:00 – 19:00 Film documentar: Apa ca un bivol negru (1979, regia Dan Pita, Mircea Veriou, Iosif Demian, Dinu Tanase, Stere Gulea)
pauza de concerte
00:00 – 02:00 Selectie scurt-metraje TIFF in cadrul Noptii Albe a Filmului Romanesc
Sambata 15.09
15:00 – 16:30 Film: Duhul Aurului (1974, regia Dan Pita si Mircea Veroiu)
16:30 – 17:30 Sesiune de discutii
17:30 – 19:00 Film: Nunta de Piatra (1973, regia Dan Pita si Mircea Veroiu)
pauza de concerte
00:00 – 01:00 Aventurile Prinţului Ahmed (Regia Lotte Reiniger, 1926), coloana sonoră (dj set + live show): Makonouchi Bento – cu sprijinul Goethe-Institut
Duminica 16.09
15:00 – 16:30 Atelier de introducere in mestesugul actoricesc (cu Boris Gaza, Atelier 1)
16:30 – 17:00 Scurt metraje: The Crossing (r. Cristian Plesh) & Comfort Zone
17:00 – 18:00 Discutii pe tema Arta Actorului (cu Boris Gaza, Atelier 1)
18:10 – 19:00 Atelier de introducere in mestesugul actoricesc II (cu Boris Gaza, Atelier 1)
Programul integral al Plai il gasisti pe site-ul lor. Noi ne-am orientat sa acoperim timpul din afara concertelor pentru ca sa va puteti bucura de Patrice, Fatoumata Diawara (Mali), Aziza Mustafa Zadeh (Printesa Jazzului din Baku), Oquestrada (Portugalia), Blue Nipple Boy (Romania) si Subcarpati (Romania) in mod relaxat. Ca si noi dealtfel.
Casa Filmelor e o initiativa Plai & Marele Ecran pusa pe picioare din dorinta de a asigura in spatiul multicultural cunoscut sub numele de Muzeul Satului Banatean, pe durata festivalului, si componenta numita cinema.
Pentru ducerea ei la bun sfarsit multumim celor de la Plai pentru deschidere si partenerilor Consulatul Germaniei la Timisoara, Linde Gaz, Institutul Cultural German, Goethe Institut, Timishort, Tiff, Atelier 1, FDZ Studio Design si DC Print pentru sprijinul acordat.
joi, 6 septembrie 2012
Vinerea animata: la moravuri cu filmuloi negru
... si mai jos trilogia "Intolerance" (bucata cea mai draga mie din filmele lui Phil):
miercuri, 5 septembrie 2012
Noaptea Alba a Filmului Romanesc 2012
Ca timisorean, ma bucura ca in felul asta filmele romanesti de data recenta sunt promovate ceva mai energic. E nevoie ca publicul sa afle de ele ca sa mearga la cinema si la productiile autohtone, in special cand acestea sunt sensibil mai reusite decat multe din filmele pe care le consumam saptamanal la mall.
În Bucureşti, Noaptea Albă va fi organizată atât în locatii deja cunoscute publicului din editiile precedente, precum Cinema Studio, Cinema Patria, Noul Cinematograf al Regizorului Român, Centrul Vechi sau Club Fabrica, la care se adauga Cinema Pro, Cinema Elvira Popescu, Club Control, Gradin Verona sau Godot Cafe.
În Cluj-Napoca, cinefilii sunt aşteptaţi la Cinema Victoria, precum si la Casa TIFF, cel mai nou si mai activ spatiu cultural din Cluj, inaugurat în cadrul celei de-a 11-a editii a Festivalului International de Film Transilvania.
Spectatorii din Timişoara se pot bucura de proiecţii la Cinema Timis iar la Iaşi, proiectiile vor avea loc la Cinema Victoria.
In cadrul noptii a fost inclusa si premiera ultimului film al lui Tudor Giurgiu, Despre oameni si melci, cu Andi Vasluianu si Monica Barladeanu, dar e foarte probabil ca el sa fie vizionabil doar in Bucuresti. Ramane de vazut. In schimb organizatorii anunta un maraton de filme incepand cu Toată lumea din familia noastră, în regia lui Radu Jude, distins cu Inima oraşului Sarajevo, marele premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Sarajevo, Undeva la Palilula, debutul regizoral al apreciatului regizor de teatru Silviu Purcărete, Crulic, drumul spre dincolo, prima animatie autohtonă din ultimii 20 de ani, a cărei regie este semnată de Anca Damian, Visul lui Adalbert, o comedie neagră regizată de Gabriel Achim sau Din dragoste, cu cele mai bune intentii.
Personal, m-as bucura daca in programul timisorean ar fi incluse macar Crulic si Undeva la Palilula pentru ca au rulat foarte putin in urbea noastra... Visul lui Adalbert ar merita si el sa fie inclus pentru ca proiectia lui a fost aproape ignorata local din cauza unei promovari slabe.
Alte noutati in programul destul de amplu si divers al Noptii Albe pot fi consultate aici.
Ca o ultima remarca, anul acesta suntem si noi intr-un parteneriat cu organizatorii Noptii Albe a Filmului Romanesc astfel ca un calup sanatos de scurt-metraje romanesti vor putea fi urmarite si de timisorenii care vor alege Festivalul Plai in seara de 14 septembrie. In Casa Filmelor pe care o amenjam chiar in aceste zile. Detalii in curand.
The Best Exotic Marigold Hotel (2011)
Rating: Colectabil
Trebuia să fie luni seara în Piața Unirii, printre filmele
din Caravana TIFF. Dar n-a mai fost. Așa că am hotărât să mă uit de una singură la The Best Exotic Marigold Hotel și să vă spun cum e. Nu numai
pentru că regizorul John Madden are două buline roșii în catastiful meu – una pentru
Shakespeare in love și alta pentru The Debt. Ci și pentru că distribuția adună
câțiva actori britanici excelenți, cu vârste venerabile (gen Judi Dench, Tom
Wilkinson s.a.). Plus pe Dev Patel, care văd că are agenda foarte încărcată
după Slumdog Millionaire. Ah, și pentru că pur și simplu aveam chef de o
comedie, de ceva light, dar nu atât de light încât să îmi trimită creierul în
sleepmode. Și exact asta am descoperit.
The Best Exotic Marigold Hotel face o fotografie mare, vie
și colorată a unei felii de India, prin ochii unor turiști britanici aflați la
pensie. De fapt turiști nu e cuvântul
potrivit, pentru că ei își iau doar bilet de dus spre Jaipur. Ce caută acolo? O
vacanță fără sfârșit, ieftină, în condiții ”de lux”, o escapadă de la rutina
gri a vieții de pensionar, sau pur și simplu descoperirea unei lumi noi și
diferite. Ce găsesc? Un hotel în paragină, care și-a trăit traiul undeva prin
perioada colonială. Iar acum e condus de un manager extrem de entuziast, dar
profund incompetent (Dev Patel). Care flutură simpatic o deviză tipică pentru
India: ”Everything will be all right in the end. And if it’s not all right yet, then, trust me, it’s not
the end”. Sună ca o filosofie bună, nu? Poate, dar nu și când ești după vreo două
zile de călătorie din celălalt capăt al lumii și descoperi că hotelul prezentat
cu superlative în pliantul turistic nu e chiar ”the best exotic”. Că ai primit
o cameră fără ușă și că ”rezidenții” dinaintea ta au fost niște păsări, intrate
prin ferestrele fără geam.
După momentele inițiale de buimăceală și șoc cultural, personajele din film sunt cucerite, încet-încet, de șarmul Indiei. Care
e în mod natural exotică și vibrează de energie și de viață. Filmul e plin de
dialoguri istețe, haioase, și de mostre de umor britanic, chestie care
compensează foarte bine faptul că scenariul e cam puțin verosimil. Una peste alta, The Best Exotic Marigold Hotel e o comedie cu efect de feel-good, numai bună de tratat zilele cu surplus de mohoreală :).
marți, 4 septembrie 2012
Trailerul zilei: The Iceman
Richard Kuklinski e probabil cel mai celebru asasin pe care Mafia l-a avut la dispozitie. Intre 1964 si 1986 se presupune ca a ucis la comanda peste 100 de persoane. Ati putea crede ca si-a capatat porecla datorita calmului sau determinarii cu care-si executa planul, dar ati fi in eroare. A fost denumit the iceman pentru ca obisnuia sa masluiasca data mortii celor ucisi congelandu-i. Filmul lui Ariel Vromen e bazat pe biografia acestui sadic personaj si singurul motiv pentru care i-as da atentie e prezenta lui Michael Shannon in rolul lui Kuklinski. De cativa ani incoace Shannon isi contruieste metodic renumele de actor de top astfel incat The Iceman ar putea fi ceva nou in lumea filmelor cu gangsteri tocmai datorita prezentei sale. Alaturi ii stau insa Ray Liota, James Franco, Wynona Ryder si Chris Evans.
Terraferma (2011)
Daca tot se desfasoara zilele astea Festivalul de la Venetia poate ca ar fi un bun prilej sa acordam un pic de atentie castigatorului premiului special al juriului de anul trecut, Terraferma. Filmul lui Emanuele Crialese expune intr-un cadru idilic - Linosa, o insula vulcanica de pe langa Sicilia - o problema actuala in Italia, cea a imigrantilor africani esuati dupa modelul cubanez pe bombeul cizmei europene. E o tratare eleganta a unei zone turistice superbe intercalata cu franturi de realitate care sa ne dea impresia de poveste moralizatoare pe tema responsabilitatii. Din pacate substratul emotional e aproape inexistent ori n-am putut eu rezona cu partea dramatica a povestii, ramanand fascinat mai degraba de calitatile estetice ale peliculei italiene.
Terraferma se remarca insa prin niste scene memorabile si prima dintre ele functioneaza ca un carlig pescaresc. Intr-un film care trateaza in plan secundar pescuitul ca mod de viata scena nici ca se putea a fi mai nimerita. Privesti de jos, de pe fundul unei mari cristaline, o barca trecand pe deasupra-ti si un navod abia aruncat se lasa in jurul tau si te invaluie incet. Frumusetea si solemnitatea acelei scene sunt nu doar seducatoare ci si un indiciu ca ceea ce vei urmari acorda o atentie neobisnuita esteticului. Scenele subacvatice vor continua pe tot parcursul filmului.
Plotul il implica pe tanarul Filippo, pe mama sa Giuletta (Donatella Finocchiaro) si pe bunicul Ernesto (Mimmo Cuticchio), un pescar batran care se incapataneaza sa traiasca dupa vechea traditie a pescarilor sicilieni. Doar ca marea nu mai ofera peste ca altadata iar zona e invadata de turisti escapisti. Mama si fiul se apuca de turism, renovand casa si “pescuind” apoi turistii sositi de pe continent. Afacerea lor ia insa o turnura neasteptata cand in timpul unei iesiri pe mare Ernesto si Filippo observa o pluta tixita cu africani din care cativa se arunca in mare in directia lor pentru a fi salvati. Ernesto, respectand cu strictete legile marii, ii salveaza din apa ducandu-i pe uscat, in contraventie cu legile statului care interzic acest lucru. Mai mult, o imigranta este ascunsa in gospodaria lor unde da nastere unui copil, complicand si mai mult lucrurile.
In esenta, povestea il priveste pe tanarul Filippo, constand intr-un episod important din maturizarea sa. Baiatul e astfel prins intre doua stiluri de viata pe care trebuie sa le cantareasca bine. Mama sa ii doreste un viitor mai luminos, in care sa invete lucruri noi si sa cunoasca oameni noi - iar turista Maura e o perspectiva interesanta in directia asta - doar ca Fili are si o fidelitate traditionala fata de bunicul sau, vrand sa repare barca si sa continue pescuitul. In ambele cazuri trebuie sa-si ia viata in maini. Simtul responsabilitatii i se va activa insa abia dupa cateva intalniri dramatice cu imigrantii ilegali.
Tierraferma e fara indoiala interesant prin subiect dar cam superficial in felul in care sunt tratate personajele principale (exceptandu-l, poate, pe Filippo). Nu exista prea multa adancime iar numeroasele fire narative deschise nu sunt urmarite satisfacator. Cu toate astea are un anumit farmec care te face sa nu-l regreti, probabil oferit de scenele pitoresti de pe insula si de pe mare sau de contrastul pe care Crialese il sugereaza prin cele doua feluri de invazii: turistica si imigranta. Prin urmare, daca inca va e dor de mare, sau va face cu ochiul Sicilia, Terraferma merita vizionat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)